Calator pe mapamond

Denumirea oficiala: Republica Elena

Capitala: Atena

Limba oficiala: greaca

Suprafata: 131,957 km²

Apa: 1.51 %

Locuitori: 10.678,632

Densitatea: 82 loc/km²

Cel mai inalt punct: Muntele Olimp, varful Mytikas (2.918 m)

Cel mai jos punct: Marea Mediterana (0 m)

Vecini: Albania, Bulgaria, Turcia, Macedonia, Marea Egee, Marea Mediterana, Marea Ionica

Religia: ortodoxism 90%, alte rituri crestine 3%, islamism 2%

Moneda: euro

Forma de guvernamant: republica

Ziua nationala: 25 martie

Asezare: Grecia este asezata in Europa de Sud-Est in partea sudica a Peninsulei Balcanice, fiind strategic amplasata la intersectia dintre Europa, Asia de Vest si Africa

Limite: Albania in nord-vest, Macedonia de Nord si cu Bulgaria in nord, Turcia in nord-est, Marea Egee in est, Marea Mediterana in sud, Marea Ionica in vest.

Geografia fizica: Grecia este impartita in treisprezece regiuni si statul autonom Muntele Athos. Cele treisprezece regiuni sunt: Attica, Grecia Centrala, Macedonia Centrala, Creta, Macedonia de Est si Tracia, Epir, Insulele Ionice, Egeea de Nord, Pelopones, Egeea de Sud, Tesalia, Grecia de Vest, Macedonia de Vest. Teritoriul Greciei este compus dintr-o parte continentala ce reprezinta 80% si dintr-o parte insulara care ocupa restul de 20% din suprafata totala a tarii. Partea continentala este caracterizata prin tarmuri foarte crestate, numeroase golfuri si peninsule, detinand cea mai lunga coasta din bazinul Marii Mediterane si a 11-a cea mai lunga din lume, aceasta masurand 13.676 de kilometri. Cu toate acestea intinderea in linie dreapta intre muntele Olimp aflat in nordul Tesaliei si Capul Tenaros sau Matapan aflat in extremul Sud al Peloponesului nu depaseste 400 de kilometri. Capul Tainaron este situat la capatul Peninsulei Mani, fiind cel mai sudic punct al Greciei continentale si al doilea cel mai sudic punct al Europei continentale. Peste 80% din suprafata Greciei este acoperita de munti si dealuri, fiind astfel una dintre cele mai muntoase tari din Europa. Istmul Corint ce face legatura intre Peninsula Balcanica si Peninsula Pelopones este taiat de canalul Corint. In partea de nord-vest se afla numeroase lacuri si tinuturi umede adeseori mlastinoase. Grecia continentala se intinde pana dincolo de Golful Corint si de Peninsula Peloponez, avand un relief fragmentat acoperit aproape in intregime de munti.

Campiile ce ocupa suprafete mai insemnate se regasesc doar in nordul tarii si mai putin in vest sau in sud, astfel cele mai importante campii ale Greciei sunt: Campia Tesaliei aflata pe tarmul vestic al Marii Egee, delimitata la nord de Muntele Olimp iar in vest de Mun tii Pindului; Campia Salonicului sau a Macedoniei aflata pe tarmul nordic al Marii Egee si la nord de Muntele Olimp; Campia Traciei aflata pe tarmul nordic al Marii Egee, la sud de Muntii Rodopi, delimitata de fluviile Struma la vest si Evros la est; Campia Epirului aflata pe tarmul vestic al Greciei, pe malul Marii Ionice intr-o regiune umeda caracterizata de intense activitati agricole; Campia Beotiei aflata intre tarmul Marii Egee si Muntii Pindului. Relieful montan al Greciei ocupa o suprafata de aproximativ 80% din teritoriul Greciei, unde principalul aliniament montan este format de Muntii Pindului care se intind din partea de sud si sud-est a Albaniei pana in partea de nord a peninsulei Peloponez pe o lungime de 797 de kilometrii.

Lantul montan ce formeaza Muntii Pindului se continua prin Peloponezul Central, traverseaza insulele Kytera si Antikytera continuandu-se apoi prin Egeea sud-vestica pana pe insula Creta unde se sfarsesc. Muntii Pindului sunt formati din roci sedimentare dispuse deasupra unui miez alcatuit din roci vulcanice si metamorfice fapt ce nu le da un aspect unitar, ci se prezinta sub forma unor culmi despartite de vai transversale. Altitudinea maxima este de 2.637 de metri in Varful Smolikas.

La est de Muntii Pindului se gasesc doua masive izolate, Muntele Olimp si Muntele Athos, iar spre nord, la granita cu Bulgaria se gasesc Muntii Rodopi. In partea sudica a Peninsulei Pelopones se gasesc Muntii Peloponesului, iar in insula Creta se afla Muntii Ida. In partea centrala a Peninsulei Pelopones se gaseste Podisul Arcadiei care delimiteaza Muntii Pindului de Muntii Peloponesului.

Muntele Olimp situat in Grecia continentala la aproximativ 100 de kilometri de Salonic este este cel mai inalt munte din Grecia, atingand o inaltime maxima de 2.917 de metrii in varful Mytikas. Analizat din punct de vedere topometric, adica prin prisma diferentei relative dintre varf si poale, Muntele Olimp este unul dintre cei mai inalti munti ai Europei, deoarece poalele sale se gasesc la nivelul marii.

Muntele Athos este situat pe cel mai estic promontoriu al peninsulei Chalchidice din nord-estul macedonean al Greciei. Aliniamentul muntos central defineste relieful promontoriului si este orientat pe lungimea acestuia, fiind bine impadurit la nord si culminand cu varful Athonului de 2.033 metri si cu masivul de marmura la extremitatea lui sudica, scaldata de apele Marii Egee.

Muntii Rodopi se gasesc in nordul tarii la granita cu Bulgaria pe teritoriul careia se intind 83% din suprafata lor, iar restul gasindu-se in Grecia, acestia sunt formati din roci antice erodate dezvoltati pe un platou larg, ondulat supus eroziunii. Zona este acoperita de paduri intinse, vechi de secole.

Muntii Taygetus se gasesc in Peloponez dominand orasul Sparta si separand Laconia de Messinia. Extremitatea sudica formeaza coasta centrala a peninsulei Mani. Cel mai inalt varf este Muntele Taygetos, cunoscut si sub numele de "Profitis Ilias", sau "Profetul Ilie".

Partea vestica si centrala a Greciei este recunoscuta datorita reliefului salbatic cu zone abrupte, inalte, intersectate de numeroase defileuri si alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora si Defileul Vikos care este al doilea ca adancime dupa Marele Canion, cu o adancime de 1.100 metri.

Grecia insulara este complementul natural al Greciei continentale fiind formata din numeroase insule si insulite rasfirate in toate marile grecesti, oferind un peisaj divers cu plaje salbatice ce se intind pe distante mari, golfuri adapostite, plaje cu nisip fin sau cu pietre, dune de nisip, delte si pesteri sapate de apa de marii si nisip de culoare inchisa in zonele vulcanice. Conform ultimului raport elaborat de Hellenic Military Geographical Service, Grecia detine 29.372 de insule dintre care sunt multe insule mici, stancoase sau doar niste stanci ce rasar din mare, totusi, dintre acestea 446 depasesc 0,1 km². Din numarul total al insulelor doar 1.400 sunt considerate oficial insule si doar 227 sunt locuite, dintre care 53 au o populatie de peste 1.000 de locuitori, in vreme ce 97 dintre ele au sub 100 de locuitori.

Cele mai mari insule grecesti sunt: Creta 8.336 km², Evia 3.670 km², Lesbos 1.633 km², Rhodos 1.401 km², Chios 842,3 km², Cefalonia 781 km², Corfu 592,9 km², Lemnos 477,6 km², Samos 477,4 km², Naxos 429,8 km², Zakynthos 406 km², Thasos 380,1 km², Andros 380 km², Lefkada 303 km², Karpathos 300 km², Kos 290,3 Dodecanez km², Kythira 279,6 km², Icaria 255 km², Skyros 223 km² si Paros 196,3 km². Insulele Marii Egee sunt de fapt varfuri ale muntilor subacvatici care reprezinta o extensie geologica a lantului montan.

Reteaua hidrografica a Greciei este slab dezvoltata datorita teritoriului ingust, muntoas si foarte fragmentat, fapt ce a si impiedicat formarea unor sisteme fluviale mari. Majoritatea raurilor se intind pe suprafata mai multor state vecine, acestea continuandu-se spre Bulgaria, Turcia, Macedonia si Albania. In Grecia predomina raurile de munte, scurte, tulburi, adeseori foarte repezi ce curg adesea spre mare prin canioanele inguste.

Cel mai lung rau ce izvoreste si se varsa pe teritoriul grecesc este raul Haliacmon sau Aliakmon care isi are izvoarele in Muntii Pindului si se varsa in Marea Egee avand o lungime de 297 de kilometri. Raul Maritsa este cel mai mare rau din Peninsula Balcanica si al 2-lea rau ca marime din sud-estul Europei, acesta izvoraste din lacurile Marita, aflate in partea estica a Muntilor Rila din Bulgaria, traverseaza Campia Traciei si se varsa in Marea Egee, formand totodata si granita dintre Grecia si Turcia. Lungimea raului este de 472 kilometrii, avand un bazin hidrografic de 53.000 km². Raul Struma izvoraste din muntele Vitosa din Bulgaria si se varsa in Marea Egee, in apropierea orasului antic Amphipolis, avand o lungime de 415 kilometri. Raul Aheloos este un rau aflat in Epir, o regiune din nord-vestul Greciei, avandu-si izvoarele in Muntii Pindului si gura de varsare in Marea Ionica, printr-un estuar aflat la sud de localitatea Dioni. Aheloos strabate zona oraselor Trikala, Larisa si Karditsa. Alfios este un rau din peninsula Peloponez si isi are izvoarele in apropierea localitatii Megalopolis. Raul Peneus sau raul Tesaliei izvoreste din Muntele Katara la o altitudine de 1.705 metri in partea de nord a lantului Pindus si se varsa in Marea Egee la nord-est de Tempe, cu o lungime totala de 216 kilometri. La varsare raul Peneus creeaza o delta mare, binecunoscuta pentru frumusetea sa cat si pentru numeroasele specii de animale protejate prin tratate internationale de conservare a faunei salbatice. Alte rauri cu bazine hidrologige mai mari sunt: Raul Vardar (Macedonia de Nord si Grecia) 388 kilometri, Raul Arda (Bulgaria si Grecia) 290 kilometri sau Raul Nestos (Bulgaria si Grecia) 2.390 kilometri.

Grecia are peste 20 de lacuri cu o suprafata cuprinsa intre 10 - 100 km². Cele mai mari lacuri sunt de origine tectonica, dintre acestea mai importante sunt: Lacul Trichonida cu o suprafata de 95,5 km², lacul Volvi cu o suprafata de 75,6 km² si lacul Vegorita cu o suprafata de 72,5 km². Exista si o multime de lacuri carstice, care din marea majoritate sunt mici si alimentate cu ape subterane, cel mai mare dintre acestea fiind lacul Ioannina cu o suprafata de 22 km².

Vulcanul Santorini aflat in Marea Egee, este cunoscut inca din antichitate datorita eruptiilor sale violente. Santorini a erupt de mai multe ori insa cea mai mare eruptie a avut loc in anul 1613 i.e.n, cand eruptia a avut efecte catastrofale la scara planetara.

Clima: Grecia are trei tipuri de clima: clima mediteraneana, clima alpina si clima temperata. Clima mediteraneana este caracterizata prin veri uscate si calduroase si ierni blande, aceasta se regaseste in toate zonele de coasta, partial in Atena, in Ciclade, Dodocaneze, Creta si Pelopones, in Insulele Ionice si in unele parti din Grecia continentala centrala. Temperaturile depasesc foarte rar extremele, chiar daca uneori apar mese de aer rece sau ninsori pe perioada iernii.

Clima alpina este mai rece, mai umeda cu viscole, geruri si vanturi puternice. Acesta se regaseste in Grecia de Vest, Epir, Grecia Centrala, Tesalia, Macedonia de Vest precum si in zonele centrale ale Peloponezului, cum ar fi Ahaia, Arcadia si in anumite zone din Lakonia care sunt strabatute de lantul muntos. Suburbiile nordice ale Atenei se regasesc in zona climatica alpina, pe cand cele sudice se regasesc in zona climatica mediteraneana.

Clima temperata este caracterizata prin ierni umede si geroase si veri secetoase si calduroase, acesta se regaseste in Macedonia Centrala, Macedonia Estica, precum sau in unele zone din Tracia cum at fi: Komotini, Xanthi sau Evrosul de Nord.

Clima Greciei este influentata fundamental de zonele montane care acopera 80% din suprafata uscata, astfel media pluviometrica scade in vizibil de la nord spre sud si de la vest spre est, de exemplu in Corfu se inregistreaza 1.300 mm anual, pe cand in Atena 390 mm anual. Vanturile au si ele un rol insemnat in asprimea climei.

Flora si fauna: flora Greciei este influentata direct de clima si de relief avand o o vegetatie relativ bogata cu numeroase specii de copaci, tufisuri, flori si ierburi ce cresc pe intreg teritoriul tarii. Suprafetele impadurite sunt in cea mai mare parte acoperite cu brazi, pini si tufisuri. Padurile se regasesc in cea mai mare parte in regiunile alpine ale Greciei din partea nordica si la altitudini mari in Sterea si Peloponez. Padurile de la altitudini mai scazute sunt formate in mare parte plopi, platani, stejari si chiparosi. La poalele copacilor cresc diverse tufisuri si flori.

Vegetatie specifica climei mediteraneene ramane verde tot anul si este formata preponderent din: masquis, pini mediteraneeni, lauri, smochini sau stejari verzi.

Maquisul sau macchia este o formatiune vegetala formata din tufisuri dese de arbusti ce raman verzi pe toata durata anului cum ar fi: stejarul holm, stejarul cochineal (stejarul carmazului), arbustul erica, arbustul de capsuni, salvia, ienuparul, crusanul, olivella si mirtul, ce sunt distinctive unor regiuni din bazinul mediteranean.

Pinul mediteranean este o specie exotica ce prefera arealele calde, cu ingheturi tarzii si rare, insa se dezvolta si in conditii stationale grele, pe soluri superficiale, redzinice sau stancoase, expuse uscaciunii inaintate. Pinul mediteranean poate creste pana la 50 de metri si are un lemn de culoare cenusie-maro.

Laurul sau dafinul este intens cultivat ca planta ornamentala in regiunile cu climat mediteranean sau oceanic sau ca planta de interior in zonele mai reci. Conform mitologiei gresti dafinul a aparut initial cand nimfa Daphne s-a transformat inr-un dafin pentru a scapa de urmarirea zeului din Olimp Apollo.

Smochinul este un arbore de marime medie originar din Asia de sud-vest, care creste sub forma salbatica si in zona Marii Mediterane. Smochinul atinge inaltimi de pana la 7 - 10 metri, uneori chiar mai mult, avand o crestere lenta. Frunzele sale sunt cazatoare, au dimensiuni de 12 - 25 de centimetri lungime si de 10 - 18 centimetri latime, foarte lobulate, formate avand 3 - 5 lobi, are o scoarta neteda de culoare gri si fructe de forma conica. Smochinii cresc salbatic pe terenurile stancoase si ziduri unde alte plante nu pot sa creasca.

Flora insulelor este formata preponderent din maslinii si chiparosii, in trecut mai cresteau si cedri, platani sau arbori de eucalipt, care insa au fost taiati si utilizati in constructia navelor de catre italieni. In zilele noastre s-au mai pastrat doar cateva exemplare care amintesc de padurile de altadata, insa acestea se gasesc mai ales in zonele izolate, greu accesibile, de-a lungul tarmului sau in munti.

In zonele montane cresc plante medicinale si aromatice, printre care mai importante sunt: oregano, cimbrul, levantica, maghiranul sau rozmarinul. Muntele Olimp este binecunoscut datorita marii varietati de specii endemice, astfel datorita florei, faunei si caracteristicilor formatiunilor geologice deosebite, UNESCO a declarat aceasta regiune rezervatie biologica.

Flora insulei Creta este formata din numerosi arbori si plante ce pot fi regasite in aproape toate insulele si regiunile Greciei, insa dintre cele peste 2.000 de specii de pomi si plante care traiesc in Creta, 160 sunt endemice. Vgetatia existenta in zilele noastre este mult diminuata comparativ cu secolul trecut cand zonele montane erau acoperite cu vegetatie luxurianta, un bun exemplu este Muntele Ida care astazi este aproape defrisat in intregime. Suprafete cu vegetatie luxurianta ce amintesc de trecut pot fi admirate in partea vestica a Muntilor Albi unde se gaseste padurea Samaria Gorge ce abunda in vegetatie, pe coastele sudice ale Muntelui Ida in Vorizia sau pe coastele sudice ale Muntilor Dikti si Pefkos in zona Vianos. Pinul de Alep creste in general la altitudini de peste 1.200 de metri, este un copac de marime mica sau medie, cu o inaltime de 15 - 25 metri, cu un diametru al trunchiului de pana la 60 de centimetri, foarte rar poate atinge un metru. Scoarta este de culoare rosie-portocalie, groasa, cu fisuri profunde la baza trunchiului, fiind subtire si cu solzi la partea superioara. Frunzele sunt verzi-galbui, subtiri, lungi de de 6 - 12 centimetri si crescute in perechi.

Flora insulei Corfu este formata dintr-un numar mare de soiuri de flori, inclusiv aproape patruzeci de specii de orhidee, faimosii trandafiri albi din Corfu sau bougainvillea cunoscuta si ca floarea de hartie. Pe insula mai exista numeroase plantatii mari de maslini si de chiparosi.

Fauna Greciei nu este una de amploare, chiar daca aici traiesc numeroase specii de animale dupa cum urmeaza: ursi bruni, lupi, jderi, sacali, porci spinosi, vulpi, porcii mistreti, caprioare si capre salbatice denumite si kri-kri, care in trecut au fost exterminate aproape in intregime. In zonele montane mai inalte isi au cuiburile pasarile de prada cum ar fi soimii, vulturii sau bufnitele. In paduri isi duc traiul ciocanitorile verzi sau pescarusii albastri.

Dintre insecte aici se regasesc scorpioni, centipede si cicade, al caror tarait poate fi neplacut pentru unii dintre vizitatori. Exista si o mare varietate de serpi cum ar fi: vipera comuna, vipera cu corn sau vipera otomana. Pseudopus apodus este cea mai mare soparla din Europa, care poate fi usor confundata cu un sarpe datorita lipsei picioarelor, insa aceasta poate fi usor deosebita de serpi datorita pleoapelor si urechilor externe.

In apele marilor grecesti traiesc o multime de specii de pesti, foci, broaste testoase marine si alte animale rare. Tot aici pot fi intalnite si diferite specii periculoase, cum ar fi: aricii de mare, meduzele, pisicile de mare sau murenele colorate, care insa isi au habitatul in zonele izolate, departe de plaje.

Populatia: in Grecia omogenitatea nationala este una dintre cele mai mari din Europa, aici majoritatea populatia este formata din grecii 91.6%, urmeaza albanezi care reprezinta 4.4% si alte minoritati cum ar fi: romi, macedoneni, turci, aromani, bulgari, albanezi, armeni care reprezinta 4%. Structura religioasa este dominata de religia ortodoxa care ajunge la 90%, urmata de musulmani 2%, restul fiind de alte religii sau atei.

Societatea greaca a cunoscut schimbari majore in ultimele decenii, astfel rata natalitatii se gaseste intr-o ingrijoratoare scadere, deoarece in anul 1971 era de 17,6‰, in anul 1981 era de 14,5‰, in anul 2003 era de 9,5‰ si in anul 2020 a ajuns la 7.3‰. In acelasi timp, rata mortalitatii a crescut usor de la 8,9‰ in 1981 la 9,6‰ in 2003, ajungand la 11,1‰ in anul 2020. Populatia este majoritar urbana in proportie de 80 %, densitatea maxima inregistrandu-se in Atena unde traiesc aproximativ 4 milioane de oameni si in Salonic unde traiesc un milion de locuitori, alte orase cu populatie urbana de peste 100.000 de locuitori sunt: Patras, Heraklion, Larissa, Volos, Rhodos, Ioannina, Chania si Chalcis.

Resurse si economie: economia Greciei este formata din: sectorul de servicii 85%, industrie 12% si agricultura ce detine doar 3% din produsul national brut. Cel mai important sector economic al Greciei este turismul, fiind a saptea cea mai vizitata tara din Uniunea Europeana si a 16-a din lume. De o importanta deosebita se bucura si sectorul maritim unde navigatia comerciala reprezinta 16,2% din capacitatea mondiala totala, Marina Comerciala a Greciei? este pe locul al patrulea in lume, cu 3.150 de nave, dintre care doar 741 sunt inmatriculate in Grecia, restul de 2.409 fiind inregistrate in porturi straine. Grecia este pe primul loc la petroliere si vrachiere?, pe locul patru la numarul de port-containere, si pe al cincilea la alte vase.

Chiar daca solul si subsolul Greciei dispune de resurse modeste exista exploatatii mici de: lignit, bauxita, magneziu, argint, cupru, minereu de fier, nichel, magneziu, marmura, zinc si petrol. Dintre zacamintele metalifere merita amintite extractiile de argint de la Tassos, de la Sifnos si mai ales de la Laurion care este un oras in Attica, devenit faimos inca din antichitate datorita minelor de argint care reprezentau una dintre principalele surse de argint folosit pentru turnarea monedelor. Cuprul se extrage din Eubeea, iar minereul de fier este raspandit aproape pretudindeni, fiind insa de calitate slaba. Se gaseste in abundenta piatra de constructii si argila care in Attica are o calitate exceptionala.

Industria Greciei este disproportionata atat din punct de vedere a repartizarii pe teritoriul tarii, cat si in ceea ce priveste structura sa sectoriala. Cele mai dezvoltate ramuri industriale sunt: industria alimentara, industriatextila, industriade imbracaminte, industria de incaltaminte si industria tutunului. In ultimul deceniu au cunoscut o usoara dezvoltare: petrochimia, metalurgia, productia de ciment, ingineria electrica si sectorul minier. Principalele centre industriale se gasesc in Atena, Aspropirgos, Elefsis, Salonic, Volos si Patras.

Agricultura Greciei este concentrata in campiile din nord, in regiunile Tesalia, Macedonia si Tracia care sunt principalele regiuni agricole deoarece sunt printre putinele suprafete arabile ale tarii. In aceste regiuni se gasesc intinse culturi de porumb, grau, orz, sfecla de zahar, bumbac si tutun. Terenul agricol al Greciei este de 4.690.000 de hectare, adica aproximativ 35,5%, insa din aceasta suprafata terenul arabil este de doar 2.100.000 hectare, adica aproximativ 44,7% din totalul terenului agricol, iar suprafata agricola irigata este de doar 790.000 hectare.

In anii trecuti, Grecia a fost cel mai mare producator de bumbac din Uniunea Europeana reusind sa cultive 183.800 de tone si de fistic 8.000 tone. A fost al doilea mare producator de orez din Uniunea Europeana cu 229.500 tone si de masline cu 147.500 de tone, a fost pe locul trei la productia de curmale cu 11.000 de tone, de migdale cu 44.000 tone, de tomate cu 1.400.000 de tone si de pepeni cu 578.400 de tone si pe locul al patrulea la productia de tutun cu 22.000 de tone. Pe langa acestea se mai cultiva: vita-de-vie, citricele, maslinii, rodiile si diferite alte cereale. Legumele sunt cultivate atat pe camp, cat si in sere acoperite cu folii de plastic. Aproximativ 16% din suprafata agricola a Greciei este cultivata cu maslini, astfel din totalul de 276.000.000 de maslini, 200.000.000 sunt cultivati in vederea productiei uleiului de masline, iar restul, pentru productia de masline de masa. Anual, producatorii greci fabrica in jur de 397.000 de tone de ulei de masline, din care 70% sunt sunt destinate pietei interne.

Cresterea animalelor este axata in special pe cresterea ovinelor, caprinelor, bovinelor si a pasarilor. Carnea de capra si de oaie, alaturi de produsele lactate sunt extrem de populare si reprezinta aproximativ 6% din productia agricola. In ciuda numeroaselor ambarcatiuni maritime pescuitul nu joaca un rol important la nivel mondial, deoarece capturile sunt relativ mici.

Principalul dezavantaj din punct de vedere economic al Greciei este acela ca este o tara dependenta de importuri. Analizate pe grupe de marfuri, importurile Greciei sunt formate din: masini si echipamente de transport 25%, petrol si produse petroliere 21%, produse ale industrie chimice 15,8%, diverse produse manufacturate 12,2%, produse semifabricate 11%, alimente si animale vii 10,5% si alte marfuri in cantitati mai mici. Principalele tari ce exporta in Grecia sunt: Germania 10,9%, Italia 10,2%, Olanda 5,5%, Franta 5,1%, Belgia 3,5%, Spania 3,1%, Federatia Rusa 8,7%, China 6,2%, Coreea de Sud 4,0%, SUA 2,6% si Japonia 1,2%.

Transporturi si comunicatii: chiar daca transportul intre insule pe mare se face cu ajutorul feriboturilor, pe uscat infrastructura rutiera, feroviara, transportul urban si transportul aerian a cunoscut o dezvoltare semnificativa in ultimele doua decenii.

In anul 2017, Grecia avea: 117.000 de kilometri de drumuri din care 107.406 de kilometri erau asfaltati, 2.500 kilometri de autostrazi si peste 2500 de tuneluri. Incepand cu anul 1980, reteaua rutiera greceasca a cunoscut o ampla modernizare, astfel printre cele mai importante lucrari de dezvoltare rutiera se numara podul Rio-Antirrio?, care este cel mai lung pod suspendat cu cabluri din Europa cu o lungime de 2.250 de metri si care leaga Peloponesul de Rio cu Antirrio in Grecia Centrala, sau autostrada A2 denumita si autostrada Egnatia Odos care este partea Drumului european E90 de pe teritoriul Greciei, aceasta incepe din portul vestic al orasului Igoumenitsa si se continua pana la granita de est cu Turcia, mai exact pana in localitatea Kipoi. Autostrada A2 are o lungime totala de 670 de kilometri, lucrarile de constructie au demarat in anul 1994 si au fost finalizate in anul 2009. Zona metropolitana a Atenei este deservita de una dintre cele mai moderne si eficiente infrastructuri de transport din Europa, cum ar fi Aeroportul International Atena?, reteaua de autostrazi private Attiki Odos? si de sistemul extins de metrou al Atenei?.

Legaturile feroviare au un rol semnificativ mai redus in Grecia fata de alte tari europene, aceastea au o lungime totala de 2.571 kilometri din care 1.565 de kilometrii au ecartament conform standardelor internationale si 961 de kilometrii au ecartament ingust. O dezvoltare a transportului feroviar au cunoscut si legaturile suburbane pentru navetisti, deservite de Proastiakos? in jurul Atenei, catre aeroporturi, Kiato si Chalkida, in jurul Salonicului, catre orasele Larissa si Edessa si in jurul Patrasului. A fost construita o noua legatura feroviara moderna ce face legatura intre Atena si Salonic, in timp ce au inceput si lucrarile de dublare a mai multor linii din reteaua nationala feroviara. Legaturile feroviare internationale conecteaza orasele grecesti cu restul Europei, cu Peninsula Balcanica, cu Turcia si cu Orientul Mijlociu.

In Grecia exista 82 de aeroporturi dintre care 39 sunt internationale, traficul cel mai insemnat este pe aeroporturile din: Atena - "Elefterios Venizelos", Iraklio, Rhodos, Corfu, Salonic, Kos, Chania, Zakynthos, Samos, Mykonos si Santorini. Marile insule grecesti cu aflux mare de turisti au legaturi aeriene internaionale sau cu principale ale tarii, zborurile interne sunt deservite mai ales de cele doua principale companii aeriene grecesti, Olympic Air si Aegean Airlines.

Flota elena comerciala reprezinta 16,2% din capacitatea mondiala totala, aceasta este compusa din nave de tip cargo, tancuri petroliere si de gaze lichefiate sau nave de pasageri. Principalele porturi sunt: Pireu, Eleusis, Thessaloniki, Megara, Patra, Lavrion, Corfu, Volos, Kavala si Heraklion. Legaturile maritime intre insule sau intre insule si Grecia continentala s-au imbunatatit, acestea fiind operate cu vase moderne si rapide, inclusiv nave cu aripi portante si catamarane?.

Retelele de telecomunicatie si de informatii digitale acopera aproape in intregime Grecia, existand peste 35.000 de kilometri de fibra optica, astfel ca legaturile rapide la internet sunt foarte raspandite. Telefonia mobila si internetul mobil a cunoscut o ampla dezvoltare incepand cu anul 2011, astfel ca intre lunile august ale anilor 2011 si 2012 a avut loc o crestere de 340%. Uniunea Internationala pentru Telecomunicatii a Natiunilor Unite? pozitioneaza Grecia ca facand parte dintre primele 30 de tari din lume in ceea ce priveste dezvoltarea infrastructurii de date.

Orase: Atena, Thessaloniki sau Salonic, Patras, Heraklion, Larissa, Volos, Rhodos, Ioannina, Chania si Chalcis.

Istorie: prima mare civilizatie europeana a fost cea greaca care isi are radacinile in perioada paleoliticului, bazele punandu-se undeva intre anii 120.000 i.e.n. - 10.000 i.e.n., de altfel si cele mai vechi dovezi ale prezentei unmane in zona balcanica au fost descoperite tot aici in pestera Petralona din satul Nea Moudania aflat in provincia greceasca Macedonia care dateaza de aproximativ 270.000 de ani. Societatea greceasca cunoaste o ampla dezvoltare in perioada neolitica 7.000 i.e.n. - 3.000 i.e.n., perioada din care au fost descoperite o multitudine de asezari si cimitire raspandite in intreaga tara, insa mai bine conservate sunt cele din: Tesalia (Sesklo, Dimini), Macedonia si Peloponez.

Grecia este considerata a fi locul in care a luat nastere prima civilizatie europeana avansata. Din punct de vedere cronologic prima civilizatie greaca este civilizatia cicladica dezvoltata in jurul anului 3.200 i.e.n. pe insulele din Marea Egee, urmata de civilizatia minoica din dezvoltata in Creta intre anii 2700 - 1500 i.e.n. si apoi de civilizatia miceniana dezvoltata in Grecia continentala intre 1900 - 1100 i.e.n.. Aceste civilizatii utilizau scrisul, ca forma indescifrabila de scriere a civilizatiei minoice poarta numele de Liniar A, iar cea a micenienilor de Liniar B, acestea fiind de fapt o veche forma a limbii grecesti. Sistemul de scriere Liniar A este era folosit in Creta in perioada civilizatiei minoice intre anii 2500 - 1450 i.e.n., acesta era principala forma de scriere folosita in palatul lui Minos si in scrierile religioase ale civilizatiei minoice. Scrierea Liniar B era o codificare a unei forme timpurii a limbii grecesti. Chiar daca cele doua sisteme de scriere se aseamana avand in comun unele simboluri, doar aproximativ 80% din logogramele Liniarului A sunt unice diferenta dintre valorile sonore dintre semnele Liniarului A si ale Liniarului B variaza de la 9% la 13%. Liniar A are sute de semne, despre care se crede ca reprezinta valori silabice, ideologice si semantice intr-o maniera similara cu cea a Liniarului B.

In timpul civilizatiei miceniene se fac primii pasi spre dezvoltarea civilizatiei grecesti, aceasta fiind opera aheilor, care au fost atestati in Grecia inca din anul 1.600 i.e.n. si care pun bazele unor mici state aheene, cum ar fi Micene care era cel mai puternic, urmat de Argos, Tirint, Pylos, Atena sau Teba. Micenienii i-au asimilat si absorbit treptat pe minoici, insa si civilizatia miceniana s-a prabusit violent in jurul anului 1200 i.e.n., intr-o perioada de mare agitatie regionala denumita Colapsul din Epoca Bronzului?, urmand perioada ce poarta numele de "Epoca Intunecata", din care insa nu s-au pastrat marturii scrise. Dupa anul 1600 i.e.n cuceresc Grecia centrala, nordul Peloponezului cu insulele din zona centrala si sudica a Marii Egee, apoi inainte de anul 1400 i.e.n. cuceresc insulaa Creta pe care o si jefuiesc. Ultimul mare razboi dus de ahei este impotriva Troiei, care confotm scrierilor lui Eratostene s-a desfasurat in anul 1183 i.e.n., fiind casticat de aheii care dupa ce au cucerit orasul si l-au jefuit s-au retras. Armata aheilor condusa de regele Micenei, Agamemnon era formata dintr-o coalitie de 28 de state aheene, formata dintr-un numar de aproximativ 100.000 de luptatori, imbarcati pe 1.200 de corabii. Civilizatia miceniana a fost una de scurta durata intinzandu-se pe mai putin de sase secole, dupa care incet toate palatele si cetatile miceniene au fost jefuite si distruse. Cetatea Micene a dainuit pana in jurul anului 1.100 i.e.n. si doar Atena a fost singura cetate care si-a continuat existenta inca multe secole. Civilizatia miceniana s-a prabusit datorita invaziei ultimului val de triburi grecesti ale dorienilor, invazie care a dus si la disparitia pentru o perioada de cinci secole a scrieii in Grecia. In urma distrugerilor masive din cetatile si orasele miceniene, a avut loc declinul civilizatiei miceniene si a provocat populatia sa migreze catre regiunile de coasta din Asia Mica si Cipru, care este de fapt prima colonizare greaca.

Dupa incheierea "Epocii Intunecate" ce a durat doua secole de inactivitate economica si culturala, care prin traditie se considera ca s-a incheiat in anul 776 i.e.n, anul primelor Jocuri Olimpice, urmeaza "Perioada geometrica", care a fost evidentiata de aparitia alfabetului grec si de scrierea epopeii homerice de la sfarsitul secolului al VIII-lea i.e.n.. In "Perioada geometrica" au aparut diferite regate si orase-stat in toata peninsula greaca, care incet, incet s-au raspandit pana spre tarmurile Marii Negre, spre Italia de Sud si pana in Asia Mica. Dezvoltarea statelor si a coloniilor au dus la o prosperitate nemaiintalnita pana atunci, avand ca efect si o explozie culturala fara precedent exprimata prin arhitectura?, teatru, stiinta, matematica, filosofie, etc. In anul 508 i.e.n., Clistene a dezvoltat primul sistem democratic de guvernare in Atena.

Intre secolele VII - VI i.e.n. urmeaza "Perioada Arhaica" care este o perioada cu schimbari majore, atat din punct de vedere social cat si politic. Acum orasele-state isi formeaza colonii indepartate, pana pe coasta iberica spre vest, Marea Neagra spre nord si nordul Africii la sud, punand bazele perioadei clasice. Aceasta perioada mai este cunoscuta si sub numele de "A doua colonizare greaca". Caracteristica cea mai importanta a ultimei perioade cuprinsa intre secolele V - IV i.e.n. este intruchipata de suprematia Atenei, motiv pentru care a doua jumatate a secolului al V-lea poarta numele de "Epoca de Aur a lui Pericle", insa odata cu incheierea razboiului peloponezian, din anul 404 i.e.n, Atena isi pierde dominatia.

Razboiul Peloponesiac dus intre anii 431 - 404 i.e.n a fost cel mai devastator razboi inter-grec din antichitatea clasica, acesta a dus la decaderea Imperiului Atenian din nemaifiind astfel principala putere a Greciei Antice. Ulterior atat Atena, cat si Sparta care devenise noua putere au fost devansate de Teba si apoi de Macedonia, care a si unificat statele grecesti in Liga de la Corint. Liga de la Corint sau Liga Elena cum mai este cunoscuta in istorie a pus de fapt bazele primului stat grec unificat. Liga de la Corint era o federatie de state grecesti creata de regele Filip al II-lea al Macedoniei dupa batalia de la Cheroneea din anul 338 i.e.n., din dorinta de a obtine sprijin militar in campania sa impotriva Imperiului Persan. Dupa asasinarea regelui Filip al II-lea in anul 336 i.e.n., conducerea Ligii de la Corint este preluata fiul sau, Alexandru al III-lea cel Mare cunoscut in istorie si sub numele de Alexandru Macedon. Asasinarea lui Filip a lasat statele grecesti in haos, chiar existenta aliantei fiind amenintata. In Macedonia, Tracia, Teba, Atena precum si in alte orasele grecesti au inceput revoltele care au fost inabusite de Alexandru care si-a ucis mai intai oponentii cu ajutorul fortelor armate, fiind sustinut de majoritatea nobilimii. Dupa ce a inabusit revolta din Macedonia, a continuat cu reprimarea revoltelor din Tracia, a continuat cu Teba pe care a distrus-o in intregime, fara a arata mila in pedepsele date, obligandu-i pe locuitorii cetatii sa se predea pentru a fi vanduti ca sclavi. Vazand cruzimea de care a dat dovada Atena si orasele grecesti au implorat iertare, revoltele au fost oprimate si Alexandru a fost ales in functia de Comandant suprem al trupelor coalitiei grecesti. Alexandru Macedon a fost unul dintre primii mari strategi ai umanitatii ajungand sa fie conducatorul unui imperiu enorm, care se intindea de la granita Chinei, pana in Egipt si Europa. A murit la varsta de 32 de ani pe data de 10 iunie 323 i.e.n., din cauza malariei sau a fost otravit, parerile fiind impartite, insa contributia sa a fost esentiala la raspandirea civilizatiei elenistice in intreaga lume. Moartea marelui strateg a cauzat prabusirea imperiului, care a fost faramitat in mai multe regate, dintre cale cele mai importante erau Imperiul Seleucid, Egiptul Ptolemaic, Regatul Greco-Bactrian si Regatul Greco-Indian?.

In aceasta perioada, orasele grecesti si-au pastreaza autonomia, mai mult sau mai putin, insa dezvoltarea civilizatiei, faima si prestigiul castigate in secolele de dinainte se risipesc. Din jurul anului 200 i.e.n., Republica Romana se implica din ce tot mai in chestiunile grecesti, infrangand Macedonia in batalia de la Pydna din anul 168 i.e.n., moment ce a reprezentat inceputul sfarsitului puterii Antigonizilor in Grecia. In anul 146 i.e.n., Macedonia a fost anexata ca provincie a Romei, iar restul Greciei a devenit protectorat roman, fiind fortata sa adere la marele Imperiu Roman. Pe perioada ocupatiei romane, ce a durat intre secolul I i.e.n. - III e.n., cea mare parte dintre imparatii romani erau mari admiratori ai culturii grecesti, fiind destul de indulgenti fata de orasele grecesti, in special fata de Atena, de unde si celebra afirmatie a lui Horatiu: "Graecia capta ferum victorem cepit", adica "Grecia, desi cucerita, si-a luat cuceritorul prizonier".

Dupa caderea Imperiului Roman de Apus in secolul al V-lea, Imperiul Roman de Rasarit este denumit prin conventie Imperiul Bizantin, moment care a marcat inceputurile epocii bizantine, in timpul careia Grecia a facut partea din Imperiul Bizantin, astfel incepand cu anul 395 Grecia devine provincie a Imperiului Bizantin. Pe langa protectorat Grecia avea de suferit si de pe urma dislocarilor de populatie cauzate de invaziile barbare. Au existat numeroase raiduri si expeditii de jaf ale gotilor si hunilor pe durata secolelor IV - V-lea, urmate de invazia slava din secolul al VII-lea, ce au avut drept rezultat prabusirea dragstica a autoritatii imperiale din peninsula greaca. Dupa invazia slavilor, guvernul imperial a pierdut o mare parte din control, acesta mai controla doar insulele, Atena, Corintul si Salonicul, in timp ce unele zone montane din interiorul Greciei rezistau invaziei si continuau sa recunoasca autoritatea imperiala, fara a fi insa ajutate.

Recuperarea provinciilor pierdute de catre Imperiul Bizantin a inceput spre sfarsitul secolului al VIII-lea cand o mare partea a Peninsulei Balcanice a revenit sub control bizantin, control ce a crescutl treptat, de-a lungul secolului al IX-lea. Trecerea teritoriilor sub conducere bizantina a facilitat revenirea unui mare numar de greci din Sicilia si din Asia Mica. Secolele XI - XII au fost marcate de revenirea stabilitatii ce a avut drept rezultat o puternica crestere economica, care a depasit-o cu mult pe cea din teritoriile anatoliene ale imperiului.

In anul 1204 are loc cruciada a patra cand o mare parte din Grecia a intrat sub dominatie franca, perioada ce a fost numita Frankokratia. Reintemeierea Imperiului Bizantin la Constantinopol in anul 1261 a fost urmata de recuperarea unei mari parti a teritoriului peninsulei grecesti, chiar daca principatul franc al Aheei din Peloponez a ramas o importanta putere regionala pana in secolul al XIV-lea, in timp ce insulele erau controlate in mare parte de genovezi sau de venetieni.

In secolul al XIV-lea, cea mai mare parte a teritoriului grecesc din Peninsula Balcanica a fost pierduta dupa ce sarbii urmati de otomanii au ocupat acest teritoriu. Dupa cucerirea Constantinopolului de otomani in anul 1453, Morea sau Peloponezul zilelor noastre a fost ultima ramasita a Imperiului Bizantin care a rezistat in fata turcilor, acesta a fost cucerit in anul 1460, incheind astfel cucerirea otomana a Greciei continentale. Greciea continentala si insulele din Marea Egee au ramas sub control otoman pana la sfarsitul secolului al XV-lea, pe cand Ciprul si Creta se gaseau sub control venetian pana in anul 1571, respectiv 1670 cand au fost cucerite de otomani. Insulele Ionice au ramas sub stapanire venetiana pana in anul 1797 cand au fost cucerite de Prima Republica Franceza, pentru ca apoi in anul 1809 sa treaca sub controlul Regatului Unit pana la reunificarea cu Grecia in anul 1864.

Inainte de revolutia greaca, au mai existat cateva conflicte in care au fost implicati grecii, cum ar fi: Batalia de la Lepanto din anul 1571, Rascoalele Taranesti din Epir?ce au avut loc intre anii 1600 - 1601, Razboiul din Moreea? ce a avut loc intre anii 1684 - 1699 si Revolta lui Orlov din anul 1770, care a fost instigata de rusi din dorinta de a dezmembra Imperiul Otoman, care insa a fost inabusita cu mari varsari de sange.

Secolele XVI-lea si XVII-lea reprezinta epoca intunecata a istoriei grecesti, deoarece dominatia otomana era in crestere si doar Insulele Ionice au ramas neocupate de turci. Insula Corfu a reusit sa respinga cele trei mari asedii din anii 1537?, 1571 si 1716?, toate incheiate cu respingerea si alungarea otomanilor. In secolul al XVIII-lea, s-a dezvoltat o noua clasa a negustorilor greci care au ajuns sa domine comertul din interiorul Imperiului Otoman, dezvoltand comunitati in bazinul Mediteranei, in Balcani si in Europa Occidentala formand adevarate diaspore unde se dezvolta concepte si ideii noi bazate pe idealurile Revolutiei Franceze si ale nationalismului romantic. Astfel spre finalul secolului al XVIII-lea, Rigas Feraios, era primul revolutionar care urmarea formarea unui stat grec independent, publicand o serie de documente legate de independenta Greciei, un imn national, publicand la Viena, prima harta detaliata a Greciei, Insa nu a reusit sa-si duca idealurile la bun sfarsit deoarece a fost ucis de agenti otomani in anul 1798.

Filiki Eteria sau Societatea Prietenilor a fost infintata in anul 1814 si era o societate secreta ce urmarea eliberarea Greciei. Eteria impreuna cu revolutionari din celelalte popoare din Balcani urmareau declansarea unor revolutii simultane in Pelopones, in Principatele Dunarene si la Constantinopol. Epopeea revolutiilor a izbucnit la 4 februarie 1821 in Tara Romaneasca sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, urmata de revolutia declansata o luna mai tarziu de Alexandru Ipsilanti, actiunea revolutionara a fost dezavuata de tarul rus pe al carui suport se bizuiau, fapt ce a dus la inabusirea rapida revoltelor. Chiar daca revoltele romanesti au fost inabusite tavalugul antiotoman a fost pornit si la 17 martie 1821 maniotii? din Pelopones au declarat razboi otomanilor, razboi ce a cuprins intregul Peloponesul pana la sfarsitul lunii. In octombrie 1821, grecii aflati sub conducerea lui Theodoros Kolokotronis au reusit sa cucereasca Tripolita, au urmat alte revolte in Creta, Macedonia si in Grecia Centrala, care insa au fost rapid inabusite.

Insulele grecesti au fost devastate in anii 1822 si 1824 de catre turcii si egiptenii care au jefuit si masacrat populatia autohtona. Actiunile sangeroase au trezit constinta publica europeana care a trecut de partea rebelilor greci, care insa nu au stiut sa profite de sustinerea europeana, ajungand la disensiuni interne ce au dus la doua razboaie civile consecutive. Pe durata razboaielor dintre factiunile rebelilor greci sultanul otoman a negociat cu Mehmet Ali al Egiptului hotarand sa-l trimita pe Ibrahim Pasa, fiul lui Mehmet Ali in Grecia cu o armata pentru a suprima revoltele in schimbul unor teritorii. In februarie 1825 Ibrahim a debarcat in Pelopones si pana la sfarsitul anului 1825, mare parte din Pelopones se gasea sub control egiptean. Ibrahim Pasa a fost invins in Mani, insa a reusit sa inabuse mare parte din revolta peloponesiaca si a recucerit Atena.

Dupa lungi negocieri cele trei Mmari puteri, Rusia, Regatul Unit si Franta, au hotarat sa intervina in apararea Greciei astfel fiecare a trimis cate o flota in Grecia formand flota aliata care a interceptat flota otomano-egipteana la Navarino. Dupa o saptamana de expectativa, a urmat confruntarea soldandu-se cu distrugerea flotei turco-egiptene. O forta expeditionara franceza a fost trimisa in vederea supravegherii evacuarii armatei egiptene din Pelopones, in timp ce formatiunile grecesti au ocupat o mare parte din Grecia Centrala pana in anul 1828. In urma numeroaselor negocieri a fost recunoscuta independenta statului grecesc incipient prin Protocolul de la Londra din anul 1830.

Grecia a fost condusa de contele Ioannis Kapodistrias pana la asasinarea sa din anul 1831, moment in care izbucneste un nou razboi civil. Pentru a opri razboiul Marile Puteri au hotarat instaurarea unui regat, astfel la Conferinta de la Londra din 1832, Regatului Unit, Franta si Imperiu Rus au oferit tronul principelui bavarez Otto din casa regala de Wittelsbach care minor fiind a fost instituit un consiliu de regenta, care a condus tara in numele monarhului pana in anul 1835. Datorita conducerii absolutista si a faptului ca principalii sai consilieri erau conationali bavarezi grecii au pregatit o lovitura de stat si pe 3 septembrie 1843, infanteria condusa de Ioannis Makriyannis s-a adunat in piata palatului din Atena refuzand sa se intoarca in cazarmi pana cand regele nu accepta promulgarea constitutiei. Noua lege fundamentala prevedea ca in cabinetul de ministri sa fie acceptati doar greci, sa se organizeze alegeri parlamentare si ca Otto sa multumeasca personal liderilor rebeliunii. Datorita presiunilor mari regele a cedat si a acceptat toate cererile. In anul 1862 regele Otto a fost detronat, locul sau fiind luat de printul Christian Wilhelm al Danemarcei ce avea doar 17 ani. Acesta a domnit timp de 50 de ani, perioada in care a avut loc o extinderea a granitelor tarii, a existat o buna dezvoltare economica si a fost consacrat principiului conform caruia guvernul trebuie condus de liderul partidului care a obtinut cele mai multe voturi in alegeri, nu de politicianul preferat de rege. Regele a fost asasinat in anul 1913 in Salonic, care fusese anexat recent de Grecia ca rezultat al victoriei din primul razboi balcanic.

Noul rege este Constantin I care era un sprijinitor al colaborarii cu Tripla Alianta, acesta a urmarit pastrarea Greciei in afara conflictului mondial, insa in cele din urma a intrat in razboi de partea Aliatilor. Astfel in anul 1917 regele a fost nevoit sa abdice in favoarea fiului sau, Alexandru. Pentru contributia la victoria aliata, Grecia a fost rasplatita cu teritorii in Asia Mica, care apartinusera pana atunci Imperiului Otoman, inclusiv Smirna. In anul 1920 regele Alexandru a murit fapt ce a facilitat reintoarcerea pe tron a tatalui sau, Constantin. Dupa infrangerea din razboiul greco-turc ce a avut loc intre anii 1919 - 1922 regele Constantin a fost obligat sa abdice pentru a doua oara, murind in Sicilia unde se afla in exil. Urmatorul rege a fost George al II-lea fiul cel mare al regelui Constantin, care insa a parasit tara in anul 1924 dupa proclamarea celei de-a doua Republici Elene.

In anul 1935 are loc o o lovitura de stat condusa de generalul Georgios Kondylis, care a abolit republica si a fost restaurata monarhia prin plebiscitul din 1935. Regele George al II-lea a revenit in Grecia, unde a sustinut mai departe regimul dictatorial al lui Metaxas. La data de 28 octombrie 1940 Grecia a intrat in al doilea razboi mondial de partea Aliatilor si a obtinut prima victorie impotriva italienilor pe care i-a si alungat de pe teritoriul national. Germania a fost nevoita sa intervina in Grecia in aprilie 1941, cand regele a fugit cu guvernul in Egipt. Armata elena a opus o rezistenta indarjita in Creta, unde trupele de elita ale parasutistilor germani au suferit pierderi grele de peste 7.000 de oameni. Dupa ocuparea Greciei de puterile Axei, a fost impartita, insa grecii au dezvoltat o retea ampla de rezistenta la nivel national, care a blocat in Balcani forte importante ale Axei. Cresterea tensiunilor politice dintre factiunile rezistentei au dus la izbucnirea unui razboi civil la sfarsitul anului 1943, care a continuat pana in primavara anului 1944. Guvernul elen aflat exil si-a dezvoltat propriile forte armate, care au luptat alaturi de britanici in Orientul Mijlociu, Africa de nord si Italia. Grecia continentala a fost eliberata in octombrie 1944, cand fortele germane au fost obligate sa se retraga pentru a evita incercuirea odata cu inaintarea in Balcani a rusilor. Germanii au continuat sa controleze insulele din Marea Egee pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Grecia a fost devastata de razboi si de ocupatia straina ce a dus ra ruinarea economiei si a infrastructurii. In timpul ocupatiei, peste 300.000 de greci au murit, iar minoritatea evreiasca a fost exterminata aproape in totalitate. La scurta vreme dupa eliberare a izbucnit un razboi civil intre partizanii de orientare comunista si trupele guvernamentale sprijinite de anglo-americani, conflict care a continuat pana in anul 1949. Regele George al II-lea s-a reintors in tara in anul 1946, si a domnit pana la moartea sa din anul 1947, cand tronul Greciei a fost ocupat de fratele sau, regele Paul. Acesta a domnit din 1947 pana la moartea sa din anul 1964, cand locul ii este luat de fiul sau, Constantin al II-lea care a domnit pana in decembrie 1967 cand a fost alungat de la putere si exilat de junta militara.

Junta militara a organizat si a supervizat plebiscitul din anul 1973, care a dus la abolirea monarhiei si alegerea noului presedinte la data de 1 iunie 1973 cand Georgios Papadopoulos a devenit noul presedinte al Greciei. Regimul dictatorial militar s-a incheiat in anul urmator, insa fara ca regele sa revina pe tron, iar problema restaurarii monarhiei a fost rezolvata printr-un al treilea plebiscit din decembrie 1974, cand 69% dintre greci au votat pentru prin referendum abolirea definitiva a monarhiei, adoptandu-se forma de guvernamant republicana, consfintita de Constitutia din 1975.

Urmeaza alegerile parlamentare din anii 1981, 1985 si 1989 care sunt castigate de Miscarea Socialista Panelena (PASOK), cele din anul 1990 care sunt castigate de Partidul Conservator Noua Democratie, condus de Constantin Mitsotakis, in 1993 Miscarea Socialista Panelena (PASOK) revine la putere si Giorgos Andreas Papandreou formeaza din nou guvernul. Dupa demisia lui Papandreu pe motive de boala, Kostas Simitis, care era succesorul lui in fruntea guvernului si la conducerea partidului, organizeaza alegeri parlamentare anticipate, care sunt castigate din nou de Miscarea Socialista Panelena (PASOK).

Puterea legislativa este exercitata de Adunarea Nationala, cea executiva de presedinte si de un Consiliu de Ministrii, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Grecia a aderat la NATO la 18 februarie 1952 si la 14 august 1974 s-a retras din structura militara integrata a NATO in semn de protest fata de ocuparea de catre Turcia a Ciprului de Nord, insa a revenit in NATO in anul 1980. Grecia a devenit al zecelea membru al Comunitatilor Europene la 1 ianuarie 1981, in ianuarie 2000 a aderat la Spatiul Schengen si in 1 ianuarie 2001 devine cel de-al 12-lea stat membru al Uniunii Europene care adera la zona Euro.

Principalele atractii turistice din Grecia: Atena este capitala aflata intre sapte dealuri si inconjurata de munti, aceasta a cunoscut o importanta dezvoltare economica, culturala si artistica inca din antichitatea clasica, fiind de altfel si locul de nastere al lui Socrate, Pericle si Sofocle. Atena este binecunoscuta ca fiind leaganul civilizatiei europene si locul de nastere al democratiei, pana si numele orasului face referire la zeita intelepciunii, Atena, care, potrivit legendei, le-a oferit grecilor maslinul, ca fiind un simbol al pacii si al prosperitatii.

Acropola din Atena denumita si Acropole sau “Stanca Sacra a Atenei” troneaza cu maretie capitala elena de pe un deal stancos, desfasurandu-se pe o suprafata de 3.04 hectare, la o altitudine de 156 de metri deasupra vaii Ilissos. Acropola a fost edificata in perioada "Secolului de aur" al lui Pericle mai exact in secolul V i.e.n., fiind proiectata de arhitecti renumiti cum ar fi Ictinios, Callicrates, Mnesicles, precum si renumitii sculptori aflati sub conducerea lui Fidias. Monumentele mai importante ale acestei acropole sunt templele Partenon si Erechtheion?(d), ambele dedicate zeitei Atena. Cele mai importante vestigii pastrate pana in zilele noastre sunt: Partenonul (1), Vechiul templu al Atenei (2), Erehteion (3), Statuia Atenei Promachos (4), Propylaea (5), Templul Atenei Nike (6), Eleusinion (7), Sanctuarul zeitei Artemis Brauronia (8), Chalkotheka (9), Pandroseion (10), Arrephorion (11), Altarul Atenei (12), Sanctuarul lui Zeus Polieoss (13), Sanctuarul lui Pandion (14), Odeonul lui Herodes Atticus 15(), Porticul lui Eumedes (16), Sanctuarul lui Asclepius (17), Teatrul lui Dionysos Eleuthereos (18), Odeonul lui Pericle (19), Templul lui Dionysos (20), Aglaureion sau Sanctuarul lui Aglauro (21)

Muzeul Acropole se gaseste pe panta de sud-est a dealului Acropole la mai putin de 400 de metri distanta de Templul Parthenon-ului si gazduieste obiectele descoperite in urma sapaturilor arheologice din zona Acropolei. Colectiile de exponate sunt expuse pe cele trei niveluri ale muzeului masurand 14.000 de metri patrati de spatiu expozitional. Galeria Acropolis de la parter prezinta viata din Atena antica expunand diverse relicve din diferite perioade istorice apartinand asezamintelor care au existat pe versantul muntelui sfant al Greciei. Cele mai importante exponate sunt diverse fragmente din case si ateliere, strazi si piete, fantani si cimitire, alaturi de mii de artefacte folosite in viata de zi cu zi a oamenilor ce locuiau pe Acropole. Galeria Arhaica este gazduita la primul etaj unde exponatele provin din perioada cuprinsa intre secolele VII-lea i.e.n. - 479 i.e.n., o perioada caracterizata prin de dezvoltarea orasului stat si prin schimbari succesive ale formei de guvernamant. Nivelul al doilea are peretii de sticla oferind vederi panoramice spre Partenon si Atena. Aici mai sunt gazduite diverse spatii auxiliare cum ar fi un magazin de suveniruri, un restaurant si o cafenea ce ofera vederi panoramice asupra dealului Acropole.

Muzeul National de Arheologie gazduieste in vitrinele sale importante artefacte ce provin atat din Grecia cat si din zone indepartate. Printre cele mai valoroase exponate se numara: tezaurul de aur de la Micene sau primele statui ce ilustreaza complexitatea naturii umane. Cele mai importante colectii sunt: Colectia cicladica, care prezinta exponate apartinand acestei civilizatii, Frescele din Fira ce apartin secolului XVI i.e.n., care ilustreaza flori, pasari, maimute si pescari, Colectia Miceniana, Sculpturile elenistice unde este prezentata tranzitia de la solidele sculpturi antice la cele din perioada elenistica, Colectia de bronz ce cuprinde cateva statui din bronz impresionante, Sculpturile clasice prezinta o colectie provenita din temple grecesti, Colectia de vaze si arte minore si Antichitatile egiptene ce prezinta antichitati provenite de la egipteni.

Muzeul Bizantin si Crestin contine peste 15,000 de obiecte grupate in numeroase colectii de sculpturi, manuscrise, icoane, precum si alte obiecte religioase care reusesc sa ilustreze mareata istorie a Imperiului Bizantin. Colectia de manuscrise este formata din peste 500 de manuscrise bizantine si post-bizantine, ce apartin secolelor VI - XIX. O alta colectie valoroasa este cea de Pictura murala din Episkopi Eurytania, artefactele acestei colectii provin din biserica din Episkopi care a fost scufundata sub apele lacului artificial de la Barajul Kremasta. Alta piesa importanta este Theotokos Glykaphilousa, o icoana in mozaic realizata in secolul XIII, unde este ilustrata Fecioara Maria tinandu-L pe pruncul Iisus in brate. Alte opere de arta gazduite de Muzeul Bizantin si Crestin sunt: Icoana dubla cu Sfantul Gheorghe si scene din viata, Icoana Arhanghelului Mihail, un suport de masa cu Orfeu lucrat in marmura sau un suport de masa cu Bunul Pastor.

Agora Antica a Atenei sau Agora clasica este cel mai reprezentativ exemplu de agora antica greceasca, aceasta a fost construita in secolul VI i.e.n., fiind mai bine de 1200 de ani centrul comercial, politic, financiar, sportiv si religios al Atenei. Agora este situata la nord-vest de Acropole, fiind incadrata la sud de dealul Areopagului si la vest de dealul Agoraios Kolonos, denumit si Market Hill. In antichitate aici tineau discursuri publice filozofii Socrate, Platon si Sofocle. Este locul pe unde au trecut Eschil, Euripide si Herodot, tot aici se pastrau etaloanele grecesti de greutate si lungime si tot aici erau anuntati tinerii ce urmau sa-si satisfaca serviciul militar. In zilele noaste din Agora Antica au mai ramas doar: Porticul Bazileus, construit in anul 500 i.e.n. insa, cea mai mare parte a cladirii a fost distrusa in timpul invaziilor gotice din anul 267, Odeonul lui Agrippa, un amfiteatru construit in anul 15 e.n. de Marcus Vipsanius Agrippa, Templul lui Hefaistos care este unul dintre cele mai bine pastrate temple din Grecia Antica, Tholos care este o cladire circulara ce in trecut a gazduit membri comitetului executiv al primului parlament, Altarul lui Zeus al Agorei care este templu dedicat conducatorului zeilor construit initial in secolul IV i.e.n. in alt loc din Atena, iar in secolul I, a fost mutat si reconstruit, Monumentul Eroilor Eponimi si Stoa lui Attalos care in zilele noastre gazduieste un muzeu cu descoperirile arheologice din Agora Antica.

Areopagul sau Dealul lui Marte este acoperit in mare parte cu roci de marmura si se gaseste vizavi de intrarea in Acropole, fiind locul in care se afla candva curtea Atenei Antice. In epoca romana aici se gasea sediul Consiliului varstnicilor din Senatul roman, mai tarziu in urma unor reforme afost transformata in Curte de Justitie pentru criminali. In zilele noastre numerosi pelerini vin sa calce pe urmele Sfantului Pavel, deoarece se spune ca aici a tinut Sfantul Pavel faimoasa predica privind nedreptatile religiilor Greciei Antice fata de locuitorii Atenei. Astfel, acesta este locul in care primii atenieni s-au convertit la crestinism.

Kerameikos era in trecut cimitirul Atenei Antice, insa in zilele noastre este o galerie in aer liber. Aici se gasesc ruinele unei incinte fortificate, cladiri publice, si mormintele militarilor sau ale localnicilor. Numele deriva de la cel al cartierului Kerameis care in trecut era un cartier in care olaritul reprezenta principala ocupatie, datorita amplasarii acestuia de-a lungul raului Eridanos care aducea cantitati mari de namol la mal. In urma excavarilor arheologice a fost confirmata ipoteza ca zona aflata de-a lungul malurilor raului Eridanos era una mlastinoasa si ca primele cimitire au aparut in mileniul al III-lea i.e.n., dovedindu-se astfel ca primele morminte dateaza din anul 1200 i.e.n. In perioada clasica, intre cele doua porti ale zidurilor orasului a fost construit Pompeion-ul, una dintre cele mai importante cladiri publice din acea vreme, acesta este un edificiu spatios de forma dreptunghiulara format dintr-o gradina inconjurata de coloane si foarte multe sali destinate balurilor in partea de nord si de vest, cladira a fost distrusa in anul 86 i.e.n. de catre generalul roman Sulla. Exponatele descoperite in Kerameikos sunt expuse in cadrul Muzeului National de Arheologie, dar si in Muzeul Kerameikos aflat intr-o cladire construita in stil neo-clasic, unde se afla cea mai mare colectie de artefacte ulitizate la o inmormantare din Grecia. De o mare insemnatate se mai bucura ruinele Portii Dipylon sau Sanctuarul Tritopatreion.

Forumul Roman din Atena sau Agora Romana este o piata publica antica din Atena situata intre Plaka si Monastiraki. Aceasta a fost construita in secolul I din dorinta de a extinde Agora Antia. Turnul Vanturilor reprezinta cel mai important obiectiv turistic din Forumul Roman, acesta este un turn octogonal ce a fost construit in anul 50 i.e.n. de catre astronomul Andronikos Kyrrhestas. De fapt acest turn este considerat a fi prima statie meteo a umanitatii, avand si un ceas cu apa in interior. Poarta Atenei Archegetis reprezinta cel de-al doilea monument ca importanta din Forumul Roman al Atenei, aceasta a fost ridicata de Iulius Cezar si Augustus in anul 11 i.e.n., find dedicata zeitei Atena. Alte monumente importante sunt: Biblioteca lui Adrian, care a fost construita de Adrian in anul 132, Moscheea Fethiye Djamiconstruita de turci in anul 1456 pe ruinele unei biserici crestine timpurie, Propylonul de Est care este una dintre cele doua intrari principale in Forumul Roman din Atena, Agoranomeion care gazduia in trecut biroul administratorului Agorei Romane si Vespasianae care era o toaleta publica.

Templul lui Zeus Olimpianul denumit si Olympieion a fost cel mai mare templu din atichitate. Constructia templului a inceput in anul 515 i.e.n. la ordinul dat de Peisistratos, tiranul Atenei care aramas in istorie pentru infiintarea Jocurilor Panatenaice si a fost finalizata dupa 700 de ani in secolul al II-lea e.n. in timpul Imperiului Roman. In zilele noastre mai pot fi admirate doar 16 coloane din cele 104, Arcul lui Adrian, construit la ordinul imparatului roman Adrian, Zidul lui Valerian, construit la ordinul imparatului roman Valerian, Templul lui Apollo Delphinios si al lui Artemis Delphinia, Tribunalul Delphinion construit in secolul V i.e.n., care insa acum este in ruine Templul lui Cronos si al lui Rhea construit in secolul V i.e.n ramanand doar fundatia sa.

Stadionul Panathenaic din Atena este denumit si Stadionul Roman sau doar Kallimarmaro care tradus inseamna "Din marmura fina". Stadionul Panathenaic este cel mai mare stadion din lume construit in intregime din marmura alba, fiind totodata si cel mai vechi, datand din jurul anului 330 i.e.n., fiind ridicat pentru a gazdui competitiile atletice din cadrul Festivalului Panathenaic al Atenei. Initial stadionul a fost construit de oratorul atenian Lycurgus intr-o depresiune situata intre cele doua dealuri ale Agrei si Ardettos, pe un teren folosit ca pista de atletism. Apoi in anul 144 e.n. stadionul a suferit ample modificari fiind reconstruit de Herodes Atticus un senator roman atenian, care a folosit marmura si i-a crescut capacitatea la 50.000 de locuri, capatand forma sa actuala, asa cum a fost descoperit in urma sapaturilor arheologice din anul 1870. Dupa finalizarea excavatiiolr a fost renovat, folosindu-se marmura Penteli, identica cu cea de la Acropola Atenei. Stadionul Panathenaic a gazduit primele Jocuri Olimpice din epoca moderna, precum si prima cursa de maraton din anul 1896. Intre anii 2003 - 2004 stadionul a fost renovat din nou, pentru ca ulterior sa se desfasoare campionatul de tras cu arcul din cadrul Jocurilor Olimpice 2004. In anii in care se desfasoara Jocurile Olimpice, flacara olimpica este purtata prin Grecia de la vechiul sit al Olympiei pana pe Stadionul Panathenaic pentru a se oficia ceremonia oficiala de predare a flacarii olimpice spre tara gazda care gazduieste jocurile. Stadionul Panathenaic reprezinta si linia de sosire a Maratonului Autentic al Atenei din luna noiembrie a fiecarui an, cu plecare din orasul Marathon pana la Atena.

Palatul Zappeion ce se gaseste in cadrul Gradinilor Nationale, este o cladire neoclasica uriasa, in forma de semiluna, folosita atat ca sala de expozitii cat si pentru conferinte, de interes public sau privat. Constructia palatului a fost finantata Evangelos si Konstantinos Zappas, si proiectata de arhitectul danez Theophil in perioada anilor 1874 - 1888, fiind inaugurat la data de 20 octombrie 1888. Palatul Zappeion aree 25 de camere cu dimensiuni ce variaza intre 97 m² si 984 m², Chiar daca este gazduit de Gradinile Nationale, palatul are propriile sale gradini, un spatiu impadurit intretaiat de numeroase alei largi, fiind de fapt o continuare a gradinilor Atenei. Zona verde ce imprejmuieste palatul alaturi de Gradinile Nationale ale Atenei, formeaza cele doua centuri verzi ale orasului.

Monastiraki sau Mica Manastire este unul dintre principalele cartiere comerciale ale Atenei ce porneste de la capatul strazii Athinas, din piata Monastiraki si se continua pana in cartierul Thission. Piata Monastiraki aflata in centrul cartierului caruia ii poarta numele, este una dintre cele mai aglomerate si mai captivante zone comerciale din Atena. In acest urias bazar, aflat la marginea placutului cartier pietonal Plaka, vizitatorul este asaltat de o uriasa varietate de produse. Cartierul Plaka sau "Cartierul Zeilor" aflat la poalele Acropolei ateniene reprezinta una din principalele atractii ale celui mai vechi oras european, numele sau derivand de la "Pliak Atena", care inseamna Vechea Atena. Plaka gazduieste si in zilele noastre conace construite in stil neoclasic, case cu acoperisuri din tigla rosie si spatii verzi ce dezmiarda simturile datorita inmiresmatelor flori de iasomie, leandru, muscate, sau a plantele agatatoare din familia Boungainvilea. Tot aici se afla si cea mai veche strada din Atena, strada Adrianou, care imparte cartierul Plaka in doua zone, cea superioara, aflata sub dealul Acropolelui, Ano Plaka si cea inferioara, aflata intre piata Syntagma si Piata Monastiraki, Kato Plaka.

Cea mai veche piata din centrul Atenei moderne este Piata Omonia care a fost construita incepand cu anul 1833, fiind proiectata de arhitecti Cleanthis si Schaubert. Initial denumireamele pietei se datora statuii Regelui Otto, care trona in centrul acesteia, insa, dupa inlaturarea statuii din anul 1862, piata reprezenta lupta poporului pentru libertate si democratie, primind astfel denumirea de cunoscuta in zilele noastre de Piata Omonia, care tradusa inseamna "Unitate". Piata Omonia este un punct important al transportului public, de aici plecand diferite autobuze, ce fac legatura cu deverse cartiere sau cu portul Pireu.

Pireul este un oras port aflat la 12 kilometri sud-vest de Atena, fiind cel mai important punct de acces portuar al Greciei. Orasul modern al zilelor noastre isi are temelia in vechia asezare ridicata la mijlocul secolului al V-lea dupa planurile arhitectului Hippodamos din Milet, insa dovezile arheologice au dovedit faptul ca aceaste meleaguri erau locuite inca din neolitic. Portul Pireu este al treilea port ca marime din lume si cel mai mare port european din punct de vedere al traficului de pasageri. Acesta este format din trei porturi: portul Comercial din Pireu sau Kantharos care are o lungime de 8 kilometri fiind cel mai mare port al Greciei, portul Zea sau Pasalimani amplasat mai spre est este un port dedicat iahturilor ce asigura transportul persoanelor spre diferite destinatii turistice si portul Munychie sau Tourkolimano care este cel mai mic, fiind destinat iahturilor si barcilor de pescuit.

Caracterul cosmopolit al Pireului ii da un farmec aparte, evidentiind numeroasele cladiri neoclasice, locurile de cult sau tavernele cu specific grecesc, unde trecatorii zabovesc pentru a se delecta cu aromele bucatariei grecesti. Arhitectura spatiilor religioase specifica secolului XVIII este bine reliefata in constructia Catedralei Ortodoxe Sfanta Treime unde primul primar al orasului a pornit lucrarile in anul 1839 si le-a finalizata in anul 1844 gratie ofrandelor credinciosilor. Catedrala Ortodoxa Sfanta Treime din Pireu este construita din piatra remarcandu-se printr-o uriasa cupola centrala si prin exteriorul sau frumos decorat. Biserica Sfantul Nicolae, care este si protectorul Greciei se gaseste in imediata vecinatate a portului, avand o intrare monumentala, o cupola albastra si o pictura interioara unica. De o mare insemnatate se bucura si Biserica Sfintilor Constantin si Elena, Biserica Sfantul Spiridon, Biserica Sfantul Dionis, Biserica Sfantul Ioan sau Biserica Profetul Ilie.

Muzeul de Arheologie din Pireu si-a deschis pentru prima data portile vizitatorilor in anul 1935 intr-o cladire mica de doar 330 m², iar mai apoi in anul 1988 s-a mutat intr-o noua cladire, moderna, mult mai mare de 1.400 de ². Cele mai importante exponate ale muzeului sunt: colectia preistorica miceniana, sculpturile elenistice, colectia de ceramica provenita Salamissi coasta vestica a Pireului, monumente funerare din secolele V si IV i.e.n., sculpturi romane, statui din bronz, din perioada antica, pietre funerare, replica unui sanctuar clasic sau statuile zeitelor Atena si Artemis, a zeului Apollo sau multe alte obiecte vechi importante pentru istoria acestor locuri.

Muzeul Maritim Elen din Pireu a fost fondat in anul 1955 si gazduieste aproximativ 2.500 de exponate ce ilustreaza istoria maritima a Greciei. Printre exponate se numara numeroase nave expuse in ordine cronologica, diverse artefacte pastrate din timpul razboaielor napoleonice, numeroase obiecte din timpul razboiului de independenta din anul 1821, harti, steaguri vechi, dar si o parte dintr-un submarin. Cele mai vechi exponate dateaza din anii 8000 i.e.n.

Teatrul Municipal din Pireu este o cladire istorica din anul anul 1884 ce este considerata un exemplu elocvent pentru arhitectura greaca al secolului XIX. In zilele noastre teatrul gazduieste numeroase evenimente culturale, de teatru, muzica, dans etc, tot aici fiind gazduite si arhivele de istorie ale orasului Pireu.

Cartierul Kastella aflat pe dealul Profitis Ilias construit in perioada anilor 1834 - 1900, ofera turistilor o panorama unica asupra Marii Mediterane si a porturilor Zea si Munichia. Tot aici se gaseste vechiul Teatru Veakeio in aer liber unde sunt puse in scena numeroase opere clasice. In vecinatatea cartierului Kastella se gaseste plaja Parasckevas, aceasta fiind unul din obiectivele importante din punct de vedere turistic.

Riviera din Pireu se intinde intre portul Passalimani si Mikrolimano cuprinzand si zona dintre portul vechi Zea si portul comercial din Pireu. Turistii pot admira arhitectura neoclasica, se pot relaxa la unul din restaurantele, barurile sau cluburile existente sau se pot bucura de soare si de apa marii pe plaja Votsalakia.

Salonicul sau Thessaloniki se gaseste la rascrucea dintre Orient si Occident, fiind situat in Peninsula Balcanica, in nordul Greciei, in Golful Termaikos, nu departe de granita cu Macedonia de Nord, fiind de altfel si capitala regiunii grecesti Macedonia. Ca marime este al doilea oras dupa Atena, remarcandu-se prin trecutul sau cultural si istoric fiind fondat de regele Cassandru al Macedoniei in anul 315 i.e.n. si denumit astfel in onoarea sotiei sale Thessalonica care era fiica lui Filip al II-lea al Macedoniei si sora vitrega a lui Alexandru cel Mare. Salonicul este un mozaic de culturi ce reprezinta o imbinare intre istorie si modernism, unde calatorul poate admira o vasta paleta arhitecturala ce cuprinde diverse perioade si stiluri: bizantine, romane, grecesti, otomane, evreiesti. In zilele noastre Salonicul este un important centru cultural, industrial si academic, fiind recunoscut pentru nenumaratele festivaluri dar si pentru o bogata viata culturala care ii confera titlul de capitala culturala a Greciei. In fiecare an sunt organizate targuri internationale, festivaluri de film si de muzica.

Cultura cosmopolita s-a dezvoltat timp de mii de ani, deoarece portul din Salonic a fost punctul de intalnire a diferitelor culturi cum ar fi cea romana, venetiana, otomana sau araba care au lasat o mostenire multietnica impresionanta. Salonicul este bijuteria Golfului Thermaic ce are energia unui oras mare, insa cu o atmosfera prietenoasa si cu farmecul unui oras mai mic fara aglomeratiile si congestionarea Atenei, insa cu atractii impresionante, cafenele, baruri, taverne grecesti traditionale, restaurante si cu o viata de noapte vibranta.

Portul Salonic deserveste atat Grecia, cat si o mare parte a spatiului european, acesta fiind unul dintre cele mai mari porturi din estul Mediteranei si portul de intrare a marfurilor spre Balcani si spre Europa de Sud-Est. Promenada din Salonic construita in anii 90 se intinde pe directia est-vest pe o distanta de 7 kilometri, intre port si Turnul Alb. Aceasta are de o parte marea, iar pe cealalta parte un bulevard plin cu taverne, restaurante, terase, cafenele, cluburi sau patiserii majoritatea situate la parterul cladirilor oferind o mare paleta de specialitati culinare bazate pe un amestec de savori bizantine si orientale cu influente moderne. La capatul promenadei de pe tarm se gaseste statuia ecvestra a lui Alexandru cel Mare, cel care a dus faima Macedoniei, dupa ce a condus cel mai mare imperiu din lume.

Piata Aristotelus este descrisa ca fiind punctul zero al Salonicului, aici se gasesc numeroase hoteluri luxoase, terase, baruri si cafenele elegante ce marginesc principala piata a Salonicului, de unde se desprind parca rupte din trecut numeroase strazi pitoresti.

Ano Poli sau Orasul de Sus este un cartier situat in partea de nord a Salonicului, cartier aflat pe cea mai inalta culme a acestuia. Accesul se face pe stradute inguste si abrupte, dispuse in forma de evantai, existand o diferenta de nivel de peste 200 metri fata de nivelul marii. Calatorii pasionati de istorie pot admira Kastra care este un complex de ziduri, forturi si turnuri, construite cu scop defensiv inca de la intemeierea orasului. Spre nord zidurile de invecineaza cu acropla orasului, care este o fortificatie separata, in care se afla Cetatea Eptapyrgion ce este inclusa in Patrimoniul mondial UNESCO. Turnul cu Lant ofera o panorama minunata asupra orasului, cu strazile sale riguros asezate, paralele sau perpendiculare cu linia tarmului, faleza sau forfota continua a portului. Turnul cu Lant este parte integranta din zidurile ramase ale cetatii bizantine. Osios David este o capela mica ce dainuieste inca din secolul al V-lea, aflata pe stradutele laturalnice ale Orasului de Sus. In spatele altarului se gaseste bine conservat primul mozaic din Salonic, denumit "Vedenia lui Ezechil" care il infatiseaza pe Hristos fara barba.

In Salonic se gasesc numeroase muzee cum ar fi: Muzeul de Arheologie din Salonic care este un punct de reper in istoria regiunii gazduind unele dintre cele mai reprezentative exponate ce provin inca din perioada romana si mai tarzie cum ar fi podelele cu mozaic, bijuterii si obiecte decorative sau obiecte casnice precum vase si farfurii, Muzeul de cultura Bizantina, Muzeul Razboiului, Muzeul Luptei din Salonic si Muzeul de Etnologie si Folclor.

Orasul Salonic era in trecut in avanpostul raspandirii crestinismului, iar lacasurile de cult de aici au avut o influenta considerabila in lumea bizantina. Mozaicul de la Rotunda, Biserica Agios Dimitrios, Biserica Agia Sofia si Biserica Hosios David, reprezinta unele dintre cele mai mari capodopere ale artei crestine timpurii, acestea de altfel au si fost incluse in patrimoniul UNESCO.

Cea mai mare biserica a Greciei este Agios Dimitrios din Salonic, aceasta a fost reconstruita in anul 1917 dupa un incendiu nimicitor care a distrus orasul. Primul loc de cult a fost ridicat in anul 305 e.n. in locul in care romanii l-au ucis pe Sfantul Dimitrios deoarece nu a vrut sa renunte la credinta lui. Cripta a dainuit pana in zilele noastre aflandu-se sub altarului principal.

Biserica Agia Sofia a fost ridicata in secolul al VII-lea pe locul unei vechi bazilici din secolul III. Intre anii 1205 - 1430 aici era catedrala orasului, apoi intre anii 1585 - 1912 a fost transformata de turci in moschee, redevenind biserica ortodoxa dupa anul 1912. De o mare insemnatate se bucura frescele si mozaicurile ce apartin secolelelor IX - X foarte bine conservate.

Arheologii cred ca Rotonda din Salonic a fost construita in anul 306 e.n. din dorinta de a deveni mausoleul lui Galerius, insa nu si-a atins niciodata scopul, deoarece a fost folosita initial ca biserica si ulterior ca moschee. Cladirea are un diametru de 24,5 metri cu ziduri de 6 metri grosime si o cupola din caramida ce masoara 30 de metri inaltime. Rotunda este cea mai veche biserica din Salonic, chiar daca ulterior turcii au transformat-o in moschee. In urma cutremului din anul 1978 cladirea a fost afectata motiv pentru care a fost restaurata si redeschisa publicului abia in anul 1999.

Arcul lui Galerius a fost construit la cererea senatului roman, in jurul anului 304 e.n., pentru a glorifica victoria cezarului Galerius Valerius Maximus asupra persilor in lupta din anul 297 e.n. Monumentul este realizat din marmura si caramida, avand in trecut patru pilastri mari in centru si inca patru mai mici in lateral. Sculpturile daltuite in piatra il reprezinta pe pe victoriosul Galerius Valerius Maximus alaturi de luptatorii daci prezentati ca factor principal in castigarea victoriei. Relicvele Arcului lui Galerius se gasesc foarte aproape de Rotunda si la aproximativ 800 de metri de Turnul Alb.

Turnul Alb a devenit in ultima vreme blazonul Salonicului chiar daca nu are un trecut istoric indepartat, el fiind construit abia in secolul al XVI-lea. Acesta are o inaltime de 33,9 metri si a fost ridicat pe locul unui fost turn bizantin, purtand de-a lungul timpului mai multe nume precum "Tunul Leilor" in secolul XVI, "Fortareata Kalamaria" sau "Turnul Insangerat" in secolul al XIX-lea, deoarece era folosit ca inchisoare si loc de executii. In zilele noastre turnul gazduieste Muzeul Bizantin care detine o colectie impresionanta de obiecte bizantine, inclusiv mozaicuri, bijuterii si icoane expuse pe cele cinci niveluri. De sus, de pe terasa, calatorul se poate bucura de o panorama asupra tarmului din Salonic si a golfului Thermaikos.

Casa lui Mustafa Kemal Ataturk, este casa unde s-a nascut primul presedinte al Turciei supranumit "Parintele Turciei moderne" (1881-1938). Casa memoriala se afla pe malul marii in apropierea Bisericii Sfantul Dumitru si gazduieste un mic muzeu dedicat vietii presedintelui, restul casei este conservata pentru a reda cat mai exact mediul in care a locuit acesta personalitate importanta a Turciei. Casa poate fi vizitata doar in urma unei cereri depuse la Consulatul Turc din vecinatatea obiectivului turistic.

Derveni situat la nord de Salonic este un important sit arheologic unde au fost descoperite o multime de obiecte expuse in trecut la Muzeul de Arheologie, dar care in prezent au fost mutate in Vergina. La fel ca si artefactele descoperite la Derveni, cele de la Vergina au fost expuse in noul muzeu din localitate.

Patras este cel mai mare oras din Pelopones, al treilea ca marime din Grecia si capitala regiunii Ahaia, ce se afla in nordul peninsulei Peloponez. Orasul ce salasluieste la poalele muntelui Panachaikon are un bogat trecut istoric, fiind atestata existenta unor asezari umane ce dainuiesc de peste 4 milenii. Patrasul a fost intemeiat prin alipirea mai multor asezari umane de catre Patreus, la inceput fiind o asezare de agricultori pana in epoca Imperiului Roman, dupa care sub dominatia acestuia a devenit un centru cosmopolit cu un mare port si cu o puternica zona industriala. In zilele noastre orasul este numit "Poarta occidentala a Greciei" si a devenit un important centru comercial international, cu un portul foarte aglomerat care reprezinta punctul de plecare spre Europa Occidentala.

Simbolul orasului Patras este farul ce a fost construit in anul 1858, pe digul Sfantului Nicolae, din portul orasului, acesta era din lemn si a fost distrus de o furtuna in anul 1865. Farul a fost reconstruit in anul 1878 din piatra, mult mai mare si mai inalt, avand o inaltime de 17 metri. In anul 1972 a fost demolat datorita modernizarii portului, insa autoritatile au hotarat reconstruirea lui in anul 1999, ca simplu obiectiv turistic, fiind mutat intr-o locatie noua mai spre sud, langa catedrala Sfantul Andrei. Chiar daca in zilele noastre a ramas doar un simbol fara a avea o utilizare maritima ramane unul dintre obiectivele turistice majore ale orasului ce gazduieste la parter o cafenea cocheta, iar in vecinatatea lui gasindu-se un minunat parc.

Pulsul Patrasului poate fi cel mai bine luat in Piata Georgiou I, unde au loc toate evenimentele importante ale orasului. Piata Georgiou I a fost construita in anul 1829 dupa planurile arhitectului Stamatis Voulgaris care a reconstruit centrul devastat in urma Razboiul de Independenta al Greciei. Numele pietei a fost schimbat de mai multe ori de-a lungul timpului aceasta numindu-se: Piata Dimokratias la inceput, apoi Piata Kalamogdarti, Piata Othonos, Piata Kentriki, Piata Thomopoulou, Ethniki, Piata Palligenesias si din 1863 poarta numele de Piata Georgiou I. In piata se gasesc doua fantani construite in Danemarca si spre nord-est se gaseste Teatrul Apollon.

Patrasul a fost printre primele orase crestinate, aici crestinismul a fost propovaduit de Sfantul Apostol Andrei, care este si protectorul orasului. In cinstea lui, au fost construite doua biserici: o biserica veche construita in anul 1836 ce se afla pe locul unde a fost martirizat si Biserica Sfantul Andrei aflata in centrul orasului care este una dintre cele mai mari biserici din Balcani. Biserica veche a fost construita pe ruinele unei foste basilici bizantine, daramata de turci, care la randul ei a fost construita peste ruinele unui templu antic grecesc dedicat zeitei Demetra. Langa biserica veche se gaseste si "Fantana Sfantului Andrei", unde conform traditiei este locul in care Sfantul Apostol predica "Vestea cea Buna". Biserica Sfantul Apostol Andrei cea noua este de factura bizantina, are o arhitectura impresionanta si a fost ridicata de regele George I al Greciei in anul 1908, fiind sfintita in anul 1974 de catre mitropolitul orasului, episcopul Nicodim. Domul central al bisericii are o inaltime de 46 de metri, deasupra lui inaltandu-se o cruce uriasa de cinci metri placata cu aur. Alaturi de crucea cea mare pe biserica se mai gasesc inca 12 cruci mai mici simbolizandul pe Hristos cu cei doisprezece Apostoli. Interiorul bisericii este decorat cu picturi bizantine si icoane. Biserica mai gazduieste Sfintele Moaste ale Sfantului Andrei cat si o bucata din crucea in forma de X, pe care acesta a fost rastignit.

Cea mai inalta zona a Patrasului se afla in muntele Panachaiko la 800 de metri altitudine de unde se deschide o panorama spre Golful Corint, spre sud pana la muntii Peloponesului, si peste Marea Ionica pana la insuiele Zakinthos si Kefalonia. Tot aici se gasesc ruinele unui castel bizantin si Odeonul Roman care este un teatru roman restaurat, unde se pun in scena spectacole moderne.

Castelul Patras a fost construit de Imparatul Iustinian in secolul al VI-lea e.n. dupa cutremurul catastrofal din 551 pe ruinele vechii acropole, cu materiale refolosite de la vechile ruine antice. Constructia avea drept scop apararea Peninsulei Peloponezului de invadatori, deoarece in perioada bizantina a fost asediat de slavi, de saraceni, de normani si de altii fara a fi insa cucerit. In anul 1205 a fost cucerit de franci odata cu cea de-a patra cruciada care l-au fortificat si mai mult, sapand si un sant pe trei laturi. In anul 1278, Principatul Achaia l-a incredintat arhiepiscopului catolic care l-a inchiriat venetienilor timp de cinci ani pana in anul 1408. Arhiepiscopia catolica l-a pierdut in anul 1430, cand a fost luat de viitorul imparat bizantin, Constantin Paleolog, care a facut refacut structura de rezistenta a zidurilor. In anul 1458 a fost cucerit de otomani ramanand unul dintre principalele lor scaune de putere din Peloponez pana in anul 1687 cand a fost cucerit de venetieni in timpul razboiului Morea si l-au pastrat pana in anul 1715 cand Morea a fost recucerita de turci. Dupa razboiul de independenta, castelul a ramas in subordinea armatei greacesti pana dupa cel de-al doilea razboi mondial. In zilele noastre este folosit pentru prezentarea unor evenimente culturale.

Odeul Roman a fost ridicat in anul 160 e.n. in perioada de glorie a Imperiului Roman, insa a ramas uitat pentru mai multe secole fiind distrus de razboaie si cutremure care l-au ingropat formand un deal in locul sau. A fost descoperit in anul 1889 cand la construirea unui baraj a existat o penurie acuta de pamant pentru realizarea digului si s-a decis sa se aduca pamant de pe deal. Astfel au fost descoperite ruinele odonului antic roman bine conservate, alaturi de mozaicuri romane unice si alte artefacte nepretuite. In prezent, Odeonul Roman este un urias parc arheologic unde adeseori se desfasoara festivaluri si concerte in aer liber, putand gazdui evenimente cu pana la 2.300 de persoane.

Baile turcesti de pe strada Boukaouri din Patras reprezinta si in zilele un refugiu linistit de relaxare, numarandu-se printre ultimele bai turcesti ce au supravietuit in forma lor originala din Europa. Constructia lor dateaza din secolul XVI fiind construite de otomani dupa ce au luat sub stapanire orasul.

Muzeul de Arheologie din Patras si-a deschis portile in anul 2009 intr-o cladire moderna unde ilustreaza prin colectiile sale istoria Greciei incepand cu perioada preistorica pana in perioada bizantina. Exponatele sunt impartite in patru sectiuni, trei care cuprind colectiile permanente si cea de-a patra destinata expozitiilor temporare. Peste 1.300 de exponate ilustreaza viata antica, existand o intreaga sectiune dedicata caselor romane si mozaicuri, precum si o necropola. Alte colectii muzeale importante mai pot fi vazute la: Muzeul de Arta Populara, Muzeul de Istorie si Etnologie si la Muzeul Zoologic al Universitatii din Patras.

In apropierea Patrasului se gasesc podgoriile fabricii de vinuri Ahaia Clauss care se numara printre principalele simboluri turistice ale zonei. Renumita fabrica de vinificatie a fost construita de Gustav Clauss in anul 1854, in jurul ei fiind ridicat si un sat, destinat muncitorilor vinariei. In prezent pe langa podgorii turistii mai pot vizita fabrica de vin, cramele si cladirile din piatra.

Podul Rio-Andirio este o adevarata capodopera a ingineriei moderne bazata pe o idee aparuta in secolul al XIX-lea, insa la acea vreme proiectul nu era fezabil deoarece era prea costisitor economiei Greciei. Podul Rio-Andirio, denumit oficial Podul Charilaos Trikoupis traverseaza Golful Corint langa Patras, asigurand legatura intre peninsula Peloponez si Grecia continentala. Acesta a fost inaugurat pe 12 august 2004 cu o zi inainte de inceperea Jocurilor Olimpice de vara de la Atena din acelasi an, de altfel a si fost folosit pentru a trecerea flacarii olimpice. Podul Rio-Andirio detine 8 premii internationale fiind unul dintre cele mai lungi poduri cu cablu si cel mai lung din tipul complet suspendat, acesta are o lungime de 2.380 de metri, o latime de aproximativ 28 de metri cu doua benzi pentru vehicule pe sens, o banda de urgenta si o pasarela pentru pietoni. Intreaga structura a podului este construita din cinci spatii, care sunt sustinute de patru stalpi. Datorita numeroaselor miscari tectonice din zona podul a fost conceput sa reziste la cutremure de pana la 7 grade Richter si la rafalele de vant ce pot atinge viteze de peste 150 de kilometri pe ora.

Exista, de asemenea, numeroase plaje curate, mai ales la est de centrul orasului Patras, dintre care mai vizitate sunt: Plaja Rio cu apa limpezi, flancata de hoteluri si numeroase baruri pe plaja, Plaja orasului Patras care este foarte aglomerata vara, Plaja Psathopyrgos, Plaja Rodini sau Plaja Lambiri.

Ioannina este capitala regunii de nord-vest a statului elen cunoscuta sub numele de Epirus, fiind totodata si cel mai important oras al regiunii atat din punct de vedere economic cat si turistic. Ioannina fascineaza prin trecutul sau tumultos inca de la fondarea sa din secolul al VI-lea cand era o fortificatie de origine bizantina si pana in zilele noastre cand este un important centru multicultural, dominat in principal de influentele crestine, islamice si evreiesti. Aceasta simultaneitate de influente culturale poate fi usor observata atat in societate cat si in arhitectura orasului fiind mai evidentiaa in centrul istoric al orasului.

Centrul orasului poarta pecetea unei epoci trecute, plina de locuri secrete si legende inca in viata, aici istoria este incrustata in cladirile istorice precum Casa Matei Hussein, moscheea otomana Veli Pasha si in intreaga arhitectura a centrului istoric.

Lacul Pamvotida sau Pamvotis este cel mai mare lac din Epir, fiind unul dintre cele mai frumoase locuri de agrement din vecinatatea orasului, o adevarata bijuterie a regiunii bazinului Ioanninei. Lacul Pamvotida s-a format in urma cu aproape 10.000 de ani fiind al doilea lac ca vechime din Europa dupa lacul Ohrid, acesta a fost mentionat pentru prima data in izvoarele istorice din secolul al XII-lea, in comentariile unui anume Eustatiu la opera homerica Odiseea. Lacul Pamvotida aflat la o altitudine de 470 de metri este alimentat cu apa de mai multe rauri mici ce izvorasc din muntii: Mitsikeli, Drabatova, Sendeniko si Krya. Lacul are in mijlocul sau o mica insula cu un trecut istoric bogat gazduind si in zilele noastre Muzeul Ali Pasa si cateva manastiri printre care Manastirea Filantropinon, Manastirea Eleusas, Manastirea Schimbarea la Fata si Manastirea Pantelimon care a fost ridicata in secolul al XV-lea. Insula este printre putinele insule lacustre locuite din Europa si este singura insula locuita fara un nume oficial, ea apare pe harti ca Nisos Ioanninon, adica Insula Ioanninei, insa cei 200 de localnicii o denumesc Nisi.

Castelul din Ioannina situat in centrul istoric a fost ridicat in anul 528 e.n. de imparatul Iustinian, fiind cea mai veche fortareata bizantina din Grecia si unul dintre putinele castele locuite din lume. Cu trecerea vremii acest spatiu a devenit un important centru intelectual al regiunii, aici traind chiar Ali Pasha un faimos conducator otoman albanez. Castelul zilelor noastre este bine delimitat in doua zone, prima fiind cea locuita, unde se gasesc case, mici restaurante sau hoteluri si cea de-a douaunde se gasesc ruine, muzee, cetatea nord-vestica, citadela de sud-est denumita si "Kale Kale", Moscheea Fethiye si mormantul lui Ali Pasha cat si orasul vechi Ioannina.

Muzeul Etnografic Municipal ilustreaza prin exponatele sale istoria unica a orasului gazduind o mica colectie de artefacte cum ar fi: diverse costume, ceramica, bijuterii, fotografii si documente din fosta sinagoga. Muzeul Arheologic reprezinta o atractie fascinanta datorita exponatelor care ilustreaza evolutia zonei de la primele urme ale prezentei umane din Epirus pana la vremurile romane tarzii.

Pestera Perama se afla in satul Perama la cativa kilometri de Ioannina si a fost descoperita, accidental in anul 1940 in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial de locuitorii satului Perama aflati in cautarea unui adapost impotriva bombardamentelor. Pestera Perama a luat nastere in urma cu 1,5 milioane de ani, avand forma unui labilint de coridoare, cu suisuri si coborasuri, prin sali imense, printre coloane, draperii din calcar, cascade impietrite, toate intr-o cromatica ce variaza de la alb la rosu. Peisajul carstic al pesterii este intregit de cele nouasprezece tipuri de stalactite si stalacmite gazduite in incaperile pesterii.

Situl antic Dodoni a fost un oras antic din Epir unde se gasea un oracol dedicat lui Zeus care era zeul fulgerului regele Olimpului si Zeitei Mama identificata cu Dio. Conform celor relatate de Herodot in secolul al V, Dodona era cel mai vechi oracol din intreaga Grecie si credea ca dateasa din mileniul al II-lea i.e.n. Situl antic gazduieste o serie de temple, precum templul lui Zeus, templul lui Hercule, precum si un amfiteatru care este principala atractie a sitului.

Ioannina fascineaza prin pozitia sa pitoreasca, prin atractiile culturale ce ii confera o aura legendara cat si prin tavernele pline de culori si arome.

Orasul Larissa aflat in Campia Tesaliei din Grecia centrala este al patrulea oras ca marime din Grecia, fiind totodata capitala Prefecturii Larisa si a regiunii Tesalia. Istoria acestui oras se pierde in negura timpului fiind printre cele mai vechi asezari din Grecia, datand din perioada neolitica in jurul anului 6000 i.e.n. Orasul este amplasat in mijlocul campiei Tesaliei, fiind principalul centru agricol si industria al Greciei.

Hippocrate parintele medicinei si-a petrecut ultimul deceniu al vietii sale in vechea Larissa unde se afla de altfel si mormantul celui mai faimos medic al tuturor timpurilor. Mormantul a fost descoperit accidental dupa ce in anul 1826 raul Pineios a iesit din matca inundand terenul invecinat. Datorita descoperirii aici s-a construit un mausoleu cu o statuie realizata de sculptorul Georgios Kalakalas purtand numele de Monumentul lui Hippocrate. In anul 2009, a fost deschis si un mic muzeu ce gazduieste sculpturi ale artistilor: Asclepius, Health, Nikolaos Papanikolaou, Fleming si Dimitrios Paliouras. Tot aici se mai gaseste o placa de marmura cu juramantul lui Hipocrate, o replica din marmura a pietrei care a acoperit mormantul lui Hipocrate, precum si diverse exponate folosite de Hippocrate pentru a-si vindeca pacientii.

Muzeul de folclor si istorie din Larisa a fost infintat in anul 1983 si isi gazduieste colectiile intr-o cladire traditionala de pe strada Mandilara. Cele peste 20.000 de exponate ilustreaza istoria culturala a orasului si a regiunii Tesalia. Colectia muzeului este compusa din obiecte folosite in gospodarii, in agricultura cat si in principalele activitati ale locuitorilor de aici in viata de zi cu zi. Exponatele dateaza din secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, fiind o mostenire pretioasa a poporului grec.

Muzeul Diachronic este gazduit incepand cu anul 2015 intr-o cladire moderna dupa ce vechiul muzeu a fost mutat in actuala locatie. Colectia muzeului este una numeroasa gazduind artefacte din perioada paleolitica pana in anul 1881 cand regiunea a fost eliberata de sub dominatia otomana. Cea mai mare parte a artefactelor expuse provin din siturile arheologice de la Larissa, Karditsa si Trikala.

Galeria Municipala din Larisa este gazduita intr-o cladire moderna detinand o colectie de peste 700 de picturi ce au fost donate orasului de chirurgul G. I. Katsigras. Expozitia include si o colectie inestimabila de mobilier detinuta de arheologul Eric Sliman, precum si o colectie de carti si reviste.

Teatrul Antic "A" a fost ridicat la inceputul secolului al III-lea i.e.n., cand Tesalia era sub oranduirea Regatului Macedoniei, fiind unul dintre cele mai mari monumente ale perioadei. In antichitate era folosit pentru spectacole de teatru si muzica, pentru evenimente religioase sau pentru intrunirile politice din Tesalia. Arhitectura Teatrul Antic "A" ce s-a pastrat pana in zilele noastre apartine perioadei romane cand teatrul a fost transformat intr-o arena cu o capacitate de 12.000 de locuri cu sezut din marmura. Deasupra unor locuri sunt inscriptionate nume, cel mai probabil apartinand reprezentantilor Thessalienilor.

Teatrul Antic "B" provine din perioada romana, insa din nefericire o mare parte a teatrului a fost distrusa in anul 1950 in urma unor lucrari de nivelare fara a stii de vestigiile istorige ingropate. Astfel teatrul a fost redescoperit si scos la lumina abia in anul 1978. Pe vremea romana era o adevarata bijuterie arhitecturala ce avea o scena de aproape 30 de metri in diametru si 14 randuri. In zilele noastre au mai ramas doar primele doua randuri care au fost restaurate si o parte din fundatiile scenei.

In jurul orasului Larissa se gasesc numeroase zone sau localitati cu un urias potential turistic, dinre acestea cele mai importante sunt: Canionul Tembi desfasurat sub forma unui pasaj ingust intre stancile inalte printre care isi poarta apele raul Pinios, Abelakia care este un sat istoric cu o arhitectura traditionala, satul Farsala binecunoscut datorita mormintelor sale cu cupola, a pesterilor Nymphaea si celor doua varfuri Khturi si Kinos Kefali, satul Karitsa aflat pe malul marii recunoscut datorita arhitecturii sale unice cu balcoanele sale mici sculptate care se continua deasupra marii, satul Elasson unde se afla manastirea Olympiotis, Kefalovrisos cu lacul sau artificial si Muntele Olimp cu un centru de schi in apropiere.

De-a lungul coastei se gasesc numeroase plaje pitoresti aflate insa la o distanta destul de mare de Larissa. Cele mai populare plaje sunt: Plaja Platamonas aflata in vecinatatea orasului Platamonas, Plaja Velika cu tavernele sale traditionale, cu o atmosfera linistita si cu ape limpezi, Plaja Nei Pori, o plaja larga si lunga de 5 kilometri cu facilitati moderne, complexuri hoteliere, viata de noapte si numeroase magazine cu suveniruri, Plaja Stomio aflata la poalele dealului Ossa, este o plaja ideala pentru plimbari, inot si relaxare, Plaja Panteleimonas este marginita de copacii imozanti ce racoresc plaja in zilele toride, Plaja Nea este situata in apropierea deltei raului Pinios, fiind o plaja partial dezvoltata, Plaja Kokkino Nero este o mica plaja afkata in statiunea cu acelasi nume, la poalele muntelui Ossa, este o plaja mai salbatica cu o atmosfera linistita si multa intimitate.

Capul Sounion situat la 69 kilometri sud-est de Atena este cel mai sudic punct al peninsulei Attica, fiind un promontoriu stancos ce vegheaza marea de la o inaltime de peste 60 de metri. Datorita pozitiei strategige si a faptului ca de aici puteau fi controlate toate caile maritime spre si dinspre Atena, zona a fost puternic fortificata pentru a apara si controla interesele maritime ale atenienilor. Aici a fost cantonata o garnizoana puternica de hopliti si mai multe trireme, adica nave de razboi din antichitate, cu trei randuri de rame suprapuse, de tip galera erau ancorate pentru a pazi proviziile de hrana din Eubea si Pontos, precum si minele de argint din apropiere de Lavrion.

Capul Sounion se mandreste cu cea mai faimoasa si totodata trista legenda a antichitatii, care-l descrie pe regele Atenei, Aegeu aruncandu-se de pe stanci in mare crezand ca fiul sau, Tezeu ar fi fost ucis in luptele din Creta unde mergea sa ucida Minotaurul, care era un monstru jumatate taur, jumatate om, caruia atenienii ii dadeau tribut anual sapte femei si sapte barbati spre a fi devorati de acesta in labirint. Astfel ce doi hotarasera ca la intoarcerea din lupta in caz de biruinta corabia fiului sa aiba un steag alb arborat pe catarg, insa chiar daca Tezeu a castigat lupta a uitat sa inalte steagul alb. Regele vazand intoarcerea corabiei fara steagul alb arborat a inteles ca fiul sau murise, astfel de suparare s-a aruncat de pe stanci in mare. De atunci se spune ca Marea Egee a fost denumita astfel in onoarea regelui Aegeu.

Homer este primul care face referinta la Sounion in Odiseea lui Homer unde acesta descrie calatoria de intoarcere a miticului erou grec, Ulise, dupa caderea Troiei, in locul sau natal, insula Ithaca din Marea Ionica. Homer vorbeste despre calatoria ce a durat 10 ani si a fost plina de incercari si pericole puse pe seama zeului Poseidon care ar fi vrut sa-i incurce pe acesta si pe regele Menelau, de aceea i-au ridicat un templu spre a-l indupleca.

In zilele noastre Cap Sounion reprezinta o destinatie indragita de turisti datorita cadrului natural feeric, a apusului de soare fabulos si nu in ultimul rand a faptului ca aici se gasesc ruinele Templului lui Poseidon, zeul marii din mitologia greaca.

Templul lui Poseidon din Sounion a fost construit intre 444 - 440 i.e.n., sub guvernarea lui Pericle, pe temelia unui templu mai vechi care se crede ca a fost distrus pe vremea invaziei lui Xerxes in Attica din anul 480 i.e.n. Templul lui Poseidon a fost construit din marmura gri extrasa din cariera Agrileza, ce se afla la o distanta de doar cativa kilometri diatanta. Templul este construit in stil doric, fiind un templu peripter hexastilic, adica cu sase coloane pe partea mai scurta, cu o lungime de 31,1 metri si o latime de 13,47 metri. Din cele 43 coloane, astazi mai sunt in picioare doar 18. In centrul colonadei templului, este amplasata sala de cult sau naosul care este o incinta generoasa, dreptunghiulara, ce ar fi gazduit la capatul opus intrarii, statuia zeului Poseidon, care era una de dimensiuni mari masurand 6 metri inaltime si se crede ca era acoperita cu foita de aur. Statuia il infatisa pe Poseidon tinand in mana un trident, arma cu care putea starnii furtuni. In partea estica a templului, se gaseste o friza realizata din placi de marmura de Paros ce are sculptate scene din batalia lapitilor cu centaurii, precum si aventurile lui Tezeu sau intrecerea dintre Poseidon si Atena pentru suprematia Atticii. Sapaturile arheologice in situl arheologic Sounion au inceput in anul 1906 si au scos la lumina o statuie de marmura a unui kouros denumita Kouros din Sunio si un basorelief impresionant expus in colectia Muzeului National de Arheologie din Atena.

Sounionul reprezinta o imbinare placuta de soare, apa si istorie, impletite armonios, fiind unul dintre cele mai romantice locuri din Grecia, loc din care s-a inspirat si Lordul Byron, celebrul poet englez, care a vizitat locul in anul 1810 si fascinat de acest templu, i-a dedicat minunate versuri, chiar gravandu-si numele pe coloana aflata cel mai aproape de intrare.

Delphi aflat in Grecia Centrala pe versantul abrupt inferior al Muntelui Parnassus, la aproximativ 10 kilometri de Golful Corint, face parte incepand cu anul 1987 din Patrimoniului Mondial UNESCO, datorita orasului antic aflat pe platoul muntelui Parnassos. Denumirea micii localitati provine probabil de la Delphinios, care evidentia legatura zelui Apollo cu delfinii, care conform legendei ar fi venit din Creta pe spatele delfinilor. Delphi era si casa Oracolului delfic din mitologia greaca, care avea rolul de a face profetii prin intermediul Pitiei, preoteasa zeului Apollo.

Orasul a fost locuit inca din vremuri stravechi, astfel in secolul XV i.e.n., aici se gasea o asezare umana dezvoltata economic si industrial. In zilele noastre Delphi este format din doua artere rutiere paralele flancate cu hoteluri, restaurante, cafenele si mici magazine ce comercializeaza suveniruri. Centrul poate fi strabatut cu usurinta in mai putin de o ora.

Principala atractie a zilelor noastre din Delphi este cu siguranta orasul antic care gazduieste vestigiile legendarului Templu al lui Apollo construit in secolul IV i.e.n., ruinele amfiteatrului, a stadionului, a trezoreriei sau piatra sacra Omphalos care potrivit miturilor antice spun ca Zeus, parintele zeilor, ar fi eliberat doi vulturi care au inconjurat pamantul si s-au intalnit in acest loc, stabilind astfel centrul universului marcat prin piatra sacra Omphalos.

Calea sacra este traseul principal pe care turistii pot ajunge la Templul lui Apollo care este, fara indoiala piesa de rezistenta a sitului arheologic, acesta dateaza din secolul al IV-lea i.e.n., fiind censtruit pe ruinele unui templu mai vechi care data din secolul al Vl-lea i.e.n. Izvoarele istorice au reliefat faptul ca vechiul templu a fost distrus de un cutremur, fapt ce l-a determinat pe Cressus, regele Lydiei sa construiasca un nou templu dedicat zeului Apollo. Acesta a fost construit in stil doric cu peristil, avand o lungime de aproximativ 60 de metri si o latime de aproximativ 23 de metri, inconjurat cu cate sase coloane la fatade si cu cincisprezece coloane pe laturi, inalte de 12 metri. Platforma templului este sustinuta de Zidul Poligonal care a apartinut vechiului templu. Templul a fost scos la lumina de arhelogii francezi in anul 1892 in timpul sapaturilor de scoatere la lumina a sit-ului. In anticitate centrul templului era ocupat de altare si statui, tot acolo se gasea si cripta in care statea Pythia, in apropierea centrului universului sau a ombilicului sacru.

Trezoreria este o incapere de mici dimensiuni construita jurul anului 510 i.e.n. pentru a pastra darurile cetatilor: Sicyon, Syphnos, Megara, Theba, Beotia, Atena si Knidos. Statuile si obiectele descoperite de arheologi in Trezorerie cat si in apropierea acesteia sunt pastrate in Muzeul Arheologic Delphi. Trezoreria a fost reconstruita intre anii 1903 - 1906 sub forma unui templu Doric de catre atenienii, folosind marmura adusa din insula Paros si decorata cu o friza fina.

Stanca Sibylei este locul in care era consultat Oracolul din Delphi prin intermediul preotesei Pythia care prezicea viitorul in Grecia Antica. Oracolul trebuia sa fie o femeie cu varsta de peste 50 de ani despre care se considera ca era aleasa zeului Apolo de la care primise darul profetiei. Pythia era asistata de preoti care ii interpretau profetiile.

Fantana Kastalia, poarta conform legendei numele unei nimfe care s-a aruncat in fantana unde sa si inecat pentru a scapa de insistentele lui Apollo. Fantana este sapata in stanca, si era folosita de pelerini antici pentru a se purifica, fiind folosita si de preoti si preotese inainte de a face profetiile.

Amfiteatrul Antic se afla amplasat deasupra templului lui Apollo datand din secolul al IV-lea i.e.n. fiind proiectat pentru a gazduii 5.000 de spectatori. Amfiteatrul din Delphi continua sa impresioneze si in zilele noastre datorita acusticii sale deosebite, datorata in mare parte mediului natural in care se afla, inconjurat de munti.

Stadionul Antic se afla in partea superioara a sitului arheologic de la Delphi fiind spatiul unde in urma cu mii de ani se desfasurau intreceri sportive sub numele de Jocurile Pythiene, care erau asemanatoare jocurilor olimpice, desfasurate la fiecare patru ani. Stadionul impresioneaza prin dimensiunile sale spectaculoase masurand 178 de metri lungime si o capacitatea totala de 6.500 de spectatori.

Templul zeitei Atena Pronaia cu celebrul Tholos din Delphi este una dintre structurile antice ale sanctuarului Athena Pronaia, acesta este construit sub forma unei structuri circulare, formata din 20 de coloane ridicate pe un piedestal. In zilele noastre au mai ramas ridicate doar doar trei coloane si acestea fiind reconstituite din fragmentele de piatra si marmura descoperite de arheologi in anul 1938 la fata locului.

Piatra sacra Omphalos este o piatra sub forma de con, mai neobisnuita, cunoscuta sub numele de "Buricul Pamantului" simbolizand centrului universului. In prezent, Omphalos este expus in muzeu, iar in situl arheologic se gaseste doar o copie a artefactului.

Muzeul Arheologic Delphi este unul dintre cele mai importante muzee din Grecia, acesta ilustrand istoria sanctuarului Delphic, site-ul celui mai vechi oracol grecesc. Muzeul gazduieste colectii de o valoare inestimabila formate in principal din sculpturi arhitecturale, statui si obiecte minore donate sanctuarului. Exponatele reflecta activitatile religioase, politice si artistice incepand cu secolul al VIII-lea i.e.n., pana la declinul din Antichitate tarzie. Muzeul are expuse colectiile intr-o cladire cu doua etaje, pe o suprafata totala de 2.270 de metri patrati, in paisprezece sali de expozitie. Muzeul mai dispune de 558 de m² de depozite si laboratoare de conservare pentru ceramica, obiecte metalice si mozaicuri. Cel mai valoros exponat este o statuie de bronz denumita "Conducatorul de car" ce a fost descoperita in timpul sapaturilor din 1896. Alt exponat valoros este o sculptura denumita "Trei dansatoare", care a fost realizata ca fiind suportul unui trepod pe care aseza Pythia in timp ce facea profetiile. Tot aici sunt expuse si ramasitele taurului in marime naturala, acoperit cu foite de argint si aur, ce provine din secolul VI i.e.n.

Un important obiectiv turistic natural din Delphi este Parcul National Parnassos, infiintat in anul 1983, fiind unul dintre cele mai vechi parc natural din Europa si cel mai vechi din Grecia impreuna cu parcul natural din Muntele Olimp. Parcul National Parnassos are in mare parte versantii impaduriti cu brazi de Cephalonia, printre care pe alocuri se gasesc si pajisti minunate, care primavara abunda cu flori de munte inmiresmate si cu o paleta co;oristica variata.

Muntele Olimp este cel mai inalt munte din Grecia aflat la granita cu Macedonia cu o inaltime maxima de 2.917 metri in varful Mytikas. Riviera Olimpului este marginita de muntele Olimp si include statiuni renumite precum: Paralia Katerini, Leptokaria, Nei Pori, Olympic Beach Litochoro, Platamonas, toate aflate pe malul Marii Egee. Muntele Olimp a fost declarat parc national in anul 1938 si mai tarziu in anul 1981 a fost declarat Rezervatie Biologica ce face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Rezervatia are o biodiversitate unica in lume, gazduind peste 30 de specii de mamifere, peste 100 de specii de pasari si peste 20 de specii de reptile. Muntele Olimp ocupa un loc privilegiat in mitologia greaca, fiind considerat lacasul zeilor greci antici mentionat adeseori in literatura antica care credeau ca aici se gaseste casa zeilor antici greci: Zeus, Afrodita, Apollo, Ares, Artemis, Atena, Demetra, Hera, Hefaistos, Hermes, Hestia si Poseidon.

Cada lui Zeus se gaseste in canionul Enipea al Muntelui Olimp, fiind un mic bazin format prin eroziunea apei in calcar in urma caderilor de ape ale unei cascade mici in trei trepte. Conform legendei aici este locul unde Zeus ar fi facut baie alaturi de pamantence, pentru a se ascunde de Hera.

Alte obiective turistice importante din zona sunt: Muzeul arheologic de la Dion si situl arheologic de la Dion, Manastirea Agios Dionysos construita in secolului al XVI-lea, la o altitudine de 850 metri, Castelul Platamonas aflat la 18 kilometri de Litochoro care reprezinta cele mai importante atractii de pe Riviera Olimpului sau satul Paleos Panteleimonas aflat la 26 de kilometri de Litochoro care se bucura de o atmosfera pitoreasca a Greciei.

Corintul este un oras aflat pe Istmul Corint la o distanta de 78 de kilometri sud-vest de Atena, fiind si capitala regiunii Corintia. Orasul a reprezentat de-a lungul vremii, alaturi de Patras, pincipala cale de acces in peninsula Peloponez. Mare parte a arhitecturii zilelor noastre este una recenta deoarece Corintul a fost reconstruit dupa cutremurul din anul 1858, cand orasul antic a fost in distrus, ulterior a mai fost afectat de un alt cutremur important care a avut loc in anul 1928, dar si de un mare incendiu in anul 1933. De-a lungul vremii Corintul a fost cucerit de romani, turci, maltezi, venetieni si incepand din anul 1822 apartine Greciei. Intre anii 51 - 52 e.n., apostolul Pavel a adus in Corint invataturile crestine prin predicile sale.

Unul dintre cele mai renumite obiective turistice ale Greciei este Canalul Corint, care face legatura intre Golful Saronic aflat in Marea Egee si Golful Corint aflat in Marea Ionica. Canalul Corint strabate Istmul Corint despartind partea nordica a Greciei de peninsula Peloponez. Dorinta de a face legatura intre cele doua mari a existat inca din antichitate astfel primul care a venit cu aceasta propunere a fost Periander Tiranul din Corint in secolul al VI-lea i.e.n., urmat de Alexandru cel Mare, Iulius Caesar si de Nero care a si demarat lucrarile in anul 67 i.e.n., insa acestea s-au oprit doi ani mai tarziu odata cu moartea imparatului. Lucrarile de constructie ale actualului canal au inceput in anul 1882 fiind finalizate deabia in anul 1893, dupa ce Grecia moderna si-a castigat independenta. Canalul a fost construit intr-o zona activa din punct de vedere seismic, efectuandu-se excavari de pana la 80 de metri adancime in roci sedimentare puternic faliate. Canalul Corint are o lungime de 6.346 de metri, o latime ce variaza intre 21 si 25 de metri si o adancime minima a apei de 8 metri, putand fi strabatut de nave cu o greutate maxima de 10.000 de tone. Prin constructia canalului distanta parcursa de vase a fost redusa cu 400 de kilometri, motiv pentru care anual canalul este traversat de peste 11.000 de vase, majoritatea, fiind vase turistice. Culoarului navigabil este flancat de pereti de stanca abrupti, care strabat intreaga distanta dintre Golful Corint si Marea Egee.

Acropola din Corint sau Acrocorintul se afla la o inaltime de 575 metri, dominand de pe varful dealului atat Corintul Antic cat si pe cel modern aflat la 4 kilometri distanta. Acropola a fost fortificata de Kypselos intre anii 695 - 627 i.e.n. si ulterior de fiul sau Periandru intre anii 668 - 584 i.e.n ambii fiind tirani care au guvernat Corintul. Intre anii 338 - 243 i.e.n. cetatea a fost detinuta de macedonieni si apoi in anul 146 i.e.n. a fost distrusa de armata romana in timpul ocuparii Greciei, si reconstruita ulterior de generalul roman Iulius Caesar in anul 44 i.e.n. Cetatea a fost ocupata de bizantinii intre anii 350 - 1202, apoi de francii intre anii 1210 - 1259, de venetienii intre anii 1687 - 1715 si de turcii intre anii 1458 - 1687 si ulterior intre anii 1715 - 1827 care i-au mai adus diferite modificari ajungand sa aiba trei ziduri exterioare, insa in interior au ramas numeroase ramasite ale vechilor cladiri. Incepand din anul 1827 Acrocorintul a intrat sub oranduirea Greciei. Zidurile cetatii au o lungime de 2 kilometri si inconjoara o suprafata de 24 de hectare, unde mai pot fi observate ruinele unor capele, moschei, locuinte, fortificatii cat si Fantana turceasca a lui Hatzi Mustafa, care este inca functionala.

Corintul antic sau Centrul Vechi al Orasului Corint a fost intemeiat in secolul al X-lea i.e.n., si se afla in partea de sud-vest fata de Corintul actual, la poalele dealului stancos Acrocorinth. In antichitate orasul-stat Corint era cel mai important centru comercial si cel mai bogat oras antic fiind un renumit centru sportiv, cultural si economic cu doua porturi mari Kechries in est si Lechaio in nord. Corintul gazduieste cel mai mare sit roman din Grecia ce pastreaza numeroase vestigii antice, cum ar fi: Templul lui Appolo, Izvorul Sacru, Bema, Fantana lui Peirene, Agora Antica, precum si ruinele orasului antic.

Templul lui Apollo a fost ridicat in jurul anului 530 i.e.n., pe locul unui templu din secolul al VII-lea si este una dintre putinele cladiri pastrate de romani dupa ce au reconstituit orasul. Templul avea 38 de coloane dorice monolitice dintre care s-au mai pastrat doar 7 in picioare, in fata avea o piata centrala de forma dreptunghiulara ce avea o lungime de 160 de metri si o latime de 70 metri. In secolul I e.n., romanii au mutat intrarea principala a templului spre vest, ea anterior fiind in partea estica.

Izvorul Sacru era fantana sacra a orasului, sapata in secolul al V i.e.n. ulterior locul acesteia a fost luat de Fantana lui Peirene care a fost refacuta in secolul al II-lea e.n., de catre Herodes Atticus un bogat atenian iubitor de arta si prieten al romanilor.

Alte obiective istorice ce poarta turistii intr-o lume de mult apusa sunt: Conservatorul care a fost construit la sfarsitul secolului I e.n., Teatrul Vechi care dateaza din secolul al III-lea i.e.n., ce are o capacitate de 18.000 de locuri sau Strada Lecheou alaturi de alte ramasite ale cladirilor antice.

Muzeul Arheologic din Corint aflat in Corintul Antic la poalele acropolei Acrocorint a fost construit intre anii 1931 - 1932 si ulterior extins in anul 1950, muzeul este format din trei sali de expunere, o incapere de studiu si dintr-o curte mare unde sunt expuse mai multe obiecte. Principalele colectii ale muzeului sunt formate din: statui, sarcofage, mozaicuri, ceramica si ceramica tipica din Corint, podele de mozaic si picturi provenite din situl arheologic al Corintului Antic, cat si din alte situri din apropiere, cum sunt Acrocorint, Korakou sau Gonia. Prima incapere gazduieste obiecte preistorice, cea de-a doua gazduieste obiecte din perioadele geometrica, arhaica si clasica, iar in cea de-a treia sunt expuse statui romane, ceramica romana si bizantina, picturi murale si mozaicuri.

Loutraki este o statiune cu vedere spre Golful Corint, situata la 7 kilometri nord-est de Corint fiind despartita de orasul Corint de canalul cu acelasi nume. Orasul vechi a fost distrus de uriasul cutremur din anul 1928, astazi ramanand din acesta doar hotelurile din beton, construite in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Loutraki este o destinatie turistica renumita de litoral, cunoscuta si datorita izvoarelor termale naturale cu proprietati terapeutice recomandate pentru tulburari ale tractului urinar, pietre la rinichi, pietre la biliara si guta. Proprietatile curative ale izvoarelor minerale din Loutraki sunt cunoscute inca din antichitate, insa au inceput sa fie expluatate pe scara larga incepand cu anul 1855 cand a inceput constructia unor bai moderne. In prezent, turistii se pot bucura de centre balneologice pentru tratarea diferitelor afectiuni, tratamente spa si wellness in complexe moderne spa si de infrumusetare. In prezent turistii pot beneficia de tratament si relaxare in zeci de piscine interioare si in aer liber cu apa calda si rece, sauna, baie turceasca, facilitati pentru impachetari cu namol, centre de infrumusetare, masaj si hidromasaj, hidroterapie si fitness.

Chiar daca plaja din Loutraki nu este una cu nisip fin ci una cu pietre marunte este mereu animata, cu turisti care vin sa se bucure de culoarea incredibila a apei, de soare sau pur si simplu sa se relaxeze pe o plaja premiata cu distinctia Steagul Albastru pentru conditiile si facilitatile oferite turistilor. Plaja Pefkonas aflata in apropiere de Loutraki situata la poalele unei paduri de pini, cu vedere spre Golful Saronic este locul ideal atat pentru familii cu copii cat si pentru turistii tineri care se pot bucura de viata de noapte si de piata mare centrala unde se aduna in fiecare seara numerosi turisti dornici de relaxare.

Alte atractii si obiective turistice din Loutraki sunt: Parcul acvatic Watter Fun aflat in zona Canalului Corint, Muzeul Folcloric din piata centrala a orasului sau Manastirea Sfanta Marina cunoscuta datorita picturile bisericii centrale pictate de calugarul Makarios Voyatzoglou.

Muntele Athos sau Gradina Maici Domnului este recunoscut oficial ca fiind un stat monahal al Muntelui Athos Independent, fiind un teritoriu autonom al Greciei cu un statut special de auto-guvernare, administrat de Comunitatea Sacra, care reuneste reprezentantii celor 20 de manastiri athonite, in dependentele carora exista un comitet executiv format din patru membri si prezidat prin rotatie de reprezentantul unei manastiri, Protos. Athosul este supus jurisdictiei ecleziastice a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului si jurisdictiei politice a ministerului grec de afaceri externe, astfel ca statul grec este reprezentat de un guvernator cu sarcina de a supraveghea administrarea teritoriului si de a pune in aplicare statutul, cu responsabilitate exclusiva pentru protejarea ordinii si securitatii publice.

Athosul se afla situat pe bratul estic al peninsulei Halkidiki denumit si bratul Athos, avand trei parti scaldate de apele marii Egee si partea dinspre miazazi pe uscat, aceasta fiind o fasie subtire de pamant ce se invecineaza cu Macedonia Centrala. Statul monahal al Muntelui Athos are o suprafata de 389 de kilometri patrati, lungimea de 60 de kilometri, latimea variaza intre 12 si 18 kilometri si o altitusine maxima atinsa in varful Athon de 2.030 de metri.

Viata monahala de pe Athos a luat fiinta pe vremea imparatului Teodosie I in anul 395 sub forma unor sihastrii si de schituri, existand si cateva manastiri, care insa au fost distruse de barbari. Petru Athonitul a venit pe Athos spre sfarsitul secolului al VIII-lea dupa ce Maica Domnului i s-a aratat in vis si a gasit muntele pustiu, adapostindu-se intr-o pestera intunecoasa si hranindu-se cu ierburile ce cresteau in vecinatatea pesterii. Mai tarziu in anul 867 pustnicul Ioan Colibasul vestit prin sfintenia vietii sale vine si duce o viata de pusnic pe Sfantul Munte, fiind urmat si de alti calugari asfel ca in scurt timp viata monahala s-a dezvoltat aparand o multime de sihastrii si monahii. La rugamintea sihastrului Ioan Colibasul, Vasile Macedoneanul, imparatul bizantului i-a darui lui si urmasilor sai acest munte, care incepand de acum poarta numele de Sfantul Munte. Primul administrator in deplinul sens al cuvantului al Sfantul Munte este considerat a fi Atanasie din Trapezunda, care impreuna cu alti calugari au intemeiat marea Manastire Lavra in anul 963. In secolul. al X-lea, faima privind sfintenia vietii din Sfantul Munte s-a raspandit in toata lumea, ajungand sa fie tot mai cautat atat de simpli credinciosi cat si de patriarhi, arhierei, preoti, diaconi, sau chiar imparati, printi si boieri aflati in cautarea unei vieti monahale de mare sfintenie. Principii popoarelor ortodoxe, iberi, rusi, sarbi, bulgari si romanii daruiesc averi considerabile in vederea construirii si impodobiri manastirilor de aici. Incepand cu secolul al XI-lea, Athosul isi pierde caracterul de asezamant imparatesc, curat Bizantin, odata cu intemeierea mananstirii rusesti Sfantul Pantelimon unde slujba era in rusa, mai tarziu este ridicata manastirea Sarbeasca Chilandarul, apoi o manastire bulgareasca si un mic schit romanesc denumit Prodromul. Sfantul Munte Athos a ramas un obstacol in calea prigoanelor catolice din anul 1204, cand monahii atoniti au scris o grandioasa pagina a istoriei ortodoxismului, luptand si marturisind credinta ortodoxa, ramanand neclintiti in fata martiriului si chiar a mortii. Pana in zilele noastre, Sfantul Munte Athos a ramas bastionul ortodoxiei de pretutindeni si centrul prin excelenta al monahismului ortodox.

Avatonul este o veche traditie transmisa prin viu grai care interzice femeilor accesul in Sfantul Munte Athos. "Avaton" inseamna "Neumblat", facandu-se astfel referire la interdictia femeilor de "a umbla" pe Munte Athos. Principiul avatonului a fost urmat de toate manastirile Muntelui Athos, fara exceptie, chiar de la intemeierea lor.

Accesul pe Sfantul Munte se face de regula cu feribotul fie din portul de la Uranopoli pentru tarmul apusean, fie din portul Ierrisos pentru tarmul rasaritean, intrarea pe cale terestra nu este permisa, decat autoritatilor. Pelerinii ce vor sa viziteze Athosul trebuie sa obtina un diamonitirion care este o forma de viza bizantina, redactata in limba greaca si datata dupa calendarul iulian, fiind semnata de catre patru secretari ai unor manastiri importante. Diamonitirionul atesta permisiunea de acces pe Sfantul Munte si de cazare in manastiri pe durata pelerinajului.

Pe muntele Athos se gasesc 20 de manastiri, 14 schituri si o multime de chilii calugaresti ce urmeaza un regulament strict in ceea ce priveste disciplina si postul. Comunitatea monastica este impartita in doua tipuri de manastiri: manastiri cenobite cu viata de obste unde proprietatea tuturor obiectelor este comuna, si manastiri idioritmice unde este permisa proprietatea personala asupra unor obiecte.

Cele douazeci de manastiri de pe Muntele Athos in ordinea ierarhica stabilita sunt urmatoarele: Manastirea Marea Lavra, Manastirea Vatopedu, Manastirea Iviru, Manastirea Hilandaru, Manastirea Dionisiu, Manastirea Cutlumus, Manastirea Pantocrator, Manastirea Xiropotamu, Manastirea Zografu, Manastirea Dochiaru, Manastirea Caracalu, Manastirea Filoteu, Manastirea Simonos Petras, Manastirea Sfantul Pavel, Manastirea Stavronichita, Manastirea Xenofont, Manastirea Grigoriu, Manastirea Esfigmenu, Manastirea Sfantul Pantelimon si Manastirea Constamonitu.

Schiturile de pe Muntele Athos sunt: Noul Schit cu hramul Sfantul Spiridon, Schitul Sfantul Dumitru, Schitul Sfantul Dumitru - Lacu, Schitul Sfantul Pantelimon, Schitul Sfantul Andrei, Schitul Colibelor Sfantul Pavel, Schitul Katunakia, Schitul Proorocul Ilie, Schitul Sfanta Ana, Schitul Sfanta Treime, Schitul Nascatoarea de Dumnezeu sau Bunavestire, Schitul Carulia, Schitul Sfantul Ioan Botezatoru, Schitul Sfantul Ioan Botezatorul sau Prodromu. Schiturile Prodromul si Lacu sunt doua schituri romanesti primul a fost intemeiat intre anii 1852 - 1866 de catre ieroschimonahul Nifon Ionescu si de ucenicul sau, ieroschimonahul Nectarie, fiind inchinat Sfantului Ioan Botezatorul si se afla pe teritoriul Manastirii Lavra. Schitul Lacu cunoscut si sub numele de Schitul Sfantul Mucenic Dimitrie este ridicat in anul 1760 pe locul unui vechi schit sarbesc de monahul moldovean Daniil. Dupa anul 1830 a cunoscut o mare inflorire, aici venind multi calugari romani, ajungand ca in anul 1855 sa fie 5 chilii cu paraclise, 16 colibe si numarul calugarilor ajunsese la 32.

Karyes este centrul locuit al Athosului find si sediul administratiei monahale si a micii republici. Dafni este un o mica localitate situata pe coasta de sud a peninsulei intre Manastirea Xiropotamou si Manastirea Simonopetra, fiind si principalul port din Monte Santo si singurul loc de intrare in republica monahala.

Calugarii Gradinii Maicii Domnului intampina pelerinii inca de la sosire oferindu-le cafea, dulciuri, ouzo si apa fiind apoi insotiti la locul de cazare care se face in camine cu servicii comune. Datorita faptului ca pelerinii sunt gazduiti de diferite manastiri, intrarea lor este limitata, motiv pentru care si primirea diamonitirionului poate dura mai multe luni.

Meteora este un important centru monahal ortodox aflat in campia Thesaliei, aproape de Kalambaka, intre muntii Koziakas si Antichassia, fiind unul dintre cele mai mari si importante complexe de manastiri ortodoxe din lume si al doilea dupa Muntele Athos. Meteora este o adevarata civilizatie din piatra, retrasa din lume, cu peste o mie de stanci abrupte si foarte inalte ce au luat nastere datorita unui con de provenienta deltogen, adica unui volum?amestec fluid de pietre de rau, nisip si noroi ce era condus spre lacul stravechi din campia Thessaliei de un rau, care cu 25 milioane de ani in urma, se revarsa in regiunea de azi. Ulterior, odata cu ruperea Olimpului de muntele Ossa, amestecul de fluid a gasit o iesire spre Marea Egee si conul deltogen acumulat prin influenta macinatoare ale cutremurelor, amplificat de vanturile puternice, cat si de caderile torentiale de ploaie, s-a rupt formand dealuri si stanci cu pesteri si grote, ce au luat diferite forme.

Din anul 1988 Meteora face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, datorita marturiei crestine, istorice, arhitecturale, artistice si in general spirituale ale monahismului, unita cu fenomenul geologic si frumusetea naturala nedescrisa a zonei, formata din stanci abrupte din piatra naturala, inalte de peste patru sute de metri, unde linistea si maretia pluteste in aer fiind parca singurul loc de pe Pamant potrivit daruirii totale.

Denumirea de Meteora a fost atribuita de catre cuviosul Athanasie Meteoritul ctitorul Sfintei Manastiri Schimbarea la Fata intre anii 1343 - 1344 numind stfel stanca pe care a ales sa se nevoiasca. Mai tarziu a denumirea a fost consacrata tuturor stancilor din zona, deoarece "meteor" inseamna cel ce pluteste in vazduh, intre cer si pamant.

Primele mentiuni ce atesta viata spirituala din zona se pierd in negura timpului fiind transmise oral sau prin diferite traditii locale. Primele izvoare istorice clare care atesta existenta unei comunitati ascetice in grote sapate in stanci, batute de vanturi si ploi ale Meteorei provin de la sfarsitul secolului al XI-lea, inceputul secolului al XII-lea si identifica o comunitate monahala la Schitul Dopionis. Aici traiau calugarii vietuitori intr-un mediu natural aspru cu multe restrictii departe de lume.

Mai tarziu jurul secolului al XII-lea, calugarul Nilos a pus bazele unei comunitati monahale organizate, adunand toti calugarii pustnici imprastiati in Meteora intr-o singura comunitate monahala. Calugarul a stabilit reguli de convituire si o scara ierarhica, oficindu-se in fiecare duminica slujbe in capela Doupiani care se numea Kiriako (Duminica), unde dupa fiecare slujba erau impartite provizii calugarilor.

In anul 1344, calugarul Athanasios Koinovitis a parasit Muntele Athos alaturi de un grup de calugari si au venit la Meteora unde intre anii 1356 - 1372 au intemeiat Manastirea Marele Meteor pe o stanca inalta perfecta pentru calugari care erau feriti de atacuri, avnd totodata si un control complet asupra intrarii in manastire.

Manastirea a fost construita prin urcarea materialelor sus pe stanca cu ajutorul unor scari mobile de lemn legate intre ele cu franghii. La inceput a fost construita biserica cu hramul Maicii Domnului si ulterior au mai fost construite cateva chilii mici destinate calugarilor. Singurul mijloc de a ajunge la manastire era pe o scara lunga, care era trasa sus ori de cate ori calugarii se simteau amenintati.

Primul locuitor al stancii unde a fost ridicata manastirea Varlaam in anul 1517, a fost Calugarul Varlaam care, in jurul anului 1350, a ridicat cateva chilii si o biserica in numele Sfintilor Trei Ierarhi.

Spre sfarsitul secolului XIV cand domnia Imperiului Bizantin asupra nordului Greciei era din ce in ce mai amenintata datorita navalitorilor turci care doreau sa preia controlul asupra campiei Tesaliei ce era un adevarat granar al vremii. Calugarii pustnici nevoiti sa fuga din calea oastei otomane au gasit stancile abrupte din piatra de la Meteora pe care le-au considerat a fi un refugiu ideal. Pana in secolul al XVI-lea, obstile monahale din Meteora au atins apogeul, astfel ca numarul manastirilor existente au ajuns la 24, insa doar 6 dintre acestea au dainuit pana in zilele noastre.

Secolul al XVI-lea a fost de departe cea mai buna perioada a manastirilor din Meteora, cand a fost inregistrat cel mai mare numar de calugari si manastiri active. In acest secol manastirile din Meteora au imbogatit cultura umanitatii, cu ajutorul artistilor care au pictat peretii realizand fresce de o valoare inestimabila si au sculptat iconostase din lemn unice. Tezaurul manastirii Varlaam, gazduieste cruci cu diferite incrustatii, vase liturgice din argint, tapiterii brodate cu aur, picturi, manuscrise si pergamente valoroase. Biblioteca manastirii Marele Meteor pastreaza pana in zilele noastre peste sase sute de volume de manuscrise. Tot aici se afla si relicvele multor sfinti, daruri votive primite de la imparatii bizantini si patriarhi, precum si craniile a doi dintre intemeietorii manastirii.

Un secol mai tarziu, in secolul al XVII-lea, obstea monahala din Meteora se reduce, urmand trei secole de declin constant. Din anul 1920 pot fi observate schimbari in bine, atat economice cat si monahale, efectuandu-se mici reparatii, taindu-se trepte in stanca pentru un acces mai facil, deoarece pana in secolul al XVII-lea se facea doar cu ajutorul cosurilor si al franghiilor, urmand a fi bombardata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

In anul 1921, Regina Maria a Romaniei a fost prima femeie care a vizitat Meteora si careia i s-a permis sa intre in Manastirea Marele Meteoron.

In zilele noastre se mai oficeaza slujbe si se primesc pelerini doar in manastirile: Manastirea Marelui Meteor sau Schimbarea la fata a lui Hristos, Manastirea Sfantul Varlaam, Manastirea Sfanta Treime, Manastirea Sfantul Stefan Primul Martir, Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsas si Manastirea Rousanou. Pe langa manastirile mentionate se mai gasesc si ruinele altor manastiri unde zeci de monahi isi duceau traiul inca din cele mai vechi timpuri. Aceste manastiri nelocuite in prezent fara a avea o viata monahala si aflate intr-o stare avansata de degradare sunt: Manastirea Sfantul Gheorghe Mandilas, Manastirea Sfantul Nicolae Badova sau Kofina, Manastirea Sfantul Duh, Manastirea Intampinarii Domnului, Manastirea Maicii Domnului Veche, Schitul Doumbiani, Manastirea Sfintii Apostoli, Manastirea Sfantul Grigore, Manastirea Sfantul Anton, Manastirea Domnului Nostru Atotputernicul, Manastirea Ioan Prodromul sau Deschizatorul de Drumuri, Manastirea Cea mai Inalta sau a Caligrafilor, Manastirea Sfantul Modestos si Manastirea Sfantul Dimitrie.

Cele sase manastiri ramase intacte se afla pozitionate pe falnicele varfuri ale pilonilor de gresie formand unele dintre cele mai spectaculoase obiective turistice ale omenirii ce evidentiaza dintr-o perspectiva unica viata monahala medievala. Aceste manastiri si-au cotinuat viata monahala pana in zilele noastre. Manastirile Sfantul Stefan si Roussanou sunt locuite de calugarite pe cand Manastirile Marele Meteor, Sfantul Varlaam, Sfanta Treime si Sfantul Nicolae Anapafsas sunt locuite de calugari.

Cea mai mare si cea mai veche dintre manastirile de la Meteora este Manastirea Marelui Meteor care se afla la o altitudeine de 623 de metri. Aceasta a fost a fost construita de calugarul Athanasie Meteoritul la mijlocul secolului XIV, mai exact in anul 1336 si a fost restaurata in anul 1483 si ulterior in 1552. Biserica principala a manastirii poarta hramul Schimbarea la fata, a fost construita intre 1387 si 1388 si pictata intre anii 1483 si 1552. Complexul urias include manastirea ce dateaza din secolul al XIV-lea, un muzeu mic, o crama si o curte umbrita. Muzeul se afla in vechea manastire care a fost transformata si care gazduieste numeroase gravuri si tapiserii ce ilustreaza trecutul manastirii si a intregii Meteore. Tot aici se gaseste una dintre cele mai bogate si mai remarcabile biblioteci monahale, osuarul cu osemintele calugarilor si scripetii cu care calugarii asigurau transportul proviziilor sus in manastire.

Manastirea Varlaam se afla in vecinatatea Manastirii Marea Meteora, pe un pilon din piatra abrupt inalt de 373 de metri. Conform traditiei, asezamantul datoreaza numele sau primului locuitor al acestei stanci care a fost locuita pentru prima oara de pustnicul Varlaam care a zidit in jurul anului 1350 o mica bisericuta ce purta hramul Sfintilor Trei Ierarhi si cateva chilii. Arhitectura actuala a manastirii dateaza din anii 1517 - 1518, cand s-au stabilit aici cuviosii parinti Teofan si Nectarie ce faceau parte din nobila familie a Apsarazilor de la Ioannina. Sfintii monahi recladesc "Biserica Sfintii Trei Ierarhi" pe ruinele vechilor ziduri si mai apoi ridica "Biserica Tuturor Sfintilor" si "Biserica Sfantului Ioan Botezatorul". Construirea efectiva a biserici cu hramul Tuturor Sfintilor a durat douazeci de zile insa materiale de constructie au fost aduse pe varful stancii timp de 22 de ani. In zilele noastre accesul este mult usurat de cele 195 de trepte sapate in piatra ce duc catre manastire. Alte cladiri ce apartin obstii monahale de aici mai sunt: vechea Trapeza care in zilele noastre este muzeu, Vatra sau Bucataria si Spitalul. Printre odoarele manastirii pastrate in sacristie se afla moastele mai multor sfinti, odajdii, cruci, vase de cult din argint, centura de fier a ctitorului manastirii, epitaful brodat cu aur, evanghelii, manuscrise vechi pe pergament si sute de carti printre care si "Evanghelia" atribuita Imparatului Constantin Porfirogenetul, din anul 959 care pastreaza si semnatura imparatului. In Manastirea Valaam a functionat, vreme de jumatate de secol, un atelier renumit unde se broda cu fir de aur, de asemenea, in obstea manastirii a functionat si un atelier de carte unde se copiau liturgice bisericesti si scrierile Sfintilor Parinti.

Manastirea Rousanou a fost intemeiata in anul 1288 de catre calugarii Nicodim si Benedict din satul Rosana, Tessalia de unde ii provine si numele. In anul 1545 a fost renovata si completata cu alte constructii de catre calugarii Maxim si Ioasaf din Ioannina. Ctitorii manastirii au construit manastirea ca facand parte componenta a stancii, astfel ca pare a fi o prelungire fireasca a stancii, ocupand totodata intregul platou din varful stancii. Are hramul Schimbarea la fata si Sfanta Barbara fiind renumita pentru frescele pictate in stilul scolii cretane, acestea datand in cea mai mare parte din anul 1560. Accesul se face cu ajutorul celor doua poduri de lemn si apoi pe scarile sapate in stanca. Pana in anul 1897 accesul in manastire se facea cu ajutorul unor franghii, dupa care mai tarziu au fost construite doua poduri de lemn ce serveau calugarilor si vizitatorilor ca mijloc de a ajunge la manastiri. Manastirea Rousanou este construita pe trei nivele: la parter gasesindu-se capelele cu salile de receptie iar la etaje incaperile auxiliare. Biserica Sfanta Varvara sau Katholikonul a fost recladita din temelii pe ruinele vechii biserici in jurul anului 1530, gazduind fresce impresionante ce dateaza din epoca post-bizantina. In zilele noastre Manastirea Rousanou este manastire de maici.

Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsas este cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora, construita in secolul al XVI-lea peste ruinele unui lacas de cult mai vechi. Constructia bisericii centrale a manastirii poarta hramul Sfantului Nicolae a inceput in jurul anului 1510 si este ctitorita de Dionisie cel Milostiv, Mitropolit de Larisa, si de Nicanor, arhiereu exarh de Kalambaka. Pictura bisericii este o adevarata opera de arta si a fost realizata de catre pictorul cretan Theophanis Strelitzas, in anul 1527. Manastirea a functionat fara intrerupere pana in jurul anului 1900, cand a fost abandonata pana in anii '60 cand s-a inceput renovarea sa, urmand a fi locuita pana in anul 1982 de catre parintele Palamas, dupa care timp de 15 ani era deschisa doar vara in scop turistic si incepand cu anul 1997 are o viata monahala normala. In anul 2005 parintii au transformat pestera aflata pe partea stanga a cararii ce urca spre manastire, intr-un mic paraclis inchinat Sfantului Siluan Athonitul. Datorita suprafetei restranse a varfului stancii manastirea a fost construita pe trei niveluri. La primul nivel se gaseste biserica Sfantul Antonios unde se mai pot observa cateva ramasite ale frescelor vechi din secolul al XIV-lea, alaturi de cripta unde se pastrau codurile si mostenirile manastirii. La nivelul al doilea se afla biserica Sfantului Nicolae unde se gasesc renumitele fresce realizate de ilustrul pictor bizantin si intemeietorul Scolii Cretane. Nivelul al treilea gazduieste vechea Trapeza a manastirii care a fost renovata si este folosita ca sala de receptie, vechiul osuar al manastirii si capela Sfantului Ioan Botezatorul, ce a fost restaurata in anul 1971 si pictata in jurul anului 2000.

Manastirea Sfantului Stefan este amplasata in partea sud-estica a complexului de stanci al Meteorei, fiind construita pe varful unei stanci gigantice cu o suprafata de 7.500 metri patrati. Ctitorii oficiali ai manastirii sunt Cuviosul Antonie Cantacuzin ce face parte din marea familie bizantina a Cantacuzinilor si Cuviosul Filotei din satul Slatena, astazi Rizoma, judetul Trikala care au ridicat un locas de cult in jurul anului 1350 si pe care l-au inchinat Sfantului Mucenic si Arhidiacon Stefan. Ulterior in anul 1545 acesta a fost reconstruit de Cuviosul Filote. Incepand cu secolul al XV-lea manastirea gazduieste Cinstitul Cap al Sfantului Mare Mucenic Haralambie, care de atunci a devenit al doilea ocrotitor al manastirii. In anul 1798 Staretul Ambrozie a construit biserica centrala sau Katholikon-ul manastirii Pentru a-l cinsti pe Sfantului Mare Mucenic Haralambie. Biserica apartine stilului aghioritic, gazduind impunatoare catapeteasma sculptata in lemn, precum si iconostasuri executate in aceiasi tehnica ce dateaza din anul 1836. Tezaurul pastrat in vechea Trapezaeste format din numeroase manuscrise, carti vechi, cruci din aur si argint, obiecte de cult, un epitaf brodat cu fir de aur ce dateaza din anul 1857 si diferite icoane. Manastirea a fost grav avariata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cand germani au bombardat-o ramanand, abandonata pana in anul 1961, cand a devenit un lacas pentru calugarite.

Manastirea Sfanta Treime se afla situata pe varful unei stanci singuratice, care este de altfel si cea mai inalta dintre stancile ce adapostesc manastirile Meteorei. Construirea manastirii a durat 18 ani intre anii 1458 - 1476, si a fost realizata de monahul Dometios care a fost si primul colonizator. Exista si inscrisuri mai vechi care certifica existenta vietii monahale pe locul unde se afla manastirea, astfel intr-un document al imparatului Simeon Vresus Paleologos ce dateaza din anul 1362, era mentionata existenta unei manastiri, cu viata monahala de calugari, insa traditia spune ca au fost necesari 70 de ani pentru a urca pe stanca materialele necesare constructie si ca abia apoi a inceput construirea propriu-zisa. Biserica Sfanta Treime a fost construita in anul 1476 avand forma de cruce, cu o turla joasa si doua coloane. Fresca interioara de origine post-bizantina a fost pictata in anul 1741, de catre preoti pictori Antonie si Nicolae care erau frati. Paraclisul Sfantului Ioan Botezatorul a fost construit in anul 1862, are forma circulara, cu cupola, cioplit in stanca si numeroase icoane. Manastirea Sfanta Treime are propriul sau Muzeul de Arta Populara ce gazduieste o bogata colectie de tesaturi vechi, vase, unelte si obiecte de arta populara din Meteora si din satele invecinate. In vechime accesul se facea cu scari de sfoara sau cu plase trase cu un sistem de roata cu tambur si scripete, insa incepand cu anul 1888 a fost cioplit un mic drum prin stanca si apoi in anul 1925 au mai fost sapate 150 de trepte care au usura mult accesul in manastire. La capatul scarilor calatorii se pot delecta cu o priveliste magnifica spre valea unde se afla orasul Kalambaka incastrata intre muntii Koziakas si Hasia.

Insulele grecesti sunt recunoscute datorita peisajelor exotice, a marii cu apa limpede, a plajelor mirifice adesea flancate de muntii inalti, a vremii calduroase cu multe zile insorite si a mostenirii culturale care-i duce pe vizitatori inapoi in timp. In functie de zona geografica insulele grecesti sunt grupate dupa cum urmeaza: insula Creta care este considerata o regiune separata datorita marimii si a importantei sale, insulele Argo-Saronice care se gasesc in Golful Saronic de langa Atena, insulele Ciclade aflate in partea centrala a Marii Egee ce sunt compuse dintr-un grup mare si dens de insule, insulele din nord-estul Marii Egee aflate in zona coastei de vest a Turciei, insulele Dodecaneze aflate in partea de sud-est a Marii Egee, intre Creta si Turcia, insulele Spoarade din apropierea insulei Euboea si insulele Ionice aflate in partea de vest a Greciei, in Marea Ionica.

Insula Creta situata in estul Marii Mediteraneene la intalnirea dintre Europa, Asia si Africa este cea mai sudica si cea mai mare insula greceasca cu o populatie de peste 600.000 locuitori. Creta are o suprafata de aproximativ 8.261 km², masurand 260 de kilometri lungime si pana la 56 de kilometri latime, cu o linie de coasta ce masoara 1.040 de kilometri presarata cu grote, golfulete si peninsule, invecinandu-se cu un numar mare de insulite nelocuiteare si unde adeseori muntii par o continuare naturala a marii. Creta este consiterata destinatia de vacanta ideala pentru turistii aflati in cautarea soarelui si a balacelii deoarece climatul insulei este bland, avand plaje alungite cu nisip fin, scaldate de valuri de culoarea turcoazului cu o claritate mare a apei avand o translucenta de pana la 30 de metri adancime, fapt ce face posibila observarea unei mari varietati de pesti si animale marine, plante acvatice si relieful submarin adeseori extrem de stancos.

Insula este impartita in patru regiuni administrative Chania, Rethimno, Heraklion si Lasithio cu capitala insulara la Heraklion care este si cel mai mare oras din Creta.

Regiunea Chania se afla in vestul insulei, unde un important reper turistic il reprezinta Muntii Albi si Parcul National Muntii Albi care se afla in jurul defileului Samaria, la o altitudine de 1.200 de metri, continuandu-se apoi pana la Agia Roumeli, un sat mic din sud-vestul Cretei de pe malul Marii Mediterane. Defileul Samaria este cel mai lung si cel mai cunoscut defileu din Europa, avand o lungime de 18 kilometri fiind intr-o zona nelocuita, unde nu exista drumuri. Traversarea defileului incepe din micul sat montan Omalos aflat la o altitudine de 1.250 metri si se termina pe coasta marii, la Agia Roumeli. Pe traseul defileului se gaseste vechiul oras Samaria, asezat in mijlocul pustietatii, care a fost parasit definitiv in anul 1962, an in care defileul a devenit parc national, protejand flora si fauna specifice zonei. Orasul Chania a fost ridicat pe ruinele vechii cetati Kydonia, care era unul dintre cele mai importante orase ale Cretei minoniene, pastrandu-se pana in zilele noastre vestigii importante. Orasul are o arhitectura cu puternice influente turceasti si venetiene etalandu-si numeroasele taverne si terase, strazile pavate si bisericile cu turnuri albe si o faleza plina de taverne si cladiri colorate, perfect conturate de penelul marii turcoaz. Plajele sunt scaldate de apele cristaline ale marii, precum Efalonisi, Falassarna sau Laguna Balos care are un nisip alb, exotic cu ape cristaline de adancimi reduse ideale pentru familiiile cu copii. Regiunea Chania este faimoasa datorita specialitatilor sale culinare si a vinului local, considerate a fi printre cele mai bune din Grecia.

Regiunea Rethymno este asezata intre Muntii Albi si Muntele Psiloritis, fiind cea mai mica regiune a Cretei unde traditionalul si arhitectura moderna sunt amestecate intr-o armonie perfecta. Rethymno detine numeroase plaje idilice si golfulete izolate de o frumusete salbatica. Chiar daca regiunea nu se remarca datorita dimensiunilor aceasta se poate mandri cu plaje de o frumusete rara, cu peisaje montane superbe, cu biserici bizantine si monumente istorice bine conservate. Portul venetian Rethymno este cartea de vizita a orasului, fiind una dintre cele mai seducatoare zone din intregul oras. Vechiul port a fost construit in jurul anului 1300 de catre venetieni, ca port intermediar pentru Heraklion si Chania, acesta a fost renovat fiind integrat in noul port Rethymno, de unde pot fi admirate apele linistite si limpezi, micile barci ancorate la mal si bancurile de pesti aflate mereu in cautare de hrana. Zona portului mai este renumita datorita diversitatii tavernelor, a cafenelelor sau a magazinelor cu suveniruri ce completeaza atmosfera pitoreasca. Vizitatorii se mai pot bucura de arhitectura medievala ce aminteste de dominatia venetiana, de farul venetian aflat in portul Rethymno ce a fost construit in anii 1700, de catre turci, de Cetatea Fortezza din Rethymno construita intre anii 1573 - 1580 de catre venetieni, de Manastirea Arkadi, de Manastirea Preveli sau de pestera Ideon care conform legendei a fost locul unde a locuit Zeus in anii copilariei. Calatorii dornici sa descopere viata rurala de munte pot vizita satele Bali, Agia Galini, Plakias si Adelianos Kampos care reprezinta unele dintre cele mai populare destinatii turistice din regiune. Regiunea Rethymno este destinatia ideala pentru o vacante linistite, departe de agitatia caracteristica lunilor calduroase din Grecia.

Regiunea Heraklion este cea mai mare regiune a Cretei, find flancata de doua lanturi montane impunatoare, Muntele Psiloritis la vest si Dikti la est. Heraklionul este locul unde se regasesc urmele civilizatiei minoice, ilustrate de palatele minoice din Knossos si Phaestos, gazduind totodata si numeroase ruine antice, monumente istorice, sate pitoresti, livezi de maslini si cele mai fascinante vestigii ale civilizatiei de odinioara, din Knossos si Phaistos. Orasul Heraklion este considerat a fi perla insulei Creta, fiind capitala insulei si cel de-al cincilea oras ca marime din Grecia, portul principal si centrul industrial al insulei. Orasul vechi din Heraklion se intinde in jurul portului, unde se gaseste si Fortareata Koules ce dateaza din secolul al XVI-lea, aceasta fiind construita de venetieni. Zidurile ce aveau scop defensiv aveau o grosime de pana la 8,7 meri grosime si mai pot fi vazute doar in unele zone. Fortareata Koules este formata din doua sectiuni: o prima sectiune dreptunghiulara inalta, si o sectiune semi-eliptica usor mai joasa. Fortareata are doua etaje, cu un total de 26 camere, care au fost initial folosite ca baraci, o inchisoare, camere de depozitare, un rezervor de apa, o biserica, o moara si o brutarie. In partea de nord a fortaretei se gaseste un far. Alte obiective turistice importante ale regiunii Heraklion sunt: Muzeul Arheologic, Muzeul istoric al Cretei, Muzeul El Greco-Fodele, Palatul din Phaestos sau Cretaquarium Thalassocosmos care este un acvariu urias modern format din 60 de bazine ce inmagazineaza 1,7 milioane de litri de apa de mare, acesta fiind unul dintre cele mai mari acvarii din Europa. Plajele sunt nelipsite, iar, spre deosebire de celelalte regiuni ale insulei, Heraklionul se bucura de o viata de noapte activa mai ales in Malia, Agia Pelagia si Hersonissos.

Regiunea Lasithi se afla in cea mai estica zona a Insulei Creta, fiind situata intre muntii Dikti si muntii Thrypti, aici zonele montane isi pierd maretia fiind inlocuite treptat de padurile de palmieri, de plajele intinse si de morile de vant de pe Platoul Lassithi care este cel mai mare platou din Creta. Lasithi este considerata a fi regiunea cea mai putin populata de turisti chiar daca aici se gasesc asezari ce par rupte din vremurile apuse, precum Ierapetra, Sitia, Neapoli si Ayios Nikolaos. Satul Kritza din regiunea Lasithi este un sat traditional cu o intindere mare, recunoscut pe plan mondial datorita tesaturilor sale cat si datorita filmului Zorba Grecul care are numeroase scene filmate aici. Kritza este un sat cu stradute inguste si intortocheate, cu case vopsite in alb, asemeni majoritatii caselor din Creta. Alte obiective turistice importante ale regiunii Lasithi sunt: Biserica Panaghia Kerane, Fortareata Pyrgos, Pesterile din Platoul Lasithisau Situl Arheologic Zarkos aflat pe tarmul estic al insulei in apropiere de Lasithi.

Insulele Argo-Saronice se afla in in vecinatatea Atenei formand un arhipelag ce poarta numele golfului Saronic in care se gasesc. Arhipelagul este compus din sapte insule principale alaturi de cateva insule mai mici. Pe langa insulele situate in Golful Saronic sunt adesea incluse in arhipelag si insulele Hydra si Dokos care se gasesc in largul coastei Argolidei. Principalele insule locuite ale acestui grup sunt Egina, Salamina, Idra, Agistri si Poros.

Egina sau Aegina supranumita Insula Fisticului este o insula din Marea Egee bine asezata in Golful Saronic este una dintre cele mai vizitate insule grecesti datorita trecutului istoric impresionant fiind de altfel prima capitala a Greciei moderne si marea fosta rivala a Atenei. Denumirea insulei provine de la mama legendara a lui Aecus, Aegina care a nascut si a domnit pe aceasta insula.

Egina este capitala si principalul port al insulei, unde ancoreaza majoritatea ambarcatiunilor cu plecare din Pireu sau din alte porturi grecesti, fiind un mic orasel cu 13.000 de locuitori rasfirat pe o suprafata de 87 km², unde principalele venituri provin din turism, servicii si din comertul cu fistic. De un farmec aparte se bucura centrul orasului cu strazile sale inguste si intortochiate aflate in spatele strazii principale, in lungul carora se aliniaza de-a valma: taverne, cafenele, restauranre, magazine cu suveniruri, brutarii, ateliere de ceramica, frizerii, magazine cu produse de uz casnic, gradinarit, electrice, mobila, articole de pescuit si chiar un muzeu de folclor.

Cele mai multe case sunt vechi, neoclasice viu colorate, dintre care se remarca cladirea ce poarta numele de "Turnul lui Markellos", care a servit drept sediu pentru o scurta perioada de timp guvernului condus de Ioannis Kapostrias. Tot aici poate fi admirata casa in care a locuit o perioada N ikos Kazantzakis, celebru poet, filozof si scriitor grec, unde a si scris cartea "Zorba Grecul" insa aceasta nu poate fi vizitata deoarece nu este inclusa in circuitul public.

In vecinatatea portului se afla situl arheologic Kolona care si-a luat numele de la singura coloana ramasa in pozitie verticala din Templul inchinat zeului Apollo, care odinioara domina dealul. Kolona era acropolisul si centrul religios al vechiului oras Egina. Pana in anul 1802, mai ramasesera in picioare doua coloane, insa, in urma unei furtuni puternice, una dintre ele s-a prabusit. Templul lui Apollo este construit in stil doric, cu 6 coloane pe o parte si 12 pe cealalta si a fost ridicat intre anii 520 - 500 i.e.n., dupa care in epoca romana a fost distrus o mare parte pentru a fi ridicata o fortareata romana, ale carei fragmente mai pot fi vazute dinspre mare. Tot aici se gaseste un mic muzeu unde pot fi admirate mai multe mozaicuri dintre care mai bine conservat este podeaua de mozaic reconstruita a unei vechi sinagogi.

Insula mai este cunoscuta datorita templului zeitei Aphaia, situat pe un deal la 160 de metri altitudine, deasupra statiunii Agia Marina, de unde poate fi admirata insula si marea inconjuratoare. Templul Aphaia a fost construit in jurul anului 490 i.e.n. fiind un exemplu de arhitectura dorica si singurul templu grecesc ce a dainuit vremii cu un sir secund de mici coloane suprapuse in interiorul sanctuarului. Initial istoricii credeau ca este un templu dedicat zeitei Atena, insa cercetarile arheologice ulterioare au scos la lumina reprezetari ale zeitei Aphaia, care era o zeita locala, fiica a lui Zeus. Templul lui Aphea din Egina este unul dintre cele mai vechi temple cu arhitectura dorica.

Aproape de centrul insulei se afla Catedrala Sfantul Nectarie care este cea mai mare din sud-estul Europei. Locasul de cult este dedicat Sfantului Nectarie facatorul de minuni si vindecatorul care a fost canonizat in anul 1961, fiind renumita datorita faptului ca aici se gasesc Moastele Sfantului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Mai sus de catedrala pe un drum serpuitor se poate urca la manastirea de maici inchinata Sfintei Treimi, unde si-a trait o mare parte a vietii Sfantul Nectarie. Manastirea a fost construita la cererea maicilor din zona pe ruinele unei manastiri bizantine mai vechi intre anii 1904 - 1910. La constructie a ajutat si Sfantul Nectarie, protectorul insulei Eghina, care chiar daca in acel moment era mitropolit de Eghina a lucrat fizic la ridicarea manastirii, carand pietre, aranjand gradinile si facand alte munci necesare. In momentul ridicarii, manastirea a fost inchinata Sfintei Treimi, insa dupa canonizarea Sfantului Nectarie, manastirea a primit un al doilea hram, cel al ocrotitorului si binefacatorului ei, Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul.

Manastirea "Sfanta Maria", a fost ridicata in secolul al XVI-lea, pe varful unui deal intr-un fel de caldare naturala unde este ferita de urgiile vremii si de invadatori din secolele trecute. Drumul spre manastire este intortocheat dar placut oferind peisaje mirifice asupra insulei si a catedralei Sfantul Nectarie. Manastirea gazduieste o icoana a Sfintei Maria facatoare de minuni ce atrage anual, peste 80.000 de turisti.

Agia Marina este o statiune cosmopolita aflata la o distanta de 14 kilometri de port, fiind locul unde traditia si modernismul convietuiesc. Statiunea are ape cristaline, plaje de nisip fin inconjurate de paduri de pini si smochini uriasi ce vegheaza plaja. In Agia Marina se gasesc numeroase restaurante si taverne, cafenele si baruri, unde turisti se pot bucura de aromele delicioase intr-un cadru feeric.

Plaja din Agia Marina este cea mai mare si mai bine amenajata plaja de pe insula, fiind una dintre cele mai bune plaje din insulele Saronice. Aceasta plaja este indicata familiilor cu copii, deoarece adancimea apei ramane redusa pe o distanta foarte mare spre larg. Pe plaja se pot inchiria diverse echipamente nautice pentru a petrece o zi relaxanta la plaja.

Souvala este un pitoresc sat pescaresc situat in partea de nord a insulei Egina unde vizitatorii pot savura delicii culinare locale in tavernele aflate in vecinatatea marii. Plaja din Souvala are un nisip fin, ape cristaline, sezlonguri si umbrelute ce-si asteapta turistii dornici sa petreaca o zi linistita pe malul marii Egee.

Alte plaje din Egina sunt: plaja Avra sau Kolona situata in vecinatatea portului care este o plaja amenajata, cu sezlonguri si umbrelute de soare, cele doua plaje din Marathonas cu nisip fin si o intrare in apa destul de lina si plajele din Portes si Perdika care nu sunt amenajate si pline de pietre.

De o importanta tot mai mare se bucura Festivalul fisticului care atrage anual mii de vizitatori deoarece se spune ca in Egina se cultiva cel mai gustos fistic din Grecia, calitatile sale datorandu-se climei si particularitatilor solului. Festivalul are loc anual la jumatatea lunii septembrie, cand locuitorii insulei celebreaza aceasta planta printr-un Festival al Fisticului.

Insula Salamina sau Salamis este cea mai mare si mai populata insula din golful Saronic, care gazduieste peste jumatate din populatia arhipelagului. Insula Salamina este situata in partea nordica a golfului Saronic, invecinandu-se la nord-vest cu insula Pachi si la est cu portul Pireu aflat la doar 2 kilometri departare. Suprafata totala a insulei este de 93,5 km³, avand o linie a coastei de 104 kilometri fiind situata foarte aproape de continent, partea de nord-vest se afla la doar 500 de metri de Grecia continentala, iar cea de est la 1.200 de metri. Relieful insulei este impartit in doua zone distincte: zona nordica care are un relief plat, cu mici dealuri si zona sudica cu un relief montan predominant. Cel mai inalt punct al insulei este Muntele Mavrovuni ce masoara 365 de metri.

Insula Salamina este binecunoscuta in istorie datorita Bataliei de la Salamis din anul 480 i.e.n. dintre flota navala a lui Themistocles si Imperiul Persan unde grecii, sub comanda lui Temistocle, au invins flota persana.

Salamina sau Kulluri este cel mai mare oras situat in partea de nord-vest a insulei, acesta este cunoscut inca din cele mai vechi timpuri si atestat din secolul IV i.e.n., cand scrierile vechi descriu existenta unui oras port pe aceste meleaguri. Numeroasele sapaturi arheologice au scos la lumina faptul ca orasul era centrul comertului si al vietii mestesugaresti de pe insula. In zilele noastre este un oras modern cu trasaturi neoclasice de la inceputul secolului al XX-lea aici gasindu-se numeroase case albe, multe biserici vechi imprastiate prin tot orasul, cateva banci, o piata de peste si o promenada marginita de palmieri ce se intinde de-a lungul Golfului Salamina.

Iubitorii de istorie si cultura pot vizita pe insula, Muzeul Arheologic din Salamina, un muzeu mic cu putine exponate, datorita faptului ca cele mai importante descoperiri din Salamina au fost duse in Muzeul National de Arheologie din Atena, Muzeul Maritim, care gazduieste expozitii de harti si instrumente de navigatie cat si o replica a unei nave grecesti antice si Muzeul de Folclor si Arta Populara care gazduieste colectii ce dateaza din epoca miceniana formate in principal din ceramica precum si rochii traditionale sau de mireasa din Salamina.

Ruinele portului antic se gasesc in Ambelakia care este cel mai vechi sat de pe insula, acesta se gaseste la 4 kilometri sud de Salamina. Portul dateaza din secolul al IV-lea i.e.n., din el ramanand doar cateva ruine. In antichitate portul avea un rol insemnat contribuind semnificativ la dezvoltarea economica a orasului antic Salamina. Aici a avut loc si celebra batalie navala de la Salamina in memoria caruia a fost construit Monumentul Bataliei Antice.

La Capul Kynosoura se afla Mormantul Luptatorilor din Salamina care este orientat astfel incat pare sa indice locul in care a avut loc batalia antica. Sculptorului grec Monumentul a fost realizat de Achilleas Vasilleiou si este format dintr-un mic piedestal din calcar si pietris, deasupra caruia este amplasata o statuie de bronz in amintirea grecilor cazuti in lupta de aparare contra persilor.

Manastirea Panagia Faneromeni este situata intr-o padure de pini la 6 kilometri de orasul Salamina in partea de nord-vest a insulei si a fost construita in anul 1682 de catre Sfantul Laurentiu. Acestuia i sa aratat Sfanta de Dumnezeu Nascatoare indicandu-i locul unde se afla o icoana ei. Astfel Sfantul Laurentiu a ridicat manastirea Faneromeni pe locul unde a gasit icoana. In timpul Revolutiei, manastirea a adapostit numerosi civili, functionand si ca spital, urmand ca din anul 1944 sa devina manastire de maici. In vecinatatea manastirii, intr-un fost atelier de barci ce a apartinut in trecut manastirii, se gaseste o chilie ce a apartinut poetului grec modern Angelos Sikelianos care a trait aici incepand cu anul 1941 pana la moartea sa din anul 1951. Poetul a compus aici unele dintre cele mai valoroase poezii ale operei sale.

Satul Traditional din Selinia este amplasat la sud-est de orasul Salamina, fiind una dintre putinele locuri de pe insula unde traditiile, ahitectura si mestesugurile nu par a fi alterate de trecerea vremii. Vizitatorii pot admira numeroase conace si case frumoase, o biserica mare alba dedicata Sfantului Nikolaos si un mic amfiteatru in aer liber construit din pietre, cu trei arcade in fata si cu vedere spre mare.

Pestera Euripides se afla in partea cea mai suica a Salaminei, intre Peristeria si Kolones, aceasta a fost descoperita de arheologul Jan Lolu. Tunelul pesterii are o lungime de 47 metri si este sapat intr-o stanca inalta de 115 metri. Se crede ca aceasta pestera a fost folosita de Euripide, un dramaturg grec antic, nascut pe Salamina, ale carui piese sunt inca jucate pe scara larga in toata Grecia si in intreaga lume.

Frumusetea naturala a insulei este intregita de plajele cu nisip, de tarmurile stancoase si de vegetatia bogata ce margineste zonele locuite cum ar fi digul de palmieri sau cele doua paduri de conifere, padurea Faneromeni si padurea Kanakion unde se desfasoara si competitii sportive in aer liber.

Insula se bucura de numerose plaje izolate cu nisip, aflate indeosebi in partea de vest a insulei. Cele mai cautate plaje sunt: Plaja Kanakya, Plaja Zephyros si Plaja Ilyakti. Plaja Kanakya aflata pe coasta de vest a insulei este una dintre cele mai mai pitoresti plaje din Salamina cu o panorama mirifica spre doua insule stancoase ce ies in mijlocul unui golf larg. Plaja are ape putin adanci, este inconjurata de o padure de pini ce coboara spre mal racorind plaja in zilele toride de vara. Plaja Zephyros acoperita cu nisip si pietris se afla in partea centrala a insulei, la intrarea in satul Eandio, aceasta dispune de dotari moderne punand la dispozitia turistilor umbrele, sezlonguri si dusuri. Plaja Ilyakti se gaseste in partea de nord a insulei intr-un golf alungit, in forma de fiord, aceasta se mandreste cu apele sale cristaline, cu adancimi reduse ideala pentru familiile cu copii. Apa de aici se incalzeste repede favorizand balaceala si in lunile mai reci.

Poros este o insula mica situata in zona de sud a Golfului Saronic, aproape de insulele Egina si Agistri. Insula Poros este formata din doua insule: Sphairia aflata in partea de sud, care este de origine vulcanica si care gazduieste orasul principal si Kalaureia aflata in partea de nord care este mai mare. Legatura dintre cele doua insule este realizata printr-un pod care faciliteaza trecerea peste stramtoarea ingusta. Suprafata insulei Poros este de aproximativ 31 de km² si este separata de partea continentala printr-un canal care in cel mai ingust punct are o latime de doar 350 de metri. Insula Poros are o vegetatie bogata astfel ca mare parte a suprafetelor din nord si din est ale insulei sunt acoperite cu stuf, in timp ce in sudul si centrul insulei se gasesc suprafete intinse acoperite cu paduri de pini.

Orasul Poros este capitala insulei construita pe un vulcan vechi, imbinand in mod pitoresc casele albe tipic grecesti cu cele pastelate de pe dealurile ce se ridica deasupra portului. Orasul este construit sub forma unui amfiteatru, desfasurat pe doua dealuri si separat de restul insulei printr-un canal mic. Portul este mic si elegant, cu o promenada de pe malul marii si cu numeroase iahturi in apa. Faleza este amenajata sub forma unei promenade, cu vedere spre feriboturile si iahturile ce plutesc, spre stramtoare si spre muntii de pe coasta Peloponezului. Orasul Poros reprezinta o destinatie cautata de proprietarii vaselor de croaziera, atenieni veniti aici sa petreaca sfarsitul de saptamana, dar si de europeni care vin pentru apele cristaline si pentru plajele sale frumoase.

Pe langa distractiile din orasul Poros turistii aflati in cautarea unui loc linistit se pot bucura de plajele cu nisip cristalin si de cafenele, restaurante si tavernele cu delicatese locale. In satele pitoresti de pe insula cele mai cunoscute sunt Agios Nektarios si Kiani Akti.

Turnul cu ceas din orasul Poros este unul dintre simbolurile insulei, fiind vizibil din aproape toate locurile de pe insula. Acesta a fost construit in anul 1927 pe cel mai inalt varf al dealului. Turnul este format dintr-o cladire alba caracteristica Greciei cu o cupola de culoare albastra deschisa si cu un ceas in partea superioara a turnului. Pentru a ajunge la turnul cu ceas vizitatorii trebuie sa urce pe un sir de scari abrupte si abrupte.

Muzeul Arheologic din Poros este situat in Piata Koryzis din centrul orasului si a fost construit in anul 1960. Aceste gazduieste colectii ce dateaza din perioada miceniana pana in epoca romana. Principalele colectii gazduite provin din Sanctuarul Poseidonului, precum si alte piese din zona Troezene si descoperiri de la sapaturile Methana si Ermioni. Colectiile includ figurine si ceramica descoperite in mormintele din Galatas, vase de bronz votiv si coloane ionice din Templul lui Poseidon sau figurine de lut descoperite la Methana dintre care de o importanta deosebita este o figurina din lut ce reprezinta cativa calareti si care dateaza din 1300 i.e.n.

Manastirea Zoodochos Pigi sau Manastirii Izvorul Tamaduirii se afla la 4 kilometri distanta de orasul principal Poros, aflandu-se intr-un cadru natural superb, pe un deal si inconjurata de o padure de pini. Manastirea este un asezamant monahal ortodox, un adevarat monument istoric ce a fost ridicat in anul 1720 de catre Arhiepiscopul Atenei, Iacov al II-lea, care, suferind de litiaza, a fost in vindecat cu ajutorul Maicii Domnului, dupa ce a baut apa sfintita din izvorul aflat langa actuala manastire. In anul 1733 Patriarhul Paisie al II-lea al Constantinopolului, a acordat manastirii statutul de stavropighie patriarhala care-i aduce o serie de privilegii. Manastirea a jucat un rol important in cadrul Razboiului Grec de Eliberare din anul 1821 oferind asistenta spirituala, financiara si sociala. Primul guvernator al Greciei libere, Ioanis Kapodistrias, a infintat in anul 1828 in cadrul manastirii primul orfelinat din Grecia pentru orfanii ostasilor ce au murit pentru libertate, gazduind peste 180 de orfani. In 1830 a luat finta prima scoala bisericeasca care avea la inceput 15 elevi.

Biserica principala a manastirii este asemanatoare unei basilici deoarece are turn si cupola. Catapeteasma impresioneaza prin maretie si maiestria cu care au fost lucrate, avand o inaltime de cinci metri, fiind realizata in Asia Mica, din lemn de lamai si placata cu aur. In partea dreapta a iconostasului se gaseste icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului ce dateaza din anul 1650, fiind o capodopera a artei post-bizantine. In exteriorul ansamblului monahal, la mica distanta se gaseste paraclisul Sfintilor Doctori fara de arginti, Cosma si Damian. Pe peretele vestic al bisericii se gaseste o adevarata opera de arta ce-L reprezinta pe Hristos Pantocrator, realizata in jurul anului 1780.

Dupa incheierea Tratatului de Kuciuk-Kainargi din anul 1774, pe teritoriul fostului Imperiului Otoman apar numeroase baze navale rusesti, la fel s-a intamplat si in Poros. Odata cu razboiul de independenta din anii 1830 baza a fost preluata de marina greaca, dupa care a fost reconstruita si a devenit cunoscuta sub numele de Golful Rusiei. Incepand cu anul 1989, in urma unei decizii ministeriale, vechea baza navala a fost declarata monument istoric datorita importantei sale arhitecturale si istorice, chiar daca in prezent, au mai ramas doar ruinele vechii baze navale ce amintesc vag de trecutul ei. Acum a devenit o zona cautata datorita unei mici plaje cu pietris si cu ape putin adanci.

In partea de nord a insulei Poros se afla ruinele templului lui Poseidon construit din calcar albastru in anul 520 i.e.n. Constructia templului principal a fost realizata in stil doric, chiar daca unele dintre coloanele sale par a fi realizate in stil ionic. Din faimoasul templu ce avea candva 34 de coloane, vizitatorii mai pot admira doar cateva ruine aflate in stare avansata de degradare. Templul lui Poseidon a functionat muulta vreme ca adapost sacru pentru fugari si prigoniti. In acest loc, oratorul atenian Demostene a fost fortat sa se sinucida de catre Filip, regele Macedoniei.

O uriasa padure de lamaisi portocali salbatici cu peste 30.000 de exemplare se gaseste pe coasta aflata vizavi de Peloponez, in sud-estul orasul Galatas pe un deal verde. Din nefericire multi dintre copaci nu mai sunt ingrijiti si cultivati pentru fructe motiv pentru care in multe parti au napadit buruienile. Cu toate acestea padurea de lamai reprezinta un loc ideal pentru plimbari romantice si lungi, sub clar de luna ascultand zumzetul linistitor al apei cristaline curgatoare.

Insula Poros este renumita doatorita plajelor sale frumoase, ce se intind aproape neintrerupt de-a lungul liniei de coasta si a apelor cristaline ce marginesc plajele. Plaja Askeli este cea mai mare si mai populara plaja a insulei aflata la doar 3 kilometri de port. Cea mai mare parte a plajei este ocupata de sezlonguri, insa pentru cei dornici sa se relaxeze pe nisipul fierbinte o pot face in partea vestica unde se gaseste un spatiu deschis. Love Bay este o alta plaja apreciata de turisti deoarece este acoperita cu nisip, flancata de pini verzi ale caror ace ating la propriu marea si care racoresc plaja in zilele toride. Love Bay este destinata tinerilor, cu o atmosfera vibranta mereu pusa pe petreceri, chiar in apa fiind montata o plasa de volei. Vagionia Bay este o plaja formata dintr-un amestec de nisip cu pietricele, scaldata de ape cu o claritate uluitoare si umbrita de numerosi pini si chiparosi razleti pe plaja. Pe mal se gaseste o taverna unde se inchiriaza sezlonguri si poate fi cumparata o gustare.

Insula Hydra este situata intre golfurile Saronic si Argolis, avand o suprafata de 50 km² si o lungime a coastei de 55 de kilometri. Hydra este o insula stancoasa, cu o altitudine maxima de 593 de metri, in cadrul muntelui Eros. Spre deosebire de celelalte insule din Golful Saronic, insula Hydra este in cea mai mare parte lipsita de vegetatie, aici gasindu-se doar palcuri de pinii mai ales in partea sud-vest. Hydra se nunmara printre destinatiile preferate ale atenienilor deoarece este un adevarat paradis al iahturilor, astfel pe durata sezonului cald, principalul oras al insulei este supraaglomerat. Insula a devenit faimoasa datorita legendarului film "Baiatul si delfinul", care a fost filmat pe insula in anul 1957 cu Sophia Loren in rolul principal.

Calatorii veniti pe insula Hydra pot admira casele si conacele traditionale din piatra construite in secolele XVIII - XIX, strazile inguste si pietruite, pietele izolate si mai presus de toate lipsa circulatiei autoturismelor si motocicletelor, facand exceptie doar cele care asigura utilitatile, masinile ce colectaza deseurile menajere, masinile de pompieri, masinile de politie sau cele care asigura deranjametele utilitatilor, pastrandu-se astfel un nivel scazut al poluarii.

Principalul oras al insulei poarta acelasi nume cu al insulei Hydra si este construit in jurul portului sub forma unui amfiteatru, imbinand armonios natura si arhitectura. Strazile abrupte, pavate cu piatra sunt marginite de case si hosteluri dand un farmec aparte orasului.

De-a lungul falezei, in centrul orasului, se afla numeroase monumente, biserici, tunuri, muzee, case vechi, taverne, cafenele si magazine. Casele si conacele din piatra reprezinta un adevarat decor al insulei, acestea avand flori la ferestre, pe balcoane si pe terase, cu scari inguste si un trecut istoric grandios. Multe dintre ele au fost construite de mesteri italieni, evidentiind bogatia insulei in trecut, in zilele noastre mare parte a acestor case si conace adapostesc muzee. Conacul Koundouriotis a fost construit in anul 1780 de catre cel mai mare armator din Hydra si Marea Mediterana. Lazaros Kountouriotis a fost cel mai mare finantator al Razboiului de Independenta al Greciei, conacul a fost un centru de operare in timpul Razboiului de Independenta unde marile personalitati ale timpului s-au intalnit pentru a organiza Revolutia din Grecia. Cladirea are trei nivele si gazduite diverse colectii, astfel la subsol sunt expuse picturle lui Periklis si Constantin Bizantios, la parter sunt expuse antichitati si mosteniri ale familiei Koundouriotis, cum ar fi portrete, picturi, mobilier, vesela, si la primul etaj sunt expuse costume, bijuterii si ceramica provenita din toata Grecia.

Conacul Tsamadou, aflat in partea estica a orasului la intrarea in port gazduieste in prezent Academia Maritima, dupa ce a fost donat de familia Tsamadou. Alte conace importante sunt conacele Boudouris, Kriezis, Voulgaris, Sachinis, Tsamados si Miaoulis care gazduiesc piese de mobilier ce provin din secolul al XVIII-lea.

In jurul portului se gasesc bastioane cu tunuri, care in trecut erau folosite pentru a proteja insula de atacurile flotei turcesti.

Manastira Maicii Domnului, cunoscuta drept Catedrala din Hydra, este o veche Manastire a Adormirii Maicii Domnului aflata pe cheiul orasului. In manastire se afla mormantul lui Lazaros Kountouriotis, cel mai bogat capitan armator de pe insula o figura importanta in Razboiului de Independenta al Greciei. In incinta catedralei functioneaza Muzeul Bisericii ce gazduieste colectii de icoane bizantine si ustensile antice.

Manastirea Profetului Ilie a fost ridicata in anul 1813 pe locul unei capele abandonate de treisprezece calugari veniti pe insula de la Muntele Athos. Manastirea se afla la o altitudine de 500 de metri deasupra nivelului marii, fiind mai jos cu doar 100 de metri de varful muntelui Eros care este cel mai inalt munte de pe insula. Manastirea Profetului Ilie este singura manastire de pe insula unde vietuiescc doar calugari. In apropiere se gaseste Manastirea Sfanta Eupraxia, o manastire de maici unde calugaritele sunt cunoscute a fi mesteri priceputi in broderii, chiar comercializandu-le.

Alte sate mici sau catune care si-au pastrat traditiile insulere si unde turistii pot retrai vremurile trecute sunt: Mandraki, Kamini, Vlychos, Palamidas, Episkopi si Molos.

Majoritatea plajelor de pe insula Hydra au un aer traditional, ramase parca in secolele trecute, fiind usor salbatice si lipsite de nisipul fin, insa cu ape line si cristaline. Plaja Vlichos este o plaja acoperita cu pietris, aflata in statiunea Vlychos la doi kilometri de orasul Hydra. In vecinatatea plajei se gasesc numeroase taverne si restaurante ce incearca sa imbine modernul cu trecutul. Plaja Mandraki este cea mai mare plaja din Golful Mandraki fiind plaja cu cea mai mare intindere de nisip din Hydra. Iubitorii sporturilor acvatice gasesc in aceasta locatie facilitati si dotari excelente pentru practicarea acestor sporturi. Plaja Bisti este o plaja cu prundis, mai pietroasa, cu dotari moderne si un Centru de Scufundari unde se organizeaza practicarea sporturilor acvatice cum ar fi scufundarile sau caiacul. Alte plaje cautate de turisti sunt: plaja Spilia perfecta pentru impatimitii de soare, plaja Limnioniza care este considerata de multi cea mai frumoasa plaja de pe insula sau plaja Agios Nikolaos aflata in vestul insulei unde accesul se face pe apa cu ajutorul barcilor sau al taxiurilor acvatice.

Spetses este o insula aflata in Golful Saronic, denumita si "Insula parfumata", datorita minunatelor arome ale florilor si ale ierburilor ce cresc aici. Spetses este o o insula cosmopolita, linistita si idilica cu numeroase tarmuri presarate cu mici golfuri umbrite de padurile pini, cu plaje generoase si paduri racoroase, fiind perfecta pentru o vacanta relaxanta. Insula Spetses a cunoscut o dezvoltare in secolele XVIII - XIX-lea, datorita constructiei de nave si a dezvoltarii comertului cand localnicii au ridicat locuinte impunatoare care au dainuit pana in zilele noastre.

Arhitectura insulei este remarcabila, astfel si localitatile sale sunt in sine niste obiective turistice. Cele mai importante localitati sunt: Spetses capitala insulei, Kounopitsa, Analipsi, Baltiza si Kasteli.

Orasul Spetses are strazi pitoresti si inguste unde insa sunt interzise masinile, motiv pentru care caii, magarii si bicicletele sunt mijloace de transport obisnuite. Cu toate acestea, pentru a facilita deplasarea pe distante lungi, exista o linie locala de autobuz ce pleaca din port de-a lungul coastei de nord, cu oprire pe plaja orasului dupa care se continua spre coasta de est a insulei. Piata Dapia este amplasata in vecinatatea portului Spetses ce are un bogat trecut istoric, aici fiind locul de intalnire al luptatorilor locali in timpul Revolutiei grecesti din anul 1821.

In orasul Spetses se afla muzeul Spetses si conacul Anargyros, unele dintre cele mai bune exemple arhitecturale de la inceputul secolului XX. Acestea sunt amplasate in Piata Ceasului, o piata pietruita, unde se gasesc numeroase baruri si restaurante. Muzeul Spetses sau muzeul public al orasului functioneaza intr-o cladire veche de doua secole si gazduieste colectii de arme, costume traditionale, numeroase statui cat si si artfacte vechi de peste 4.000 de ani.

Un muzeu renumit de pe insula este cel dedicat eroinei Lascarina Boubulina care este gazduit in resedinta uneia dintre cele mai cunoscute femei luptatoare ale Revolutiei Grecesti. Muzeul a fost infiintat in anul 1991 insa se afla in propiietatea descendenilor Bouboulinei si accesul se poate face doar in cadrul unui tur cu ghid insotitor care ofera informatii in greaca si engleza. Turul este organizat la fiecare jumatate de ora.

Pe insula se mai gasesc numeroase manastiri si bisericute, dintre care mai importante sunt Agioi Pantes din Agia Marina si Sfantul Nicolae aflata in vecinatatea orasului Spetses.

Pestera Bekiris din Agioi Anargiri este locul unde revolutionarii din Spetses si-au ascuns femeile si copiii pentru a fi feriti de atacurile armatei turcesti. Pestera are in interior o fasie de plaja cu nisip de dimensiuni reduse, minunate stalgmite ce formeaza un spatiu de decor desprins din basme. Accesul in pestera este greoi, insa cu toate acestea este considertata a fi unul din cele mai frumoase obiective turistice de pe insula.

Conform multor pareri Spetses este cea mai minunata insula a golfului Saronic datorita peisajul sau luxuriant, a arhitecturi traditionala, a istoriei legendara dar si a apele turcoaz ale Marii Mediterane combinate cu plajele si cu ritmurile cosmopolite ale insulei, formand astfel o destinatie turistica atractiva. Insula are numeroase plaje cu nisip si golfulete minunate dintre care se remarca: Agia Marina, Agioi Anargyroi, Xilokeriza, Spetses, Vrellos, Zogeria si Kaiki.

Plaja Agia Marina sau "Paradisul" cum mai este supranumita deoarece pare a fi un adevarat colt de rai, se afla intr-un un golf mic ferit de vanturi cu ape limpezi si dotari moderne. Aici turistii se pot bucura de o bautura racoritoare la gradina de vara sau la barul de pe plaja. Langa plaja exista un centru de inchiriere dedicat sporturilor acvatice. Plaja Agioi Anargyroi, este cea mai lunga plaja cu nisip fin de pe insula, aceasta este scaldata de apele turcoaz ale marii si se afla in vecinatatea pesterii Bikiris. Plaja Spetses se afla la doar cativa pasi de capitala insulei, este acoperita cu pietricele marunte si bine organizata. Plaja Vrellos este printre cele mai mari plaje de pe insula, este o plaja cu pietris, bine amenajata, cu hamace amplasate la umbra pinilor, perfecte pentru o repriza de relaxare dupa inot sau stat la soare. Plaja Zogeria este amplasata intre dealuri, inconjurata de o vegetatie bogata, este acoperita cu nisip si scaldata de ape limpezi putin adanci. Plaja Kaiki, este o plaja cautata mai ales de tineri deoarece aici au loc numeroase petreceri cu DJ la beach barul de pe plaja.

Insulele Ciclade sunt formate dintr-un grup de insule aflate in mijlocul Marii Egee, formate in cea mai mare parte din insule stancoase. Poarta numele de Ciclade, deoarece formeaza un cerc in jurul insulei Delos, insula considerata sacra de grecii antici. Cicladele au doar 24 de insule locuite, unele dintre ele avand un numar redus de locuitori. Principalele insule din grupul Cicladelor sunt: Santorini, Mykonos, Andros, Tinos, Syros, Delos, Naxos, Paros, Milos, Ios si Amorgos.

Santorini este un mic arhipelag circular format dintr-un grup de cinci insule, fiind cel mai sudic membru al grupului Cicladelor. Thira, este insula principala cu o suprafata de aproximativ 73 km², aceasta are o linie de coasta ce masoara 70 de kilometri si o populatie de aproximativ 8.000 de locuitori. A doua insula ca marime este Terasia sau Thirassia cu o suprafata de 9,3 km², fiind locuita de aproximativ 250 de locuitori, urmata de insula Nea Kameni 3,4 km² care este nelocuita, Staraya Kameni sau Palea Kameni care masoara doar 0,5 km², aici gasindu-se o mica bisericuta si insula Aspronisi care este doar o mica stanca nelocuita ce masoara 0,1 km².

Insula Thira cunoscuta si ca Santorini este o mica insula vulcanica din Marea Egee de doar 73 de km², aceasta este situata in extremitatea sudica a Cicladelor, intre insulele Ios si Anafi, la o distanta de 117 kilometri de Insula Creta. Pana in jurul anului 1.500 i.e.n., insula se numea Strongila sau Insula Rotunda datorita formei sale circulare. In mijlocul insulei se afla vulcanul Santorini ce avea o inaltime de 1.500 de metri. Intre anii 1645 - 1600 i.e.n., vulcanul a erupt cu o forta a indicelui de explozivitate vulcanica (VEI) 7, producand astfel cel mai cunoscut dezastru al antichitatii care a dus la disparitia civilizatiei minoice a Cretei.

In urma eruptiei, craterul vulcanului s-a prabusit formandu-se o uriasa caldera, care a fost imediat umpluta cu apa marii, care datorita temperaturilor uriase a inceput sa se evapore crescand presiunea, fapt ce a dus la o explozie uriasa (efectul unui cazan cu abur), care la randul ei a provocat un imens tsunami, cu inaltimi estimate de la 100 la 200 de metri si care a lovit coasta de nord a Cretei, ducand la declinul civilizatiei minoice. Catastrofa a fost amplificata de numeroase cutremure si de cenusa vulcanica aruncata la o distanta considerabila. Norul de cenusa s-a intins pe suprafata de 1.000 de kilometri.

Activitatea vulcanica a ramas activa de la marele cataclism pana in zilele noastre, datorita faptului ca insula se afla la jonctiunea placilor eurasiatice si africane, motiv pentru care aceasta zona este taiata de un relief vulcanic, favorizand o bogata activitate vulcanica. De-a lungul timpului au mai avut loc numeroase evenimente, in anul 197 i.e.n. o eruptie a dus la aparitia insulei Palea Kameni, in anul 236 i.e.n. o eruptie vulcanica a separat Thirassia de marginea nord-vestica a insulei Santorini, in anul 726 insula Palea Caymeni si-a marit suprafata semnificativ, in anul 1452 a avut loc o uriasa eruptie vulcanica ce a scufundat jumatate din insula Palea Kameni, in anul 1570 coasta de sud a insulei Santorini s-a scufundat, in anul 1700 a avut loc o eruptie subacvatica cu gaze toxice in nord-estul Oiei, care a dus la moartea a mii de oameni si animale, in perioada 1707 - 1712 insula Nea Kameni a aparut deasupra apei, incepand cu anul 1866 timp de doi ani au avut loc numeroase eruptii ce au dus la aparitia insulei Afotessa, care apoi a disparut din nou, o activitate vulcanica importanta a fost inregistrata in anul 1956 cand a avut loc un cutremur puternic ce a generat valuri cu inaltimi de de 17 metri inaltime, cele mai recente activitati au fost inregistrate in anul 2011 cand au avut loc mai multe cutremure.

Exista o versiune conform careia tsunamiul provocat de vulcanul Santorini ar fi distrus Atlantida. Platon, autorul dialogurilor "Critias" si "Timaeus", a descris Atlantida ca fiind o insula stat care a disparut de pe fata pamantului in circumstante misterioase. Exista si numeroase pareri conform carora Insula Santorini este de fapt Atlantida care a fost distrusa de explozia vulcanului Santorini.

In centrul insulei se gaseste caldera, o depresiune vulcanica umpluta cu apa albastra, formata pe pe locul vechiului vulcan. Aceasta este principala atractie din Santorini, datorita nisipurilor negre si rosii, a falezelor naturale inalte, a peisajelor incredibile asupra satelor construite pe stancile abrupte si nu in ultimul rand datorita faptului ca de aici se pot admira cele mai frumoase apusuri de Soare de pe Terra.

Orasul Fira este frumoasa capitala a insulei Santorini si cea mai cosmopolita asezare de pe insula. Aceasta este situata pe latura vestica a insulei, pe o faleza inalta de 300 de metri, vizavi de vulcanul Santorini si de cele doua insule vulcanice, Palaia Kammeni si Nea Kammeni, inconjurate de apele marii.

Orasul Fira este recunoscut datorita arhitecturii sale impresionante avand numeroase cladiri si case traditionalede un alb orbitor ce dateaza din perioada venetiana a insulei si bisericute cu dom albastru ce contrasteaza incantator si se asorteaza cu albastrul marii. Stradutele mici si inguste serpuiesc printre case ducand spre magazine si taverne facand cu greu fata numarului mare de turisti din sezonul cald. Numarul hotelurilor si pensiunilor situate in capitala insulei este impresionant, fiind de altfel destinatia preferata a turistilor, mai ales a celor aflati in cautarea unor locatii de lux.

Accesul spre Fira pe langa traseele rutiere din port si aeroport se poate face si cu ajutorul telecabinei sau cu ajutorul catarilor din vechiul port. Telecabina reprezinta si un mijloc de atractie pentru turistii dornici sa admire orasul de la o altitudine de 220 de metri, aceasta a fost construita pentru a usura accesul, fiind o alternativa moderna la transportul traditional cu catari.

Piata Theotokopoulou este mereu animata, aceasta fiind piata principala din Fira, mereu animata si aglomerata. Aceasta este marginita de magazine vechi, taverne, restaurante in aer liber si cafenele. Portul Skala este un mic port aflat la poalele capitalei, acesta fiind pentru o lunga perioada principalul port al insulei, astazi ramanand doar un punct de plecare pentru croaziere, unde acosteaza vaporasele care fac turul Calderei sau care asigura localnicilor deplasarea intre diverse localitati ale insulei.

Muzeul Arheologic din Fira reprezinta destinatia ideala pentru iubitorii de istorie dornici sa descopere informatii noi privind trecutul insulei si sa admire artefactele descoperite in situl minoic de la Akrotiri, unul dintre cele mai importante situri arheologice de pe insula Santorini. Muzeul de Arheologie din Fira a fost reconstruit in anul 1960, dupa ce vechiul muzeu construit in anul 1902, care s-a prabusit in timpul cutremurului din 1956. Muzeul gazduieste o colectie impresionanta de artefacte din neolitic si din epoca bronzului, care ilustreaza istoria Arkrotiri si a altor asezari de pe insula.

Muzeul Thira Preistorica care a fost deschis in anul 2000 reprezinta una dintre principalele atractii culturale din Santorini. Colectiile muzeului sunt formate din ceramica si fresce colorate descoperite in situl Akrotiri precum si frunze de maslini fosilizate ce dateaza din anul 60.000 i.e.n. O fresca care prezinta femei ce culegeau sofran ofera informatii valoroase privind viata acelei epoci, exista si fresce cu maimute albastre, insa in urma numeroaselor cercetari s-a infirmat existenta maimutelor in Santorini.

Muzeul Megaron Gyzi gazduieste o varietate de colectii, printre care o colectie de desene ce dateaza din secolul XVI, o colectie de fotografii ce prezinta orasul inainte de cutremurul din 1956, o colectie de costume traditionale si harti istorice ale Cicladelor. Muzeul mai organizeaza si evenimente culturale, precum concerte si spectacole de teatru.

Catedrala Ortodoxa Metropolitana cu hramul Intampinarea Domnului este un adevarat reper al orasului Fira, aceasta a fost construita in anul 1827 si a fost refacuta in forma actuala dupa cutremurul din anul 1956. Catedrala este de culoare alba si inspiratie bizantina fiind o constructie ce impresioneaza prin arcadele sale delicate dominand Piata Theotokopoulou. Vizitatorii isi pot delecta simturile admirand clopotnita, mozaicurile si frescele ce decoreaza minunatul lacas de cult. De aici se deschid panorame superbe ale calderei si ale vulcanului.

Catedrala Catolica din Fira a fost distrusa complet de cutremurul din anul 1956, insa a fost reconstruita si inaugurata la 17 august 1975 de catre episcopul Franghiskos Papamanolis. Hramul catedralei este Sfantul Ioan Botezatorul si este celebrat in fiecare an, pe 24 iunie, cand este vizitata de numerosi pelerini chiar daca majoritatea populatiei de pe insula este de confesiune ortodoxa. Catedrala catolica se evidentiaza fata de celelalte cladiri vechi din zona medievala a orasului Fira, prin culorile sale vii intr-o nuanta placuta de piersica si portocaliu, rasarind maiestuoasa, printre printre zidurile cetatii si a cladirilor invecinate. Turnul clopotnitei frumos dantelat, gazduieste un ceas vechi perfect functional ce anunta din ora in ora trecerea timpului. Bataile sale pot fi auzite din orice colt al orasului.

Satul Firostefani este o asezare separata de Fira, chiar daca acesta este adeseori considerata a fi o suburbie eleganta a capitalei insulei, Fira. Satul este cunoscut ca fiind locul din care se vad cele frumoase panorame ale calderei si ale orasului Fira. Firostefani este un sat linistit, intesat de hoteluri, pensiuni, vile si studiouri aflat in imediata vecinatate a capitalei insulei, unde se poate ajunge printr-o plimbare scurta pe aleeile inguste. Strada principala a satului gazduieste numeroase casute colorate si cateva magazine mici. La mica distanta, intre Firostefani si Imerovigli, se gaseste manastirea de maici Agios Nikolaos fondata in anul 1651, devenind a doua manastire de pe insula. Manastirea detine un mic muzeu dedicat folclorului local si ecleziastic cu icoane bizantine rare si cu o icoana unica a Sfantului Nicolae.

OVI

Satul Oia, cunoscut si sub numele de Pano Meria, este amplasat in partea de nord a insulei, la 11 kilometri de Fira sus pe o stanca impresionanta cu vedere spre insula Thirassia si spre vulcanul din Palia si Nea Kameni. Satul se intinde pe o lungime de aproape doi kilometri de-a lungul marginii de nord a calderei, la o inaltime ce variaza intre 70 si 100 de metri deasupra nivelului marii. Oia este cunoscuta in intreaga lume datorita peisajului pitoresc si a apusului de soare, fiind probabil cel mai faimos apus de soare din intreaga lume.

Oia este o combinatie incantatoare intre stancile vulcanice si casele albe cu acoperisuri albastre, adeseori sapate direct in stanca craterului vulcanic, cu biserici albe cu cupole albastre si cu alei inguste ce poarta calatorii spre apele turcoaz ale Marii Egee. In partea de jos pe malul marii se afla Golful Ammoudi, unde numeroasele taverne isi asteapta clientii cu mancaruri si bauturi traditionale.

Kastro este un castel vechi venetian, construit in anul 1480 sub numele de Kasteli Agios Nikolaos. Castelul este vizitat de numerosi atat de turistii dornici sa-i descopere trecutul istoric cat si de cei dornici sa admire apusul de soare, precum si marea sau portul Ammoudi. Ammoudi este un mic port la care se poate ajunge prin coborarea celor 235 de trepte sau pe spinarea unui magar. Din port se fac numeroase croaziere, dintre care mai cautate sunt cele spre insula Thirassia.

Muzeul Maritim din Oia a fost fondat in anul 1950 de catre Antonis Dakoronias, capitanul unei nave ce transporta marfa. Muzeul a fost amenajat initial in casa bunicului acestuia care ulterior a fost renovata si modernizata. Muzeul gazduieste vechi echipamente maritime, modele ale unor ambarcatiuni din zona, picturi, desene cat si o mica biblioteca.

Alte repere importante din Oia sunt: moara de Tesut aflata in apropierea Muzeului Maritim, de unde vizitatorii pot cumparat tesaturi traditionale si produse alimentare locale sau vechea Moara de vant ce apare pe numeroasele carti postale ale insulei.

Satul Akrotiri este un sat linistit aflat la marginea de sud-vest a insulei Santorini la aproximativ 15 kilometri de Fira, in varful vulcanului fiind unul dintre cele mai interesante si pline de vestigii arheologice din Santorini.

Akrotiri este cunoscut ca fiind "Pompeiul Minoic", deoarece vechea asezare a fost distrusa de eruptia vulcanica ce a distrus insula. In urma izvoarelor istorice analizate arheologii cred ca asezarea dateaza din anul 4.500 i.e.n., insa a fost distrusa de un cutremur ce a avut loc in secolul XVII i.e.n. si reconstruita ulterior pe fundatia vechii localitati, insa si de aceasta data asezarea avut aceeasi soarta tragica fiind distrusa de marea eruptie vulcanica ce a distrus intreaga insula.

Ruinele vechi localitati au fost descoperite in anul 1860 de muncitorii care lucrau la o cariera din care se extragea piatra ponce, folosita pentru construirea Canalului Suez. Excavatiile la situl arheologic au incepu abia in anul 1967 sub indrumarea profesorului Spyridon Marinatos care cauta dovezi pentru confirmarea teoriei sale din 1936, potrivit careia disparitia civilizatiei minoice din Creta a fost determinata de catastrofa din Santorini.

Sapaturile au scos la iveala o asezare din epoca bronzului, care in secolul al XVII-lea i.e.n. atinsese un nivel de dezvoltare remarcabil. Sub stratul de lava pietrificata s-a descoperit o localitate cu strazi, piete, case cu doua etaje, magazine, ateliere chiar si un sistem de canalizare destul de evoluat pentru acele vremuri. In sit s-au mai gasit numeroase fresce, vase foarte mari folosite la depozitarea alimentelor, obiecte de uz casnic, unelte, piese de mobilier, ustensile din bronz, figurine si o capra ibex din aur, descoperita sub pardoseala unei locuinte.

Cea mai veche asezare din Santorini este orasul preistoric Akrotiri ce dateaza din epoca bronzului, care insa a fost acoperit sub straturi succesive de lava si cenusa odata cu eruptia vulcanica ce a avut loc la mijlocul celui de-al doilea mileniu. Uriasul cataclism a dus la formarea unor valuri uriase de tip tsunami, de peste o suta de metri care au fost cauza pricipala a disparitiei bruste a civilizatiei minoice de pe insula. Situl preistoric de la Akrotiri este deschis publicului, fiind unul dintre cele mai importante situri arheologice din Grecia, aflat in conditii in conditii perfecte de conservare, acoperit cu un acoperis bioclimatic, cu pasarele suspendate deasupra ruinelor, astfel incat vizitatorii sa nu afecteze situl, dar sa se poata plimba printre sapaturile arheologice active sau in jurul vechilor cladiri cu doua si trei etaje. Arheologii au descoperit in sit numeroase fresce, obiecte din ceramica realizate de localnici, atat pentru uz casnic, cat si pentru uz estetic, mobilier, un sistem de drenaj avansat pentru acea vreme, o retea de drumuri si numeroase cladiri printre care exista unele ce depasesc 8 metri inaltime cu trei etaje.

Castelul Akrotiri a fost una dintre cele cinci asezari fortificate din Santorini construite de venetieni dupa ce au cucerit insula in anul 1207. Acestia au edificat o asezare fortificata in jurul turnului deja existent care a purtat numele de Kastelli Punta sau La Ponta, adica varful. In mijlocul castelului poate fi observat un turn ce dateaza din secolul al XIII-lea. Astazi castelul se afla intr-o stare avansata de degradare putand fi vizitate doar expozitia si atelierul de instrumente muzicale traditionale.

Satul Akrotiri mai este renumit datorita farului aflat la 3 kilometri de sat, in extremitatea sud-vestica a insulei care este o cladire alba ce se inalta pe marginea stancoasa a tarmului, intr-un loc linistit, aproape idilic recomandat pentru a admira apusul de soare. Farul a fost construit de o companie franceza in anul 1892 si este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase faruri din Ciclade, acesta numarandu-se printre primele faruri din Grecia care au functionat continuu, exceptand intreruperea din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Immerovigli este un sat pitoresc cunoscut si sub numele de "Balconul catre Marea Egee", acesta este situat in partea de nord a insulei, la 2,5 kilometri de Fira. Satul Immerovigli este considerat a fi o continuare a Firei si unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere a celebrului vulcan, a stralucitoarei Marii Egee si a intregii insule.

Satul este recunoscut datorita faptului ca aici a fost ridicata una dintre cele cinci fortarete din Santorini construite de venetieni, fiind in trecut un post de observatie, ulterior a gazduit toate birourile administrative ale insulei Santorini. Astazi se mai pot admira doar ruinele ramase dupa marele cutremur, intrarea fiind libera. Satul adaposteste numeroase bisericute si capele construite pe stancile inalte cu vedere spre mare. Cele mai cautate de turisti sunt biserica Ayios Georgios si capela Teoskepasti de unde poate fi admirata caldera in toata splendoarea sa.

Pyrgos este satul aflat la cea mai mare altitudine de pe insula, situat pe coasta de vest, la 8 kilometri sud-est de Fira. Datorita pozitiei inalte vizitatorii se pot bucura de panorame de vis ale marii si ale satului stabatut de stradutele inguste si pietruite ce urmaresc fidele forma dealului. Satul are numeroase case construite in stil venetian, biserici cu cupole albastre si din loc in loc mici magazine ascunse in colturi retrase. O atractie este castelul Venetian, unul dintre cele cinci de pe insula, care a fost construit sub forma unui amfiteatru, oferind panorame foarte frumoase ale ambelor parti ale insulei. Alta atractie este manastirea Profitis Ilias, din vecinatatea satului, unde se gaseste si un muzeul ce gazduieste o colectie de icoane si relicve, carti cat si alte lucrari de arta. Satul Pyrgos este renumit si datorita faptului ca aici se produce celebrul vin din Santorini, putandu-se vizita podgoriile si diverse crame unde poate fi degustat savurosul vin din Santorini.

Kamari este un sat situat pe coasta de sud-est a litoraluli insulei, la poalele nordice ale muntelui Mesa Vouno. Satul este dezvoltat, avand o infrastructura moderna, cu o multitudine de facilitati printre care si aeroportul din Santorini. Kamari este o statiune reconstruita complet in urma marelui cutremur din anul 1956, aceasta are plaje intinse cu vegetatie abundenta si stanci abrupte. Aici se gaseste o lunga promenada ticsita de magazine, restaurante, taverne si cafenele unde calatorii se pot relaxa bucurandu-se de briza marii. Singurele cinematografe din Santorini se gasesc in Kamari, dintre care se remarca cinematograful in aer liber, inconjurat de copaci. De o importanta deosebita se bucura biserica Panaghia Episkopi ce dateaza din anul 1100 sau izvoarele termale de la Palia Kameni cu apele sulfuroase si temperaturi de 33 C°. Pe plaja Kamari se deruleaza anual Festivalul de Jazz, care implica si proiectii de film in aer liber.

Cel mai inalt punct de pe insula se gaseste in Muntele Profetul Ilie si masoara 567 de metri, fiind localizat intre satul Kamarisi satul Pyrgos. De pe munte se deschide o priveliste impresionanta asupra intregii insule, incepand cu o vedere de ansamblu asupra culturilor agricole, continuand cu Oia si cu linia tarmului. In acest munte se gaseste si manastirea Profetul Ilie, care a fost construita in anul 1712, fiind initial o fortareata deosebit de importanta pentru asezamant datorita amplasamentului ei strategic. Se spune ca Profetul Ilie ar fi facut negot cu propriul vas pentru a ajuta manastirea. Intre anii 1806 - 1845, pe asezamantul manastiri a functionat o scoala unde cursantii erau invatati limba si literatura greaca. Incepand cu anul 1860 a inceput declinul manastirii, deoarece cladirea a suferit numeroase avarii, in special in anul 1956 cand a avut loc marele cutremur. In zilele noastre muntele si Manastirea Profetul Ilie reprezinta spatiul unde cultura se imbina cu istoria dand nastere spiritului grecesc.

Perissa este un splendid sat traditional grecesc aflat la baza de sud a muntelui Mesa Vouno, la o departare de 13 kilometri distanta de Fira, capitala insulei. Pe varful muntelui Mesa Vouno se gasesc ruinele orasului antic Thera, fiind un sit arheologic proeminent cu numeroase monumente istorice. Muzeul Mineralelor si Fosilelor din Thera a fost deschis in anul 2006 si gazduieste colectii cu minerale si fosile ce provin atat din Thera, cat si din intreaga Grecie. Exponatele muzeului ilustreaza evolutia omenirii incepand cu 1,5 miliarde de ani in urma pana in zilele noastre. Biserica Sfanta Cruce este una dintre cele mai mari biserici din Santorini, aceasta este amplasata in piata centrala din Perissa. Pe versantul muntelui Mesa Vouno se afla capela Panagiei Katefiani de dimensiuni reduse vopsita in alb, de unde poate fi admirat satul si o parte din insula.

Satul Messaria este binecunoscut datorita numeroaselor podgorii unde producerea vinului este o traditie pentru localnici. Satul are numeroase stradute inguste de un pitoresc aparte cu cladiri spectaculoase construite in stil neo-clasic si vile renovate alaturi de numeroase taverne, hoteluri si pensiuni.

Emporio este cel mai mare sat de pe insula fiind o asezare medievala aflat la poalele Muntelui Profetul ui Ilie. Turistii se pot bucura de atmosfera medievala ce invaluie stradutele pietruite, casele traditionale si fortareata de pe dealul satului ce pare ca aluneca de pe deal in orice moment. Alte obiective importante sunt: biserica Palaia Panagia faimoasa mai ales pentru domul sau sculptat in lemn si pentru clopotnita sa si morile de vant care din pacate sunt abandonate, insa continua sa fie un obiectiv turistic popular.

Plajele din Insula Santorini sunt unice datorita pietricelelor de diverse culori, alb, rosu, gri sau negru si a apelor cristaline decorate din loc in loc cu roci vulcanice, insa nu este o insula propice celor ce iubesc marea si n isipul fin, deoarece plajele in cea mai mare parte sunt acoperite cu pietricele negre vulcanice care se infierbanta pe timpul verii si adeseori au muchii taioase, multi bolovani in apa sau fundul marii este foarte alunecos deoarece este din roca vulcanica acoperita cu un strat subtire de alge. Plaja Perissa este unica pe insula deoarece in vecinatatea plajei se inalta Muntii Profelului Ilie, cu ape adanci, de un albastru inchis si cu pietricele marunte negre de lava. Plaja are dotari moderne cu sezlonguri, umbrele, baruri pe plaja, salvamari si un loc de joaca pentru copii. In plus, aici se gasesc numeroase facilitati pentru cei dornici sa practice sporturi acvatice, centre de scufundari, un parc acvatic si o zona de volei pe plaja pentru a va spori experienta. Plaja Kamari aflata in partea de est este una dintre cele mai populare plaje de pe Insula Santorini cu un peisaj similar plajei din Perissa. Aceasta este foarte lunga cu o plaja formata din pietris negru si dominata de prezenta stancii Mesa Vouno ce se ridica din apa. Plaja este scaldata de apele cristaline ale marii care se adancesc rapid si brusc uneori chiar si de la mal. Plaja este dotata cu sezlonguri, umbrele si centre de inchiriere a echipamentelor pentru sporturi nautice, inclusiv scuba diving. Plaja Monolithos este aproape Plaja Kamari si de aeroport, este mai putin agomerata, datorita faptului ca este maturata de vanturi puternice ce rascolesc nisipul. Aici se gasesc diverse dotari si un teren de fotbal, unul de basket si o zona de joaca pentru copii. Red Beach sau Plaja Rosie din Akrotiri este renumita datorita culorii nisipului ei si a stancilor colorate din piatra vulcanica neagra si rosie ce o inconjoara. Plaja este destul de mica fapt ce duce la o mare se aglomerare. Ca si dotari plaja dispune de sezlonguri si umbrele. White Beach sau Plaja Alba se gaseste intr-un mic golf din apropierea Plajei Rosii, fiind similara celei rosii, cu prundis negru la mal, insa stancile ce o inconjoara sunt albe. Plaja este accesibila cu barca sau pe jos dinspre Plaja Rosie, este mai putin populara decat vecina ei, insa si mult mai linistita. Plaja Monolithos este sub forma unei fasii de nisip cu ape putin adanci, linistita, bine organizata, cu umbrele si sezlonguri, un beach bar, hoteluri si taverne fiind o locatie ideala pentru familiile cu copii. Plaja Agios Georgios este una din faimoasele plaje negre, aflata la 3,5 kilometri departare de Periswsa. Plaja este bine echipata avand umbrele si sezlonguri, un numar mare de restaurante si taverne ce sunt aliniate cu vedere spre mare, oferind posibilitatea practicarii sporturilor nautice de la jet-ski, scufundari, windsurf, canotaj si plimbatul cu banana. Plaja Cape Columbo este una dintre cele mai izolate si linistite plaje din Santorini, fiind o fasie lunga de culoare neagra care se subtiaza pe masura ce stanca din spate ei se inalta. Plaja Perivolos se afla la doar 3 kilometri de satul Perissa in partea sudica a insulei, aceasta este una dintre cele mai linistite plaje cu o apa azurie, flancata de numeroase taverne, cafenele si restaurante. Plaja Vourvoulos aflata la 7 kilometri de Fira, este o plaja acoperita cu pietricele vulcanice si ape limpezi de culoare turcoaz si a devenit in ultima vreme o oaza de liniste, fiind ideala pentru cei aflati in cautare de liniste si relaxare. Principalul dezavantaj este reprezentat de valurile destul de mari ce se lovesc de mal si de briza nu tocmai prietenoasa. Plaja Exo Gialos este cea mai apropiata plaja de Fira, aceasta se afla la doar 2 kilometri distanta, este acoperita de pietris negru vulcanic, cu ape destul de adanci si doar cateva sezlonguri.

Mykonos sau Insula Vanturilor este o insula din Marea Egee, situata intre Tinos, Syros, Paros si Naxos cu o suprafata de 85,5 km² si o altitudine maxima de 341 de metri. Interiorul insulei este saracacios din punct de vedere natural, stancos si arid nefiind foarte popular printre vizitatori, principalele atractii sunt reprezentate de numeroaselor plaje cu nisip auriu si de cele doua statiuni principale Ornos si Platys Gialos. Statiunile au devenit principalul punct de interes de pe insula punand la dispozitia doritorilor o multime de cluburi si baruri stralucitoare.

Capitala insulei este Mykonos sau Chora si este renumita in special pentru viata de noapte, fiind si una dintre cele mai atragatoare capitale din Ciclade. Strazile serpuiesc sunt sub forma unor labirintri inguste flancate de casele stralucitor de albe si de biserici mici cu cupole albastre.

In Chora de-a lungul coastei stralucitoare, la intrarea in cartierul Kastro se gaseste biserica Panagia Paraportiani, varuita intr-un alb stralucitor. Constructia bisericii a inceput in anul 1.425, fiind finalizata doar in secolul al XVII-lea. Biserica este compusa de fapt din cinci biserici separate dintre care bisericile Sfantului Eustathios, Sfantului Sozon, Sfintilor Anargyroi si Sfanta Anastasia sunt la nivelul solului formand baza celei de-a cincea biserici construita deasupra lor, la un etaj superior la care se ajunge pe o scara exterioara.

Tria Pigadia este o alta atractie turistica formata din trei fantani identice asezate intr-un rand in mijlocul orasului Chora. Fantanile au fost construite in anul 1722 din dorinta de a alimenta cu apa orasul. Aceste fantani au fost sapate in nisip la o adancime de 5 - 6 metri, deoarece aici apa era mai usor accesibila.

Strada Matoyianni gazduieste numeroase magazine de lux, cafenele fermecatoare si restaurante elegante fiind mereu animata si plina de turistii iesiti la plimbare. Adeseori turistii iesiti la plimbare intalnesc mascota insulei, care este un pelican pe nume Petros. In anul 1954, Petros Pelicanul a fost gasit ranit de un pescar dupa o furtuna, a fost ingrijit si a ramas pe insula devenind cel mai bun prieten al localnicilor. Cand a murit, in anul 1985 pierderea lui a fost atat de dureroasa incat localnicii i-au gasit un inlocuitor si asa a luat nastere traditia pelicanilor mascota ai insulei.

Biblioteca Municipala este un conac din secolul al XVIII-lea situat in Piata Ayia Kyriaki din Chora. Aici se gasesc peste 8.000 de volume, o impresionanta colectie de fotografii, documente si monede din Ciclade, sigilii vechi din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, precum si diverse schite si carti din biblioteca personala a artistului american John Ratekin.

Muzeul Arheologic din Mykonos a luat fiinta in anul 1905 din dorinta de a gazdui artefactele descoperite de Dimitrios Stavropoulos pe insula Rheneia in anul 1898. Artefactele descoperite dateaza din anii 425 - 426 i.e.n. In prezent colectiile muzeului sunt formate din exponate ce provin din perioada preistorica pana in perioada elenistica, aici sunt expuse obiecte din ceramica ce apartin secolelor IX - VIII i.e.n. din Ciclade si numeroase artefacte din secolele VII - VI i.e.n. descoperite in alte zone ale Marii Egee. Cel mai cunoscut exponat este o vaza mare produsa in Tinos, care prezinta scene de la caderea Troiei.

Muzeul Maritim din Marea Egee a fost construit de George M. Drakopoulos in anul 1983 si inaugurat in anul 1985 si a fost fondat din dorinta de a transmite mai departe si de a promova studiul istoriei si traditiei maritime grecesti, in special evolutia si activitatile navelor comerciale din Marea Egee. Muzeul este amplasat in cartierul Tria Pigadia si a fost primul muzeu din Grecia care a salvat si restaurat exponate care functioneaza si in zilele noastre asa cum au fost proiectate si construite initial. In muzeu sunt expuse si replici ale navelor istorice cat si colectii de monede cu scene nautice ce provin din secolul al V-lea i.e.n. pana in secolul al IV-lea e.n. Farul Armenistis din Mykonos a fost de-a lungul vremii unul dintre cele mai mari faruri din Marea Mediterana, fiind utilizat pana in anul 1983. Astazi face parte din Muzeul Maritim al Marii Egee din Mykonos.

Muzeul Folclorului este unul dintre cele mai apreciate muzee de acest fel din Grecia si este gazduit in cea mai veche casa de pe insula. Cele mai importante colectii sunt: colectie de mobilier din secolul al XIX-lea, colectia de bijuterii, colectia de sculpturi din marmura, colectia de pietre funerare si colectia de bibelouri.

Unul dintre cele mai pitoresti colturi ale insulei este Alefkantra sau Mica Venetie, formata din cateva randuri de case si vile grandioase, cu ferestre elegante si balcoanele colorate ce atarna deasupra marii aliniate de-a lungul malului. Mica Venetie este un district din secolul al XVIII - lea, cand locuintele apartineau comerciantilor sau capitanilor bogati, iar usile de la subsol asigurau accesul direct spre mare si spre zonele de depozitare subterane. Unele locuinte au fost transformate in barui, cafenele, mici magazine sau galerii.

Kato Mili sau Morile de vant fac parte integranta din insula, deoarece sunt primele vazute de vizitatorii ce se apropie de portul Alefkandra, acestea fiindt aplasate pe varful unui deal. Morile de vant au fost construite de venetieni in secolul al XVI-lea si erau folosite pentru macinarea graului si mai rar a altor cereale. Morile de vant reprezentau o o sursa importanta de venit pentru locuitorii insulei, insa incepand cu secolul XVII utilizarea lor a scazut treptat pana la mijlocul secolului al XX-lea cand a fost oprita. Majoritatea morilor sunt construite spre nord, unde exista vanturi mai puternice in cea mai mare parte a anului. In zilele noastre au mai ramas doar 16 mori de vant pe Mykonos, dintre care sapte sunt pozitionate pe dealul din Chora.

Insula Mykonos gazduieste numeroase plajele superbe faimoase pentru nisipul auriu si apa limpede. Plaja Psarou se afla in norul insulei Mykonos la 5 kilometri de capitala Chora, aceasta este foarte populara printre turistii datorita numeroaselor facilitati, precum si pentru practicarea sporturilor nautice, existand chiar si o scoala de scufundari, cu numeroase taverne si restaurante, precum si dotari moderne. Plaja Platis Gialos aflata la 6 kilometri de capitala insulei este preferata de familiile cu copii, datorita unei fasii late de nisip flancata de taverne, restaurante si baruri. Plaja Paranga este una dintre cele mai mici plaje de pe Mykonos, fiind o combinatie intre doua plaje cu nisip separate de o fasie de pamant ce inainteaza in mare. Plaja Paranga este linistita cu o atmosfera placuta si relaxanta, intretinuta cu muzica greceasca ce provine de la tavernele din zona. Plaja Paradise Beach este cu siguranta cea mai populara plaja din Mykonos, avand o gama larga de servicii si dotari moderne cu numeroase facilitati, precum practicarea sporturilor nautice, restaurante, taverne, baruri, magazine si discoteci. Paradise Beach este o plaja cu nisip auriu si ape limpezi de culoare turcoaz unde se permite nudismul. Super Paradise sau Plintri este la fel de faimoasa ca Paradise, fiind situata intr-un cadru natural superb, cu o viata de noapte bogata ce atrage mai ales vizitatorii tineri. Alte plaje indragite de turisti sunt: Plaja Agrari, Plaja Elia, Plaja Kalo Livadi, Plaja Kalafati, Plaja Lia, Plaja Fokos, Plaja Ftelia, Plaja Panormos, Plaja Agios Sostis, Plaja Agios Stefanos, Plaja Ornos, Plaja Agios Ioannis, Plaja Agia Anna sau Plaja Choulakia amplasata in vecinatatea satului Agios Stefanos, intr-o zona naturala deosebit de pitoreasca.

Andros este cea mai nordica din Insulele Ciclade, cu o lungime de 40 de kilometri si o latime de 16 kilometri fiind in cea mai mare parte muntoasa, cu vai roditoare intretaiate de mici paraie. Andros este insula unde peisajele salbatice de pe tarmul stancos fac parte din istoria si cultura locului, devenind astfel atat o destinatie de vis pentru iubitorii de soare, apa si plaja cat si o destinatie culturala.

Vizitatorii aflati in Chora, capitala insulei Andros, pot admira casa capitanilor si armatorilor greci de renume, cat si castelul francez construit pe ostrov, conectat cu insula principala printr-un pod de piatra arcuit, ridicat in secolul al XIII-lea. Castelul este inconjurat de mireasma si frumusetea culturilor de salvie, cimbru, cat si de flora din regiune care este extrem de bogata si de variata. Arhitectura caselor din Chora a luat nastere dintr-o combinatie intre stilurile medieval si neoclasic datorita faptului ca a fost construit in trepte.

Orasul beneficiaza de o piata spatioasa plina de arbori, cu stradute inguste, biserici impresionante, muzee, magazine, cafenele si restaurante, emanand o frumusete aparte. Strada pietonala este pavata cu marmura si da spre Piata Kairi, care este loc de intalnire si relaxare datorita fantanii mare de marmura, ce dateaza din perioada otomana si a copacilor mari ce umbresc zona. De aici drumul continua spre malul marii, unde pot fi admirate apele cristaline, nisipul fin, fauna si flora bogata ce da o pata de culoare.

In Chora, iubitorii de istiorie pot vizita Muzeul de Arta Moderna, Muzeul de Arheologie cat si Muzeul Cicladelor al Maslinului care este mult mai mic decat primele doua, unde vizitatorii vor descoperii modul in care se producea uleiul de masline in vremurile stravechi. Muzeul de Arta Moderna gazduieste colectii compuse din sculpturi moderne ale unor celebri artisti greci cat si diverse pictaturi. Muzeul de Arheologie gazduieste colectiii si obiecte antice descoperite pe insula, mai ales din sapaturile de la Zagora si Paleopolis.

Gavrio este principalul port al insulei, fiind un mic port tipic cicladic, cu numeroase restaurante si taverne, magazine cu suveniruri, banci, agentii de inchirieri auto si magazine alimentare. De obicei Gavrio este un sat mare si linistit chiar daca devine mai aglomerat de fiecare data cand ajunge un feribot in port.

Paleopolis este fosta capitala a insulei Andros, aceasta se afla la 16 kilometri vest de Chora si a cunoscut o importanta dezvoltare in timpurile romane tarzii. Vizitatorii pot descoperii in Paleopolis asezari vechi, preistorice cum ar fi Plaka si Zagora, aici descoperindu-se picturi preistorice pe piatra.

Pe insula Andros se gasesc unele dintre cele mai frumoase sate din Insulele Ciclade. Satul Stenies aflat aproape de Chora are o arhitectura impresionanta cu numeroase case neoclasice. In Apikia se gaseste izvorul Sariza, unde este imbuteliata apa minerala Andros, comercializata pe intreaga insula. Apatouria este cunoscut datorita podurilor de piatra, a vilelor frumoase si a raului Pithara. Stenies este satul capitanilor cu strazi pitoresti si vechea fabrica de paste ce detine cea mai mare moara din Balcani. Mesaria este un minunat sat medieval, Livadia si Menites sunt doua sate de munte, satul Korthi ofera o panorama deosebita asupra Golfului Mylos si este recunoscut datorita morilor de apa ce supravietuit pana in zilele noastre. In satul Pyrgos se gaseste Turnul Makrotantalos Castro aflat pe marginea coastei stancoase a satului este cel mai reprezentativ exemplu de arhitectura defensiva venetiana de pe insula.

Insula Andros este perfecta pentru drumetii, existand 18 trasee marcate acoperind peste 100 de kilometri de carari. Exista numeroase trasee, insa cele mai cautate sunt: Chora - Lamyria - Menites - Manastirea Panachrantos, Chora - Apikia - Vourkoti, Chora - Sineti - Dipotama - Kohylou, Vourkoti - Moni Agios Nikolaos - Achla Beach, si Gavrio - Ano Agios Petros - Pyrgos - Plaja Agios Petros.

Plajele din Andros sunt scufundate in soare, spalate de marea azurie si umbrite de copacii ce intra pana in mare. Plaja Agios Petros se afla in apropierea portului Gavrio, fiind o plaja larga ce atrage numerosi turisti datorita organizarii si a dotarilor. Plaja Grias Pidima se afla in sud-estul insulei si este populara datorita frumusetilor naturale, insa este greu accesibila si lipsita de facilitati. Plaja Achla este una dintre cele mai frumoase plaje de pe insula si chiar din Grecia, cu privelisti uluitoare, aflata in cheile dintre stanci. Plaja Kypri este o plaja linistita aflata deasupra golfului Kypri, protejata de vanturile constante, cu nisip fin si matasos, perfecta pentru familiile cu copii. Plaja Vitali este retrasa fermecatoare desfasurata intr-un peisaj stancos cu ape limpezi turcoaz. Plaja Chrissi Ammos este plaja cu nisip auriu, fiind usor accesibila din portul Gavrio sau Batsi, aceasta are numeroase facilitati si o organizare excelenta. Plaja Zorkos aflata in parte nord-estica a insulei este inconjurata de munti din care coboara vegetatia spre tarmul parfumat de miresma plantelor. Alte plaje cautate de turisti sunt: Plaja Gialia acoperita atat cu nisip cat si cu pietris si Plaja Fellos care este usor accesibila, amplasatra intr-un cadru natural unic cu privelisti feerice.

Tinos este a treia insula ca marime din arhipelagul Cicladelor cu o suprafata totala de 194,464 de km², o lungime maxima de 27,35 kilometri si o latime maxima este de aproape 18 kilometri si o linie de coasta ce se intinde pe aproape 114 kilometri. Intreaga insula este acoperita de munti accidentati si presarata cu numeroase sate traditionale, fiind o insula greceasca linistita si autentica, care inca nu a fost afectata de turismul in masa practicat pe numeroase insule grecesti. In antichitate, insula mai era cunoscuta si sub numele de Ophiussa sau Hydroessa datorita numarului mare de izvoare, sau mai era numita si Ophiussa deoarece pe insulua se gasesc numerosi serpi. Cel mai inalt munte din Tinos este Tsiknias si are o altitudine de 750 de metri, alt munte vizibil din departare este Exobourgo datorita formei sale zim?ate.

Insula Tinos are numeroase plaje cu nisip si mici golfulete accesibile prin intermediul drumurilor sau a potecilor pitoresti. Cele 62 de sate sunt imprastiate pe tot cuprinsul insulei, fenomen rar, comparat cu restul insulelor din Ciclade care au un numar redus de sate.

Tinos Town sau Chora este atat capitala cat si portul insulei Tinos. Orasul are stradute cochete, cu mici bacanii ce comercializeaza produse traditionale, patiserii cu dulciuri specifice, taverne, restaurante si magazine cu suveniruri bisericesti. Piata centrala pavata cu dale de piatra este locul de relaxare al localnicilor si al vizitatorilor, unde in fiecare seara, circulatia masinilor este oprita, moment in care ospatarii de la terase scot mesele pana in mijlocul pietei, chiar si pe faleza, sau aproape de apa pentru a-si intampina clientii dornici sa se racoreasca.

Orasul Tinos devine neincapator pe 15 august, cand are loc sarbatoarea Adormirea Maicii Domnului, cand pelerini parcurg in genunchi drumul care duce la Biserica Panagia Evangelistria, pentru a se inchina in fata icoanei facatoare de minuni a Fecioarei Maria. Biserica a fost construita in anul 1830 si gazduieste icoana facatoare de minuni veche de 850 de ani care a fost descoperita de maicuta Pelagia in anul 1822, in timpul Razboiului de independenta, cand calugarita de la manastirea Kechrovouniou a visat-o pe Fecioara Maria in locul in care se gasea ingropata icoana. La indicatiile maicii Pelagia, localnici au sapat si au scos la iveala icoana Bunei Vestiri, ramasa neatinsa chiar daca 850 de ani de stat ingropata in pamant. Numita in Grecia Megalochari (Marea Bucurie) icoana se spune ca are puteri miraculoase, de tamaduire. Anual sunt organizate doua pelerinaje religioase anual in 25 martie si in 15 august cand icoana este dusa pana in port, fiind trecuta pe deasupra capetelor pelerinilor care asista la ceremonie.

Muzeele de pe insula sunt mici, cu putine colectii, exceptie facand Muzeul de Arhelogie care este mai mare si se gaseste in capitala insulei gazduind impresionantele sculpturi descoperite in Sanctuarul lui Poseidon si Amfitrite. Muzeul este situat la nord de Chora. Alte muzee si galerii ce pot fi vizitate pe insula sunt: Muzeul de Marmura din Pyrgos, Galeria de Arta, Muzeul Ecleziastic, Muzeul Kostas Tsoclis, Muzeul de Marmura si Muzeul Chalepas.

Sanctuarul lui Poseidon se afla in Kionia, o statiune de litoral, aici gasindu-se cea mai importanta relicva a Greciei antice, de pe insula. Sanctuarul a fost descoperit de un grup de arheologi belgieni la inceputul secolului XX. In sanctuar mai pot fi vazute un altar, o fantana si bai vechi.

Satul Volax aflat la 6 kilometri de Chora este inconjurat de dealuri saracacioase, fiind renumit datorita salbaticiei peisajului format din numeroase roci rotunde de granit, de toate dimensiunile si formele, care se intind pana in vale. Satul mai este cunoscut si datorita cosurilor impletite si a unui mic teatru in aer liber.

Satul Pyrgos este renumit pentru marmura sa de calitate si a mesterilor priceputi din mainile carora se nasc adevarate opere de arta. In sat turistii pot vizita un un muzeu si o scoala de sculptura unde sunt descrise si ilustrate tehnicile de extractie si de sculptura a marmurei. Mzeul se gaseste in casa unde s-a nascut Yannoulis Halepas, unul dintre cei mai faimosi sculptori neoclasici ai Greciei.

Satele Kardiani si Isternia reprezinta doua dintre principalele puncte de interes ale insulei, acestea se gasesc la 17, respectiv 20 de kilometri de Chora. Satele se gasesc pe drumul ce leaga Chora de nordul insulei, oferind privelisti splendide asupra golfului Yiannaki si a plajelor sale. Satul Kardiani se afla pe versantul muntelui, fiind cel mai pitoresc sat al insulei de unde se deschide opriveliste uluitoare asupra Marii Egee.

Vizitatorii dornici de plaja, apa si soare se pot destinde pe cei peste 15 kilometri de nisip auriu despus in strat gros pe plajele ce marginesc coastele insulei. Adesea plajele de pe insula au mici golfulete romantice cu ape cristaline ,fiind adevarate paradisuri. Cele mai cautate plaje sunt: Plaja Agio Ioannis Porto flancata de numeroase hoteluri luxoase, inconjurata de stanci cu varfuri verzi si case pitoresti, Plaja Kolympithra care se gaseste intr-un golf pitoresc, la 15 kilometri de orasul orasul Tinos, Plaja Agios Sostis este inconjurata de munti maiestuosi, multa verdeata si numeroase facilitati, Plaja Kionia este inconjurata de un peisaj montan, cu ape linistite si limpezi, Plaja Pachia Ammos este una dintre cele mai izolate si exotice plaje cu dune de nisip fin si auriu si o apa limpede turcoaz, Plaja Livada este o plaja cu pietris, cu stanci uriase modelate de vant si cu valuri violente spumoase, Plaja Kalivia este o plaja lunga cu nisip fiind una dintre cele mai frumoase plaje de pe coasta de sud a Tinosului. Alte plaje iubite de turisti sunt: Plaja Agios Romanos, Plaja Santa Margarita, Plaja Vourni si Plaja Isternia aflata la poalele satului cu acelasi nume.

Insula Syros se gaseste pozitionata aproape in centrul Cicladelor avand o lungime maxima de 16 kilometri, o latime maxima de 10 kilometri si o suprafata totala de 84,07 km². Syros este un loc de legenda unde arhitectura tipica insulelor Ciclade se impleteste armonios cu arhitectura venetiana lasata mostenire de acestia. In jurul anului 2800 i.e.n. insula era un important centru al civilizatiei cicladice, ulterior intre anii 600 - 550 i.e.n., aici a trait si si-a compus opera filozoful si ganditorul Pherecydes din Syros, care a scris una dintre primele lucrari de proza din literatura greaca.

Capitala insulei Syros este Ermoupolis, aici se afla si centrul administrativ, cultural si comercial al Cicladelor, fiind cel mai vizitat oras de pe insula. Orasul Ermoupolis a fost intemeiat anul 1822 cand au venit pe insula refugiati din insula Chios, devenind in cativa ani un important centru naval si comercial. Dupa a doua jumatate a secolului XIX orasul a devenit principalul port al Greciei, observandu-se o dezvoltare a activitatii culturale, industriale si bancare ceea ce a dus si la prosperitatea economica a localnicilor si la dezvoltarea unei puternice comunitati urbane care a adoptat stilul european modern de viata, stil reliefat atat in arhitectura cat si in aparitia institutiilor de cultura si divertisment, cum ar fi cel mai vechi teatru de opera din Grecia, Teatrul Apollo care este reproducerea la scara mai mica a teatrului Scalla din Milano.

Orasul este construit sub forma unui amfiteatru, cu cladiri neoclasice impresionante, pavate cu marmura, piete maiestuoase, biserici impunatoare si monumente ce amintesc de trecutul istoric al insulei. Punctul de referinta al orasului este piata centrala Plateia Miaoulis care este considerata a fi si una dintre cele mai frumoase piete din Grecia, aceasta este placata cu marmura, bucurandu-se de o arhitectura superba, cu numeroase cafenele si restaurante racorite de umbra palmierilor inalti, imbiind turistii la relaxere. In centrul pietei Miaoulis, se afla impresionanta cladire a primariei orasului, proiectata in stil neoclassic de arhitectul german Ernst Ziller si inaugurata in anul 1898. Unul dintre cele mai vizitate obiective din Syros este Muzeul Arheologic, fondat in anul 1835, care este de altfel si printre cele mai vechi din Grecia. Acesta adaposteste diverse colectii ce provin din Syros, precum si din alte insule din Ciclade, datand din mileniul III i.e.n., pana in perioada helenista. Colectiile sunt compuse din numeroase statuete cicladice si obiecte de bronz din perioada romana.

Cartierul Vaporia din Ermoupolis amplasat pe una dintre cele doua culmi ale orasului, aici fiind zona unde instaritii armatori ai insulei si-au construit case si vile impresionante cu frumoase decoratiuni din marmura. Cartierul gazduieste numeroase taverne care pe perioada verii sunt deschise aproape toata noaptea. Deasupra cartierului se gaseste Biserica bizantina Anastasis, de pe esplanada careia pot fi admirate insulele Tinos si Mykonos.

Din portul orasului printr-o plimbare scurta se poate ajunge in cartierul fortificat Ano Syros format dintr-un labirint de stradute si pasaje boltite marginite de casele albe inghesuite. Intrarea principala in cartierul fortificat se face prin Kamara care este un pasaj antic ce face legatura cu strada pricipala Piasa. Pe strada Piasa se gaseste Muzeul Memorial Markos Vamvakaris, unul dintre cei mai mari interpreti ai genului muzical rempetika, care este un fel de blues al muzicii grecesti. In partea de sus se afla catedrala catolica Agios George construita de venetieni in secolul XIII. Vizavi de catedrala se afla biserica iezuita Agios Ioanis construita in anul 1744, care la randul ei se invecineaza cu cu biserica Panaghia Karmilou construita in anul 1581 si cu manastirea capucina Agios Ioanis intemeiata initial de catre regele Frantei Ludovic XIII cu scopul de a oferi azil saracilor. De pe varful dealului se deschide o panorama superba spre insulele invecinate Andros si Tinos la nord, Kea Kythnos si Serifos la vest, Naxos si Paros la sud si Mykonos la vest.

Satele din Syros sunt adevarate statiuni turistice ce-si impresioneaza vizitatorii prin salbaticia si unicitatea naturii. Satul Kini este un vechi sat pescaresc aflat la 9 kilometri nord-vest de Ermoupoli, construit intr-un golf larg marginit de doua plaje cu nisip fin si ape limpezi. Galissas este un sat colorat inconjurat de palcuri de tamarisk, o specie de arbust ornamental care produce flori marunte de culoare roz. Plaja din Galissas este cea mai protejata plaja de vanturile Marii Egee, fiind o plaja linistita perfecta pentru familiile cu copii. Poseidonia este cea mai mare statiune turistica de pe insula, aici gasindu-se numeroase hoteluri, restaurante si plaja Agathopes care una dintre cele mai bune plaje de pe insula. Satul Azolimnos detine o mica plaja cu ape cristaline si numeroase taverne unde turistii pot savura preparate culinare din bucataria locala. Vari este un mic sat cochet de coasta aflat la o distanta de 6 kilometri de Ermoupolis, care gazduieste o plaja cu nisip fin ideala pentru familiile cu copii mici datorita apelor sale calme. Possidonia este un pitoresc sat pescaresc, denumit dupa zeul marii, Poseidon si impresioneaza prin casele construite in stil neoclasic inconjurate de pinii parfumati si prin trecutului nobil al localitatii. Plaja din Possidonia este bine organizata cu numeroase facilitati turistice, si o fasie de nisip inconjurata de palmierii ce strajuiesc plaja. Finikas este o asezare de coasta fermecatoare, aflata in aproprierea satului Possidonia si la 11 kilometri distanta de de capitala insulei, aici gasindu-se al doilea cel mai mare port din Syros, unde ancoreaza numeroase ambarcatiuni si iahturi. Plaja din Finikas se afla in vecinatatea unui golf mic, este usor accesibila si dispune de numeroase dotari turistice.

Insula Delos este o insula stancoasa si arida, cu o lungime maima de 5 kilometri, o latime maima de 1,3 kilometri si o suprafata de 3,43 km² fiind locuita de mai putin de 50 de oameni. Cea mai mare altitudine este atinsa in Muntele Kynthos ce masoara 112 metri. Delos este una dintre cele mai mici insule din Ciclade si este situata la 2 kilometri vest de Mykonos. Insula Delos a fost declarata un muzeu national, aici gasindu-se unul dintre cele mai importante situri arheologice din Grecia, de altfel sapaturile arheologice de aici sunt dintre cele mai ample din intreaga Mare Mediterana. Numeroasele artefacte descoperite aici sunt gazduite in Muzeul de Arheologie de pe insula si in Muzeul National de Arheologie din Atena.

Conform legendei, mica insula este locul de nastere al lui Apollo care era zeul muzicii, adevarului si al luminii si a surorii sale gemene zeita Artemis care era zeita vanatorii. Mama lor era Leto, cea care a fost sedusa de Zeus, asemeni multor zeite, nimfe si muritoare. Cand Hera, sotia lui Zeus, a aflat de sarcina lui Leto, a izgonit-o de pe pamant ca sa nu poata naste, astfel singurul loc unde Leto a putut sa nasca a fost insula Delos, pe atunci numita Ortygia sau Insula Prepelitei.

Primii locuitori ai insulei au fost fenicienii care traiau aici inca din jurul anilor 3000 i.e.n., mai apoi in anul 1100 i.e.n. a fost locuita de catre ionieni care au reusit sa dezvolte insula, transformand-o intr-un puternic centru comercial si spiritual, unde-l venerau pe zeul Apollo. De-a lungul secolelor V - IV i.e.n. atenienii au organizat o purificare a insulei, interzicand inmormantarea mortilor si nasterile transferand toti mortii si femeile insarcinate pe insula vecina Rhenia, care a ajuns o adevarata necropola. Perioada romana a adus dezvoltarea economica si prosperitatea, moment in care insula a devenit un important port, care insa a fost distrus complet in anul 88 i.e.n. de regele din Pontos.

Primele sapaturi arheologice au fost efectuate in anul 1873 de catre Scoala Franceza de Arheologie si au durat pana in zilele noastre. Sapaturi restranse au mai fost efectuate si de arheologi greci la inceputul secolului. Muzeul de Arheologie din Delos a fost construit in anul 1904 de Societatea de Arheologice din Atena, avand la inceput doar cinci incaperi si ajungand la noua in zilele noastre. Sase dintre incaperile muzeului gazduiesc statui si ornamente descoperite pe insula, fiind una dintre cele mai complexe colectii de acest tip, alte doua incaperi gazduiesc obiecte de ceramica incepand din perioada preistorica pana in perioada elenistica tarzie, iar ultima gazduieste numeroase obiecte obiecte casnice folosite in gospodarii in viata de zi cu zi.

La sud de Muzeul de Arheologie se gaseste Templul lui Isis care a fost construit pe un mic deal. Acesta este un templu doric ce dateaza din secolul al II-lea e.n. Aici vizitatorii pot admira jumatate din statuia zeitei Isis, de la talie in jos. Zeita a fost venerata atat de greci cat si de romani, fiind reprezentarea ideala a mamei si a sotiei. In fata templului se gaseste un altar dedicat zeitei Isis.

Sanctuarul lui Apollo se afla amplasat la capatul Drumului Procesiunii si conform legendei este spatiul unde Apollo venea in fiecare primavara pentru a se bucura de acest anotimp cand viata renaste. Statuia colosala care il reprezinta pe Apollo a fost serios deteriorata, din ea pastrand-se doar patru bucati, trunchiul si o parte din bazin care se pot vedea in sit, iar o mana si un picior sunt expuse la British Museum. Tot in sanctuar mai pot fi admirate si ruinele unei case.

Sala Taurilor sau Sala Corabiilor este o cladire foarte bine conservata ce dateaza din perioada elenistica. Incaperea are o lungime de 67,2 metri de la nord-est spre sud-vest si si o latime de 8,86 metri. Sala Taurilor este amplasata pe o platforma din granit cu trei trepte la intrare, iar interiorul avea forma unei galerii lungi, cu o cavitate in centru. Dintre vechile statui mai mai pot fi admirate doar un delfin si o nereida care este una dintre cele cincizeci de nimfe ale marii. La sud-est de Sala Taurilor se gaseste o structura ce face parte din altarul lui Zeus, iar la est se afla sanctuarullui Dionis, cu cateva falusuri din marmura. Pe partea de nord se gaseste Stoa lui Antigonos ce dateaza din secolul III i.e.n., aceasta are un sir de coloane exterioare dorice si unul de coloane interioare ionice.

Incinta Sacra era imprejmuita cu ziduri si sali Stoa, aici se ajungea din sud, pe o alee larga, pavata, ce pornea din port.

Lacul Sacru era de forma ovala si conform legendei pe malurile sale l-a nascut Leto pe Apolo si pe Artemis. Lacul este secat in zilele noastre, iar pe terasa aflata la vest de lac se afla un rand de sculpturi ce ilustreaza noua lei din marmura ce dateaza din secolul VII i.e.n.

Districtul rezidential sau Agora se gaseste amplasata la sud de Incinta Sacra fiind in trecut sediul comerciantilor romani, apartinand cultului lui Lares Competales. Aici pot fi admirate cateva statui si cateva temple de mici dimensiuni.

Districtul Teatrului din secolul III i.e.n. amplasat intre muntele Kynthos si portul comercial ilustreaza conditiile de locuit din acea perioada, cu strazi inguste pavate cu ardezie si case inalte de 4 - 5 metri care aveau cel putin un etaj. In sudul districtului se afla un teatru construit in forma circulara.

In secolul VI i.e.n. Fantana Minoica era izvorul sacru al insulei, fiind o fantana publica sapata in roca, cu o coloana in centru.

Terasa Leilor asezata in fata Lacului Sacru si a fost construita in anul 600 i.e.n. in cinstea zeului Apollo de catre locuitorii insulei Naxos. Initial aici se gaseau intre 9 si 12 lei din marmura care pazeau o alee, in pozitie ghemuita. In zilele noastre au mai ramas doar cinci lei, unul dintre ei a fost mutat in secolul XVII in Venetia.

Pentru a ajunge pe Muntele Kynthos trebuie sa parcurs traseul antic ce trece pe langa albia secata a raului Inopos, apoi pe langa Casa lui Inopos ce provine din secolul II i.e.n., iar mai sus pe rau se gaseste Casa Delfinilor si Casa Mastilor. La est, pe o terasa deasupra prapastiei, se afla Sanctuarul Zeilor Sirieni unde erau venerati Serapis, Isis, Anubis si Harpokrates. De aici traseul antic se indreapta spre varful muntelui Kynthos care are o inaltime de 112 metri.

Insula Naxos este cea mai mare dintre Insulele Ciclade, aceasta are o suprafata totala de 429 km², o lungime de aproximativ 40 de kilometri si o latime maxima de 30 de kilometri. Linia de coasta a insulei are o lungime de 150 de kilometri, cu plaje acoperite cu nisip, cu pietricele sau mai stancoase. Insula Naxos asezata in mijlocul Marii Egee se invecineaza la vest cu insula Paros, la nord cu Mykonos si Delos, la sud cu grupul de insule Heraklia, Shinoussa, Koufonissia si la est cu insulele mici Donoussa, Stroggili si Aghia Paraskevi.

Conform mitologiei greacesti insula este cunoscuta ca apartinand zeului Dyonyssos care era zeul viei si vinului, aceasta fiind cea mai fertila insula din arhipelagul insulelor Cyclade si aprope tot timpul anului inverzita. In ultima perioada Naxos a devenit o destinatie turistica atractiva in special pentru turistii care vin sa petreaca aici o vacanta linistita si sa savureze delicioasele preparate locale.

Naxos a fost centrul Civilizatiei Cicladice arhaice, Herodot descria insula in anul 500 i.e.n. ca fiind cea mai prospera dintre insulele Greciei. Si in prezent, insula detine resurse de apa suficiente si o agricultura dezvoltata care reprezinta cea mai importanta resursa economica a insulei.

Capitala insulei este Naxos sau Chora si alaturi de cele 64 sate reprezinta un adevarat paradis al celor dornici sa se relaxeze pe o plaja linistita, sau al iubitorilor de istorie care aici pot descoperii trecutul vizitand vestigiile istorice, monumentele si constructiile religioase. Toate satele si localitatile insulei gazduiesc numeroase obiective turistice incarcate de istorie. Principalele sate ale insulei sunt Filoti, Apiranthos, V ivlos, Agios Arsenie, Koronos si Glinado.

Orasul Naxos gazduieste cele mai importante obiective turistice, fiind un loc destul de pitoresc, construit in jurul unui vechi castel cu numeroase case din piatra alba si bej aflate pe versantii dealului ingramadite unele in altele, multe stradute inguste si intortochiate, cateva trepte si un terasament cu barci si iahturi care dominanta peisajul orasului. Arhitectura orasului vechi este formata din numerose case albe cu usile, balustradele si ramele ferestrelor vopsite in albastru, asezate haotic cu nunmeroase magazinele de suveniruri care vand obiecte lucrate manual sau replici ale figurinelor preistorice si numeroase taverne, baruri si cafenele unde se odihnesc calatorii obositi de drum.

Deasupra orasului vechi se afla Castelul din Naxos sau Kastro care a fost construit de ducele venetian Marco II Sanudo in anul 1207 cand a facut din insula Naxos sediul ducatului sau. Castelul era inconjurat de ziduri, avea cinci turnuri si numeroase alei inguste care faceau lrgatura cu cele trei porti de acces. Pe langa resedinta ducelui, aici se mai gaseau diverse institutii administrative, o catedrala alba construita mai tarziu in secolul al XIII-lea si o scoala de iezuiti care a fost transformata in Muzeul National de Arheologie din Naxos.

Muzeul National de Arheologie din Naxos este principala atractie a capitalei insulei deoarece gazduieste a doua cea mai mare colectie de arta ciclada, dupa colectia gazduita de Muzeul de Arheologie din Atena. Cladirea fost construita in secolul al XVII-lea fiind proiectata sa gazduiasca o scoala de iezuiti, apoi spre sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea a gazduit celebra scoala comerciala a insulei care l-a avut printre elevii pe Nikos Kazantzakis, ulterior cladirea a fost transferata Serviciului de Arheologie ajungand ca din anul 1973 sa gazduiasca Muzeul National de Arheologie din Naxos. In muzeu sunt expuse opere de arta si obiecte de uz caznic, datand din perioada neoliticului tarziu pana in timpurile crestine timpurii, adica intre anii 5.300 i.e.n. pana in secolul al V-lea e.n. Cele mai importante exponate ale muzeului sunt: Rhytonul de lut de forma animala, ce provine din perioada cicladica timpurie 3200 - 2300 i.e.n., Vaza de marmura din perioada cicladica timpurie 3200 - 2300 i.e.n., diverse vaze cicladice timpurii descoperite in insula Epano Koufonisi ce provin din prima jumatate a mileniului III i.e.n., vaze cicladice timpurii ornate cu decoratiuni incizate descoperite in insulele Epano si Kato Koufonisi 3200 - 2300 i.e.n., Pixis cicladic timpuriu de marmura si sist, descoperit in cimitirul de la Aplomata 2800 i.e.n. - 2300 i.e.n., Figurina de marmura timpurie a Cicladelor din Keros 2800 i.e.n. - 2300 i.e.n. sau Detaliul unei podele de mozaic desoperita in Aplomata infatisand o Nereida pe un taur care este datata din perioada romana.

Muzeul Venetian se afla din Kastro este un muzeu privat ce gazduieste colectii din perioada dominatiei venetiene incepand cu secolul al XIII-lea pana in secolul XVI. Cladirea muzeului a fost sediul militar venetian, mai tarziu fiind transformata de otomanii in cladire administrativa. Cladirea in sine reprezinta principala atractie, aici vizitatorii pot admira receptia, sala de mese, dormitoarele, biblioteca, galeria, putand iesii chiar pe o terasa de unde se deschide o priveliste impresionanta spre tarm. Muzeul mai gazduieste diverse artefacte venetiene precum bijuterii, ceramica si diverse sculpturi.

Portara este un adevarat simbolul al insulei, fiind o poarta antica din marmura aflata pe insula portuara Palatia. Poarta a fost construita pentru a facilita intrarea in templul antic dedicat zeului Apollo a carui constructie a inceput in anul 530 i.e.n., constructie care insa nu a fost terminata niciodata, deoarece a fost inceputa la ordinul regelui Lygdamis, care a fost exilat dupa ce a pierdut razboiul cu tiranul Samos. Ruinele templului dedicat zeului Apollo sunt bine conservate putand fi vizitate de turisti.

Panagia Drosiani aflata intre satele Moni si Halki este unua dintre cele mai frumoase si vechi biserici bizantine din Naxos si chiar din intreaga Grecie, fiind in trecut o manastire catolica. Biserica dateaza din secolul al VI-lea si este construita din piatra, aceasta are trei abside si o cupola. De o importanta deosebita se bucura picturile murale ce dateaza din secolul al VI-lea, pe care expertii le evalueaza ca fiind cele mai vechi picturi de acest fel din Balcani.

Intr-o veche cariera de marmura aflata in vecinatatea satului Apollonas, aflat in partea de nord a insulei, se gaseste o statuie a unui barbat inalta de de 10 metri incompleta, denumita Kouros de Apollonasr. Statuia are o greutate de aproximativ 80 de tone si a fost taiata doar pe trei laturi. Exista mai multe teorii privind nefinalizarea statuii, printre care cea mai plauzibila este aceea ca in aceasta etapa timpurie incep sa apara crapaturile in marmura.

O alta pereche de statui neterminate sunt Kouroi de Flerio realizate in secolele VII - VI i.e.n. au fost descoperite in satul Melanes, aflat la zece kilometri est de capitala insulei. Trupurile celor doua statui sunt mai bine finisate decat cel al statuii Kouros de Apollonas, insa ambele chipuri au fost lasate goale. Primua statuie se afla intr-o zona din sat, aceasta avand piciorul drept rupt probabil in momentul transportului, iar cea de-a doua statuie se gaseste deasupra satului intr-o cariera la doar cativa metri de stanca din care a fost taiata.

Templul zeitei Demetra se afla in vecinatatea satului Sangri si a fost construit in secolul VI i.e.n. Demetra era zeita agriculturii in mitologia greaca, fiind adesea reprezentata cu grane sau o torta. Ramasitele templului zeitei Demetra au fost descoperite de arheologi germani ingropate sau folosite la alte constructii. Templul a fost reconstruit utilizanduse in mare parte elementele originale descoperite de arheologii germani.

Eggares este un sat situat la aproximativ 7 kilometri nord-est de capitala insulei, pe drumul spre Apolonas, aici se gaseste muzeul dedicat uleiului de masline ce gazduieste diverse instalatii traditionale utilizate la presarea maslinelor si extragerea uleiului. Muzeul detine si un magazin care comercializeaza masline, ulei, produse cosmetice, bauturi alcoolice sau dulciuri.

Plaja Agios Prokopios se afla la cinci kilometri sud de orasul Naxos, este o plaja cu nisip auriu, lunga de 1,5 kilometri, cu apa cristalina care insa creste destul de repede. Plaja este adapostita de vanturi si curenti puternici. Plaja Mikri Vigla se afla la zece kilometri de orasul Naxos, este o plaja lunga, pustie si adeseori maturata de rafale puternice de vant etesian, care sufla prin Ciclade. Plaja are un nisip alb, motiv pentru care mai este cunoscuta si sub numele de Sahara. Plaja Agios Georgios se gaseste chiar pe latura de sud a orasului Naxos, aceaasta este o plaja lunga, ce se intinde pe mai multi kilometri cu dotari moderne, sezlonguri, umbrelute precum si diverse facilitati pentru sporturi nautice. Plaja Plaka se afla la 10 kilometri de orasul de Naxos, este o plaja cu nisip fin ce se intinde pe cativa kilometri, cu ape cristaline si numeroase dotari. Plaja Plaka este o continuare a plajei Agia Anna care este una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei si ale Greciei. Plaja Orkos se gaseste in vecinatatea plajei Plaka, insa aceasta are o ambianta aparte avand numeroase golfulete micute, este inconjurata de coline si de numeroase plantatii de cartofi. Este o plaja fara facilitati moderne insa compenseaza prin cadrul natural pitoresc aparte. Plaja Pirgaki este de mici dimensiuni cu nisip auriu, ideala pentru iubitorii de windsurfing.

Insula Paros aflata la vest de insula Naxos este a treia ca marime din Arhipelagul Cicladelor, avand o lungime maxima de 21 de kilometri, o latime de 16 kilometri si o suprafata de 165 km². Insula Paros este dominata de sate ireal de albe ce par desprinse din picturile de epoca, de plajele aurii inconjurate de o salbaticie tulburatoare si de o viata de noapte vibranta.

Paros este cunoscuta inca din antichitate pentru marmura sa de foarte buna calitate, cand in Grecia majoritatea sculpturilor erau realizate din marmura din Paros. Cele mai importante lucrari realizate cu aceasta marmura sunt: Afrodita sau Venus din Milo sculptata in secolul al II-lea i.e.n. si Nike din Samothrace sau Victoria inaripata din Samotrake care sunt expuse la Muzeul Luvru.

Parikia este capitala si cel mai mare oras, situat in vestul insulei caracterizat prin strazi pitoresti pavate cu marmura si case albe cu usi albastre, balcoane si obloane ce dau spre strada inmiresmata de frumoasele bougainvillea. Parikia este centrul comercial si cultural al Parosului, precum si portul principal al insulei, prin care se asigura transportul marmurei de pe insula inca din vremurile stravechi. Intrarea in port este vegheata de o veche moara de vant ce constituie emblema insulei.

Mcul oras Parikia a fost ridicat sub forma unui amfiteatru avand pe cel mai inalt punct al sau Castelul venetian, denumit Kastro care a fost construit in secolul al XIII-lea din zidurile si coloanele unui templu antic. In zilele noastre au mai ramas in picioare doar o parte a unui zid si un turn. In jurul Castelului venetian se gasesc numeroase biserici cum ar fi Panagia Septemvriani, Biserica Agia Eleni sau biserica bizantina Panagia Ekatontapiliani.

Biserica Panagia Ekatontapyliani sau Biserica celor 100 de usi este este una dintre cele mai vechi biserici bizantine din bazinul Marea Egee ce dateaza din secolul al IV-lea e.n. Legenda spune ca biserica a fost fondata de Sfanta Elena, mama lui Constantin care aflata intr-un drum de pelerinaj spre Tara Sfanta s-a oprit pe insula si a cerut ridicarea unei biserici crestine pe locul unei vechi biserici ce a fost distrusa de foc. Initial arhitectura bisericii apartinea secolului VI-lea, insa in zilele noastre din vechea cladire de marmura cu arcade care formau atriul bisericii au mai ramas doar cateva coloane si temelia de mamrmura care facea parte din fatada principala a bisericii. Biserica este inconjurata de ziduri inalte de 8,5 metri ce inconjoara complexul bisericesc. Curtea principala aflata in fata bisericii este aproape patrata fiind flancata de numeroase chili construite in perioade diferite, inainte de secolul al XVII-lea. Biserica mai gazduieste si un mic muzeu.

In spatele bisericii Panagia Ekatontapilian se gaseste Muzeul de Arheologie din Paros care este unul dintre cele mai reprezentative muzee din zona Marii Egee, deoarece gazduieste o colectie bogata de opere de arta din perioada antica, si din cea clasica. Principalele exponate sunt reprezentate de sculpturile in stil ionic realizate in renumita marmura de Paros. Tot aici mai sunt expuse numeroase piese de ceramica si o varietate mare de alte descoperiri ce provin din perioada neolitica pana in epoca romana. Cele mai valoroase exponate ale muzeului sunt: statuia lui Gorgon care dateaza din secolul al VI-lea i.e.n. aflata intr-o perfecta stare de conservare, placile de relief dintr-un memorial al poetului parian Archilocus, statuile lui Nike si Artemis, ce dateaza din secolul al V-lea i.e.n. si cel mai valoros exponat al muzeului, un fragment din faimoasa Cronica Pariana, gravat pe tablite din marmura de Paros. Cronica Pariana ilustreaza evenimentele din perioada regelui Cecrops dintre anii 264 - 263 i.e.n.

Cimitirul antic este un sit arheologic din Parikia unde au fost descoperite numeroase morminte din perioada romana din jurul secolului al XI-lea i.e.n. In multe morminte au fost descoperite alaturi de oase si armele razboinicilor sau diverse vase de ceramica si urne de marmura. Unele dintre relicvele descoperite aici se afla expuse la Muzeul de Arheologie.

Naousa este un mic oras pescaresc situat in partea de nord a insulei care in trecut detinea cea mai numeroasa flota pescareasca din Ciclade. Orasul este de un pitoresc aparte, cu strazi inguste, adesea traversate de arcade, cu biserici cochete si case albe ingramadite una in alta. Orasul a fost construit in jurul portului in perioada Bizantina, dupa care in secolul al XV-lea s-au construit zidurile de aparare si chiar un mic castel, luand infatisarea unui fort venetian, ale carui ruine pot fi admirate si in zilele noastre. Portul din Naousa este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase porturi din Grecia, de aici plecand zilnic vaporase spre Kolymbithres si Monastiri, doua dintre cele mai frumoase plaje ale Parosului. Piata centrala din Naousa atrage numerosi calatori si localnici unde se pot racorii la o terasa dupa o zi torida. In apropierea pietei centrale se gaseste Muzeul de Arta Bizantina din Naoussa gazduit in cadrul manastirii Agios Athanasios.

Lefkes este vechea capitala aflata la o altitudine de 300 de metri in partea centrala a insulei, acesta fiind cel mai stancos sat din Paros. Deasupra satului se intinde o padure de pini, ideala pentru plimbari in natura. In sat mai pot fi vazute vechile spalatorii inca functionale ce sunt inca folosite de unii locuitori. Drumul bizantin construit in anul 1000 e.n. reprezinta o adevarata atractie turistica a zonei deoarece este cel mai vechi traseu de pe insula, acesta facand legatura intre Lefkes de Prodromos. Drumul bizantin pavat cu marmura incepe de la cafeneaua lui Louki din Lefkes si are o lungime de 3,5 kilometri.

La Marathi se afla o cariera antica de marmura, de unde isi luau sculptorii antici marmura pentru operele lor. Marmura de Paros este cautata si in zilele noastre, datorita texturii fine si translucide. In partea de vest a carierei de marmura mai poate fi vizitata si Pestera lui Pana.

Insula Paros este recunoscuta datorita numeroaselor plaje cu ape cristaline si nisip auriu. Plaja Kolymbithres se afla in apropiere de Naoussa si este formata dintr-un sir de golfuri nisipoase separate de stanci din granit ce par a fi adevarate opere de arta sculptate de natura. Eroziunea acestor stanci a avut loc pe o perioada de mii si mii de ani. Plaja acoperita cu nisip este scaldata de ape cristaline putin adanci, cu umbrele de soare, sezlonguri si alte facilitati de practicare a sporturilor acvatice. Plaja Livadia este cea mai apropiata plaja de Parikia, este o plaja mare, nisipoasa si foarte aglomerata pe durata sezonului cald. In vecinatatea sa se gasesc numeroase restaurante, baruri, terase si mici magazine ce comercializeaza souveniruri. Plaja Santa Maria este una dintre cele mai frumoase plaje din Paros, aceasta se afla la mica distanta de Naousa in partea de vest a golfului. Plaja este bine amenajata, potrivita iubitorilor de sporturi nautice deoarece in aceasta zona vantul bate mai mereu. Golden Beach aflata in estul insulei in apropierea localitatii Drios este una dintre cele mai populare plaje din Paros chiar daca si aici vantul matura marea si plaja. Aceasta este cautata de pasionatii de windsurfing care vor descoperii aici un adevarat paradis al vanturilor. O parte din plaja dispune de amenajari moderne, insa exista si o portiune de plaja neamenajata cu o parte umbrita de o mica padure. Plaja Monastiri se afla la 12 kilometri nord de Parikia, intr-un mic golf stancos, este acoperita cu nisip si se bucura de dotari moderne. Plaja Monastiri se afla in topul preferintelor familiilor cu copii deoarece apa este putin adanca chiar si la o distanta mare de plaja. Plaja Marcello este o plaja frumoasa, lunga acoperita cu nisip alb, cu ape cristaline, calde si linistite, fiind perfecta pentru familiile cu copii. Plaja Molos se afla pe coasta de est si este o plaja aproape pustie nefiind afectata de turismul in masa.

Milos este o insula vulcanica aflata in Marea Egee la nord de Marea Cretei, fiind cea mai sudica insula din arhipelagul Cicladelor. Insula are o lungime maxima de 23 de kilometri, o latime de 13 kilometri, o suprafata de aproximativ 151 km² si o linie de coasta ce masoara 126 de kilometri. Cea mai mare parte a insulei este accidentata si deluroasa, culminand cu o inaltime maxima in Muntele Profitis Elias, ce masoara 748 de metri. Milos are un mare port natural ce a luat nastere in golul craterului principal, a carui activitate vulcanica a inceput in urma cu 2 - 3 milioane de ani in Pliocen si a erupt ultima data in urma cu 90.000 de ani in Pleistocen. Vulcanul este considerat a fi un vulcan adormit, ce nu a mai inregistrat nicio activitate vulcanica de mult timp, insa poate erupe oricand. Intr-una dintre pesterile aflate pe coasta de sud, caldura de la vulcan este ridicata, iar pe malul de est al portului se gasesc izvoare fierbinti sulfuroase.

Activitatea celor doi vulcani de pe Milos au creat peisaje spectaculoase, imprevizibile si multicolore, aici gasindu-se formatiuni stancoase, cu texturi diferite si culori rar intalnite care acopera o gama larga de culori, de la un alb imaculat, la negru, galben sau la un rosu inchis. Adeseori culorile se gasesc amestecate amestecate formand peisaje de neuitat pe care natura le-a cizelat de-a lungul secolelor.

Principalul port al insulei este Adamas, deasupra caruia se ridica semet orasul Plaka, care este si capitala insulei Milos, acesta a fost zidit in jurul castrului venetian, regasindu-se de altfel toate caracteristicile localitatilor din Ciclade, straadute intortochiate, case albe, biserici mici, mori de vant si un bogat trecut istoric. Cel mai mare oras de pe insula Milos este fosta capitala Adamas ce detine cel mai mare port natural al Marii Mediterane. Aceasta se afla la 5 kilometri sud de actuala capitala Plaka si se remarca prin frumoasa biserica Sfanta Treime, Muzeul Mineralogiei si vechiul cimitir francez unde se afla ingropati soldatii care au luptat in Razboiul Crimeei.

Castelul venetian din Plaka a fost construit in secolul al XIII-lea de catre cruciati pe cel de-al doilea cel mai inalt varf de pe Milos, acesta fiind unul dintre cele mai bine conservate castele de acest fel din Grecia. Castelul Plaka era un refugiu din fata pirtatilor si a altor atacatori. Din varf se deschide o panorama feerica asupra intregii insule.

In vecinatatea castelului se gasesc doua biserici minunate de un alb ireal, Panagia Skiniotissa care a fost bombardata in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa care a fost reconstruita si rebotezata Panagia Schiniotissa (Fecioara Tufisurilor) dupa ce o icoana a Feciaorei Maria a aparut intr-un tufis pe locul vechii biserici si Panagia Thalassitra care este sfanta patroana a marinarilor, aceasta fiind considerata a fi un punct de atractie important datorita arhitecturii sale remarcabile si a interiorului frumos decorat.

Muzeul Arheologic din Milos gazduieste o impresionanta colectie de statui si artefacte antice descoperite pe teritoriul insulei Milos. Colectia muzeului detine numeroase artefacte cicladice, minoice si miceniene, ceramica modelata, figurine, o cada, Doamna Constrangatoare din Phylakopi, un altar din secolul al XIV-lea i.e.n., unelte, monede, statui, stelute votive, reliefuri de mormant si mese ce contin alfabetul melian. Pe hol este expusa o copie a celebrei sculpturi Venus din Milo.

Muzeul de Mineralogie prezinta evolutia mineritului de pe insula care a reprezentat o resursa extrem de importante pentru economia insulei. Muzeul ofera informatii ample privind conformatia geologica a insulei, originea si evolutia vulcanica a acesteia si un rezumat al tuturor rocilor si mineralelor extrase aici inca din antichitate, cum ar fi gipsul, sulful, barita, perlitul, bentonita, etc.

Alte muzee ce merita vizitate sunt: Muzeul de Folclor si Istorie din Plaka, cu colectii ce prezinta evolutia culturii si traditiilor localnicilor, unde a fost reconstruita chiar si o casa traditionala cu mobilier de epoca, obiecte si haine si Muzeul de Arta Sacra din Adamas.

Catacombele din Milos sunt formate dintr-o retea de galerii subterane care au fost construite in jurul secolului al II-lea e.n. si reprezinta un loc de inmormantare timpuriu crestin. Catacombele cu o lungime de aproximativ 185 de metri, sunt formate din numeroase galerii ce fac legatura intre cele 294 de morminte sapate in ziduri sau in pamant. Catacombele au fost descoperite in anul 1840 de celebrul arheolog german Ludwig Ross. Pana in prezent, au fost descoperite trei randuri de tuneluri, insa doar doua sectiuni scurte pot fi vizitate. Catacombele din Milos sunt asemanatoare catacombelor din Roma si din Ierusalim, acestea fiind folosite de primii crestini, pe post de refugiu.

Teatrul Antic din Milos se afla in apropierea Catacombelor din Milos si a fost construit in secolul al III-lea i.e.n., la baza unui mic deal care a fost excavat. Cladirea initiala a teatrului a fost distrusa de atenienii in vremurile romane, fiind ulterior reconstruit din marmura pariana pe opt niveluri ce puteau gazduii pana la 7.000 de spectatori.

Tripiti este un sat traditional aflat in imediata vecinatate a orasului Plaka, intr-o zona cu o istorie bogata, cu numeroase case albe ce au fost construite peste ruinele anticului Klima, locul unde a fost descoperita statuia Venus din Milo in anul 1820. Coama dealului este strajuita de numeroase mori de vant cu o vechime considerabila, acesta fiind si locul de unde se deschid minunate privelisti spre portul natural si spre intreaga insula.

Pollonia sau Appolonia este un sat pescaresc, aflat in partea de nord-est a insulei unde se gasesc numeroase taverne care servesc preparate din peste proaspat si diverse alte preparate traditionale. In Pollonia se afla renumita Biserica Agia Paraskevi cu o arhitectura specifica insulelor cicladice, varuita cu un alb stralucitor si cu un acoperis albastru.

Kleftiko sau Vizuina banditilor este o veche ascunzatoare a piratilor, care a devenit una dintre cele mai populare atractii turistice de pe insula Milos. Kleftiko este format din numeroase stanci si aflorimente albe, la care se poate ajunge doar pe apa cu barcile si vasele ce pleaca din portul Adamas. La baza stancilor si a pietrelor se gasesc numeroase pesteri, arcuri naturale si diverse formatiuni stancoase impunatoare. Aceste roci au origini vulcanice si datorita aspectului lor sunt adesea comparate cu manastirile aflate pe stanca de la Metreora. Pestera din Sykia, Milos se aseamana cu Kleftiko deoarece poate fi abordata doar pe calea apei, aceasta este o pestera marina prabusita, inconjurata de apa de un albastru stralucitoar.

Pe insula Milos se gasesc peste 70 de plaje cu nisip alb, auriu, negru sau rosu scaldate de apele turcoaz ale Marii Egee, intretaiate din loc in loc de stanci vulcanice cu forme ciudate si flancate de intinsele plantatii de smochin si maslini. Provatas este o plaja linistita cu nisip fin rosiatic foarte bine organizata, unde turistii pot savura masa la tavernele pescaresti sau pot cumpara suveniruri de la magazinele din apropiere. Plaja Sarakiniko aflata pe coasta de nord a insulei, poarta numele piratilor Sarakin si este considerata a fi una dintre cele mai frumoase plaje din Milos. Aceasta plaja aflata intr-un mic golf are un peisaj unic, fiind asemanatoare unui mediu extraterestru fara urme de vegetatie doar cu roci albe modelate de mare si de vanturi. Apa este albastra-verzuie cu zone unde atinge adancimi considerabile ideale pentru snorkeling si scufundari. Plaja Papafragas Milos este in sine, este o atractie naturala, deoarece este o plaja aflata intr-o pestera, fiind una dintre cele mai indragite plaje din Milos. Plaja are nisip vulcanic, este marginita de un peisaj desertic si scaldata de ape care isi schimba culoarea pe parcursul zilei. Plaja Kleftiko este o plaja cu nisip alb, scaldata de ape turcoaz, aflata la departare de statiunile aglomerate. Pe plaja se poate ajunge doar pe apa deoarece este inconjurata de stanci abrupte, si de cateva pesteri marine. Aceasta plaja se bucura de de un cadru natural unic, aici neexistand niciun fel de amenajari turistice. Plaja Tsigrado se gaseste intr-un incantator golf, este inconjurata de stanci abrupte, care pot fi strabatute urmand numeroasele carari inguste. Plaja este acoperita cu nisip alb, fara vanturi puternice sau valuri mari. Plaja fiind de mici dimensiuni nu dispune de infrastructura turistica. Alte plaje indragite de turisti sunt: Plaja Firiplaka aflata pe coasta de sud, Plaja Paliochori aflata la sud-est de Zefiria, Plaja Paliorema aflata in vecinatatea unei vechi mine de sulf sau Plaja Firopotamos care are o caracteristica aparte fata de celelalte plaje de pe insula deoarece este atat o plaja, cat si un mic port pescaresc.

Insula Ios se gaseste la jumatatea distantei dintre insulele Naxos si Santorini, fiind o insula muntoasa cu un tarm majoritar stancos, cu o lungime maxima de aproximativ 18 kilometri, o latime de 10 kilometri si o suprafata de 109 km². Ios este cunoscuta ca fiind insula petrecerilor fiind o destinatie ideala pentru turistii dornici de distractie, plaja si soare, insula avand aproximativ 70 de kilometri de coasta, cu plaje acoperite cu nisip fin si cu ape turcoaz.

Chora, capitala insulei se afla la o distanta de 15 minute de portul din Ios, intinzandu-se pe un teren deluros, de unde se deschide o priveliste uluitoare asupra intregii insule. Localnicii spun ca in Ios toate drumurile duc spre Chora care este cunoscuta pentru atmosfera linistita din timpul zilei, care insa dispare odata cu lasarea intunericului cand incepe distractia in numeroasele baruri si cluburi. Orasul are casele varuite in alb, cu usile si ferestrele vopsite in albastru, cu numeroase muscate ce se revarsa de pe pervazurile ferestrelor sau cu minunatele bougainvillea ce par ca ies din piatra si se agata de pereti. Numeroasele stradute, alei si scari sunt marginite de magazine, restaurante, cafenele, cluburi si piete perfecte pentru cafeaua de dimineata sau pentru a gusta din preparatele traditionale.

Localnicii de pe Insula Ios spun ca pe insula se gasesc 365 de biserici, cate una pentru fiecare zi a anului. Cele mai importante sunt Catedrala Evangelismos din Ios si biserica Panagia Gremiotissa. Catedrala Evangelismos din Ios este de un alb stralucitor specific insulelor cicladice, cu acoperis albastru si o arhitectura impecabila. Initial catedrala era denumita Ayios Nikolaos, ulterior fiind redenumita in Evangelismos. Langa catedrala se afla si o mica bisericuta numita Ayios Ioannis Prodromos. Biserica Panagia Gremiotissa a fost construita in anul 1797 pe varful unui deal de deasupra capitalei, pe locul in care se afla un vechi templu dedicat zeului Apolo. Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului, este varuita in alb si are o frumoasa clopotnita albastra. Chiar daca este de mici dimensiuni, cladirea bisericii compenseaza prin turnul sau alb si inalt in care se gaseste clopotnita. Biserica poate fi usor recunoscuta datorita palmierului aflat in imediata vecinatate, ce poate fi vazut din orice punct a capitalei.

Teatrul Odysseas Elytis este amplasat pe varful dealului de deasupra Chorei, care este de fapt un amfiteatru mare, in aer liber fiind asemanator teatrelor grecesti antice. Teatrul a fost proiectat de arhitectul Peter Haupt, renumitul profesor de arhitectura de la Universitatea din Berlin. Teatrul ce poarta numele celebrului poet grec Odysseas Elytis, a fost inaugurat in anul 1997 si gazduieste numeroasele festivaluri si spectacolele. Pentru a ajunge la Teatrul Odysseas Elytis, vizitatorii trec pe langa morile de vant si odata ajunsi sus se deschide o impresionanta priveliste spre golful Mylopotas si spre Marea Egee.

Muzeul de Arheologie se afla intr-o cladire neoclasica si gazduieste numeroase colectii formate din vase, monede, statuete sau fragmente de marmura folosite la inhumari. In curtea muzeului pot fi admirate diverse frize de marmura, coloane si sarcofage.

Skarkos este o veche asezare umana ce provinne din epoca timpurie a bronzului, fiind de altfel una din principalele asezari preistorice aflate pe tarmurile Marii Egee. In apropiere de Portul Ios a fost descoperita aceasta vechea asezare preistorica unde se crede ca locuiau 200 - 300 de oameni, in cladiri din piatra, formate din parter, etaj si o curte inchisa. Situl arheologic a fost descoperit in anul 1984 si dupa cercetari si sapaturi amanuntite a fost deschis publicului in anul 2008. Multe din artefactele descoperite in acest sit sunt expuse la Muzeul de Arheologie din Chora.

Paleokastro este un castel bizantin situat in nord-estul insulei, insa din acesta nu au mai ramas decat ruinele care se afla chiar pe marginea unei stanci de unde vizitatorii pot admira Marea Egee. In interiorul castelului, se mai gaseste o mica biserica unde anual are loc un festival in cinstea Fecioarei Maria.

Insula Ios a jucat un rol deosebit de important in istoria Greciei, presupunandu-se ca pe aceasta insula este inmormantat Homer binecunoscutul poet si rapsod grec legendar, caruia i se atribuie scrierea Iliadei si Odiseei. Exista surse conform carora mama lui Homer era din Ios, si ca poetul s-ar fi intors pentru a muri acasa. Mormantul lui Homer, sau mai bine spus piatra care se presupune ca a fost candva mormantul sau, se afla intr-o localitate deluroasa din nordul insulei denumita Plakotos. In aceasta localitate, an de an, pe 15 mai are loc Festivalul Homer, cand o procesiune formata din localnici duc o flacara din port, pana in locul in care este piatra funerara si unde se presupune ca a murit.

Insula Ios se mandreste cu peste 40 de plaje, dintre care cea mai renumita este Plaja Mylopotas, situata chiar langa orasul Chora, aceasta se intinde pe mai bine de un kilometru, este acoperita cu nisip auriu si scaldata de ape limpezi si calme, perfecte pentru inot si sporturi acvatice. Plaja este marginita de numeroase cluburi, baruri si restaurante. Plaja Manganari este renumita datorita apelor limpezi si a faptului ca se intinde de-a lungul mai multor golfuri mici acoperite cu un strat gros de nisip. Plaja Valmas aflata la sud de Chora este o plaja seculara cu ape cristaline si turisti putini. Plaja Koumbara este o plaja perfecta pentru practicarea sporturilor nautice, cu ape cristaline si dotari moderne. Plaja Plakoto este neamenajata, izolata si de o salbaticie aparte cautata de turisti ce prefera o atmosfera linistita. Plaja Kolitsani se afla la doar doi kilometri de Chora, este o plaja cu pietris, izolata si neamenajata.

Insula Amorgos este cea mai estica insula din arhipelagul Cycladelor, avand un relief preponderent muntoas, maturat de vanturi si scaldat de apele cristaline ale marii. Amorgos se intinde pe o lungime maxima de 33 de kilometri, avand o latime ce variaza de la 1,5 pana la 6 kilometri si o suprafata de 126,3 km². Cele mai inalte altitudini sunt atinse in Varful Krikelos 822 de metri, Varful Profitis Ilias 699 de metri si Varful Korax de 607 metri.

Amorgos sau Chora este capitala insulei care se afla in centrul acesteia inconjurata de dealuri stancoase si de un peisaj unic. Chora este considerata a fi printre cele mai pitoresti localitati din Ciclade. Orasul Amorgos este cel mai mare de pe insula, fiind un reprezentant autentic al unui oras cicladic impodobit cu numeroase case albe, bisericute si strazi inguste strajuite de castelul venetian construit in secolul al XIII-lea, care la randul sau este flancat de mai multe mori de vant.

Principalul port al insulei Amorgos este Katapola care este amplasat intr-un golf larg, inconjurat de multe plaje micute si marginit spre sud-vest de o campie de coasta. Portul este folosit si ca refugiu pentru barci si nave de croaziera mici. Katapola inseamna, "sub oras" deoarece de aici porneste un drum serpuit ce urca spre Chora, trecand pe langa o creasta unde pot fi vazute ruinele unor mori de vant. Portul Aigiali aflat in sud-est este al doilea port al insulei, de unde pleaca mai multe vase de agrement si unde se gaseste si o plaja cu nisip foarte populara in randul tinerilor, deoarece exista si loc de camping.

Manastirea Hozoviotissas este construita la o inaltime de 300 de metrii pe o stanca ce se ridica deasupra marii. Conform legendei manastirea a fost fondata de catre imparatul bizantin Alexios I Komnenos in anul 1088, in perioada Iconoclasmului, cand icoana Panayiei a fost trimisa de catre o femeie din Hozovo, Palestina si a ajuns in mod miraculos pe insula Amorgos. Alta legenda spune ca manastirea a fost construita in secolul al IX-lea de calugari din Palestina si ulterior fiind renovata de imparatul Alexios I Komnenos. Manastirea Hozoviotissas reprezinta atractia principala a insulei, fiind una dintre cele mai importante monumente ecleziastice ale Greciei. Manastirea se remarca printr-o arhitectura verticala unica datorita modului in care cele opt etaje ale sale sunt inaltate si fixate pe stanca. Pentru a ajunge la manastire vizitatorii trebuie sa urce cele 350 de trepte asemanatoare unui labirint. Chiar daca latimea cladiri depaseste 40 de metri, zidul estic unde se gaseste intrarea in manastire masoara mai putin de cinci metri. Manastirea are peste 100 de incaperi ce formeaza: chiliile calugarilor, salile de mese, bucatariile, diverse depozite, rezervoarele de apa, camerele de oaspeti cat si o biblioteca. Celulele calugarilor sunt sapate in stanca pastrand un concept unic de arhitectura traditionala. In manastire se gasesc doua icoane ale Fecioarei Maria, mai multe moaste din perioada imparatului Alexios Komnenos gasite in manastire, un manuscris, evanghelii, vesminte si ustensile ecleziastice ce dateaza din secolul al X-lea pana in secolul al XIX-lea. De la balconul manastirii pot fi admirate frumusetile salbatice ale insulei.

Turnul si muzeul Gavras se remarca printr-o arhitectura venetiana unica si prin colectiile ce ilustreaza trecutul antic al insulei. Muzeul gazduieste numeroase descoperiri arheologice de pe insula. Alta atractie turistica importanta este reprezentata de grupul de mori de vant aflate pe un deal deasupra Chorei, unele putand fi vizitate, in timp ce altele sunt fie incuiate, fie se afla in ruine.

Vizitatorii se pot relaxa efectunad plimbari intre Katapola si Chora pe numeroase drumuri serpuite ce par ca se catara pe coama dealurilor, sau pe carari ce inconjoara satele. De la Katapola spre Egiali se intinde o carare de-a lungul coastei maturata adeseori de vanturi. Mai pot fi admirate orasele antice, partial excavate la Minos, pe dealurile de deasupra portului Katapola sau Arkessini, pe coasta de sud-vest.

The Big Blue este o epava ruginita aflata langa plaja Kalotaritissa. Epava este a navei comerciale Olympia care a ramas abandonata din februarie 1980, devenind un adevarat simbol si unul dintre cele mai cunoscute si fotografiate locuri din Amorgos.

Tholaria este o mica asezare traditionala din regiunea Aegialis, aflata la o altitudibne de 182 de metri inconjurata de o natura saracacioasa formata din tufisuri, flori, ierburi si stanci. Satul este un exemplu al arhitecturii traditionale cicladice cu case albe si usi albastre, alei intortochiate, taverne si cafenele traditionale alaturi de mica biserica Agioi Anargyroi. Satul Tholaria atrage numerosi vizitatori dornici sa descopere cultura si viata locala.

Amorgos este o insula renumita datorita plajelor si a lagunelor, flancate adeseori de un impresionant peisaj montan. Plaja Kalotaritissa situata in partea de sud a insulei este binecunoscuta datorita apelor sale cristaline, linistite si a peisajelor magnifice. Plaja Aegialis este una dintre cele mai frumoase plaje de pe insula Amorgos, fiind locul in care cuplurile vin sa celebreze ceremonia de nunta, oferindu-si reciproc un juramant inconjurati de mirificul peisaj. Plaja Aegiali aflata in partea de nord a insulei Amorgos se intinde de-a lungul golfului Aegiali si este formata dintr-o mare intindere de nisip. Aegiali este umbrita de numerosi copaci ce feresc turistii de fierbinteala zilelor de vara. Apa marii este linistita, cu o intrare lina in mare, fapt ce o face perfecta perfecta pentru familiile cu copii. Plaja este marginita de taverne, baruri si cafenele. Agia Anna este cea mai faimoasa plaja din Amorgos, fiind un loc misterios situat langa capitala insulei, printre stanci, la poalele manastirii Hozoviotissa. Plaja este acoperita cu pietris spalata de ape limpezi cu nuante de turcoaz, inconjurata de stanci si pesteri. Plaja Mouros este inconjurata de un peisaj stancos si pesteri izolate fiind una dintre cele mai impresionante si frumoase plaje din Amorgos. Plaja Maltezi este o plaja acoperita cu nisip aflata in vecinatatea portului Katapola, fiind accesibila doar cu barca. Mikri Vlyhada este o plaja acoperita cu pietris linistita si retrasa, cu ape cristaline accesibila printr-o poteca abrupta.

Insula Thassos, denumita si "Insula de Smarald" a Greciei este situata in bazinul nordic al Marii Egee, avand o suprafata de 398 km², o lungime de 24 de kilometri, o latime de aproximativ 20 de kilometri si o linie de coasta ce se intinde pe o lungime de 116 kilometri. Thassos are o forma aproape circulara fiind a douasprezecea insula greceasca ca marime si cea mai nordica dintre insulele arhipelagului grecesc. Thassos este o insula stancoasa de origine vulcanica cu o altitudine maxima atinsa pe Muntele Ipsario a carui varf masoara 1.204 metri si care formeaza centrul geografic al insulei. Pantele muntelui Ipsario sunt strabatute de parauri ce spala coastele insulelor dupa care se varsa in mare. Aceste zone sunt in cea mai mare parte verzi, fiind acoperite cu paduri de pini, brazi, stejari si castani cat si de alte plante exotice. Litoralul insulei este stancos spre est si vest si nisipos spre nord si sud.

Thassos are o populatie de aproximativ 18.000 de locuitori, majoritatea fiind concentrata in capitala Limenas cunoscuta si sub denumirea de Thassos Town careeste cel mai important oras al insulei inca din antichitate. In zilele noastre aici se afla centrul administrativ si comercial al insulei Thassos. Orasul Limenas este situat intre Capul Evreokastro si Capul Pachi, aici gasindu-se cel mai mare port al insulei folosit pentru transporturi maritime sau pentru a asigura legatura intre insula si Grecia continentala prin intermediul Feriboturilor.

Agora antica sau Piata Veche din capitala insulei era locul in care comerciantii se intalneau pentru a vinde si cumpara o varietate mare de produse alimentare si nealimentare. Agora antica din Thassos se afla in partea de nord-vest a capitalei Limenas in vecinatatea portului. Agora antica a fost descoperita de arheologi doar in urma cu cateva decenii, fiind construita intre secolele IV - II i.e.n. pe o suprafata destul de mare. In centrul agorei se afla ruinele sanctuarelor zeitatilor Artemis, Theagenes si Zeus, la mica distanta de acest ansamblu arhitectonic mai pot fi admirate templul lui Dionysos sau templul lui Poseidon la care se ajunge parcurgand o alee strajuita de un zid de piatra.

Muzeul de Arheologie se afla in vecinatatea agorei fiind unul dintre cele mai reprezentative muzee de arheologie din Grecia de Nord. Muzeul a fost deschis in anul 1934, si gazduieste colectii de sculptura, ceramica antica, elemente arhitectonice ce provin din jurul secolului VII i.e.n. pana in secolul VII e..n. Colectia ilustreaza evolutia diverselor civilizatii dezvoltate in arealul Marii Egee. Piesa centrala a muzeului este o statuie reprezentand un kouros descoperita in templul dedicat zeului Apollo.

Teatrul Antic aflat si el in vecinatatea agorei antice a fost construit in secolul al V-lea conform scrierilor lui Hipocrate, care spune ca aici se dadeau reprezentatii dramatice si muzicale, ulterior avand loc si lupte cu gladiatori. Teatrul antic avea o capacitate de 3.000 de locuri si a fost folosit pana in secolul al X-lea e.n. trecand prin mai multe etape de reconstructie, ultima datand din perioada romana. In zilele noastre au mai ramas in picioare doar cateva coloane de marmura din constructia initiala precum si inscriptiile cu numele posesorilor lojelor. In incinta teatrului, se mai organizeaza si in zilele noastre ocazional spectacole dramatice mai ales in cadrul Festivalul de Arta Dramatica.

Portul militar din Thassos sau Vechiul port al orasului Limenas era o adevarata opera de arta, acesta este protejat de doua turnuri fortificate si de un zid de marmura. Accesul se face pe un drum pavat cu piatra ce porneste din port spre vechea agora. In acest port nu puteau ancora corabiile de dimensiuni mari.

Acropola din Thassos se afla pe platoul de pe varful unui deal din apropiere, la o altitudine de 137 de metri, aceasta a fost construita in Era Bizantina, insa prezinta influente venetiene din perioada ocupatiei. La Acropola se ajunge parcurgand vechiul drum ce porneste din dreptul Teatrului Antic si care este strajuit de un zid antic din piatra. Acropola gszduia sanctuarul lui Apollo si trezoreria unde erau adapostite bogatiile orasului. In continuare vechiul drum duce spre Sanctuarul zeitei Atena si al zeului Pan care se afla partea superioara al dealului. De aici se deschide o minunata panorama spre Acropola si spre intreaga insula.

Limenaria este cel de-al doilea oras ca marime din Thassos, acesta este situat pe coasta de sud-vest a insulei Thassos, la 38 de kilometri de Limenas. Arhitectura Limenariei este diferita de cea a restului insulei deoarece aici se regasesc numeroase case turcesti construite in stil neoclasic la inceputul secolului al XX-lea. Muzeul etnografic din Limenaria Thassos si-a deschis portile in anul 1993 fiind gazduit in fostul birou local din centrul orasului. Colectiile muzeului ilustreaza traditia si cultura locala printr-o colectia formata din numeroase artefacte de uz casnic si articole de imbracaminte cum ar fi: broderii, tesaturi, costume traditionale, sobe, un razboi de tesut cat si diverse unelte folosite in gospodarii sau in industrie. Alta atractie turistica a Limenariei o reprezinta portul de unde se pot efectua excursii pe mare cu una din barcile traditionale. In partea estica Limenariei se afla Palataki sau Micul palat construit in anul 1905, care a era sediul companiei miniere Speidel, dupa care a fost abandonat si renovat recent de localnici. Principale atractii de aici sunt pestera aflata sub Palataki si Plaja minelor unde se gasesc mine de fier abandonate.

Satul Kastro este printre cele mai vechi asezari de pe insula daca nu cea mai veche. Acesta a fost abandonat o perioada lunga de timp, fiind recent renovat si o parte dintre casele vechi au fost transformate in spatii de cazare. Kastro este un sat singuratic de munte, izolat de lume, construit pe o stanca la o altitudine de 450 de metri, acesta fiind in trecut un ultim bastion in fata invadatorilor si a piratilor ce atacau insula la inceputul secolului al XIV-lea.

Satul Theologos este un sat de munte situat in centrul insulei Thassos, unde pe vremea Imperiului Otoman se gasea vechea resedinta a guvernatorului insulei si centru administrativ, fiind pentru o vreme indelungata cea mai importanta localitate de pe insula Thassos. Theologos aflat la o altitudine de 200 de metri este un sat cu case traditionale construite in stil macedonean ce inca mai pastreaza farmecul unor vremuri apuse, cu casele de piatra si tavernele tipic grecesti. Principalele obiectivele turistice ale satului Theologos sunt Muzeul Folclorului, dedicat stilului de viata traditional al localnicilor, Casa Memoriala a cunoscutului autor grec Vassilis Vassilikos Thasitis si Biserica Agia Paraskevi.

Satul Kallirakhi este unul dintre cele mai mari sate de pe insula, unde turistii sunt asteptati cu preparate traditionale, cu aer curat si plimbari pe stradutele inguste ale satului, inconjurati de un cadru natural unic si de o frumoasa arhitectura traditionala. De o importanta deosebita se bucura si cele doua biserici Templului Kallirachi si biserica Saint Thekla.

Satul Panagia aflat la o altitudine de 300 de metri se gaseste la o distanta de 8 kilometri de Limenasi si a fost construit departe de coasta pentru a fi ferit de atacurile piratilor. Satul Panagia este un sat traditional recunoscut pentru renumitul ulei de masline ce se produce la Fabrica de ulei Sotirelis din Panagia. Locul de intalnire a localnicilor este piata centrala, mereu animata si viu colorata, strajuita de cladiri traditionale si de taverne cu masute amplasate la umbra groasa a copacilor batrani. Principalul obiectiv turistic din Panagia este Biserica Panagia construita in secolele XVII - XVIII, frumos decorata cu icoane bizantine ce provin din secolele XIV - XV. Biserica este considerata a fi cea mai impunatoare constructie de pe insula.

Satul Aliki era populat inca din antichitate, aici aflandu-se vechile cariere de marmura exploatate pana in epoca romana. In zilele noastre mai pot fi vazute blocurile uriase de piatra de pe fundul marii. Cele doua golfuri din vecinatatea satului erau folosite ca porturi, unde vasele erau incarcate cu marmura. In vecinatatea plajei Alyki se afla ruinele Templului Dioscurilor ce dateaza din secolul V i.e.n.

Giola este probabil cel mai vizitat loc din Thassos fiind o spectaculoasa piscina naturala aflata intre stancile de pe litoral, intr-o locatie izolata, accesibila doar pe jos in regiunea Astris, din partea de sud-est a insulei Thassos. Giola este inconjurata de stanci sub forma unor pereti naturali ce ajung la o inaltime de aproape 8 metri. Giola din Thassos s-a format ca urmare a prabusirii tavanului unei grote, dand nastere unei mici piscine naturala despartita de mare printr-o stanca ingusta, ceea ce face ca apa marii sa patrunda usor. Astfel, fiecare val aduce in Giola apa proaspata din mare, insa ramane mult mai calda decat apa marii. Giola are ape limpezi, destul de adanci, putandu-se vedea pe fundul bazinului mai multe stanci pe care se afla numerosi arici de mare.

Golden Beach aflata la 10 kilometri de capitala Limenas este cea mai populara plaja de pe insula Thassos. Plaja are o lungime de aproape doi killometri fiind acoperita cu nisip fin si scaldata de ape cristaline foarte limpezi. Golden Beach este ideala pentru familii cu copii, deoarece apele ce scalda tarmul nu sunt adanci si marea este mai mereu linistita. Plaja are dotari moderne, fiind prevazuta cu locatii pentru inchirierea sezlongurilor si umbrelor, existand si centre pentru practicarea sporturilor nautice. Paradise Beach este formata dintr-o fasie de nisip fin, cu ape de nuante verzui-albastrui si inconjurata pe uscat de abrupturi stancoase si de paduri care dau culoare peisajului. Aceasta este destinatia ideala pentru cei ce iubesc valurile sau practica windsurfingul. Plaja se afla la aproximativ 20 de kilometri distanta de orasul Limenas. Plaja Marble este acoperita de pietricelele marunte din marmura alba care au luat locul nisipului, dand un farmec aparte plajei inconjurata de apele cu nuante de smarald. Plaja este foarte bine organizata, fiind prevazuta cu sezlonguri si umbrele. Plaja Makryammos este o plaja acoperita cu nisip fin, amplasata intr-un mic golf in imediata vecinatate a orasului Limenas. Plaja este bine echipata cu sezlonguri, umbrele, centre pentru inchirierea echipamentelor necesare sporturilor nautice cat si baruri pe plaja. Plaja Aliki este recunoscuta datorita plajei cu nisip alb inconjurata de padurile de pini si de gradinile de maslini ce racoresc atmosfera. Apele sunt foarte calme datorita celor doua golfuri, cu o adancimea mica fiind ideale pentru familiile cu copii. Plaja Pefkari se gaseste in partea sudica a insulei Thassos, la o distanta de aaproximativ un kilometru de satul Potos. Plaja are o lungime de 300 de metri, este acoperita cu nisip, presarat pe alocuri cu pietrecele si scaldata de ape limpezi. Plaja Livadi este o plaja izolata, inconjurata de munti inalti, perfecta pentru cei care cauta linistea si vor sa se ascunda de frenezia turistica deseori intalnita pe tarmurile insulei Thassos. Plaja Livadi aflata la o distanta de 38 de kilometri de Limenas si la 12 kilometri de Potos, beneficiaza de facilitati moderne, precum sezlonguri si umbrele. Plaja Psili Ammos sau Plaja cu nisip fin se numara printre preferatele turistilor, deoarece se spune ca nisipul fin de pe plaja are proprietati binefacatoare. Plaja are o lungime de doar 250 de metri fiind una dintre cele mai cosmopolite plaje din Thassos, bucurandu-se de un restaurant, un bar, teren de volei si un mini market. Alte plaje de pe insula sunt: Plaja Psili Ammos unde se organizeaza numeroase petreceri pe plaja, Plaja Astris de un pitoresc aparte cu ape mereu involburate, Plaja Skala Maries aflata intr-un mic golf din apropierea portului, Plaja Skala Rachoniou aflata in partea de nord-vest a insulei este o plaja intinsa cu nisip fin, Plaja Skala Prinos se afla ascunsa pe coasta de vest a insulei Thassos, la o distanta de 14 kilometri de Limenas si Plaja La Scala care este o plaja luxoasa aflata la 4 kilometri de Limenas unde principalul element al plajei este confortul oferit.

Samothraki este o insula stancoasa aflata in nordul Marii Egee, cu o lungime maxima de 17 kilometri, o latime de 13.7 kilometri si o suprafata totala de 178 km². Insula are o forma ovala, cu o lungime a coastei de 59 de kilometri, dintre care 35 de kilometri sunt plaje, majoritatea acoperite cu pietricele mici. Insula Samothraki este unica prin natura sa virgina, cu Muntele Saos care ocupa cea mai mare parte a insulei, aici atingandu-se inaltimea maxima de de 1.611 metri in varful Fegari. Insula are o vegetatie saracacioasa, numeroase cascade, piscine mici si bazine naturale unde se acumuleaza apa pe tot parcursul anului. Samothraki este diferita fata de orice alta insula datorita reliefului sau predominant muntos ?ia plajelor rare care o transforma intr-o destina?ie ideala in randul iubitorilor de natura.

Capitala insulei Samothraki este Chora care se gaseste in partea de nord-vest, intr-o mica depresiune ce se deschide intre culmile Muntelui Saos, aceasta fiind printre putinele capitale ale insulelor grecesti ce nu este amplassata pe tarm. Principalul motiv pentru care a fost construita spre interiorul insulei este acela ca in perioada Evului Mediu timp de mai multe secole piratii au reprezentat unul dintre principalele amenintari, astfel Chora trebuia ascunsa si construita intr-un loc ce putea fi usor aparat.

Chora fost declarata in anul 1978 ca fiind "Asezare traditionala" conservata istoric, deoarece a reusit sa-si pastreze identitatea traditionala, prin traditii, port si arhitectura. Casele sunt construite din bazalt si gresie rosie, strazile sau pietruite iar pietele sunt pavate cu piatra cubica. Casele traditionale din piatra au de obicei doua etaje, un balcon de lemn, acoperis de tigla rosie si sunt foarte ingramadite unele in altele.

Principalul obiectiv turistic din Chora il reprezinta chiar orasul care este o veche asezare ce prezinta un farmec aparte, cu stradute inguste ce serpuiesc in panta facand legatura cu ruinele cetatiii genoveze cunoscuta ca Cetatea lui Gateluzzi din Chora. Ruinele cetatii medievale se afla in partea de nord-est, pe un varf de stanca de unde domina capitala de la o inaltime de aproape 250 de metri.

Cetatea fost construita intre anii 1431 - 1433 de catre familia Gateluzzi, de origine genoveza, care a stapanit in Samothraki peste 25 de ani, incepand cu anul 1430. Palamedes Gateluzzi era membrul unei familii de negustori instariti din Genova, care a primit dreptul de stapanire asupra insulelor Samothraki, Lemnos si Lesbos cat si a coastei Traciei de la imparatul bizantin Ioan al V-lea Paleologul, caruia i-a oferit sprijinul la preluarea tronului Bizantului in defavoarea lui Ioan al VI-lea Cantacuzino. Fortificatia interioara, este compusa dintr-un zid si un turn patrat aflat in parte vestica unde este protejat si de configuratia terenului, fiind usor de aparat. Turnul cetatii se ridica semet, fiind usor vizibil aproape din orice punct al capitalei. Fortificatia exterioara ocupa o suprafata de 950 m² si era folosita pentru a adaposti locuitorii din zona in caz de necesitate.

Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construita in anul 1857 si sfiintita in anul 1875, aceasta reprezentand cel mai important loc de cult de pe insula si una dintre cele mai vechi constructii religioase ramase in picioare. Biserica gazduieste icoana Panagiei Krimniotissa, provenita de la bisericuta cu acelasi nume, aflata in partea de sud a insulei. Pe langa uriasa colectie de icoane, turistii mai pot admira numeroase carti vechi tiparite la Venetia intre secolele XVI - XIX cat si cele mai importante moaste ale insulei formate din craniile celor cinci neomartiri cat si cateva oase ale acestora.

Muzeul Etnografic din Chora ilustreaza traditiile obiceiurile si istoria insulei. Muzeul se afla in vecinatatea Biserici Adormirea Maicii Domnului, fiind gazduit intr-o casa traditionala din piatra, cu etaj, construita in secolul al XIX-lea. In anul 1952, cladirea actualului muzeu a fost donata comunitatii de Dimitrios Asdranias, cetatean american de origine greaca, aici a functionat la inceput primul gimnaziu din Samothraki, apoi un spital si in final a fost transformata in muzeu. Muzeul a fost inaugurat in anul 1985, la initiativa Asociatiei Culturale din Samothraki, cu sprijinul Primariei si prin contributia locuitorilor insulei. La parterul muzeului se gasesc obiecte si ustensile folosite in cadrul ocupatiilor si mestesugurilor traditionale cum ar fi cresterea animalelor, agricultura si tesutul. Aici se gasesc expuse unelte agricole, obiecte folosite de pastori si de crescatorii de animale, unelte pentru prelucrarea firelor, precum si un razboi de tesut. La etaj a fost reconstituita o locuinta traditionala din Samothraki, cu un pat de fier ce provine din anul 1929, acoperit cu o cuvertura de matase. Este reprodus si un salon din vechile case ale locuitorilor mai bogati, acesta are o canapea cu perne decorative, o masuta pentru servirea cafelei si un cufar cu tesaturi. In muzeu mai este expusa si o colectii cu fotografii vechi ce ilustreaza viata de odinioara a locuitorilor din Samothraki.

Cea mai mare localitate de pe insula Samothraki este Kamariotissa, aflata in partea de nord-vest, intr-un golf protejata de capul Akrotiri. Kamariotissa este principal port si singura legatura cu Grecia continentala sau cu restul insulelor. In imediata apropiere a portului se gaseste un mic parc unde se afla un monument al zeitei Niki. In dreptul portului isi are punctul de pornire o promenada pe marginile careia se insira numeroase hoteluri, vile, taverne, baruri, cafenele cat si magazine de suveniruri.

Biserica din Kamariotissa ce se afla in apropierea portului pe una din micile stradute din spatele promenadei. Biserica are hramul Adormirii Maicii Domnului, fiind faimoasa datorita icoanei Panagia Kamariotissa, care conform legendei a fost gasita in jurul secolului al IX-lea. Aceasta a fost zarita luminand in apa de catre pescarii Lambros, Paul si de fratele sau mai tanar, Raxis. Indreptandu-se spre acea lumina pescarii au descoperit in valuri o cutie de argint, in interiorul careia se afla o icoana ce purta inscriptia Panagia Kamariotissa. Dupa ce au adus-o la mal au luat hotararea de a construi o capela pe locul unei vechi biserici pentru a pastra icoana. In jurul anului 1970 cand a fost renovata vechea biserica construita in anul 1837, au fost descoperite ruinele fundatiei unei bazilici paleocrestine, ce provine din secolele V - VI. Icoana Panagiei Kamariotissa este protectoarea localitatii Kamariotissa cat si a insulei. Anual, in prima zi de joi de dupa Paste locuitorii insulei participa la marea sarbatoare a Kamariotissei, deoarece se crede ca in aceasta zi au asezat pescarii icoana pe locul unde a fost ridicata ulterior biserica.

Panagia Krimniotissa este o mica biserica aflata in sudul insulei construita pe o stanca de unde domina mediu inconjurator deschizandu-se privelisti uimitoare spre plaja Pachia Ammos si a Marii Egee cu insula Gokceada. Biserica a fost construita in anul 1887 si renovata in anul 1999, dupa ce a fost afectata de un incendiu. Pentru a ajunge la biserica vizitatorii trebuie sa urce cele 50 de trepte sapate in stanca, dupa care poate fi admirata in toata splendoarea sa mica biserica alba, strajuita de tufele de leandru aflate langa intrare.

Biserica din Ano Meria se afla in nord-estul insulei pe tarmul marii, intr-un mic golf cu ape inspumate, denumit Agia Paraskevi. Biserica se gaseste la 2,2 kilometri distanta de podul ce trece peste raul Fonias si cu 600 de metri inainte de intersectia cu drumul spre satul Ano Meria. Biserica din Ano Meria este caracteristica zonei, fiind de mici dimensiuni, alba cu ferestre si usi albastre si cu acoperis traditional din tigle. In partea dreapta se gaseste o mica clopotnita, in stanga o cismea si cateva banci umbrite de platani langa intrarea in biserica. Interiorul bisericii este simplu, cu peretii acoperiti de icoane si in centru cu icoana Sfintei Paraschiva, careia ii este dedicata biserica.

Ruinele Sfintei Manastiri a lui Hristos se gasesc la est de Therma, intre raurile Gria Vathra si Kardelis. Manastirea a fost construita in perioada bizantina tarzie, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Incepand cu anul 1771 manastirea a intrat in subordinea Manastirii Iviron de la Muntele Athos datorita dificultatilor materiale si a starii avansate de degradare. Incepand cu secolul al XIX-lea a fost abandonata,in zilele noastre ramanand doar ruinele bisericii principale, precum si cele ale cladirilor care faceau parte din complexul monastic, un bazin de apa, cateva chilii si o brutarie, toate imprejmuite de un zid. Ruinele bisericii ne indica faptul ca era de dimensiuni mici, undeva la 12 metri lungime si putin peste 4 metri latime. Interiorul bisericii era impartit in pronaos si naos si avand o singura absida spre est. Zidurile erau construite dintr-un amestec de piatra, caramida, mortar, bucati de tigla cat si diverse fragmente provenite de la Sanctuarul Marilor Zei.

Sanctuarul Marilor Zei aflat in partea de vest a orasului antic Paleopoli era unul din putinele sanctuare din Grecia unde se desfasurau ceremonii de initiere. Datorita secretului ce invaluia aceste ceremonii, exista putine informatii ce au ramas pana in zilele noastre. Sanctuarul, dateaza din epoca bronzului fiind reconstruit in repetate randuri dupa ce a fost distrus de cutremure sau de atacurile piratilor. Dupa crestinarea insulei, si dupa ce crestinismul a devenit religie oficiala, sanctuarul a ajuns sa fie abandonat treptat. Conform legendei in acest loc s-au intalnit parintii lui Alexandru cel Mare, regele Filip al II-lea si printesa Olimpia, in timpul unor ceremonii de initiere. Ruinele orasului antic Paleopoli si Sanctuarul Marilor Zei, sunt amplasate intr-o vale impadurita a Muntelui Saos, pastrand parca de-a lungul timpului atmosfera sacra a locului unde initiatii si discipoli luau parte la activititile religioase ale sanctuarului.

Muzeul de Arheologie din Samothraki se afla in Palaiopoli in apropierea Sanctuarul Marilor Zei, intr-o cladire mica construita de Scoala Americana de Studii Clasice din Atena intre anii 1939 - 1955. Colectiile muzeului expuse in cele cinci incaperi ilustreaza istoria insulei prin exponatele descoperite pe insula Samothraki de catre Scoala Americana de Arheologie, restul fiind descoperiri intamplatoare ale locuitorilor sau donatii. In prima incapere sunt expuse fragmente arhitectonice restaurate si reconstituiri partiale de la trei dintre cele mai importante cladiri din Sanctuarul Marilor Zei. In a doua incapere sunt expuse fotografii si informatii ale cercetarilor arheologice efectuate pe insula de-a lungul timpului. A treia incapere a fost redeschisa in anul 2021 si gazduieste fragmente restaurate recent din cladirea dedicata Marilor Zei de urmasii lui Alexandru cel Mare. Incaperile a patra si a cincea gazduiesc diverse exponate descoperite sau donate de populatie.

Laguna Agios Andreas situata in partea de nord-vest a insulei a fost declarata Arie naturala protejata, fiind una dintre cele mai importante zone umede din Samothraki. Laguna se intinde pe o suprafata de aproape 500 m², avand o adancime medie de 1,5 metri si o adancime maxima de 5 metri. Laguna Agios Andreas este in sine un ecosistem pentru pasarile si fauna piscicola a regiunii. Capul Akrotiri este format dintr-o fasie de pamant ce inainteaza adanc in mare, formand numerosi curenti. Zona capului Akrotiri este periculoasa pentru ambarcatiunile ce se apropie prea mult de tarm, mai ales ca vanturile de nord si nord-vest bat cu mare putere.

Satul Proorocului Ilie este o mica asezare de munte, situata in partea de vest a insulei ce se ridica semet pe varfurile muntelui Saos, de unde se deschid superbe privelisti spre insulele Lemnos si Imbros cat si spre Muntele Athos.

Insula Samothraki are numeroase plaje inconjurate de peisaje unice, dintre care cea mai cunoscuta este Plaja Pachia Ammos care este singura plaja cu nisip la care se poate ajunge cu masina. Pachia Ammos se afla in sud, la capatul unui drum de 17 kilometri ce pleaca din portul Kamariotissa. Plaja are dotari moderne, sezlonguri, umbrelute, dusuri, cabine de schimb, beach baruri si numeroase taverne. Plaja Kipos este cea mai intinsa plaja din Samothraki, aceasta este de o frumusete exotica deoarece este acoperita cu pietricele de culoare cenusie ce contrasteaza cu albastrul intens al apei. Plaja se intinde pe o distanta de cativa kilometri, este o plaja linistita cu dotari moderne. Plaja Vatos este acoperita cu nisip si pietricele, adapostita de numeroase golfuletele, cu ape cristaline si cu un peisaj impresionant. Principalul dezavantaj al aceste plaje este accesul dificil. Plaja Limnidi se afla pe tarmul nordic, este o plaja lata acoperita cu pietris, unde pe durata verii functioneaza un beach bar si pot fi inchiritate sezlonguri.

Insula Lemnos de origine vulcanica se afla in partea de nord a Marii Egee la o distanta de 33 de kilometri nord-est de insula Imvros si la aproximativ 37 de kilometri sud-sud-vest de insula Ayios Efstratios. Lemnos are o suprafata de 477,583 km², o lungime de aproape 30 de kilometri si o latime de aproximativ 28 de kilometri, fiind a 8-a cea mai mare insula a Greciei cu o coasta ce are o lungime de 260 de kilometri. Lemnos are un relief in cea mai mare parte plat, crescand in inaltime spre nord-vest unde predomina dealurile cu altitudinea cea mai mare in Muntele Vigla, ude atinge 470 de metri. Insula are plaje lungi, numeroase golfuri adapostite, peisaje uimitoare si frumoase sate traditionale cu case de piatra. Economia insulei se bazeaza pe agricultura inca din perioada bizantina cand Lemnos era considerat granarul Constantinopolului. In zilele noastre pe insula se cultiva grau, orz, susan, vita-de-vie, migdale, smochine, pepeni, rosii, dovleci si masline. Insula este renumita datorita branzeturilor sale feta si melipasto, cat si pentru iaurtul clasic.

Capitala si portul principal al insulei este Myrina, cunoscuta si sub numele de Kastro pana in anul 1955. Myrina este una dintre cele mai importante atractii ale insulei, aici ducandu-si viata aproape jumatate din intreaga populatie a insulei. Capitala este asezata intre doua golfuri si o veche cetate bizantina care domina imprejurimile oferind privelisti spectaculoase asupra intregii zone. Micul orasel are o frumusete nobila fiind cea mai cosmopolita asezare a insulei, unde arhitectura veche se imbina armonios cu cea moderna. Din port porneste o strada comerciala pavata cu piatra spre cealalta parte a orasului, trecand prin piata centrala si continuandu-se spre Romeikos Gialos, zona pitoreasca a orasului, unde se gasesc vechile conace si o multime de taverne.

Punctul central al orasului este Kastro sau castelul medieval ridicat sus pe o stanca pe locul in care se afla acropolisul in antichitate, pe un promontoriu abrupt si stancos. Constructia castelului a fost inceputa de imparatul bizantin Andronikos I in anul 1186 si a fost finalizata de catre venetienii, candva intre anii 1207 - 1269. Castelul a fost in mare parte distrus cand a fost asediat de rusi in anul 1770, insa ulterior parti mari ale zidurilor si portilor au fost restaurate. Printre zidurile castelului se plimba o multime de caprioare libere, dupa ce municipalitatea a adus, in urma cu cativa ani, cateva exemplare care s-au inmultit, ajungand sa numere aproximativ 70 de capete.

Muzeul de Arheologie din Myrina a fost infiintat in anul 1963 si este gazduit intr-un conac neoclasic cu trei etaje situat in Romeikos Gialos. Muzeul gazduieste diverse exponate descoperite in urma sapaturilor efectuate de membrii Scolii Arheologice Italiene in siturile antice Poliochni, Kavirio, Ifestia si in alte locuri de pe toata insula. La primul nivel sunt expuse artefacte ce provin din perioada preistorica si din Epoca cuprului, cateva statui din marmura si obiecte funerare. La nivelul al doilea doi sunt expuse artefacte ce provin din perioada clasica a insulei, din secolul al VIII-lea pana in secolul al VI-lea i.e.n.

Capela Panagia Kakaviotissa este construita intr-o pestera aflata la 4 kilometri distanta de Myrina. Panagia Kakaviotissa a fost construita in anul 1416 de cativa calugari dupa ce au reusit sa scape de invazia turca din insula Agios Efstratios, devenind un adapost pentru calugari si pustnici. Din varful muntelui Kakavos aflat la o altitudine de 260 de metri se deschide o priveliste impresionanta spre Marea Egee si spre versantul muntelui Lemnos.

Poliochni este cel mai vechi sat din Grecia, fiind o veche asezare umana aflata pe coasta de est a insulei Lemnos la 15 kilometri est de Myrina. Ruinele din Poliochni dateaza din jurul anului 4000 i.e.n., considerandu-se ca este una dintre cele mai vechi asezari umane din Europa. Situl arheologic a fost descoperit in urma sapaturilor efectuate incepand cu anul 1930 de catre membrii Scolii Italiane de Arheologie de la Atena, ajungand ca in zilele noastre sa fie cel mai important sit arheologic al insulei. In antichitate Poliochni si Troia erau cele mai importante asezarari din nordul Marii Egee. Satului Poliochni i s-a atribuit statutul de "Parc Cultural al Europei".

Desertul din Insula Lemnos este un desert in miniatura ce masoara doar 69 m², insa este asemanator unui desert veritabil schimbandu-si in mod constant forma datorita vantului ce formeaza dune de nisip auriu. Nisipul auriu moale este luat de vant de pe plajele din apropiere si depus aici, formand un fenomen extrem de rar si suprarealist ce atrage anual numerosi vizitatori. Flora din Desertul Lemnos este compusa din flori de mici dimensiuni, cimbru, maslini salbatici si cateva salcii.

Satul Kontopouli se afla la o distanta de 32 de kilometri de Myrina si este cunoscut datorita faptului ca aici au fost exilati poetii si carturarii greci dupa cel de-al doilea razboi mondial. In apropiere de Kontopouli se gasesc lacurile sarate Alyki, Hortarolimni si Asprolimni Alyki care formeaza zona umeda ce comunica cu marea printr-un mic canal. Pe durata verii apa din lacuri se evapora, ramanand pe fundul lacurilor o sare cristalizata de inalta calitate ce este extrasa si folosita in industrie. Zona umeda formata din cele trei lacuri a fost declarata rezervatie naturala protejata,.

Kotsinas este o mica localitate din nordul insulei unde se gaseste un pitoresc port pescaresc precum si o cetate medievala ce atrage anual numerosi turisti. In apropierea satului Kotsinas se afla Muntele Despotis, numit in antichitate Mosichle si unde conform legendei este locul in care zeul focului, Hefaist a aprins un foc urias.

Majoritatea plajelor din Lemnos sunt acoperite cu nisip, sunt linistite si retrase oferind intimitate si un peisaj de vis. Plaja Keros are o lungime de aproape 5 kilometri, este acoperita cu nisip, are ape limpezi si este brazdata de vanturi, motiv pentru care este preferata amatorilor de windsurfing si kitesurf, incurajati si de cursurile oferite de scoala de windsurfing si kitesurf de pe plaja. Plaja Romeikos Gialos este plaja situata aproape de centrul Myrinei, cu ape transparente si nisip fin, cu amenajari moderne, unde turistii se pot relaxa fara a parasi orasul. Plaja Kotsinas este o plaja cu dotari moderne, acoperita cu nisip alb fin si cu ape putin adanci, recomandata familiilor cu copii mici. Plaja Platis Gialos este o plaja mare, acoperita cu nisip alb, scaldata de ape limpezi si cu amenajari moderne. Turistii se pot racorii la barul de pe plaja, sau pot inchiria sezlonguri si umbrele pentru relaxare. Plaja Skala Kaloni este una dintre cele mai moderne plaje de pe insula, aici infrastructura turistica este foarte bine dezvoltata cu numeroase accesorii de plaja, umbrelute, sezlonguri, spatii amenajate pentru practicarea sporturilor acvatice cat si restaurante sau cafenele. Plaja Agios Ermugenis aflata in Golful Gera este una dintre cele mai pitoresti plaje ale insulei. Golful Gera este aproape complet inconjurat de aceasta plaja ce se desfasoara intr-un cadru natural aparte, ferit de aglomeratie si perfect pentru o odihna in liniste. Plaja Gomati este situata in nordul insulei in vecinatatea dunelor de nisip, aceasta este ideala pentru iubitorii de camping si windsurfing. Este o plaja salbatica neamenajata, incadrata intr-un cadru natural unic de o salbaticie rara. Saravari este o alta plaja salbatica, acoperita cu un strat de pietricele iubita mai ales de turistii veniti cu cortul sau cu rulota. Aceasta este ideala ca loc de campare si ca punct de plecare in explorarea insulei.

Insula Lesbos se afla in partea de nord a Marii Egee, find a treia ca marime dintre insulele greceasti cu o suprafata de 1642,3 km². Lungimea totala a coastei este de aproximativ 352 de kilometri, avand o lungime maxima de 71 de kilometri si o latime maxima de 42 de kilometri. Relieful insulei este variat, de la suprafetele impadurite se face tranzitia spre o zona stancoasa si vulcanica, unde din loc in loc se gasesc izvoare termale, multe dintre ele datand inca din antichitate. Insula Lesbos este denumita si Insula de Smarald datorita varietatii si abundentei florei locale, ce da o nuanta de verde intens intregit de cei peste 11 milioane de maslini care acopera peste 40% din insula.

Cea mai inalta altitudine de pe insula este atinsa in varful muntelui Olympos si masoara 967 de metri, muntele fiind declarat rezervatie biologica de catre UNESCO. Muntele Olympos se afla in sudul insulei Lesbos si se intinde de la campiile Polichnitos si Gera pana in satul Plomari, fiind considerat un adevarat paradis botanic deoarece gazduieste peste 1.400 de specii de plante, dintre care o parte sunt rare, prezintand un mare interes ecologic. Bogatia florei de pe insula se datoreaza distantei reduse fata de Asia Mica, astfel ca pana in partea continentala a Turciei sunt doar 9,1 kilometri. Muntele Olympos este in mare parte impadurit cu castani, si diferite specii de pini, dintre care pinul negru este endemic in Lesbos si foarte rar in Europa. Tot in acest areal se gasesc 12 specii de orhidee rare in Europa si aproape inexistente in Grecia, precum Compera Comperiana, Himantoglossum Comperianum, Grisebachii, Sideritis Sipylea Tea, Pea Paeonia Mascula, Centauri Cemtaurea Urvillei si Viola Viola Heldreichiana.

Insula mai este cunoscuta ca fiind sursa unuia dintre cele mai bune ouzouri din Grecia si a faptului ca aici s-a nscut in secolul al VII-lea i.e.n. poeta Sappho, care a fost cea mai de seama poeta lirica a antichitatii grecesti.

Capitala si portul principal al insulei este Mytilene, un oras construit pe sapte dealuri, vegheat de castelul Gateluzzi si de biserica Sfantul Therapon cu cupola sa impresionanta. Mytilene are o arhitectura ce combina elementele arhitecturale asiatice cu cele europene, fiind influentata in mare parte de relatiile comerciale pe care le avea atat cu Europa cat si cu Asia Mica. In Mytilene pot fi admirate numeroase conace neoclasice construite in secolele XVIII - XIX si la inceputul secolului al XX-lea, cand orasul era un puternic centru financiar si comercial.

Castelul din Mytilene se afla situat pe partea superioara a unui deal, aflat la ranul lui in nordul orasului in apropierea portului. Castelul a fost construit initial in secolul al VI-lea de imparatul Iustinian si ulterior reconstruit in secolul al XIV-lea, de Francesco I Gattilusio care a fost primul membru al familiei Gattilusio, acesta a guvernat insula Egee Lesbos ca vasal al imparatului bizantin. Castelul este un important obiectiv turistic, unde turistii pot admira: vechile galerii subterane unde se refugiau locuitorii pe perioada razboiului, un imens rezervor de apa cu o capacitate de 4.000 m³, o scoala islamica, baile otomane construite in perioda imperiului otoman, criptele si turnul reginei. Pe perioada verii, in castel se desfasoara numeroase evenimente culturale.

Strada Ermou este principala artera comerciala a orasului Mytilene, cat si a insulei, fiind o strada frumoasa cu cladiri vechi si magazine ce comercializeaza suveniruri si produse traditionale. Strada Ermou trece pe langa Yeni Tzami, o veche moschee turceasca din secolul al XIX-lea, continuandu-se spre Biserica Sfantul Therapon care domina inaltimile orasului Mytilene cu frumoasa sa cupola. Arhitectura bisericii se remarca prin combinarea stilurilor arhitecturale bizantin si gotic cu elemente de baroc. Biserica poarta hramul Sfantul Ioan Vindecatorul si a fost proiectata de arhitectul Argyris Adalins la inceputul secolului al XIX-lea cand s-au inceput si lucrarile, insa, nefiind finalizata decat in anul 1935 datorita situatiei econmice precare din acea vreme. Biserica gazduieste numeroase icoane vechi de secole, aflate intr-o stare de consevare perfecta.

Vizavi de Biserica Sfantul Therapon se afla Muzeul Bizantin, fondatorul sau fiind Mitropolitul regiuni, Kloemvrotos. Muzeul a fost fondat din dorinta de a pastra vasta colectie de icoane ce dateaza din secolul al XIII-lea pana in secolul al XIX-lea. In zilele noastre muzeul are in patrimoniu o impresionanta colectie de icoane, manuscrise, carti religioase, harti, proiecte elaborate ale unor temple, mozaicuri grecesti, mozaicuri romane, cat si numeroase obiecte preistorice descoperite in situl din Thermi, aflat la nord de Mytilene. Cea mai valoroasa icoana este cea care il infatiseasza pe Arhanghelul Mihail de la Constantinopol, ce dateza din secolul al IV-lea. Tot aici este expusa si Comoara din Mytilene ce dateaza din secolul al VI-lea si care a fost descoperita pe o nava scufundata din vecinatatea insulei.

Muzeu Arheologic din Mytilene isi gazduieste colectiile in doua cladiri din centrul orasului foarte apropiate una de cealalta. Cladirea veche a Muzeului Arheologic apartine familiei Achilleas Vournazos si a fost construita in jurul anului 1921. Aici sunt gazduite diverse artefacte din perioada preistorica pana in vremurile imperiului roman cum ar fi diverse figurine si vaze din ceramica, bijuterii, etc,. Obictele mai rezistente la intemperii sunt expuse in hol sau in curte, dintre acestea merita amintite: columna capitalelor Aeolic, unica in lume, descoperita in templul Kalopedi, numeroase statui, sculpturi si inscriptii vechi ce descriu istoria insulei in contextul numeroaselor razboie teritoriale. Cladirea noua a Muzeului Arheologic a fost inaugurata in anul 1999, aceasta are o arhitectura moderna si simplista. Colectiile expuse in noul muzeu ilustreaza in detaliu modul de viata de pe insula Lesbos incepand cu perioada elenistica, secolul al IV-lea i.e.n. pana la sfarsitul perioadei romane din secolul al IV-lea. Cele mai impresionante obiecte de arta sunt mozaicurile si frescele produse pentru vilele romane descoperite pe dealul Agia-Kiriaki din Mytilene. Cele doua cladiri ale Muzeului Arheologic ilustreaza cu succes trecutul si evolutia vietii pe insula, fiind un adevarat punct de reper din punct de vedere istorico-cultural.

Insula Lesbos este considerata a fi pe buna dreptate capitala ouzoului, care este cea mai renumita licoare greceasca. Aceasta bautura alcoolica specific greceasca este fabricata din anason, struguri zdrobiti, cereale, ierburi aromate si diverse condimente cum ar fi menta, coriandru, perisor, cuisoare, alune, scortisoara si lime. Faiimosul anason folosit la producerea ouzoului, care ii confera o aroma distincta este cultivat in Lisvory, acesta are o aroma specifica, de lemn dulce. O calatorie pe insula Lesbos nu este completa fara o vizita la o distilerie Ouzo, motiv pentru care distileria Eva aflata la marginea orasului Mytilene este un reper important pentru a descoperii istoria ouzoului. Distileria este administrata de o familie ce produce mai multe tipuri diferite de ouzo, cum ar fi: Dimino, Mitilini si Sertiko. Vizitatorii pot vizita muzeul distileriei sau pot descoperii secretul producerii si imbutelierii faimosului ouzo.

Muzeul Theophilos se afla situat in regiunea Arkotiri, care este o suburbie a orasului Varia la aproximativ 4 kilometri de orasul Mytilini in fosta casa a pictorului grec Theophilos Hadzimichalis. Muzeul a fost fondat in anul 1964 la initiativa criticului de arta parizian, Stratis Eleftheriade, cunoscut sub numele de Teriade de origine din Lesbos. Pictorul Theophilos Hadzimichalis este cunoscut ca ducand o viata in saracie, care a pictat zidurile cafenelelor pentru a-si castica banii necesari traiului zilnic. Cateva dintre picturile sale, de pe aceste ziduri, inca sunt vizilbile pe vechile constructii de pe teritoriul aceste insule. Cele 86 de lucrari ale pictorului Theophilos Chatzmichea sunt expuse in cele cinci incaperi ale muzeului.

Muzeul Teriade se afla in vecinatatea muzeului Theophilos si a fost infintat in anul 1979 fiind dedicat autorului grec Stratis Eleftheriades ce a trait intre anii 1889 - 1983. Theophilos este autorul unor importante opere de critica a artei. In muzeu sunt expuse 91 de carti, care pe langa textele privind critica de arta, mai contin si sute de picturi realizate de pictori celebrii precum: Picasso, Matisse, Giacometti, Chagal, Le Corbursiere etc. In muzeul Teriade mai sunt expuse si 40 de lucrari ale pictorului Theophilos, pe care Teriade le-a prezentat la Luvru, consfintindu-i valoarea de artist international a acestuia.

La peste 50 de kilometri de capitala insulei, se afla orasul Sigri, construit in jurul micului port pescaresc ce are toate ingredientele unui oras fermecator de coasta, aici se gaseste un vechi castel, ridicat in anul 1746 de catre Sultanul Mehmet I cu scopul de a apara portul, o Padure Pietrificata care este o adevarata minune a naturi si insula Nissiopi care strajuieste golful. Padurea Pietrificata din Sigri este unul dintre cele mai faimoase monumente geologice din lume, aici se regasesc ramasitele unor copaci seqoia pietrificati in urma vulcanului Ordymos care a erupt in urma cu peste 15 - 20 de milioane de ani. O mare parte din Padurea Pietrificata se gasestepe fundul marii la o adancime de peste 30 de metri sub apa marii, aici gasindu-se si copaci ce au trunchiuri ce masoara 20 de metri lungime si 3 metri in diametru. La o parte dintre ei se vad chiar si radacinile. In anul 1985, Padurea Pietrificata a fost declarata in mod oficial monument natural. Muzeul de Istorie Naturala din Sigri a fost fondat in anul 1994, din dorinta de a cerceta, promova, expune, conserva si proteja Padurea Pietrificata. Colectiile muzeului sunt expuse in cadrul celor doua sali, prima fiind dedicata Padurii Pietrificate si evolutiei plantelor pe Terrra, aici fiind expuse fosile rare, de la primele organisme aparute pe Terra pana la aparitia plantelor cultivate si formarea Padurii Pietrificate. Cea de-a doua sala de expozitie prezinta diverse fenomene geologice si procese asociate cu formarea Padurii Pietrificate si structura geologica a bazinului Marii Egee din ultimele 20 de milioane de ani. In portul Sigri, se gaseste castelul otoman, de mici dimensiuni cu o arhitectura araba, construit din dorinta de a proteja portul de amenintarea piratilor. Castelul are patru turnuri, amplasate in fiecare colt, o poarta centrala cu o arcada construita din pietre rosii si albe, iar in interior pot fi vizitate diverse incaperi ce serveau la cazarea garzilor permanente.

Molyvos aflat la 61 km nord-vest de capitala insulei, Mytilene, incanta calatorii cu privelisti pitoresti, cu alei inguste, case de piatra traditionale solide acoperite cu tigla rosie, fantani in stil turcesc, conace vechi turcesti si un castel medieval care troneaza pe partea de sus a culmii montane. Din curtea castelului se deschide o priveliste impresionanta asupra marii putand fi observat chiar si tarmul turcesc de dincolo de stramtoare.

Satul Petra se afla la doar cativa kilometri distanta de Molyvos, aceasta este o asezare de un pitoresc aparte. In sat se gaseste Biserica Sfantul Templu al Panagiei la care se ajunge urcand cele 114 scari, insa dupa ce vizitatorii ajung sus se deschide o priveliste impresionanta asupra localitatii Petra, a marii si a coastei Asiei Mici.

Eressos este un important centru comercial antic, cat si casa filosofilor Theophastus si Phanias care a fost elevul lui Aristotel. Astazi a devenit un loc de pelerinaj al iubitorilor de poezie si al celor ce iubesc doar reputatia poetei Sappho. In Eressos pot fi vizitate ruinele cetatii si ziduri antice, organizandu-se si numeroase evenimente culturale sau Festivalul Femeii la inceputul lunii septembrie. Eressosul isi intampina calatorii cu peisaje pitoresti, taverne, cafenele, restaurante si cu o atmosfera relaxanta.

Insula gazduieste numeroase plaje cu nisip, cu pietris, precum si cateva golfuri mici protejate si izolate aliniate de-a lungul coastei. Plaja Molyvos se afla in nordul insulei, in vecinatatea orasului Molyvos, aceasta este o plaja ingusta si lunga inconjurata de peisaje pitoresti si scaldata de ape limpezi. Plaja Anaxos se afla la trei kilometri de Petra, in partea de nord-vest a insulei, este o plaja acoperita cu nisip, cu ape cristaline, dotari moderne si vegheata de o veche moara de vant. Plaja Vatera este una dintre cele mai frumoase si mai lungi plaje, nu doar din Lesbos, ci si din intreaga Grecie, aceasta este situata in partea de sud a insulei intre Golful Era si Kalloni, nu departe de orasul Polincito, in vecinatatea plajei se afla izvoarele minerale calde. Plaja Agios Isidoros se afla in partea de sud a insulei, este o plaja cu pietris unica si fermecatoare, situata aproape de satul Agios Isidoros si la 40 de kilometri sud-vest de Mytilene, aceasta este renumita datorita apelor sale cristaline si a faptului ca este una dintre cele mai lungi plaje de pe insula si locul perfect pentru a inota si a face snorkeling, o activitate destul de interesanta datorita formatiunilor stancoase de pe fundul marii. Plaja Skala Eressos se afla in vecinatatea satului Eressos, aceasta are o lungime de 400 de metri, este acoperita cu nisip vulcanic si se intinzande in jurul unui mic golf. In secolul trecut plaja era cautata de grupurile hippii, in prezent locul acestora a fost luat de comunitatea LBGT. Pe stancile ce inconjoara plaja se gasesc numeroase cafenele si taverne, unele avand doar specific vegetarian. Plaja Eftalou se afla in partea de nord a insulei Lesbos, la poalele satelor montane Asomatos si Ayii Anargyri renumite datorita izvoarelor termale si a numeroaselor centre SPA din jur. Alte plaje de pe insula indragite de turisti sunt: Plaja Melinta aflata in sud inconjurata de peisaje stancoase, Plaja Skala Kallonis situata in golful Kallonis acoperita cu nisip, Plaja Petra aflata pe coasta de nord a insulei acoperita cu nisip, scaldata de ape cristaline si ferita de vanturi, Plaja Sigri cea mai vestica plaja a insulei care este destul de pustie, Plaja Kagia care este acoperita cu pietris, inconjurata de stanci pitoresti si scaldata de ape limpezi in care pot fi admirati pestii colorati sau delfinii ce inoata aproape de tarm, Plaja Skala Sikamias aflata in nordul insulei care este o plaja spatioasa cu pietris, Plaja Tsonia care se intinde de-a lungul unui golf semicircular din nordul insulei, este acoperita cu nisip rosiatic amestecat cu pietricele grosiere si Plaja Campo Antissa care este foarte linistita uneori facandu-si aparitia si broastele testoase.

Insula Chios cunoscuta si ca Insula Masticului este situata in nord-estul Marii Egee, la 7 kilometri de coasta Turciei, intre insulele Lesbos si Samos, fiind cea de-a cincea insula ca marime dintre toate insulele grecesti. Insula Chios are o lungime maxima de aproximativ 50 de kilometri si o latime de 29 de kilometri, atingand cea mai inalta altitudine de 1.297 metri in muntele Pelineo, situat in partea de nord a insulei. Tarmurile insulei, sunt presarate cu numeroase golfuri ce adapostesc plaje de o frumusete aparte, avand o linie a costei ce masaoara 213 kilometri. Chios este o insula a miresmelor, frumos parfumata cu arome de lamai, portocale si mastic. De-a lungul insulei sunt insiruite numeroase sate medievale, monumente bizantine, pesteri impresionante, castele, muzee si plaje acoperite cu nisip alb, negru, vulcanic sau plaje acoperite cu pietricele colorate, aglomerate sau pustii perfecte pentru o vacanta de neuitat.

In Evul Mediu, pe insula au fost construite numeroase asezari fortificate pentru a o apara de pirati si de alti invadatori, majoritatea fiind amplasate in partea sudica a insulei, unde se cultiva intens arborele de mastic. Toate asezarile sunt adevarate fortarete, cu drumuri inguste si intortocheate pentru a fi mai usor de aparat.

Este numita Insula Masticului datorita faptului ca mare parte din economia insulei se bazeaza pe rasina obtinuta din arborii de mastic, aceasta este o substanta lipicioasa si versatila, foarte cautata in trecut, deoarece era utilizata ca baza pentru vopsele, cosmetice si medicamente sau mai nou la fabricarea gumei de mestecat si a unui tip de lichior.

Capitala poarta numele de Chios sau Chorasi si se afla pe coasta estica a insulei intr-o campie ingusta cu vedere spre tarmurile Asiei Mici. Orasul Chios a fost construit de ionieni in jurul anului 1.000 i.e.n., insa conform descoperirilor arheologice a fost locuit inca din anul 6.000 i.e.n. In zilele noastre Chios este un oras animat cu numeroase activitati economice, maritime si comerciale fiind totodata si centrul cultural al insulei, deoarece majoritatea scolilor, bibliotecilor cat si Centrul Cultural Homerion sunt grupate in capitala. Chiar daca marele cutremur din anul 1881 si reconstructiile ample postbelice au afectat serios insula, orasul pastreaza inca o multime de cladiri ce au o arhitectura cu influente bizantine, venetiene si otomane.

In Chios se gaseste portul principalul denumit Prokymaia care pastreaza numeroase elemente medievale, fiind un loc perfect pentru o plimbare pe malul apei sau pentru a admira numeroasele yahturi. Portul este flancat de o multime de cafenele, taverne si restaurante, fiind unul dintre cele mai vibrante zone ale orasului.

Castelul Medieval ce dateaza din secolului al X-lea a reusit sa-si pastreze aproape intacte zidurile, chiar daca cladirile au suferit mai multe renovari majore de-alungul timpului. Renovarile au fost efectuate de numerosii cuceritori ce au pus stapanire pe insula. Venetienii l-au reabilitat la sfarsitul secolului al XVII-lea, amprenta lor ramanand vizibila pana in zilele noastre. Intrarea in castel se face pe Porta Maggiore, o poarta principala aflata la capatul sudic, construita de venetieni in anul 1694. In trecut se intra prin Portello sau Usa de Sus aflata in partea de nord-vest a fortaretei, care din nefericire a fost distrusa. Zidurile castelului formeaza un pentagon neregulat si sunt aparate de numeroase bastioane, dintre care doar opt au scapat de urgia vremii. Langa poarta, in interiorul castelului se afla o cladire cu doua etaje cunoscuta ca Palatul Justiniati, acesta dateaza din perioada tiraniei genovezilor. Palatul Justiniati a fost restaurat si functioneaza ca loc de expozitii culturale. O alta cladire din perioadei tiraniei genoveze este Inchisoarea Intunecata, unde in anul 1822, saptezeci de prizonieri din Chios au fost inchisi inainte de a fi dusi la spanzuratoare. In piata castelului se gaseste un cimitir otoman unde erau inmormantati membri de seama ai comunitatii otomane, aici aflandu-se si monumentul funerar al Kapudan Pasha Kara Ali, a carui nava amiral a fost aruncata in aer de Kanaris in anul 1822, in timpul revolutiei grecesti. Agios Georgiou este strada principala ce porneste din piata centrala trece pe langa moscheea Hamidiye, construita in anul 1892, se continua spre moscheea Eski, care a fost transformata in biserica Agios Georgiou trecand de aceasta pana la malul marii. Alte constructii din interiorul castelului sunt Fantana Rece, care este un rezervor de apa ingropat pe jumatate, care dateaza din epoca bizantina, turnul inalt, cunoscut sub numele de Koulas, un complex de bai otomane, asa-numitele hamame, a caror renovare a fost finalizata cu succes in vara anului 2012, devenind printre cele mai impresionante obiective ce pot fi vizitate in interiorul castelului.

Muzeul Arheologic din Chiosse aflat pe strada Michalon din orasul Chios a fost construit intre anii 1966 - 1971 si renovat in anul 2000, devenind un muzeu modern ce se intinde pe o suprafata totala de 2.500 de metri patrati, din care spatiu expozitional este de 1.200 de metri patrati. In muzeu sunt expuse colectii ce provin din perioada miceniana pana la sfarsitul perioadei romane tarzii. Exponatele au fost descoperite in siturile antice Emporio, Fana, Dotia, Aghio Galas si in orasul Chios, dar exista si numeroaser obiecte donate de locuitorii insulei. In curtea muzeului se gasesc expuse obiecte mai voluminoase din piatra, inscriptii, precum si un mormant macedonean unic restaurat, descoperit in situl de la Frangomahalas. Muzeul mai gazduieste si diverse expozitii periodice unde sunt expuse artefacte miceniene.

Muzeul Bizantin este gazduit incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea in vechea moschee otomana Metzitie care este ea insasi o opera de arta. Expozitiile muzeului ilustreaza istoria tumultoasa a intregii insule prin icoane, pietre funerare evreiesti, sculpturi, ceramica, arta populara si inscriptii bizantine, genoveze, islamice si post-bizantine. In sala principala a muzeului sunt expuse numeroase inscriptii, printre care se remarca fresca post-bizantina denumita Miracolul Sfantului Nicolae.

Muzeul Nautic din Chios se afla in centrul capitalei, intr-un conac traditional si prezinta evolutia transportului maritim cat si a comertului maritim, de o mare insemnatate economica pentru locuitorii insulei. In patrimoniul muzeului se gaseste o importanta colectie formata din modele ale unor nave, parti ale navelor, instrumente de navigaree, barci, machete, cat si fotografii rare din viata maritima donate de locuitorii insulei.

Biblioteca Korai a luat fiinta in anul 1792 si este in prezent una dintre cele mai mari si importante din Grecia, aici fiind gazduite peste 130.000 volume. In cladirea bibliotecii functioneaza si Muzeul Etnografic Argenti care gaduieste in mare parte colectiile personale ale lui Filippos Argenti. Muzeul a fost inaugurat in anul 1937 intr-o sala a Liceului din Chios, insa de atunci obiectele expuse au devenit tot mai numeroase motiv pentru care s-a decis extinderea cladirii bibliotecii pentru a gazdui colectia etnografica cat si numeroasele picturi istorice sau harti topografice din Chios. Inaugurarea noului muzeu a avut loc in anul 1962, iar dupa moartea lui Filippos Argenti in anul 1974, fiul sau Pantelis a donat muzeului si alte carti si picturi detinute de familie. Toate picturile aflate la intrarea in biblioteca, pe casa scarii si pe coridorul de la etaj ilustreaza istoria insulei si provin din colectia personala a lui Filippos Argentis. La parter sunt expuse busturile fondatorilor Adamantios Korais si Filippos Argentis, blazoanele unor familii importante din Chios, vitrine cu manuscrise, medalii, roci, fosile si diverse carti.

Complexul monastic de la Manastirea Noua sau Nea Moni reprezinta cel mai important monument medieval de pe Insula Chios. Acesta a fost construit la mijlocul secolului al XI-lea de catre Imparatul Constantin Monomahul pentru a-i rasplati pe cei trei calugari cuviosi. Nea Moni este unul dintre cele mai importante monumente bizantine din Grecia, cunoscut in intreaga Grecie datorita extraordinarelor sale mozaicuri ce dateaza din secolul al XI-lea, care rivalizeaza cu celebrele mozaicurile de la Osiou Louka. Chiar daca complexul monastic a suferit numeroase daune, fiind pradat de turci si distrus in mare masura de cutremurul din secolul XIX, in ultimii ani autoritatile au incercat sa reconstruiasca monumentul in stilul arhitectural initial. Manastirea Noua a fost inscrisa printre monumentele care alcatuiesc patrimoniul mondial UNESCO.

Muzeul Masticului Chios deschis in anul 2016 este gazduit intr-o cladire impresionanta, in perfecta armonie cu mediul inconjurator, pe varful unui versant vizavi de satul medieval Pyrgi, intr-o zona unde se cultiva masticul. Cultivarea traditionala a masticului se practica si in zilele noastre, astfel recoltarea masticului, curatarea si prelucrarea acestuia se realizeaza inca manual. Muzeului Masticului se intinde pe o suprafata de aproape 5.000 m² din care 3.270 m² sunt ocupati de spatiul expozitional, restul fiind cultivat cu mastic. Muzeul este organizat pe mai multe sectiuni, fiecare avand un rol important in realizarea produsului finit. Prima sectiune prezinta cultivarea masticului in mod traditional. Cea de-a doua sectiune prezinta dezvoltarea economica a insulei datorita masticului si evolutia spatiului rural din sudul Chiosului si Mastichochoria. In cea a treia sectiune este prezentat modul exploatarea colectiva a masticului si prelucrarea acestuia, tot aici se afla expuse si primele utilajele ale vechii fabrici. Turul muzeului se continua cu o expozitie in aer liber, unde vizitatorii pot observa planta in mediul ei natural. Know-how-ul culturii mastic a fost inclus in lista reprezentativa a patrimoniului cultural imaterial al umanitatii de catre UNESCO in 2014.

Karyes este un sat aflat in partea de nord-est a insulei, la 6 kilometri de portul Chios. Karyes este construit sub forma unui amfiteatru, oferind o priveliste impresionanta asupra marii si a portului. In centrul satului se afla frumoasa piata a satului, umbrita de platani cu o fantana si biserica Agios Nikolaos Noul Mucenic in apropiere.

Manastirea Agios Markos este situata pe un deal deasupra satului Karies. Manastirea a fost infiintata in anul 1886 de catre calugarul Parthenios, un ascet care locuia singur intr-o pestera din apropiere, ulterior fiind ingropat in interiorul manastirii. Cladirea actuala a manastirii a fost construita pe ruinele unei manastiri mai vechi din secolul al XVIII-lea. La inceputul secolului al XX-lea functiona acolo o scoala de hagiografie care este o ramura a teologiei, ce se ocupa cu studierea vietii sfintilor.

Satul Pyrgi este printre cele mai frumoase sate de pe insula, acesta fiind numit si satul pictat datorita felului in care sunt decorate locuintele in stil venetian. Acest stil presupune aplicarea unor gravuri pe fatadele caselor sub forma unor figuri geometrice ce alcatuiesc modele nerepetate, colorate in alb si negru. Stradutele sunt inguste de formand cercuri si marginite de numeroase case compacte si ingramadite, care la randul lor sunt inconjurate de cate un cerc exterior alcatuit din alte case, cerc care functiona asemenea unui zid defensiv in cazul atacurilor pirateresti. In Evul Mediu, cand se afla sub guvernarea genovezilor, satul era considerat cel mai prosper, fiind o tinta evidenta pentru pirati. Cel mai vechi lacas de cult din Pyrgi este biserica bizantina a Sfintilor Apostoli ce dateaza din secolul al XIII-lea. Pyrgi face parte din grupul de "Sate ale masticului" alcatuit din aproximativ 20 de sate in care se concentreaza comertul cu mastic, aceste sate reprezentand regiunea in care se produce cea mai mare cantitate de mastic.

Olimpi este o frumoasa localitate amplasata intr-o zona cu vegetatie abundenta cu un stil arhitectural aparte, unde toatecasele formeaza o imensa fortareata, fiind aliniate dupa stilul medieval. In sat mai poate fi vazut turnul defensiv central, in trecut se gaseau mai multe turnuri defensive exterioare in colturile localitatii, insa acestea au fost distruse de trecerea vremii si de numeroasele atacuri. Una dintre cele mai impresionante pesteri grecesti se afla la o distanta de doar 8 kilometri de satul Olympi, aici stalactitele si stalagmitele formeaza o adevarata opera de arta.

Kampos este un mic sat traditional aflat la 6 kilometri de Chios fondat de invadatorii genovezi in secolul al XIV-lea. In trecut era locul de intalnire al aristocratilor ce locuiau in conacele elegante, care au fost reabilitate si transformate in case de oaspeti. Turistii se pot plimba prin livezile de portocali sau pe aleile parfumate umbrite de numerosi copaci.

La o distanta de 20 de kilometri de capitala insulei se afla satul Armolia, renumit pentru ceramica sa si satul Kallimasia renumit pentru lenjeriile de pat, pentru fetele de masa, pentru cuverturile de pat cu broderie lucrata manual si pentru productia de papusi imbracate in costume nationale.

Majoritatea plajelor din Chios sunt acoperite cu pietris, insa sunt amplasate intr-un cadru natural uimitor, sunt scaldate de ape cristaline si mangaiate de soarele stralucitor. Cea mai iubita plaja este Emborios situata intr-un golf adapostit la doar cativa pasi de centrul capitalei, aceasta e o plaja mare si usor accesibila din orice colt al orasului. Plaja este acoperita cu pietris, scaldata de ape limpezi si mereu aglomerata. Plaja Agia Fotini, este printre cele mai populare plaje ale insulei Chios, aceasta este acoperita cu pietris, amenajata cu umbrele, sezlonguri si numeroase baruri. Plaja Komi este acoperita atat cu nisip cat si cu pietris marunt si se gaseste in apropierea satului Emporio, este umbrita de copaci, cu ape linistite si dotari moderne. Plaja Karfas se afla la aproape 10 kilometri distanta de capitala, este acoperita cu nisip auriu, scaldata de ape cristaline si bine organizata, ideala pentru familiile cu copii. Plaja Lithi este acoperita cu unul dintre cele mai fine nisipuri din intreaga Grecie si scaldata de o mare linistita si limpede, aici turistii pot savura preparate culinare traditionale servite la tavernele de pe plaja, bucurandu-se de o privelistile uluitoare. Plaja Limnos este o plaja cu nisip fin, ape limpezi si facilitati moderne cu numeroase optiuni de distractie. Plaja Mavra Volia situata in partea de sud a insulei Chios este acoperita cu pietris si tuf vulcanic negru asemene plajelor din Santorini, este mai mereu aglomerata datorita aspectului sau majestuos.

Insula Samos cu o suprafata de 468 km² se afla in nord-estul Marii Egee, la doar 1,5 kilometri de coasta Anatoliei din Turciei. Samos are o lungime maxima de 43 de kilometri, o latime de 17 kilometri si o linia de coasta ce masoara 159 de kilometri. Insula este acoperita in cea mai mare parte de cele doua lanturi muntoase Kerkis si Ampelos. Altitudinea maxima este atinsa in varful Vigla din Kerkis ce masoara 1.434 metri, in jurul lui se mai gasesc si alte varfuri inalte ce depasesc altitudinea de 1.000 de metri. Muntele Ampelos sau Karvounis are o altitudine maxima de 1.153 metri in varful Profetul Helias unde se gaseste si o capela ridicata pentru cinstirea sfantului. Acest lant muntos se afla situat in regiunea estica si centrala a insulei, cu teren fertil, pante blande, platouri si doar cateva zone stancoase. Pe inaltimi, s-au format platouri mari care la sfarsitul secolului al XIX-lea, erau acoperite cu vita de vie si cu alte culturi. Spre sud muntele se continua formand cea mai mare vale a insulei cu o suprafata de 1.200 de hectare. Insula Samos este o insula inverzita, acoperita de pini, orhidee salbatice, maslini, vita-de-vie si citrice, considerata in mitologia greaca drept casa zeitei Hera, cea care l-a supus pe Hercule la cele mai teribile incercari. Tot aici s-au nascut Aristarchos, eruditul care a emis primul teoria rotatiei Pamantului si matematicianul Pythagora.

Orasul Samos, cunoscut si sub numele de Vathy, este capitala insulei, aceasta fiind construita sub forma unui amfiteatru deasupra unui golf cu ape linistite in jurul unui port natural. Orasul este situat pe coasta nordica a insulei la aproximativ 16 kilometri de aeroport si a fost infiintat in anul 1832, de cand a devenit capitala a insulei. Orasul Samos are numeroase cladiri istorice in centru si case de un alb stralucitor rasfirate printre dealurile verzi. In partea de sus a orasului, se afla Ano Vathi, sau vechea asezare construita pe versantii dealurilor cu strazi pietruite, inguste, abrupte si umbroase ce formeaza un adevarat labirint.

Muzeul de Arheologie din Samos este format din doua cladiri, una mai veche ce dateaza din anul 1912 si una mai noua construita in anul 1987. Cladirea cea veche a muzeului are doua etaje si a fost donata de Alexander Paschalis un bogat negustor, dupa cum este mentionat pe sculptura de marmura de la intrare. Insula se bucura de un trecut istoric bogat, fiind locuita inca din anul 3.000 i.e.n., astfel exponatele provin in mare parte de pe insula cu preponderenta din situl Ireon din Samos, continand colectii de sculptura arhaica, de ceramica, obiecte din bronz, obiecte din fildes, obiecte din lemn, figurine din lut sau alte artefacte descoperite in sapaturile efectuate pe insula. Cele mai valoroase exponate din colectiile muzeului sunt: Kourosul, o statuie cu o inaltime de aprope 5,5 metri ce dateaza din primul sfert al secolului al VI-lea i.e.n., o statuie de marmura ce reprezinta o femeie data jertfa de Cheramyes catre Hera ce dateaza din jurul anului 560 i.e.n., o statueta de bronz a unui calaret, ce dateaza din anii 530 - 520 i.e.n., o figurina din lemn a unei femei nud, realizata in secolele VII - VI i.e.n., un relief de fildes din Laconia, datat din a doua jumatate a secolului al VII-lea i.e.n si o figurina din fildes a unui tanar ingenuncheat folosita ca suport de lira, ce dateaza din secolul al VII-lea i.e.n.

Pythagorio este un sat frumos de pe litoral, situat pe coasta de sud a insulei, la 13 kilometri de portul din capitala insulei. Pana in anul 1955 satul se numea Tigani, dupa care a primit numele celebrului filosof si matematician grec Pitagora intemeietorul pitagorismului, care punea la baza intregii realitati, teoria numerelor si a armoniei, care sa nascut in acest sat. Satul Pythagorio este construit in jurul unui golf adapostit, ce gazduieste un port marginit de taverne, cafenele si restaurante cu vedere la mare. Portul actual a fost construit pe ruinele vechiului port, din care se mai vad inca ramasitele vechiului port fortificat, alaturi de ruinele monumentelor grecesti si romane. In port se gaseste expusa si statuia filosofului antic Pitagora unde este ilustrata si celebra lui teorema.

Muzeul Arheologic din Pythagorio este gazduit intre zidurile vechii cetati, unde intr-o cladire cu doua etaje sunt expuse colectii impresionante din epoca bronzului, perioada elenestica si din perioada romana. Cele mai renumite exponate din muzeu sunt: un sarcofag realizat din marmura, cateva stele funerare decorate cu frunze sculptate si stauia imparatului Traian cu o inaltime de aproape 3 metri. In muzeu mai sunt gazduite diverse colectii formate din monezi, unelte, mozaicuri sau vase si stauete din ceramica.

Tunelul sau apeductul lui Eupalinos este considerat a fi o minune a ingineriei antice, acesta avea o lungime de 1.036 de metri si o inaltime de aproximativ 1,75 metri, fiind finalizat candva intre anii 550 - 530 i.e.n. Constructia apeductului a fost inceputa la inceputul secolului al VI-lea i.e.n. sub directa indrumare a inginerului Eupalinos cu scopul de a transporta apa atat de necesara din muntele Kastro la Pythagoreionul antic, astfel incat localitatea sa poata supravietui mai ales in momentele cand era asediata. Tunelul a fost construit la ordinul tiranului Polycrates din Samos si a fost cel mai lung tunel al timpului sau, traversand Muntele Kastro, fiind al doilea tunel cunoscut din istorie la care lucrarile de excavatie au inceput din la ambele capete si primul cu o abordare metodica bazata pe calcule geometrice.

Heraion sau Templul din Hera situat la 6 kilometri sud-vest de Pythagorion in bazinul mlastinos al raului Imbrasos face parte Patrimoniului Mondial UNESCO incepand cu anul 1992. Conform sapaturilor arheologice aici au fost construite o succesiune de temple monumentale aproximativ pe acelasi loc. Primul templu, Hekatompedos sau templul cu o suta de picioare este prima constructie identificata pe acest amplasament, ce provine din secolul al VIII-lea i.e.n. Aceasta avea o forma dreptunghiulara, fiind format dintr-o cladire lunga si ingusta, cu o linie de coloane care sustineau structura acoperisului. Ulterior a fost reconstruit pe la sfarsitul secolului al VII-lea i.e.n. concomitent cu constructia Caii Sacre si a porticului sudic. Templul reconstruit avea o lungime de aproximativ 33 de metri, cu ziduri din calcar si doua randuri de coloane interioare. Constructia unui nou templu a fost inceputa intre anii 600 - 570 i.e.n. si finalizata in jurul anului 560 i.e.n sub directa indrumare a arhitectilor Rhoikos si Theodoros. Noul templu era mult mai mare avand aproximativ 100 de metri lungime si 50 de metri latime cunoscut sub numele de templul Rhoikos, acesta fiind primul dintre templele ionice masive. Acest templu a dainuit foarte putin fiind distrus in jurul anului 550 i.e.n. cand in urma unui cutremur s-a prabusit datorita fundatiei slabe realizate pe un teren mlastinos. Dupa distrugerea templului Rhoikos a fost ridicat un templu si mai mare mai spre vest la aproximativ 40 de metri de vechea locatie. Acest nou templu era denumit Marele Templu sau Templul Policrate, dupa faimosul tiran din Samos, care a domnit in timpului constructiei sale. Marele Templu avea o latime de 55,2 metri si o lungime de 108,6 metri fiind unul dintre cele mai mari temple grecesti. Constructia a fost inceputa in a doua jumatate a secolului al VI-lea, continuandu-se in perioada romana, nefiind insa niciodata terminat in intregime. Ulterior templul a fost demolat, iar piatra a fost folosita pentru a construi o biserica noua pe acelasi amplasament.

Castelul Lykourgos Logothetis este situat la sud-vest de portul Pythagorio, fiind un exemplu perfect de arhitectura defensiva. Castelul a fost ridicat in secolul al XIX-lea, folosind piatra din demolarea diferitelor monumente arheologice, avand o lungime de 400 de metri. Castelul a fost denumit dupa Lykourgos Logothetis, liderul local al revoltei din 1821 impotriva turcilor, aici fiind de altfel sediul revolutionarilor din Samos. In anul 1824 dupa ce revolutionarii au reusit sa ii invinga pe turci a fost construita o biserica.

Manastirea Panagia Spiliani infiintata in anul 1586 se afla pe Muntele Kastro din spatele orasului Pythagorion la o inaltime de 125 de metri. Inconjurata de chiparosi si orientata spre Anatolia, are o biserica aflata intr-o pestera mare spre care se ajunge dupa urcarea celor 95 de trepte. In manastire se gaseste o icoana facatoare de minuni din marmura, a Fecioarei Maria, despre care se spune ca ar fi fost furata in timp ce era descarcata de pe barca si ca ulterior ar fi cazut in mare, spargandu-se in cinci bucati, ulterior valurile au adus-o inapoi pe insula Samos, unde localnicii au adunat bucatile si au refacut-o. Din manastire se deschide o priveliste uimitoare spre insula si spre coasta turceasca.

Karlovassi este al doilea oras ca marime si cel de-al doilea port al insulei, aflat la o distanta de aproximativ 38 de kilometri de capitala insulei. Karlovassi este recunoscut ca fiind capitala comerciala si industriala a insulei Samos. Orasul se intinde pe o suprafata mare fiind format din Orasul Vechi, Orasul Mijlociu, Orasul Nou si zona de langa port. Principalele obiective turistice al orasului sunt Piata centrala, inconjurata de frumoasele cladiri neoclasice si mica promenada de langa port, inconjurata de taverne, cafenele si restaurante. Langa Karlovasi se afla cascada Potami care se scurge printr-un defileu lung si ingust, cu ziduri inalte, intr-un mediu natural unic. Traseul spre cascade Potami trece pe langa cea mai veche biserica bizantina de pe insula, denumita Biserica de Metamorfoza ridicata in secolul al XIX-lea, care combina arhitectura bizantina cu cea genoveza. Elementele arhitecturale cele mai interesante din constructia bisericii sunt coloanele de marmura care sustin domul, ce probabil au fost refolosite de la un monument antic.

Kokkari este cel mai pitoresc sat pescaresc, care desi este o statiune turistica populara, a stiut sa-si pastreze farmecul sau natural si arhitectura pitoreasca. Kokkari sw afla la aproximativ 10 kilometri de portul capitalei si la 18 kilometri de aeroport, acesta este inconjurat de taverne si cafenele cu terase ce acopera cheiurile inguste. Portul este intesat cu numeroase barci de mici dimensiuni bine ancorate pentru a nu fi luate de vanturile de nord ce bat cu putere.

Manolates este unul dintre cele mai cautate sate aflate in interiorul Samosului, acesta este situat la 12 kilometri distanta de Kokkari pe versantii muntelui, inconjurat de o vegetatie luxurianta de unde se deschid panorame fabuloase spre coasta de nord si spre mare. Manolates este o asezare mica, care merita vizitata datorita trecutului sau tumultos cat si pentru o plimbare pe stradutele pietruite si inguste ce serpuiesc printre casele traditionale.

Mytilinii este un alt sat traditional aflat in interiorul insulei Samos, aflat la aproximativ 13 kilometri de Vathy. Acesta este unul dintre cele mai mari sate de munte de pe insula unde se gaseste si un mic Muzeu de Paleontologie si Istorie Naturala care gazduieste diverse exponate, de la fosile, roci si minerale pana la animale de plus, scoici si chiar costume locale. Mytilinii are case traditionale construite din piatra si numeroase strazi inguste ce duc spre piata mare a satului unde turistii se pot racorii la umbra platanilor.

Posidonio este un mic sat pescaresc situat intr-un golf natural cu vedere spre coasta turceasca, ce merita vizitat pentru o plimbare prin port si pentru a gusta din delicioasele preparate culinare intr-una dintre tavernele traditionale cu peste din vecinatatea portului.

Turistii se pot bucura de un numar mare de plaje minunate, unele dintre ele mai retrase, situate inafara statiunilor turistice, sau altele aproape pustii la care se poate ajunge doar cu barca. Plaja Psili Ammos sau Plaja Perri este printre putinele plaje de pe insula acoperite cu nisip fin. Aceasta este situata in sudul insulei, are ape limpezi, cu adancimi reduse, recomandata famillor cu copii. Plaja are o lungime de aproximativ 400 de metri si o latime medie de 20 de metri, insa nu dispune de facilitati turistice aflandu-se intr-un mediu natural de o salbaticie aparte. Cea mai populara plaja de pe insula este Lemonakia, o plaja moderna, aflata destul de aproape de Kokkari, acoperita cu pietricele marunte si dotari moderne, intr-o parte mai ferita se afla o zona dedicata practicarii nudismului. Plaja Tsamadou aflata la vest de Kokkari este o plaja acoperita cu pietris, cu dotari moderne, baruri pe plaja si muzica in surdina de la terase. Plaja Lemonakia este putin mai mica decat plaja Lemonakia, fiind si mult mai aglomerata, aceasta este acoperita cu pietricele marunte, detine numeroase sezlonguri si umbrelute, cu o apa de culoare turcoaz si numeroase distractii pe plaja. Plaja Livadaki se afla in nord-estul insulei la zece kilometri de orasul Samos, este o plaja fabuloasa ce se intinde in jurul unui golf ingust, cu ape linistite si dotari moderne. Plaja Potokaki, aflata la doar cativa kilometri de orasul Pyrhagorion, este una dintre cele mai mari plaje de pe insula, esteacoperita cu un amestec de pietricele si nisip, cu ape putin adanci si calme perfecta pentru familiile cu copii. Plaja Mikro Seitani se afla pe coasta de nord-vest a insulei, la vest de portul Karlovassi adapostita intr-un mic golf retras, fiind una dintre cele mai uimitoare plaje de pe insula. Accesul spre plaja se poate face fie cu barca fie pe jos, dupa un traseu de aproximativ 30 de minute ce trece prin plantatiile de maslini, apoi printr-o padure de pini si mai apoi printre formatiunile stancoase ce inconjoara marea cristalina.

Rhodos este cea mai mare si cea mai estica insula dintre insulele grupului Dodecaneze din Marea Egee, fiind a patra ca marime dintre insulele grecesti si capitala istorica a grupului de insule din care face parte. Insula are forma unui varf de lance, avand o lungime maxima de 79,7 de kilometri si o latime de 38 de kilometri, cu o suprafata totala de 1.400 de km² si o coasta de aproximativ 220 kilometri. Muntele Attavyros situat in partea de sud-vest a insulei are o altitudine de 1.216 metri, fiind cel mai inalt de pe insula. Insula Rhodos se afla la 363 de kilometri de Grecia continentala si la 18 kilometri de tarmul sudic al Turciei. Insula formata preponderent din roci calcaroase detine si suprafete cu soluri fertile si vegetatie bogata. Capitala insulei este orasul Rhodos, aflat in partea de nord doua, care la randul ei este divizata in doua zone distincte: Orasul nou si Orasul vechi, medieval inconjurat de ziduri inalte si de un sant adanc. Pe langa faimoasa capitala, insula mai este presarata cu sate vechi, pitoresti construite in stil neolcasic, ale caror fatade sunt vopsite in culori vesele si stridente cum ar fi rosu, galben, verde, mov, portocaliu, maro, turcoaz.

Orasul nou este un oras modern, cosmopolit, unde majoritatea cladirilor au fost construite in secolul al XX-lea, cu numeroase facilitati, strazi largi, cladiri moderne, parcuri si piete incapatoare, magazine, hoteluri dotate cu tot confortul modern, o multitudine de restaurante, baruri, cluburi sau alte locuri de distractie foarte animate din zori pana in noapte tarziu. In Orasul nou se afla si centrul administrativ si comercial al insulei, cat si centrul administrativ al intregului arhipelag Dodecanez.

Orasul vechi a fost fondat in anul 408 i.e.n. si era comparat in antichitate cu un urias atelier de sculptura datorita celor peste 3.000 de statui care infrumusetau orasul. Cea mai faimoasa statuie era Colosul din Rhodos una din cele sapte minuni ale lumii antice, care era o statuie imensa ce masura intre 32 si 36 de metri si care-l infatisa pe Helios, zeul grec al Soarelui. Statuia a fost realizata in 12 ani si se crede ca ar fi fost finalizata in anul 282 i.e.n. In perioada medievala orasul a cunoscut ample modificari si reconstructii, fiind inconjurat de ziduri, in mijlocul carora a fost construit un impresionant castel. Orasul medieval Rhodos este cel mai vechi oras medieval locuit din Europa si unul dintre cele mai bine conservate centre medievale din intreaga lume, motiv pentru care se afla inclus in patrimoniul UNESCO. Orasul vechi este inconjurat ziduri groase cu porti si turnuri formand o adevarata fortareata. Zidurile au fost ridicate in mai multe etape. Primele ziduri au fost construite inainte de prima jumatate a secolului al XV-lea, cand atacatorii foloseau diferite obiecte pentru spargerea zidurilor, catapulte sau turnuri mobile. A doua etapa in care s-au ridicat ziduri a fost intre anul 1453 - 1480, cand constructia zidurilor a fost influentata de strategia turcilor de a invada Constantinopolul. A treia etapa in care s-au ridicat cele mai masive ziduri a fost intre cele doua asedii ale Rhodosului, cand orasul a fost cu adevarat fortificat, si cand zidurile pueau face fata atacului cu tunul.

Accesul in oras se poate face prin cele trei porti Poarta Sfanta Catherine, Poarta Sfantul Ioan si Poarta Amboisie. Poarta Sfanta Catherine care a fost principala poarta a orasului si a fost construita de arhitectul D'Aubusson in anul 1478, aceasta facand legatura cu portul Emporium. Poarta Sfantul Ioan care face legatura intre orasul Rhodos si drumul spre Lindos. Poarta Amboisie care face legatura cu partea vestica a orasului, aceasta fiind cea mai veche poarta a orasului.

Portul Emporium situat in partea sudica a orasului la capatul unui debarcader avea doua tunuri, insa a fost grav afectat de de cele doua cutremure mari din secolul al XIX-lea, fiind in cele din urma demolate, insa mai poate fi vazut podul ce duce spre turn si o parte din zidurile de aparare. Vechiul port al insulei este Mandraki care dateaza din anul 408 i.e.n. si care in zilele noastre este folosit de iahturi si vase turistice de mici dimensiuni care efectueaza zilnic excursii spre insulele din apropiere, Symi si Halki sau la Marmaris pe coasta turceasca.

Strada Cavalerilor este o strada pietruita, lunga de aproximativ 600 de metri ce porneste din dreptul spitalului Cavalerilor si se continua pana la Palatul Marelui Maestru. Strada serpuieste printre numeroasele cladiri din piatra cu arcade gotice si unele dintre cele mai vizitate obiective turistice ale orasul Rhodos. La capatul de sus al strazii Cavalerilor se afla cel mai inalt punct al orasului vechi unde se gaseste Palatul Marelui Maestru, care este o veche fortareata masiva inconjurata de trei randuri de ziduri. Palatul Marelui Maestru a fost ridicat pe locul unei biserici bizantine vechi, de Cavalerii din Saint John care au guvernat insula intre anii 1309 - 1522. Dupa plecarea cavalerilor de pe insula a fost lasat in paragina, insa ulterior a fost reconstruit de italieni in anul 1930 pentru a fi folosit ca resedinta de vacanta de regele Emmanuel al III-lea, mai tarziu fiind folosiyt si de dictatorul fascist Mussolini. Palatul Marelui Maestru are peste 150 de camere, insa doar 20 pot fi vizitate. Turistii mai pot admira vechile turnuri de aparare, zidurile crenellate cat si pardoselile de mozaic.

In jurul secolului al XVI-lea pe strada Cavalerilor se gaseau numeroase hanuri dedicate mai multor natiuni, dintre care cel mai bine conservat este hanul Frantei care a fost construit in anul 1492. Arhitectura acestuia este tipica perioadei gotice tarzii cu elemente decorative asimetrice. In zilele noastre hanul Frantei gazduieste Institutul de Limba Franceza care este principalul centru de invatare a limbii franceze de pe insula. Alte hanuri ce au dainuit pana in zilele noastre sunt Hanul Italian, construit in anul 1519 si Palatului familiei Villiers din insula Adam, construit in anul 1521.

Templul Afroditei este cea mai veche cladire din Rhodos, aceasta se gaseste in piata Symis din orasul vechi chiar in fata portii Elefterias si dateaza din secolul al III-lea i.e.n. Ruinele vechiului templu amintesc de gloria zeitei Afrodita, care era zeita frumusetii in mitologia greaca, fiind un important element al spiritualitatii elene.

Muzeul de Arta Moderna cunoscut sub numele de Galeria Municipala gazduieste o impresionanta colectie de picturi din secolul al XX-lea, gravuri si numeroase sculpturi. Colectiile muzeului sunt gazduite in trei cladiri separate dupa cum urmeaza: Galeria principala de arta care se gaseste in Piata Symis din orasul vechi, Galeria de Arta aflata in vecinatatea acvariului din orasul nou si Centrul de Arta Moderna din Palaio Syssitio aflata in orasul vechi.

Muzeul Arheologic este gazduit in vechiul spital al Cavalerilor construit intre anii 1440 - 1489 de catre cavalerii vremii foarte implicati in prevenirea si raspandirea islamului cat si a ingrijirii bolnavilor si al saracilor. Muzeul detine numeroase artefacte antice descoperite pe insula, printre care numeroase statui de marmura, urne, monumente funerare si mozaicuri.

Palatul Guvernatorului din secolele trecute a devenit resedinta Prefecturii, acesta a fost construit pe vremea ocupatiei italiene, avand o arhitectura compusa din mai multe stiluri de arhitecturale, asemanandu-se cu Palatul Dogilor din Venetia. In centrul capitalei se gaseste Teatrul National, gazduit intr-o cladire impunatoare ridicata in anul 1937 de un arhitect necunoscut. Initial teatrul era denumit Teatrul Puccini si punea in scena doar piese de teatru si operete, in zilele noastre functioneaza atat ca teatru cat si ca cinematograf.

Palatul Marilor Maestri reprezinta unua dintre cele mai impresionante atractii turistice din Rhodos fiind cea mai inalta dar si impunatoare constructie din nord-vestul portului. Palatul a fost construit de Cavalerii Sfantului Ioan in secolul al XIV-lea, fiind transformat in fortareata pe vremea dominatiei Imperiului Otoman. Palatul are numeroase camere impunatoare, cu mobilier antic, marmura policroma, sculpturi, covoare si vase de ceramica orientale. Printre cele mai importante camere se remarca Marea Sala de Receptie, Sala de Asteptare, Mozaica Medusa, camera dedicata exclusiv iconitelor, Sala de Bal si Sala de Muzica. In prezent palatul mai gazduieste si diferite expozitii sau spectacole.

Acvariul din Rhodos aflat pe malul marii in partea de nord a insulei, a fost inaugurat in anul 1937, moment in care gazduia atat un acvariu cat si un muzeu, urmand ca din anul 1963 sa devina si un centru dee cercetare aflat sub tutela Centrului National de Cercetari Marine. Acvariul se afla la subsolul statiei hidrobiologice si are drept scop cercetarea vietii din estul Marii Mediterane detinand o colectie impresionanta de organisme marine vii, precum si o colectie mare de instrumente marine. Acvariul detine 40 de bazine cu un total de 75 000 de litri unde sunt recreate conditiile naturale de viata ale speciilor pe care le gazduieste. Cele mai intalnite specii sunt: delfini, rechini, broaste testoase, crabi, moluste si mii de specii de pesti.

Moscheea lui Suleiman a fost construita in anul 1522 de sultanul Suleiman Magnificul dupa ce turcii au cucerit insula Rhodos, care a ramas sub stapanire otomana timp de patru secole. Moscheea imprumuta elemente arhitecturale locale, insa aminteste si de influentele otomane datorita minaretelor, care au ca fundament elementul arhitectural arab. Acoperisul moscheii domina cartierul turcesc creand o atmosfera orientala, alaturi de restul lacasurilor de cult din comunitatea turca, stabilita in aceasta zona a orasului.

Moscheea Murad Reis a fost construita in anul 1524, cand insnula se afla sub ocupatie otomana. Aceasta se afla in vecinatatea cladirii Prefecturii din Rhodos si a fost construita pe locul bisericii Aghios Antonios. Exteriorul moscheii impresioneaza datorita minaretului de unde se face chemarea la rugaciune. Fatada moscheii Murad Reis poarta numele unuia dintre cei mai importanti comandanti ai Imperiulului Otoman, care este ingropat in cimitirul din zona.

Orasul Lindos se afla pe coasta de est a insulei la aproximativ 50 de kilometri sud de orasul Rhodos si este construit in jurul unui golf, deasupra caruia vegheaza acropola, care este mai veche cu 150 de ani decat cea din Atena. Lindosul este o destinatie turistica foarte populara datorita plajelor sale frumoase si a contrastului dintre cladirile albe si marea turcoaz

Deasupra orasului se inalta acropola din Lindos cea mai veche structura din oras, care este o cetate naturala, fortificata succesiv de greci, de romani, de bizantini, de cavalerii Sfantului Ioan si apoi de otomani. Datorita numeroaselor modificari aduse de-a lungul timpului situl este dificil de excavat si interpretat arheologic. Cele mai importante monumente ale sitului arheologic ce s-au pastrat pana in zilele noastre sunt: Templul doric al Atenei Lindia care dateaza din jurul anului 300 i.e.n., in interiorul caruia s-au pastrat in bune conditii masa ofrandelor si baza statuii de cult a Atenei, Propileea Sanctuarului construita odata cu templul, culoarul acoperit cu aripi laterale proeminente, ce dateaza din jurul anului 200 i.e.n, care avea 87 de metri lungime si era format din 42 de coloane, relieful unei nave de razboi rodiana taiata in stanca la poalele treptelor ce duc spre acropole, scara ce duce spre principala zona arheologica a acropolei si ruinele unui templu roman, ridicat probabil in cinstea imparatului Diocletian ce dateaza din jurul anului 300 e.n. Acropola este inconjurata de un zid care se crede ca a fost construit odata cu propileea sanctuarului. O inscriptie romana aflata pe zid spune ca zidul si turnurile patrate au fost reparate pe cheltuiala lui P. Aelius Hagetor, preotul Atenei in secolul al II-lea e.n. Castelul Cavalerilor Sfantului Ioan, a fost construit inainte de anul 1317 conform unor izvoarea arheologice descoperite la temelia unor fortificatii bizantine mai vechi. Zidurile si turnurile castelului urmeaza conformatia naturala a reliefului. Dintre turnuri au mai ramas in picioare doar cel din coltul de sud-vest si cel din coltul de vest. Aici se gaseste si biserica greco-ortodoxa Sfantul Ioan, construita intre secolele XIII - XIV pe ruinele unei biserici mai vechi ce provine din jurul secolului al VI-lea.

Valea Fluturilor se afla in partea de vest a insulei Rhodos, la aproximativ 27 de kilometri de orasul Rhodos, aici fiind habitatul natural al fluturilor din specia Panaxia Quadripunctaria. Valea Fluturilor este un ecosistem unic in lume datorita faptului ca s-a pastrat neatins de activitatile umane. Valea se afla de-a lungul raului Pelekanos si este inconjurata de numerosi copaci storax care atrag fluturii datorita mirosului specific emanat de rasinii. Alt factor important care atrage este temperatura optima pentru reproducere ce determina revenirea acestor fluturi in lunile de vara cand ofera un spectacol unic in lume. Astfel in lunile iulie, august multe specii de fluturi apartinand clasei Panaxia Quadripunctaria, invadeaza valea pentru a se reproduce. La intrarea in Valea Fluturilor se gaseste un muzeu de istorie naturala si un magazin de suveniruri. In lunile de vara, Valea Fluturilor este unul dintre cele mai vizitate locuri din Rhodos.

Insula Rhodos dispune de numeroase plaje ce insumeaza o lungime totala de 250 de kilometri, fiind unul dintre puncte forte ale insulei, aceasta dispune de plaje moderne acoperite atat cu nisip fin cat si plaje cu pietricele sau plaje exotice, asa cum este Kalathos. Plaja Eli este situata in capatul cel mai sudic al orasului Rhodos si este cea mai populara plaja de pe insula, aceasta este acoperita cu nisip, bine organizata, aflat in zona hotelurilor de lux si a cazinourilor fiind catalogata ca cea mai moderna plaja din Rhodos. Plaja Ialysos se afla la o distanta de 7 kilometri de orasul Rhodos si este cea mai reprezentativa plaja din Grecia pentru surfing. Plaja Ixia se afla la 4 kilometri de orasul Rhodos, este acoperita atat cu nisip cat si cu pietris si este mai mereu maturata de vanturi, fiind astfel perfecta pentru surfing, windsurfing si jet schi, aici gasindu-se si doua centre de practicare a sportului nautic. Kalithea este o plaja linistita, chiar daca pune la dispozitia tuistilor numeroase posibilitati de divertisment. Plaja se intinde de-a lungul mai multor golfuri pitoresti unde se prctica norkeling si scuba diving. Plaja Faliraki are o lungime de aproape 4 kilometri, este acoperita cu nisip fin, auriu, are o intrare lina in mare, fiind astfel ideala pentru vacantele alaturi de cei mici. Plaja este bine organizata, oferind sezlonguri, umbrele si posibilitatea de a practica numeroase sporturi acvatice. Ladiko este o plaja cu nisip fin amestecat cu pietricele marunte, situata la 3 kilometri de plaja Faliraki si se intinde de-a lungul unui golf mic. Plaja este scaldata de ape linistite si dispune de sezlonguri, umbrele, dusuri si taverne. Plaja Afandou se afla la 12 kilometri de orasul Rhodos si la 200 de metri de Golful Afandou Beach, aceasta este acoperita cu un amestec de nisip si pietris, are ape adanci inca de la intrare, limepzi si inspumate fiind recomandata doar bunilor inotatori. Plaja Lindos este una dintre cele trei plaje aflate in jurul orasului Lindos si una dintre cele mai populare plaje de pe insula Rhodos. Lindos este o locatie perfecta pentru familiile cu copii, datorita ambiantei unice si a numeroaselor facilitati disponibile. Plaja Anthony Quinn se afla pe coasta de est a insulei, la 15 kilometri departare de orasul Rhodos, aceasta se intinde in jurul unui mic golf pitoresc, cu ape turcoaz, foarte limpezi si este considerata a fi unul dintre cele mai bune locuri pentru snorkeling din Rhodos. Plaja Lardos se afla la 65 de kilometri de capitala insulei, este acoperita cu nisip si pietricele, cu ape de smarald stralucitor si inconjurata de un cadru natural impresionant. Plaja Kalathos este o plaja mai exotica, acoperita cu pietricele marunte, cu ape limpezi care insa devin rapid adanci, motiv prntru care este una dintre cele mai pustii plaje de pe insula.

Insula Kastelorizo, denumita oficial si Megisti este cea mai sud-estica insula a Greciei din Marea Mediterana, aflata la doar 3 kilometi de coasta Turciei. Kastelorizo este cea mai mare insula al unui mic arhipelag, ce include si insulele Ro si Stroggyli. Desi este o insula mica, are o istorie indelungata, fiind locuita inca din epoca neolitica. Insula este cea mai mica dintre insulele Dodecaneze, are o suprafata de doar 11,98 km², cu o lungime de 6 kilometri, o latime de 3 kilometri si o linie a costei ce masaoara 19.5 kilometri. Cea mai mare altitudine de pe insula este de 273 metri si se regaseste in cadrul Muntelui Vigla. Insula este in cea mai mare parte muntoasa, fara apa potabila, cu un sol stancos, neroditor existand doar pe suprafete restranse mici plantatii de masline, struguri si fasole.

Pe insula exista doar un singur oras numit de localnici Megisti, cunoscut si sub numele de Kastelorizo sau Chora care este si capitala insulei. Orasul are un port pitoresc situat intr-un golf larg si primitor, fiind totodata si principalul port ce deserveste insula. Coastele insulei sunt marginite de vile elegante, cafenele, taverne si de magazine, strajuite de coline impunatoare si de cele trei capuri: Agios Stefanos in nord, Nifti i est si Pounenti in sud-vest.

In jurul golfului se gasesc numeroase taverne si restaurante unde se servesc delicatese traditionale, ce-si imbie clientii cu aromele clasice grecesti, de la fructe de mare pana la aromatul frappe. Pe drumul din fata portului se afla ingramadite numeroase conace neoclasice frumos colorate, cu doua sau trei etaje si balcoane din lemn ce au fost construite in perioada de glorie a insulei de la inceputul secolului al XX-lea. Orasul este construit sub forma unui amfiteatru cu drumuri inguste pavate cu piatra si alei pitoresti ce duc spre Castelul Rosso care este un castel medieval aflat sus pe o stanca de unde domina orasul, portul si marea. Insula si-a luat numele de la acest castel care in secolul al XII-lea era numit Kastellorizo. Acest nume este derivat, din venetianul rosu deoarece stanca capata o nuanta rosiatica in anumite conditii de iluminare. Pe hartile vechi castelul era numit Castel d'Orizzo sau Castel Ruggio, insa in ghidurile turistice moderne poarta numele de Castelul Megisti sau Castelul Cavalerilor. Castelul a fost construit de Cavalerii Ordinului Sfantul Ioan Ospitalieri al Ierusalimului in jurul anului 1380, insa a fost distrus de flota sultanului mameluc Djemal-el-din Yusef in anul 1440, urmand sa fie reconstruit in forma actuala de guvernatorul aragonez Bernat de Villamari la sfarsitul secolului al XIV-lea. Castelul se intinde pe o suprafata de doar 1000 m² si este compus din doua zone distincte: turnul central aflat pe varful stancii si curtea fortificata din partea de nord-est ce da spre mare. In apropierea castelului se afla o veche baie turceasca si o moara de vant restaurata. Chiar sub castel, intr-o scobitura in stanca, se afla un mormant lician din secolul al IV-lea i.e.n. cu o arhitectura foarte interesanta.

Palaiokastro sau Castelul vechi este cel mai important monument al insulei. Aceasta se gaseste in partea de vest a insulei, la aproximativ 1 kilometru de Megisti si a fost construit in perioada bizantina peste ruinele unei cetati dorice mai vechi. In castel se gasesc numeroase capele si biserici, dintre care mai cunoscute sunt Panagia tou Kastrou si Biserica Agios Stefanos. Tot aici se gasesc si rezervoarele de apa construite in timpul ocupatiei turcesti.

In partea de est a orasului se afla cartierul Horafia, unde se gaseste o piata cu doua biserici construite in stil bizantin. Biserica Sfantul Gheorghe construita in anul 1906 si Catedrala Sfintilor Constantin si Elena construita in anul 1835.

Muzeul Arheologic din Kastellorizo este gazduit intr-o cladire cu doua nivele construite separat. Primul nivel a fost construit pe vremea Cavalerilor, in timp ce al doilea nivel a fost ridicat ulterior in secolul al XIX-lea pe vremea ocupatiei turcesti. Muzeul gazduieste o colectie impresionanta de artefact antice, costume si imagini. Cele mai importante exponate sunt: sculpturile din perioada crestina timpurie, ancorele de piatra, amforele descoperite in mare, fresce, icoane, desene si fotografii ale monumentelor post-bizantine ale insulei, costume traditionale, broderii, ceramica si alte obiecte de arta populara.

Orasul gazduieste si numeroase obiective culturale printre care merita amintite Galeria dedicata istoriei Megistilor antice, Galeria cu artefacte si descoperiri crestine timpurii si bizantine si Galeria cu haine traditionale si cultura locala, iar in vecinatatea portului se afla Muzeul de Arta Populara, gazduit intr-o veche moschee.

Muzeul puzzle-urilor din Kastellorizo este primul muzeu in care sunt expuse puzzle-uri, fiind unul dintre putinele de acest gen din lume. Muzeul este unul interactiv si a fost infintat din dorinta de a familiariza publicul si de a-l atrage oferindu-i puzzle-uri cu un numar redus de piese pentru incepatori pana la puzzle-uri cu mii de piese, acaparand astfel interesul pasionatilor.

Pestera Albastra, cunoscuta si sub numele de Pestera Parasta sau Fokiali, se afla la aproximativ 20 de minute de mers cu barca din port si este un adevarat monument al naturii. Pestera Albastra este cea mai mare si cea mai frumoasa dintre pesterile Greciei, aceasta are o intrare foarte joasa si ingusta prin care o barca poate trece doar in zilele cand marea este linistita. Interiorul pesterii este impresionant de mare, masurand 75 de metri lungime, 40 de metri latime si 35 de metri inaltime. Tavanul pesterii este acoperit cu stalactite albe, ce creeaza un spectacol unic in momentul in care razele soarelui patrund in pestera si stalactitele capata culori unice, in timp ce apa pesterii capata o nuanta uimitoare de albastru stralucitor. Mai la sud de Pestera Albastra se afla o alta pestera frumoasa, Pestera de la Kolones.

Chiar daca pe insula Kastellorizo nu se gasesc plaje amenajate, turistii se pot bucura de cele cateva plaje salbatice, astfel cei dornici de o baie in apele Marii Egee se pot racori la Agios Stefanos, localitate aflata la 40 de minute distanta de oras, precum si in port unde pot sari de pe stanci sau de pe o platforma. Alte plaje se mai gasesc la Faros, Plakes, Mandraki si pe insulitele din Ro, Aghios Giorgos si Strongili. Turistii pot face scufundari pentru a admira viata marina, putand admira in mediul natural foca-calugar care este una dintre cele mai rare specii de mamifere, existand un risc extrem de mare de extinctie in viitorul imediat.

Patmos este o insula vulcanica situata in largul coastei de vest a Asiei Mici si in partea de est a Marii Egee, fiind cea mai nordica insula din Arhipelagul Dodecanez. Aceasta are o suprafata de 34,14 km², o lungime de 12 kilometri si o latime ce variaza intre 290 de metri si 5,6 kilometri. Tarmul insulei este neregulat, crestat de de golfuri si promontorii avand o lungime de aproximativ 60 de kilometri. Patmos este una dintre cele mai autentice insule grecesti, cu numeroase golfuri retrase si mici insulite aflate in vecinatatea coastei, cu sate traditionale strabatute de drumuri inguste, adesea pietruite ce serpuiesc printre casele albe cu usi si ferestre albastre si colorate de magnifica floare de hartie ce aduce o pata de culoare. Insula mai este numita si Ierusalimul Egeei, deoarece aici a scris Sfantul Ioan Teologul, Apocalipsa lui Ioan care este ultima carte din canonul Noului Testament si singura carte biblica apartinand in intregime literaturii apocaliptice.

Chora sau Orasul Patmos este capitala insulei si principala atractie a acesteia, care se afla la 4 kilometri departare de portul principal din Skala. Capitala se inalta semeata pe varful unui deal, de unde stralucesc in soare numeroasele case albe inconjurate de vechile ziduri ce dainuiesc inca din anul 1130. Primele case au fost construite in jurul anului 1130, cand calugarii manastirii Sfantul Ioan Teologul i-au chemat pe locuitorii din vecinatate sa caute refugiu in spatele zidurilor fortificate ale manastirii. Marea majoritate a celor ramasi aici erau constructori si familiile celor ce au lucrat la ridicarea manastirii. Initial casele erau construite pe randuri, cu peretii grosi si mult mai inalti decat acoperisurile pentru a-i descuraja pe invadatori sa intre in gospodarii. Odata cu trecerea vremii si sporirea invaziilor tot mai multi veneau sa caute refugiu, astfel ca numarul caselor a crescut si a fost construit un nou zid exterior. Odata cu trecerea timpului invaziile au fost tot mai rare si frica de pirati a disparut, astfel casele si conacele s-au au ajuns ruine, iar localnicii s-au mutat, ducand cu ei piatra si lemnul vechilor cladiri in noile locatii, transformand Chora in ceea ce este astazi.

Una dintre cele mai vechi cladiri din Chora aflata inca in picioare este conacul Sophouliou ridicat in anul 1522, care avea mai mult un scop administrativ si de productie, aici gasindu-se mai multe cuptoare mari, incaperi de depozitare si incaperi in care erau gazduiti soldatii ce aparau orasul. O alta cladire traditionala bine conservata este conacul Simandiri, care astazi a fost transformat in muzeu.

Manastirea Sfantului Ioan Teologul din Patmos constituie un important loc de pelerinaj, fiind considerata cea mai importanta manastire di zoma Marii Egee si impreuna cu Pestera Apocalipsei si cu regiunea capitalei Patmosului au fost declarate Monument al Mostenirii Universale UNESCO. Manastirea Sfantul Ioan Teologul, in jurul careia a fost construita capitala insulei a fost intemeiata de Cuviosul Hristodul in secolul al XII-lea sus pe deal pentru a-i descuraja pe piratii si pe turcii, care pentru a ataca trebuiau sa urce dealul, timp in care orasul se putea refugia in spatele zidurilor pentru a se apara. Manastirea ce domina intreaga insula, este inconjurata de o incinta dreptunghiulara neregulata, cu rol de aparare, ce a fost construita, succesiv, incepand cu sfarsitul secolului al XI-lea pana in secolul al XVII-lea. Ultimele descoperiri arheologice au evidentiat faptul ca a fost zidita pe locul unui vechi templu al Artemidei si al unei basilici paleocrestine. Din perioada bizantina se pastreaza biserica mare sau catholiconul, trapeza si chiliile. Paraclisul Maicii Domnului aflat in partea de miazazi a catholiconului, este decorat cu fresce frumos lucrate ce dateaza din ultimii ani ai secolului al XII-lea. In partea de sud-vest a bisericii mari se afla Paraclisul Cuviosului Hristodul, aici gasindu-se si racla cu moastele sale, care dateaza de la inceputul secolului al XVII-lea. In manastire mai pot fi admirate mesele de marmura pe care mancau vechii monahii. Chiliile sunt aliniate pe latura de sud a incintei fortificate.

Pestera Apocalipsei este unul dintre cele mai vizitate locuri de pe insula Patmos, acesta fiind locul unde Sfantul Ioan Teologul aflat in exil i-a dictat Apocalipsa ucenicului sau Prochoros. Pestera Apocalipsei se afla la mijlocul distantei dintre tarmul marii si Manastirea Sfantului Ioan Teologul aflata pe culmea dealului, aceasta fiind mentonata si intr-un vechi manuscris, unde este descris ca Sfantul Ioan a trait undeva intre satele Chora si Skala. O alta scriere populara ce dateaza din secolele II - IV e.n., atribuita ucenicului Sfantului Ioan, pe nume Prochoros, mentioneaza si ea locul in care este amplacata pestera cat si minunile din vremea cand se afla in Patmos aflaturi de Sfantul Ioan. Sfantul Ioan a fost exilat pe insula Patmos intre anii 84 - 96 e.n., de imparatul roman Domitian, deoarece se spunea ca "Vorbea despre Dumnezeu si depunea marturie despre Iisus". Aflat in aceasta pestera Sfantul Ioan a auzit vocea lui Dumnezeu, care era asemenea unei trompete si care a spus: "Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul... Ceea ce vezi scrie intr-un sul". Acel sul este Apocalipsa sau Revelatia, ultima carte a Bibliei si descrie viziunile privind cataclismul final ce se va abate asupra Pamantului. Pestera Apocalipsei face parte dintr-un complex monahal inchinat Sfantului Ioan Teologul, construit la inceputul secolului al XVII-lea de Grigorie, episcopul de Cezareea. In jurul anului 1800, fondatorul Scolii din Patmon, Makarios Kalogeras, au construit incaperi noi, chilii, si capele care se afla intr-o foarte buna stare de conservare. Actuala manastire, construita peste Pestera Apocalipsei, a fost construita in jurul secolul al XVII-lea, ulterior adaugandu-i-se si cateva capelele inchinate Sfantului Artemie si Sfantului Nicolae, cat si mai multe dependinte. Biserica are un iconostas din lemn si o serie de icoane vechi frumos lucrate ce ilustreaza, locul unde s-a odihnit Sfantul Ioan, trei reprezentari ale Sfantului Hristodul din Patmos, inaltarea la cer a Sfantului Ioan, scrierea Apocalipsei si Arborele lui Iesei, toate pictate de pictorul cretan Toma Vathas, in jurul anului 1596. Accesul in manastire se face pe o singura usa deasupra careia se afla un frumos mozaic infatisandu-l pe Sfantul Ioan, dictand Apocalipsa ucenicului sau Prochoros. Pe langa chilii coboara o serie de trepte spre pestera care se afla in partea cea mai de jos a complexului monahal. Din acest complex monahal mai face parte si capela Sfintei Ana care a fost construita in anul 1088, de Sfantul Hristodul, care a construit si faimoasa manastire a Sfantului Ioan Teologul, de pe culmea dealului.

Mai putin celebra este Manastirea San Giovanni zidita in secolul al XI-lea, care insa este functionala si in zilele noastre chiar daca poate fi vizitata doar partial, nefiind deschisa publicului larg in intregime. Din exterior manastirea poate fi usor confundara cu un castel medieval, datorita aspectului ei defensiv, insa interiorul detine frumoase curti si terase de dimensiuni mari, bine ingrijite. Turistii pot vizita capela, frumos decorata cu fresce si cu coloane de marmura reutilizate de la un templu antic si un muzeu de arta sacra unde este expus si documentul oficial prin care a fost infiintata aceasta manastire ortodoxa.

Acropola din Castelli ce se afla in partea de nord a Chorei, este cel mai important sit arheologic al insulei. Aici au fost descoperite urme de locuire ce dateaza din epoca cuprului, impreuna cu ruinele unei fortificatii care dateaza din perioada elenistica. Tot aici se gaseste si templul lui Agios Konstantinos, de unde se deschide o priveliste minunata spre tarmul marii.

Cele trei mori de vant reprezinta una dintre cele mai fotografiate atractii turistice ale insulei, acestea se afla pe drumul ce leaga Skala de Chora. Morile de vant au fost construite in secolul al XVI-lea, si se afla in perfecta stare de functionare, fiind declarate Patrimoniu Mondial UNESCO. Morile de vant incearca sa readuca turistilor un crampei din timpurile stravechi cand totata munca se efectua fizic.

Satul Skala este cea mai mare asezare a insulei fiind situat chiar in centrul insulei, acesta este si un important centru comercial si cultural. In Skala se afla si principalul port al insulei, mereu aglomerat cu numeroase taverne, restaurante si magazine ce comercializeaza de la suveniruri, articole religioase si haine pana la unelte sau articole pescaresti. Tavernele servesc preparate traditionale, crepe, souvlaki, peste, sau bucura nationala ouzo. In Skala turistii mai pot vizita biserica Agia Paraskevi construita in secolul al XVII-leas, Manastirea Zoodochos Pigi sau frumoasa biserica Panagia Koumana.

Desi nu se poate lauda cu cele mai spectaculoase plaje din Grecia, insula Patmos este un adevarat paradis natural in ceea ce priveste plajele nealterate si dealuri verzi cu vedere la stralucitoarea Mare Egee. Tarmurile insulei sunt scaldate de ape cristaline si crestate de numeroasele golfuri izolate intr-un cadru natural unic. Plaja Agriolivado se afla la o distanta de 8 kilometri de Chora si la 3 kilometri de portul Skala, aceasta este o plaja de mici dimensiuni, retrasa acoperita cu nisip si pietricele, cu ape linistite, multa vegetatie si sezlongurile disponibile pentru turisti. Plaja Psili Ammos aflata la 10 kilometri de Chora, este considerata a fi una dintre cele mai bune plaje de pe insula, aceasta este acoperita cu nisip auriu, scaldata de ape limpezi si cristaline si umbrita de copaci de tamarisc. Plaja Kambos situata la 9 kilometri de Chora este usor accesibila cu masina sau cu mijloacele de transport in comun, fiind perfecta atat pentru familiile cu copii mici cat si pentru cei care doresc o vacanta confortabila, datorita dotarilor moderne de care dispune, oferind vizitatorilor si o multime de activitati acvatice, cum ar fi windsurfing, canotaj sau parapanta. Plaja Lambi cunoscuta si ca Plaja cu pietre colorate se afla la 14 kilometri de Chora si este o plaja lunga, cu ape cristaline, acoperita cu pietricelele multicolore si umbrita de numerosi arbori de tamaris. Plaja Meloi este foarte aglomerata datorita distantei mici fata de Skala, aceasta este o plaja acoperita cu nisip, umbrita de copaci de tamaris, cu o taverna, un restaurant, un minimarket si un camping la doar 20 de metri de plaja. Plaja Vagia aflata la 11 kilometri de Skala, este acoperita pietricele, este umbrita de numerosi copaci de pe plaja si este racorita de cele mai reci ape de pe insula. Plaj Livadi Geranou situata pe coasta de nord-est a insulei este acoperita cu nisip, este scaldata de ape limpezi si are numeroase zone umbrite, in apropiere se gaseste o taverna unde se servesc preparate din bucataria locala si bauturi racoritoare.

Kalymnos este o insula arida si muntoasa din Marea Egee aflata la vest de Peninsula Bodrum, intre insulele Kos la sud si Leros la nord cu o lungime maxima de 21 de kulometri, o latime de 13 kulometri si o suprafata de 111,1 km². Insula este cunoscuta inca din antichitate ca fiind insula pescuitorilor de bureti, aceasta are o vasta istorie in recoltarea de bureti de mare, fiind de altfel si singura insula care a continuat aceasta activitate dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, pana in zilele noastre.

Cea mai inalta altitudine se gaseste in cadrul muntelui Profetului Ilie, care se afla in centrul insulei si are o altitudine maxima de 678 metri. Atmosfera pe insula Kalymnos este una relaxanta fiind o destinatie perfecta pentru iubitorii de plaja, soare cat si pentru cei dornici de o drumetie intr-un cadru natural salbatic, aici gasindu-se peste 3.000 de trasee de alpinism cu diferite grade de dificultate care sterabat stancile calcaroase. Insula este cunoscuta pentru peisajul sau natural stancos, gazduind numeroase cluburi de alpinism, precum si un festival anual de alpinism.

Suprafata insulei Kalymnos este in cea mare parte stearpa, doar 18% din teren poate fi cultivat, motiv pentru care agricultura a avut intotdeauna un rol neinsemnat in economia insulei, cu exceptia vaii Vathi care este renumita pentru cultivarea citricelor, in special, a portocalilor, a maslinilor si a vitei de vie.

Pothia sau orasul Kalymnos este capitala si cea mai mare asezare a insulei. Aceasta este o asezare pitoreasca, construita sub forma unui amfiteatru in jurul portului, pe doi versanti stancosi, in timp ce o mica parte din asezare se gaseste intr-o mica vale inverzita. Pothia este un adevarat paradis cu numeroase case albe ce au usile, obloanele si balcoanele albastre, frumos colorate de numeroasele flori ce atrna la balcoane si in geamuri. Turistii dornici sa faca o plimbare pe strazile inguste ale orasului descopera numeroase conace elegante, cladiri vechi bine conservate si biserici vechi. Valea verde din mijlocul orasului este cu siguranta cea mai frumoasa si racoroasa zona a orasului, unde casele sunt ascunse de numerosii copaci luxurianti. Pe langa frumusetea naturala, turistii descopera o multitudine de facilitati moderne, majoritatea fiind amplasate de-a lungul drumului principal, cum ar fi magazine, banci, un cinematograf in aer liber, un centru cultural, mici baruri, taverne si cafenele pitoresti. In Pothia se afla si cel mai mare port al insulei, care este tot timpul foarte animat, agitat si galagios.

Muzeul de Arheologie din Kalymnos a fost inaugurt in anul 2009 si este gazduit intr-un vechi conac traditional construit in secolul al XIX-lea. Colectiile muzeului sunt expuse in doua galerii, prima este dedicata vietii preistorice de pe insula si sunt expuse artefactele descoperite in pesterile de pe insula, cum ar fi diverse unelte, ustensile, oale etc., cat si descoperiri din perioada minoica. Tot in prima galerie mai sunt expuse cateva inscriptii care ofera o perspectiva valoroasa asupra trecutului vietii publice a insulei, alaturi de diverse decrete onorifice si marturii privind statutul femeii si eliberarea sclavilor. Cea de-a doua galerie gazduieste o importanta colectie de monede din argint si bronz, bijuterii din aur, diademe, coroane, cercei, inele, ceramica si sticla. Cel mai valoros exponat al muzeului este "Doamna din Kalymnos" care este o sculptura din bronz ce infatiseaza o femeie cu corpul acoperit cu o tunica cu franjuri si o haina. Aceasta a fost descoperita in anul 1995, de un pescar local care a prins in mrejele sale frumoasa statuie.

Muzeul Maritim din Kalymnos a fost inaugurat in anul 1994 si este gazduit in cladirea fostei scoli tehnice Vouvaleios, aflata langa Primarie in zona de coasta a orasului Pothia. In muzeu se gasesc expuse numeroase elemente ce ilustreaza istoria si evolutia scufundatorilor ce adunau bureti cat si numeroase artefacte ce recuperate din epavele navelor antice. Exponatele muzeului sunt organizate in trei colectii distincte: prima colectie este formata din fotografiile realizate la inceputul secolului al XX-lea care ilustreaza munca pescarilor de bureti, diverse ancore, harti nautice ale secolelor trecute cat si descoperiri din diverse epave, a doua si a treia colectie ilustreaza evolutia pescuitului de bureti pana in zilele noastre. Aici se gaseste si o sectiune speciala unde este prezentata "skandalopetra", care este o bucata de piatra, din marmura sau granit ce are colturile rotunjite, cu o forma aerodinamica, grea de 8 - 14 kilograme si care era folosita de cautatorii de bureti ca unealta auxiliara in scufundari.

Muzeul de etnografie si folclor din Kalymnos a fost infiintat de Faneromeni Skylla, o localnica care a dorit sa prezinte vizitatorilor viata traditionala de pe insula. In muzeu se gasesc expuse o mare varietate de exponate, printre care mai importante sunt: colectia de costume locale, colectia de rochii de mireasa, diverse articole de uz casnic, un razboai de tesut, un fus, o moara de mana, ulcioare de ceramica si elemente de mobilier traditional, cum ar fi krevatos, patul mare familial cu un patut deasupra lui, monede vechi, carti, scrisori, arme si sabii. Vizitatorii au ocazia sa vada modul in care era organizata viata intr-o casa traditionala de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.

Fabrica de bureti din Kalymnos, aflata in capitala insulei, Pothia, a ramas singura fabrica de bureti de pe insula, aceasta a ramas deschisa vizitatorilor mai mult pentru a prezenta istoria pescuitului de bureti, evolutia metodelor de scufundare si evolutia tehnologiei de prelucrare a buretilor. In zilele noatre buretii naturali au fost inlocuiti cu bureti din plastic, produsi industrial in cantitati mari, astfel localnicii au fost nevoiti sa caute alte surse de venit, precum turismul si comertul.

Castelul Chryssocheria sau Pera situat la jumatatea distantei dintre Chora, vechea capitala a insulei Kalymnos si Pothia, este construit sus pe varful unui deal cu vedere spre satul Chora, intr-o pozitie strategica. Castelul a fost ridicat de Cavalerii Sfantului Ioan care au guvernat insula din secolul al XIV-lea pana in secolul al XVI-lea, din dorinta de a fortifica orasul si de a-l proteja de atacurile piratilor, cat si de alti eventualii cuceritori. Castelul Chryssocheria a fost locuit pana in secolul al XVIII-lea. Intre zidurile destul de degradate ale castelului se mai gasesc biserica Panagia Cryssochera, cateva capele dedicate altor sfinti, ruinele unui templu antic si ruinele a doua mori de macinat grau care au apartinut Cavalerului Querini. Biserica Panagia Cryssochera se afla intr-o stare de conservare buna, ea find de altfel cea care a dat numele castelului si care in traducere libera inseamna "Maica Domnului cu mainile de aur". In interiorul biserici pot fi admirate cateva fresce bizantine foarte bine pastrate.

In Pothia vizitatorii mai pot admira Biserica Mantuitorului Hristos cu minunatele sale fresce si icoane realizate de artisti locali sau Manastirea Agioi Pantes aflata pe un deal, la 2 kilometri sud de Pothia.

Muzeul Lumii Marii se afla in satul Vlychadia si a fost fondat de fratii Valsamidis, aici fiind expusa o remarcabila colectie formata din exponate ce au legatura cu lumea marina. Muzeul gazduieste o colectie de bureti, diverse scoici, epava unei nave comerciale antice cu amfore, diverse descoperiri ale orasului scufundat Telendos si animale de mare impaiate.

Acropola din Embola era o fortificatie aflata in valea Vathy, la est de localitatea Metochi. Acropola a fost construita in secolul al IV-lea i.e.n. fiind locuita pe tot parcursul perioadei elenistice. Acropola avea o forma dreptunghiulara cu o lungimre de 75 de metri si o latime de 42 de metri si inconjurata de ziduri ce depaseau un metru grosime. In apropierea acropolei se afla bazilica Taxiarchi care a fost construita in secolul al VI-lea e.n. din materialele refolosite din acropola. Aceasta este o biserica crestina timpurie cu podeaua decorata cu mozaicuri colorate, in mare parte cu motive geometrice.

Pe insula se gaseste un numar mare de pesteri, majoritatea dintre ele de o frumusete unica. Cele mai cunoscute sunt: Pestera Celor Sapte Virgine, Pestera Kefalas la care se poate ajunge doar cu barca si Pestera Daskalio situata in Golful Rina, pe o coasta stancoasa la nord de portul Vathy. In interiorul acestor pesteri au fost descoperite uneltele din neolitic si ceramica din epoca minoica tarzie, dezvaluind astfel prezenta umana in regiune inca din cele mai vechi timpuri, demonstrand in acelasi timp utilizarea pesterilor atat pentru locuire, cat si pentru cult. Printre cele mai importante descoperiri din pesteri merita amintite un topor din piatra, statuia unui zeu din bronz ce provine din perioada minoica cat si numeroase vase din ceramica.

Peisajul deosebit al insulei transforma satele traditionale intr-o destinatie perfecta pentru practicarea turismului alternativ. Satele pitoresti din Kalymnos atrag turistii, datorita trecutului istoric si a peisajului salbatic si accidentat. Chora a fost capitala antica a insulei, astazi ramanand doar un mic sat aflat la vest de actuala capitala. Myrties este un sat aflat pe un promontoriu aflat pe malul marii de pe coasta de vest, foarte pitoreasc, orientat cu fata spre insula Telendos. In Myrties pot fi admirate si ruinele unui vechi templu situat in imediata vecinatate a bisericii Agios Ioannis. Emporios este o statiune de pe litoral ce se intinde de-a lungul peninsulei. Langa Emporios se gaseste situl arheologic Kastri, o fortificatie antica la care se poate ajunge pe un drum ingust ce se opreste in fata portii ce in trecut era flancata de doua turnuri, dintre care a mai ramas doar unul. In perimetrul fortificatiei, mai sunt vizibile ruinele fundatiilor diferitelor cladiri, printre care o moara si doua rezervoare de apa. Vathy este un sat de pe coasta de est, aflat la intrarea in valea cu acelasi nume, care a fost locuit inca din neolitic, dupa cum demonstreaza descoperirile din zona.

Plaja Arginonta aflata la 15 kilometri nord de Pothia este acoperita cu nisip si pietris, intinzandu-se de-a lungul unui golf pitoresc, cu dotari moderne, umbrelute si sezlonguri, precum si cateva taverne aflate in vecinatatii plajei. Plaja Myrties aflata la 8 kilometri nord-vest de capitala insulei este perfecta pentru inot si plaja, fiind acoperita cu pietris, scaldata ape linistite si dotari minime. Plaja Kantouni aflata la 5 kilometri nord-vest de Pothia este preferata localnicilor, motiv pentru care adeseori este aglomerata, in vecinatatea plajei se afla cateva taverne, restaurante si cafenele inconjurate de paduri verzi luxuriante. Plaja Emporio Kalymnos se afla la 24 de kilometri nord-vest de Pothia, intr-un golf natural, aceasta este acoperita cu pietricele marunte si scaldata de ape cristaline, incadrata intr-un cadru natural unic cu numeroase formatiuni stancoase ce intregesc peisajul. Plaja Massouri este situata la 9 kilometri nord-vest de Pothia, cu nisip fin si numeroase facilitati moderne, cu o atmosfera placuta intregita de existenta numeroaselor cafenele, taverne si a baruri. Plaja Linaria este o plaja pitoreasca, situata la 6 kilometri nord-vest de Pothia, in vecinatatea satului Panormos. Plaja Platis Yialos este una dintre cele mai frumoase plaje din Kalymnos, aproape de satul Panormo, este acoperita cu nisip negru fin, scaldata de ape limpezi si cu o panorame de vis, de unde poate fi admirat cel mai uluitor apus de soare din Kalymnos. Plaja orasului Pothia este cea mai apropiata plaja de orasul principal al insulei, aceasta este o plaja pitoreasca, acoperita cu nisip si pietricelele cu ape cristaline perfecte pentru inot. Plaja Melitsahas este o plaja frumoasa situata la 7 kilometri nord-vest de Pothia, aproape de satul Myrties, aceasta este o plaja lunga acoperita cu nisip, inconjurata de taverne si de numeroase cafenelele grecesti de moda veche. Plaja Agios Nikolaos se afla la un kilometru est de Pothia, cu ape azurii si o intindere mare de nisip fin. Plaja Akti Kalymnos este o plaja linistita cu nisip fin si ape cristaline, aflata la 7 kilometri est de Pothia, langa drumul care duce la valea Vathy. Plaja Kalamies este una dintre cele mai izolate plaje din Kalymnos, este situata la 23 kilometri nord-vest de Pothia, perfecta pentru cei ce doresc sa evadeze din aglomeratia urbana. Kalamies este o plaja fara facilitati turistice, aflata intr-un mediu natural uimitor, combinand in mod unic verdeata luxurianta care acopera varful stancilor cu cerul albastru limpede si cu apele cristaline. Plaja Vlychadia Kalymnos se intinde in pitorescul golf din Vlychadia fiind locul perfect pentru iubitorii de scuba diving si snorkeling. Plaja Agios Soulas este un adevarat paradis retras, de o frumusete naturala rar intalnita aflata la doar 2 kilometri de Pothia, aceasta este un adevarat paradis natural cu ape azurii, limpezi si un nisip fin, fiind perfecta pentru familiile cu copii. Plaja Ton Toicho Kalymnos situata la 23 de kilometri nord de Pothia, este o plaja cu caracteristici uluitoare, nisip auriu, varfuri stancoase ce ies din mare, peisaje minunate si ape linistite.

Insula Kos este a treia ca marime dintre insulele Dodecaneze, dupa Rhodos si Karpathos, aceasta are o lungime de 40 de kilometri, o latime de 8 kilometri si o linie de coasta ce se intinde pe o lungime de 112 kilometri cu o altitudine maxima de 846 de metri atinsa pe varful muntelui Dikeos. Insula este scaldata de apele marii Egee si se afla mai aproape de Turcia continentala decat de Grecia, are numeroase campii fertile insa si terenuri cu aspect desertic, infertile.

Cele mai vechi vestigii descoperite pe insula au o vechime de peste 5.000 de ani, acestea ilustreaza trecutul zbuciumat si lupta de supravietuire a locuitorilor care erau nevoiti sa faca fata atacurilor venite din partea grecilor antici, a romanilor, a venetienilor, a otomanilor si al cavalerilor medievali. Datorita influentelor acestor culturi pe insula se gasesc numeroase obiective istorice, printre care se remarca Asklepieion, care era cel mai important centru de vindecare holistica a lumii antice, coordonat de Hipocrate, parintele medicinei moderne.

Cea mai mare asezare a insulei este capitala, urmata de alte sate turistice cum ar fi: Kardamena, Kefalos, Tingaki, Antimachia, Mastihari, Marmari, Pyli, Zia, Zipari, Platani, Lagoudi si Asfendiou. Pe insula se gasesc mai multe promontorii, unele ce dainuie inca din antichitate cum ar fi: Capul Skandari aflat in nord-est, cunoscut in vechime ca Scandarium sau Skandarion, Capul Lacter sau Lakter aflat in sud si Capul Drecanum sau Drekanon aflat in vest. Muntii ce se inalta pe insula Kos nu sunt foarte inalti, insa dezvolta un peisaj spectaculos ce impresioneaza prin salbaticia cadrului natural. Tarmul insulei este dantelat de numeroase golfuri linistite inconjurate de plaje ce se intind pe o lungime de 100 de kilometri.

Capitala Kos este centrul turistic si cultural al insulei. Acesta se gaseste intr-o zona plina de verdeata si vegetatie luxurianta, fiind un oras ce combina diverse stiluri arhitecturale de la cele antice, la stilul medieval si pana la cel modern. Portul principalul al insulei, se afla in partea de nord-est a orasului Kos, acesta reprezentand o atractie majora a insulei. In oras pot fi admirate numeroase cladiri venetiene cat si case traditionale grecesti din perioada medievala, bine conservate ce par ca se ridica din mijlocul plantatiilor sau a zonelor verzi luxuriante. O plimbare pe strazile istorice ale orasului pe aleile largi creeaza o senzatie relaxanta si fermecatoare. De-a lungul aleii principale se gasesc o multime de cafenele, taverne, restaurante, magazine, precum si o multitudine de cluburi care ofera turistilor o viata de noapte vibranta.

Centrul istoric al orasului Kos se afla in partea de nord-est, in vecinatatea portului, acesta gazduind numeroase monumente istorice ce ilustreaza cultura locala si trecutul istoric al insulei. De o importanta deosebita se bucura ruinele templului elen dedicat zeului Hercule, ruinele templului dedicat zeitei Afrodita, cat si ruinele unor cladiri publice din epocile elene si romane.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale insulei este Castelul Cavalerilor cunoscut si sub numele de Neratzia, care tradus din limba greaca inseamna "Portocala amara" nume ce provine de la numerosii portocali amari care cresteau in vecinatatea castelului. Castelul este o cladire medievala aflata in partea de est a portului, ce a fost construita pe ruinele unui zid antic la sfarsitul secolului al XIV-lea de catre Cavalerii Ospitalieri ai Ordinului Sfantului Ioan. Podul mobil din piatra, cu o arhitectura spectaculoasa face legatura cu restul orasului traversand bulevardul cu palmieri denumit Phoinikon binecunoscut datorita vegetatiei luxuriante din zona. Zidurile groase ale castelului au fost ridicate din dorinta de a-i proteja pe locuitori de invaziile piratilor si de a asigura securitatea pelerinilor crestini in drumul lor spre Pamantul Sfant. Turistii pot vizita cele doua incinte, flancate de turnurile circulare situate in cele patru colturi ale sale sau turnul de sud. Castelul mai gazduieste si un muzeu situat in fostul depozit al castelului unde sunt expuse inscriptii vechi din perioadele elena, romana, bizantina si crestina, sculpturi si altare cu arhitectura specifica secolului XIV.

Platonul lui Hipocrate este un copac sub a carui ramuri obisnuia Hipocrate sa stea la umbra pentru a preda medicina discipolilor sai, spunandu-se chiar ca insusi Hipocrate este cel care a plantat platanul, insa acesta este doar o legenda deoarece acest platan are o varsta de doar 500 de ani, daca era plantat de Hipocrate trebuia sa aiba in jur de 2400 de ani, asa ca s-a ajuns la un compromis si se spune ca ar fi un descendent al platanului plantat de Hipocrate. Platanul este situat in vecinatatea Castelului Cavalerilor in Piata Platanou "Piata Platanilor" si este un Platanus Orientalis ce are un trunchi cu un diametru de aproximativ 12 metri. Acesta era considerat a fi arborele vietii, asociat adeseori cu Gaia, care este personificarea Pamantului si zeita Marii, dar si cu Tanit, zeita Fertilitatii la cartaginezi. In vecinatatea platanului se afla Moscheea Hassan ridicata in anul 1776 si o fantana cu gravuri arabe realizata la ordinul guvernatorului turc Gazi Hassan, in perioada ocupatiei otomane pe insula. La aceasta fantana isi spalau credinciosii picioarele inainte de a intra in Moscheea Hassan.

Muzeul Arheologic din Kos este situat in Piata Eleftherios si a fost infiintat de italieni in perioada ocupatiei italiene a insulei dupa cutremurul ce a avut loc la 23 data de aprilie 1933 care a provocat pagube considerabile, aparand astfel o oportunitate de a desfasura un vast program de sapaturi arheologice si de a construi noi cladiri publice. Astfel in anul 1934, arhitectul Rodolfo Petracco a proiectat cladirea muzeului in stil rationalist, care a fost finalizata in anul 1936, deasupra ruinelor unui vechi zid grecesc care poate fi vazut si in zilele noastre la subsol muzeului. Muzeul a fost renovat dupa anul 2010 ramanand inchis timp de cativa ani, pana in anul 2016 cand a fost redeschis, insa afectat ulterior de cutremurul din 21 iulie 2017 care a adus pagube importante unor sculpturi expuse. Colectiile muzeului sunt expuse pe cele doua etaje ale sale gazduind exponate ce provin din perioadele arhaice, elenistice si romane. Turistii pot admira numeroase mozaicuri, ceramica, statui si alte obiecte descoperite in urma sapaturilor arheologice de pe insula. Cele mai importante exponate sunt: capul Herei din secolul al II-lea i.e.n., o stela funerara decorata cu lei, o alta stela funerara pe care se poate admira o scena dintr-un simpozion, statuieta unui sportiv din secolul al III-lea. i.e.n., capul lui Alexandru cel Mare, un tors masculin, o statuie mare care se crede ca-l reprezinta pe Hipocrate parintele medicinii, mai multe statui ale divinitatilor din perioada romana, un mozaic ce ilustreaza sosirea lui Asclepius pe insula, numeroase piese de ceramica care provin din neolitic pana in epoca romana si numeroase obiecte descoperite in situl Seraglio ce provin din epoca bronzului. Alte atractii gazduite in parcul expozitional al Muzeului Arheologic din Kos sunt: Odeonul Roman restaurat de curand, Templul lui Dionis, Odeonul lui Herodes Atticus si Stoa lui Eumenes, piscine antice, curti si coloane romane. Situl Arheologic de Vest se intinde pe o suprafata de aproximativ 30.000 de metri patrati in jurul Portului din Kos, intre Akti Miaouli, strada Nauclere si Buleverdul Hipocrate, acesta mai este cunoscut si sub numele de Situl Vechii Agore. Situl arheologic se afla sub jurisdictia Muzeului arheologic din Kos, fiind amplasat in imediata vecinatate a acestuia. Situl arheologic gazduieste relicve si constructii ce dateaza din secolul IV i.e.n., fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Greciei.

Sanctuarul lui Asclepeion era un templu dedicat zeului grec al medicinei, un loc sacru unde medicii si zeii erau consultati in aceeasi masura pentru a-i vindeca pe bolnavi. Conform legendei blonavii tratati in sanctuar il visau pe Asclepeion care le indica un remediu pentru boala de care sufereau. Sanctuarul lui Asclepeion era un important centru medical al antichitatii, descoperit de arheologi in jurul anului 1900, excavatiile incepand abia in anul 1902. Sanctuarul antic se afla la cativa kilometri de orasul Kos pe o colina, verde unde vizitatorii pot admira o adevarata marturie arhitecturala a civilizatiei doriane. Aici fiind de altfel unul dintre cele mai importante centre medicala ale Greciei antice. Pe terasa de jos a sanctuarului se gaseste o incinta dreptunghiulara lunga de 90 de metri si lata de 45 de metri, care este inconjurata pe trei laturi de coloane dorice. In partea stanga intrarii, se gasesc ruinele unei case romane construita in perioada elena tarzie. In coltul de nord-est a incintei se gaseste o baie publica care mai tarziu a fost transformata in biserica Panayia tou Alsous, langa care se gaseste un mic muzeu. Pe partea de sud a terasei se gaseste un mic templu dedicat lui Nero. De aici treptele continuandu-se spre o a doua terasa unde se afla cea mai veche parte construita a sanctuarului. In vecinatatea acestor ruine se gaseste un templu construit in jurul anului 400 i.e.n., iar la sud-vest se afla inca un templu ionic cu coloane. Intre cele doua temple poate fi urcata o scara cu 11 trepte ce duce spre o a treia terasa, unde se afla templul dedicat lui Asclepios, care este o structura din marmura neagra. Daca vizitatorii continua sa urce spre varful dealului vor ajunge la izvorul Vourinna care aproviziona orasul antic cu apa.

Muntele Dikeos este cel mai inalt munte de pe insula cu o altitudine de 846 de metri. Acesta are o vegetatie saracacioasa formata din pini parfumati si tufisuri care acopera stancile abrupte ale muntelui ce coboara spre mare. In antichitate, muntele era denumit Oromedon, Orion sau Dikeon si gazduia numeroase asezari medievale, aici descoperindu-se cateva rezervoare de apa si numeroase obiecte din lut.

Zia este un mic sat traditional aflat la 16 kilometri de orasul Kos, pe pantele Muntelui Dikeos. Satul se afla intr-un decor natural idilic, avand trei biserici ce strajuiesc intrarea in sat. De-a lungul strazii principale sunt insirate mai multe magazine de suveniruri si taverne.

Asomatos un sat de munte traditional neafectat de industria turismului, motiv pentru care este unul dintre cele mai linistite asezari ale insulei. Satul are stradute inguste, pietruite cu casele albe si o frumoasa biserica ce domina imprejurimile. Biserica Agioi Asomati sau "Sfintii fara trup" a fost construita in secolul al XI-lea, ea in sine fiind o adevarata opera de arta care de altfel a si dat numele satului. Satul Asomatos este inconjurat de verdeata si de numeroase plantatii de maslini si vita de vie. Vecinatatea satului este ideala pentru iubitorii de drumetii.

Lagudi este unul dintre cele mai frumoase sate de munte ale insulei, acesta este inconjurat de o vegetatie bogata si de plantatii imense de maslini, pastrandu-si caracterul traditional. Pe o stanca uriasa este cocotata biserica Agios Ioannis Theologus si la mica distanta de sat se gaseste micuta biserica dedicata profetului Ilie, construita sus varful dealului.

Antimachia este o asezarae a carui nume a ramas neschimbat timp de peste trei milenii, aceasta fiind una dintre cele mai cunoscute asezari traditionale din Kos si din Insulele Dodecanezului. Asezarea a fost construita pe o mica stanca intr-un cadru natural unic fiind locuita inca de la sfarsitul epocii neolitice. Aici turisti pot vizita Casa Traditionala a Antimachiei, o moara de vant sau Castelul Venetian Antimachia ce se afla pe un deal deasupra satului. Castelul a fost construit de Ordinul Cavalerilor Sfantului Ioan, care au demarat lucrarile la inceputul secolului al XIV-lea, fiind intensificate la sfarsitul secolului al XV-lea, in special in 1494, asa cum se poate vedea pe inscriptia de deasupra portii principale. Fortificatiile exterioare ale Castelului Venetian pot fi admirate si in zilele noastre, desi s-au scurs multe secole si au trecut prin numeroase atacuri. Singura intrare in castel se afla pe latura sa nordica, aceasta fiind protejata de porti duble. Deasupra intrarii, poate fi observat simbolul Cavalerilor Sfantului Ioan gravat in marmura. Interiorul castelului, este saracacios, cu multe ruine si doua biserici venetiene, biserica Agios Nikolaos ce dateaza din secolul al XVI-lea si biserica Agia Paraskevi, construita la inceputul secolului al XVIII-lea.

Plajele de pe insula Kos sunt printre cele mai cautate plaje ale Greciei, acestea sunt scaldate de ape cristaline si linistite si acoperite atat cu nisip cat si cu pietris marunt. Plaja Paradise este cea mai faimoasa plaja a insulei, fiind ideala pentru practicarea sporturilor nautice sau pentru a petrece momente placute pe plaja acoperita cu nisipul fin auriu si scaldata de apele albastre ale marii. Datorita faptului ca aceasta plaja atrage anual milioane de turisti, devine foarte aglomerata si destul de zgomotoasa. Plaja Kardamena se afla pe coasta de est a insulei in vecinatatea satului Kardamena, are o lungime de peste 3 kilometri, este acoperita cu nisip alb si scaldata de ape de culoarea smaraldului. Plaja ofera bune conditii pentru inot, cu dotari moderne: sezlonguri, spatii de cazare, taverne, restaurante sau mici magazine cu suveniruri. Plaja Kefalos se afla in satul cu acelasi nume la o distanta de 43 de kilometri de capitala insulei fiind o plaja lunga si destul de ingusta, insa apa marii de aici este cea mai rece de pe insula. Temperatura scazuta face ca apele sa devina limpezi. O parte din plaja este amenajata avand taverne, baruri si alte utilitati, insa exista si zone total lipsite de organizare. Pe aceasta plaja se pot practica diverse sporturi nautice. Plaja Thermes este o plaja romantica cu peisaje idilice, cu un nisip foarte fin si ape cristaline foarte calde datorita izvoarelor termale care se varsa in mare. Este o plaja potrivita pentru familii, confortabila, unde se poate inota chiar si pe timp de noapte, motiv pentru care aceasta plaja se afla in topul preferintelor localnicilor. Plaja Lambi se afla in capitala insulei in vecinatatea portului, cu o lungime de aproximativ un kilometru. Este o plaja acoperita cu nisip si dotari moderne perfecta pentru familiile cu copii, deoarece intrarea in apa este lina, iar pe plaja se gasesc sezlonguri, umbrele si spatii de joaca pentru copii. Plaja Mastichari este o plaja moderna aflata in satul Mastichari la aproximativ 3 kilometri nord de Antimachia. Plaja este acoperita cu un nisip alb, scaldata de ape turcoaz si numeroase dotrari moderne printre care si practicarea windsurfingului. Plaja Agios Stefanos se afla destul de departe de capitala insulei la aproximativ 40 de kilometri in vecinatatea satului Kefalos. Plaja se intinde pe o lungime de 5 kilometri, este incadrata intr-un peisaj natural feeric cu stanci, flori si tufisuri. Plaja este acoperita cu nisip amestecat cu pietris, cu ape linistite si putin aglomerata. Plaja Agios Fokas se gaseste la aproximativ 6 kilometri de capitala Kos, aceasta reprezentand in sine o atractie turistica datorita faptului ca jumatate din plaja este acoperita de nisip fin alb, iar cealalta jumatate cu nisip negru. Pe aceasta plaja se gasesc numeroase facilitati sportive printre care o apreciere deosebita este acordata surfingului. Alte plaje ce merita amintite sunt: Plaja Tigaki cu o lungime de 10 kilomteri inconjurata de verdeata, Plaja Sandy Bay care este una din plajele cele mai populare ale insulei, Plaja Lagades cu ape linistite de culoare turcoaz, Plaja Banana recunoscuta datorita dunelor de nisip si a ienuperilor sau Plaja Camel renumita pentru nisipul auriu si formatiunile stancoase care se regasesc aici.

Insula Astypalea este cea mai vestica insula a arhipelagului Dodecanez, aceasta are forma unui fluture, motiv pentru care mai este denumita si Fluturele din Egee. Insula are o suprafata de doar 97 km², 18 kilometri lungime, 13 kilometri latime si o linie de coasta ce masoara 110 kilometri. Insula este inconjurata de numeroase insulite mici, nelocuite dintre care cele mai mari sunt Syrna si Ofidoussa. Relieful insulei este prponderent muntos, insa fara a avea muntii foarte inalti, astfel cel mai inalt varf este Vardia, cu o altitudine de 482 de metri.

In antichitate insula era numita Ichthyoessa, datorita bancurilor mari de pesti ce se gaseau langa coastele insulei. In zilele noastre Astypalea este o insula linistita, neafectata de turismul de masa, chiar daca nu inseamna ca insula este lipsita de atractii turisyice. Turistii se pot bucura de un cadru natural fermecator cu privelisti uluitoare, sate fermecatoare, plaje salbatice si multa liniste. In anul 2018 Insula Astypalea a devenit prima insula smoke-free din lume, din dorinta de a descuraja consumul de tigari. Acest concept a fost implementat in aeroport, pe plaje, in port, chiar si in unele taverne sau hoteluri.

Astypalea este o insula mica cu tarmuri stancoase frumos dantelate, formata din doua suprafete, separate printr-un istm ingust de aproximativ 126 de metri latime, care separa aproape in intregime insula. Cu toate ca Astypalea apartine arhipelagului Dodecanez, arhitectura este una cicladica cu case mici varuite in alb, cu acoperisuri plate, cu balcoane colorate, cu strazi si alei intortocheate, cu castele venetiene, cu mori de vant traditionale si cu biserici cu cupolar albastrr. Pana si aspectul insulei este asemanator arhipelagului Cicladelor unde solul este stancos si sterp, cu mici oaze de verdeata din loc in loc.

Orasul Astypalea sau Chora este atat capitala cat si portul insulei, acesta fiind unul dintre cele mai frumoase orase scaldate de apele marii Egee. Orasul a fost construit sub forma unui amfiteatru pe o culme stancoasa ce pare ca iasa din mare, formand cele doua golfuri, Golful Pera Yialos si Golful Livadi. Orasul cu strazile sale vechi uimeste vizitatorii cu arhitectura sa unica, puternic influentata de arhitectura specifica insulelor Ciclade. Casele albe, sunt rasfirate in jurul Castelului Querini, acestea au ferestrele albastre, balcoane din lemn si scari exterioare, ceea ce-i confera un farmec traditional. In fata caselor se afla o curte mica varuita, impodobita cu numeroase flori ce dau o pata de culoare peisajului. Intreaga viata a insulei este situata in capitala, mai ales, in piata centrala si pe aleile pietruite din jur, unde se gasesc numeroase taverne, restaurante, baruri si magazine.

Castelului Querini este construit deasupra capitalei de unde strajuieste orasul, albastrul nesfarsit al marii si micile insule din jur. In interiorul castelului se gasesc doua biserici. Cea mai veche biserica este Agios Georgios Glykavlis care a fost ridicata in anul 1790, aceasta se remarca prin frumusetea catapeteasmei frumos sculptata in lemn si biserica Panagia tou Kastrou sau Evangelistria care a fost ridicata la mijlocul secolului al XVIII-lea. Castelul venetian din Querini a fost ridicat in anul 1413, la ordinul lui Giovanni Querini care era un un oficial venetian al Ducatului de Naxos, dupa ce insula a fost pustiita repetat de raidurile piratilor. La ridicarea castelului s-a refolosit piatra din vechea acropola, acesta este inconjurat de un zid gros cu mai multe puncte intarite si o singura intrare aflata in partea de sud-vest. Majoritatea caselor din interiorul castelului s-au prabusit in urma cutremurului din anul 1956, ramanand in picioare doar cele doua biserici si un turn aflat la capatul sudic al castelului.

La Cylindra, pe partea vestica a dealului pe care se afla castelul a fost descoperita o necropola unde erau ingropati aproximativ 2.700 de sugari si copii mici, toti mai mici de doi ani. In urma analizarii scheletelor se presupune ca inhumarea a avut loc incepand cu anii 750 i.e.n. si continuandu-se pana in jurul secolului al IV-lea. Copii erau ingropati in vase ceramice de diferite dimensiuni. Copiii mai mari si adultii erau inhumati separat, in alta necropola ce se afla langa Katsalos, ceea ce sugereazaca a existat un cult local specific cu aceasta distinctie, posibil un cult care a disparut odata cu raspandirea crestinismului.

Panagia Portaitissa este situata in centrul insulei Astypalea, in vecinatatea castelului venetian si este considerata a fi una dintre cele mai frumoase biserici din Arhipelagul Dodecanez, avand o arhitectura rar intalnita ce combina elementele din zona marii Egee cu elemente neoclasice, influentate de iluminismul rus. Panagia Portaitissa a fost construita in secolul al XVIII-lea de catre Anthimos, un calugar athonit, care a mai ridicat si alte lacase de cult in sudul Marii Egee. Biserica Panagia Portaitissa este cel mai important loc de pelerinaj ortodox al insulei, deoarece aici se pastreaza icoana Panagia Portaitissa, care este o replica a aceleiasi icoane de la manastirea Iviron de pe Muntele Athos. Biserica are un iconostas baroc frumos incrustat si numeroase picturi murale care alaturi de expozitia de artefacte bisericesti aflate intr-o camera alaturata incanta pelerinii prin frumusete si simplitate.

In piata centrala se afla Primaria, Biblioteca Municipala si cele 8 mori de vant cu acoperisuri rosii, care erau folosite in trecut de locuitorii insulei, astazi fiind punctul de intalnire al tuturor celor care doresc sa se plimbe pe aleile din jur sau pentru a se ascunde de soare in zilele toride de vara. Patru dintre morile de vant se gasesc intr-o stare mai buna, fiind folosite si in zilele noastre. O moara este folosita de municipalitate ca centru de informare turistica si alta ca loc de expozitii si evenimente in cadrul festivalului Astypalea. Se crede ca morile de vant din Astypalea au fost construite dupa sfarsitul secolului al XV-lea, fiind initial 12, cand erau folosite de locuitori pentru macinarea cerealelor.

Muzeul de Arheologie din Chora a fost inaugurat in septembrie 1998 dupa ce intre anii 1995 - 1996 aici erau organizate doar expozitii. Colectiile muzeului cuprind o vasta perioada cronologica incepand cu perioada preistorica si continuandu-se pana in Evul Mediu. Exponatele muzeului sunt organizate in mai multe colectii dupa cum urmeaza: Colectie preistorica, Colectia de ceramica, Colectia de monede, Colectia de inscriptii, Colectie de sculpturi si Colectia bizantina. Colectia preistorica este formata din diverse vaze de lut, bijuterii, unelte din bronz si piatra descoperite in mormintele miceniene din siturile Armenochori si Syngairo. Colectia de ceramica datata de la inceputul secolului al IX-lea i.e.n. pana in perioada romana si a fost descoperita in cimitirele din Katsalos si Kilindra. Colectia de monede este formata din numeroase monede din argint ce provin din perioada clasica. Colectia de inscriptii cuprinde numeroase inscriptii votive descoperite in sanctuarele locale ale lui Apollo, Artemis Lochia si Eilythieia, Asklepios si Afrodita. Colectia de sculpturi din epoca clasica, elenistica si romana este compusa in cea mai mare parte din reliefuri derivate din monumente funerare, cat si din statui masculine si feminine partial conservate. Colectia bizantina este formata din artefacte arhitecturale, panouri de marmura si podele de mozaic ce provin din bisericile crestine timpurii ale insulei.

Analypsi este un sat aflat intr-o mica campie fertila, din partea de nord a insulei, intinzandu-se de-a lungul unei vai mici din Exo Nisi. Satul are un chei lung cu debarcader unde acosteaza vasele de pescuit si unde vin turistii atrasi de tavernele cu specific traditional insirate de-a lungul marii. Analypsi este printre putinele sate de pe insula prielnice culturii vitei de vie si a pomilor fructiferi. De pe dealul aflat deasupra satului se poate admira golfurile Vai si Vathi.

Livadi este un frumos sat de litoral aflat la 2 kilometri vest de Chora, raspandit de-a lungul unei vai fertile aflata la intrarea in golful Livadi. Datorita solului fertil in gradinile localnicilor se gasesc numerosi mandarini, portocali, lamai si vita de vie. Casele sunt frumos impodobite cu flori viu colorate ce atarna la balcoane si in geamuri. In jurul satului pot fi vazute numeroase livezi de citrice si campuri de porumb care se cultiva din cele mai vechi timpuri. Marele poet epic, Homer, a descris aceasta vale ca fiind "Masa zeilor" datorita solului sau fertil si al culturilor bogate. Pe dealurile din vestul satului turistii pot admira mai multe mori de vant, iar in vale se afla un lac artificial inconjurat de copaci ce a atras de-a lungul vremii numeroase specii de pasari. In Livadi turisti se pot relaxa in numeroasele cafenele, taverne traditionale si baruri locale unde se pot delecta cu peste proaspat, alaturi de alte preparate traditionale.

Vathi este un sat pescaresc traditional situat in partea de nord-est a insulei, cu un mic port unde acosteaza ambarcatiunile locale de pescuit cat si feriboturile cand vantul nu este prielnic pentru a acosta in portul principal. In vecinatatea satului pot fi vizitate doua pesteri vechi sapate in calcar, prima cunoscuta sub numele de Pestera Negro si Pestera Drakos frumos decorata de natura cu stalactite si stalagmite de diferite culori formate de-a lungul timpului.

Plajele de pe insula Astypalea sunt scaldate de ape cristaline, inconjurate de peisaje salbatice si invaluite de multa liniste datorita faptului ca marea majoritate sunt izolate si fara dotari moderne. Plaja Kaminakia este una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei, este acoperita cu nisip gri amestecat cu pietricele mici, este ferita de vant vant si umbrita de cativa copaci in partea de vest. Singurele dotari sunt cateva sezlonguri cu umbrele si un restaurant. Plaja Vatses situata pe coasta de sud a insulei la 8 kilometri de Chora este acoperita cu nisip amestecat cu pietricele marunte si amplasata intr-un cadru stancos de o salbaticie aparte. Pe plaja se gaseste un mic bar si pot fi inchiriate sezlonguri si umbrelute. Plaja Livadi este cea mai moderna si populara plaja a insulei, aceasta se afla in vecinatatea satului de coasta Livadi si la 1 kilometru de Chora. Plaja se afla intr-un golf lung, este acoperita cu nisip si pietricele, scaldata de ape albastre si umbrita de copaci inalti. Plaja detine numeroase facilitati, printre care sezlonguri si umbrele, practicarea sporturilor nautice si cateva taverne, barusi si restaurante in apropiere. Plaja Steno este acoperita cu nisip, scaldata de ape turcoaz, ideala pentru familiile cu copii, deoarece apa este putin adanca, cu numeroase restaurante, baruri, sezlonguri si umbrele. Plaja Agios Konstantinos este situata la 6 kilometri de Chora si la 5 kilometri de Livadi, aceasta este acoperita cu nisip, scaldata de ape albastre limpezi, aflata intr-un cadru natural salbatic, insa adeseori brazdata de vantul din nord. Plaja ofera facilitati de baza, cum ar fi sezlonguri si umbrele de soare, in apropiere gasindu-se o taverna deschisa pe timpul verii. Psili Ammos se afla la nord-estul capitalei, este acoperita cu nisip auriu si din loc in loc suprafata devine stancoasa, cu o intrare in apa dificila datorita numeroaselor roci taioase din apa. Plaja ofera conditii bune pentru inot si in special pentru practicarea snorkelingului. Plaja Schinontas este acoperita cu nisip si ape albastre, fiind una dintre cele mai populare plaje. Aceasta este dotata cu numeroase facilitati turistice, cum ar fi sezlonguri si umbrele, restaurante si taverne. Pera Gialas, aflata in vecinatatea capitalei este o plaja frumoasa cu ape calme, acoperita cu pietris si cu o multime de cafenele si taverne in apropiere. Plaja Maltezana, cunoscuta si sub numele de Aila Analipsi, este una dintre cele mai aglomerate plaje ale insulei, aceasta se afla la o distanta de 9 kilometri sud de Chora, este acoperita cu un amestec de nisip si pietricele si inconjurata de o coasta stancoasa. Alte plaje mai putin cunoscute sunt: Plaja Agios Ioannis Richtis accesibila cu barca sau pe jos dupa o coborare ce dureaza aproximativ 30 de minute, Plaja Blue Harbour ce se intinde de-a lungul unui golf mic stancos, Plaja Maramari situata la 5 kilometri est de Chora, Plaja Panormos acoperita cu nisip, umbrita de copaci, cu o intrare dificila in apa datorita fundului stancos al marii, Plaja Chrysi Ammos de mici dimensiuni aflata la nord-est de Analipsi, este destul de retrasa si inconjurata de un peisaj stancos, arid si Plaja Plakes care se afla intr-un un mic golf stancos accesibila doar de pe pe o poteca de pamant.

Insula Symi se afla la 41 de kilometri vest de insula Rhodos, si foarte aproape de coasta turceasca a Asiei Mici, la aproximativ 28 de kilometri. Aceasta este considerata a fi bijuteria Arhipelagului Dodecanez, deoarece aici se gasesc cele mai frumoase peisaje din Marea Egee. Mica insula pare a fi decupata dintr-o pictura, datorita arhitecturii sale neo-neoclasice cu minunatele case vopsite in culori pastelate si acoperisuri rosii, cu numeroase taverne traditionale si cu nelipsitele magazine stradale unde se comercializeaza bureti naturali si suveniruri. Symi este o insula foarte linistita unde principala activitate este pescuitul, in ciuda unui numar tot mai mare de turisti.

Interiorul insulei Symi este muntos, impanzit de vai frumoase, cu cea mai mare altitudine atinsa in Muntele Vigla care masoara 616 metri. Suprafata totala a insulei este de 58,1 km², are o lungime 13 kilometri, de la nord la sud, si aproximativ 8 kilometri in punctul sau cel mai lat. Linia de coasta masoara 85 de kilometri, este strapunsa de numeroase golfuri mici si inconjurata de un relief stancos. Insula este inconjurata de multe insule mici cum ar fi: Nymos, Chondros, Plati, Ghi, Koupi, Megalonisi, Karavalonisi, Marmaras, Pano Nero Seskli si Strogglios.

Symi este capitala insulei, aceasta este formata din Chorio sau orasul de sus si Gialos sau orasul de jos, fiecare avand un farmec aparte. Capitala era in trecut una dintre cele mai bogate asezari ale arhipelagului Dodecanez datorita industriei constructiilor navale si a pescuitului de bureti, care in secolului al XX-lea reprezenta cea mai importanta sursa de venit a insulei, in zilele noastre buretii naturali au fost inlocuiti de bureti artificiali adusi din import, cu toate acestea pe insula s-a pastrat vie traditia pana in zilele noastre. In Symi pot fi vazute numeroase case traditionale construite in perioada neoclasica, ce atrag privirile datorita culorilor pastelate si a acoperisurilor din tigla. Aceste case se afla sub protectia Ministerul Grec al Culturii, astfel toate cladirile nou renovate sau noi construite trebuie sa pastreze acest stil arhitectural.

Gialos este portul insulei, incadrat intr-o zona pitoreasca construita sub forma unui amfiteatru, inconjurata de dealuri si cu numeroase case colorate ce se revarsa intr-o cavalcada de nuante. Majoritatea caselor din Gialos sunt neoclasice caracterizate prin fatade cu frontoane ce dateaza din secolul al XIX-lea, care au ramas nelocuite cateva decenii, insa in zilele noastre datorita dezvoltarii turismului tot mai multe case sunt renovate si transformate in case de vacanta, hoteluri sau in taverne si magazine. La intrarea in port turistii pot admira un vechi turn cu ceas ce dateaza din anul 1890, acesta fiind un simbol al insulei. Zona portului este ideala pentru plimbari, aici concentrandu-se o mare parte din farmecul traditional al orasului care gazduieste mai multe biserici, conace venetiene, cladirile Politiei si ale Postei, Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul care a fost ridicata in anul 1838, Piata de peste, Podul de piatra, Statuia micului pescar si Vechiul port din cartierul Harani. In portul Gialos se gaseste unul dintre ultimele santiere navale de pe insula, alaturi de numeroase magazine, hoteluri, restaurante, baruri si cafenele.

Pentru a ajunge in partea de sus a orasului turistii pot apela la transportul publuc local, la magarusi sau la oplimbare prin Kali Strata cea mai frumoasa si mai luxoasa strduta pietonala de pe insula. Pentru a ajunge in Chorio trebuie urcate cateva sute de trepte de-a lungul carora se insira numeroase hoteluri magazine si case ce au curtile pline de flori. Partea de sus a orasului este dominata de fortareata cavalerilor ioaniti, care a fost construita in anul 1407 pe locul unei fortificatii mai vechi. Castelul s-a parstrat in conditii bune de conservare pana in al Doilea Razboi Mondial, cand a fost aruncat in aer. In zilele noastre mai pot fi vazute doar parti din zidurile fortificate. In vecinatatea castelului se afla biserica de piatra Kyra Panagia de unde turistii pot admira panorama superba a insulei. In Chorio s-au pastrat un numar mare de conace traditionale, dintre care o mare parte au fost transformate in hoteluri, si restaurante. Unul dintre aceste conace gazduieste Muzeul de arheologie si folclor unde pot fi admirate numeroase exponate ce provin din perioada bizantina si medievala, precum si diverse fresce recuperate din bisericile izolate sau distruse, icoane, manuscrise si monede. Colectia exponatelor folclorice este una dintre cele mai impresionante din muzeu, aici fiind expuse costume traditionale din Symi, instrumente muzicale, obiecte de artizanat, obiecte de uz casnic si fotografii, care infatiseaza viata locuitorilor din trecut. Alte atractii din Chorio sunt: Spetsaria, vechea farmacie, casa Chatziagapitou-Xatziioannou sau morile de vant.

Muzeul Nautic a fost infiintat in anul 1983, urmand ca in anul 1990 sa fie mutat intr-un conac neoclasic unde in trecut erau gazduite santierele navale centrale ale insulei. In muzeu sunt expuse numeroase harti vechi, modele de nave, costume de scafandru, unelte nautice cat si alte exponate ce ilustreaza traditia indelungata din domeniul pescuitului maritim cat si a pescuitului de bureti, existand chiar si o sectiune speciala dedicata pescuitului de bureti unde sunt expuse costume de scufundari, o frumoasa colectie de bureti, pietre de scufundare si alte unelte necesare pescuitului de bureti.

Satul Nimborios sau Emporios este situat la 3 kilometri nord-vest de Gialos si este un sat pescaresc traditional. In antichitate, aici se gasea portul Nimborios care era un renumit port comercial, in zilele noastre ramanand una dintre cele mai pitoresti asezari de pe insula foarte apreciata de turistii. Satul are cateva case viu colorate cu acoperisul tipic din tigla rosie, destul de pustiu cu o taverna deschisa pentru turisti pe perioada sezonului cald, fara magazine, dar cu multa liniste fapt ce atrage numerosi vizitatori ce doresc sa-si petreaca vacanta departe de vacarmul de zi cu zi din marile orase. Principala atractie a satului este Manastirea Panagia Kyra, aflata la o altitudine de 450 de metri pe drumul ce leaga Nimborios de Nikia. O alta atractie turistica destul de bizara si enigmatica este reprezentata de "Cele 12 pesteri" din Nimborio si cele 12 domuri naturale care se pare ca au servit in perioada Bizantina, drept loc de invatare a picturii si a sculpturii.

Satul Pedi se afla la 2 kilometri est de orasul Symi si la doar 10 minute de mers pe jos din Chorio. Acesta este un mic sat traditional de pescari, cu o mica plaja pietroasa si nisip fin si moale unde la taverne se servesc preparate traditionale din peste. Pedi este popular si datorita imprejurimilor sale uimitoare, acesta fiind inconjurat de stanci si de livezi cu migdali si maslini.

Satul Panormitis aflat la 12 kilometri sud de orasul Symi este o asezare traditionala cu un port natural, care gazduieste cea mai importanta manastirea a insulei, Manastirea Arhanghelului Mihail Panormitis. Manastirea a fost ridicata in secolul al XVIII-lea pe malul marii putand fi vazuta de departe, din largul marii. Interiorul manastirii este decorat cu picturi murale din perioada bizantina, realizate de hagiografii nativi Nikitas si Michaelos Karakostidis. Manastirea construita in stil venetian detine numeroase artefacte cum ar fi candelabre antice, o icoana impresionanta din argint a Arhanghelului Mihail, care este considerat a fi sfantul protector al insulei, precum si protectorul marinarilor. In curtea manastirii se gasesc doua muzee, in primul sunt expuse icoane din argint, epitafuri, vesela ecleziasta si alte obiecte religioase, iar in cel de-al doilea sunt expuse obiecte din cultura populara, chiar si articole ce tin de pescuit, agricultura sau de pastorit. Manastirea Arhanghelului Mihail se mai mandreste cu o impresionanta biblioteca ce contine manuscrise bizantine cu continut religios, istoric si filozofic. In incinta manastirii se afla mai multe chilii unde locuiesc calugarii, existand si locuri de cazare destinate pelerinilor care doresc sa petreaca noaptea la manastire.

Insula mai este binecunoscuta iubitorilor de drumetii, aici turistii pot alege dintr-o mare varietate de trasee de la cele cu grad scazut de dificultate pana la cele dedicate alpinistilor.Cel mai cunoscut traseu este cel de la Horio la Agia Marina ce are o lungime de 7,7 kilometri dus-intors. O mare parte din traseu urmareste coasta, de-a lungul unei peninsule in nord-estul insulei, astfel incat turisti se pot delecta cu privelistile Marii Egee. Symi este considerata a fi perfecta pentru practicarea snorkelingului datorita limpezimii apei devenind celebra in lumea fotografica deoarece barcile par ca plutesc pe suprafata acesteia.

Chiar daca insula Symi este preponderent muntoasa, turistii se pot bucura de plaje linistite amplasate intr-un cadru natural de o salbaticie feerica. Plajele de pe insula se intind in mici golfuri incantatoare, unele cu dotari moderne cum sunt plajele Nimborio, Nos si Pedi, altele izolata fara dotari si salbatice. Plaja Nimborio sau Emborios se afla la 3 kilometri nord-vest de orasul Symi si este formata dintr-o fasie ingusta acoperita cu pietris, cu ape cristaline, inconjurata de vegetatie si umbrita partial de copaci. Plaja are dotari moderne, aici putandu-se inchiria sezlonguri, umbrelute sau se pot face calatorii cu vaporasul. Plaja Nos este cea mai apropiata plaja de Ano Symi, la doar 300 de metri de orasul Symi, aceasta este o plaja aglomerata, cu ape albastre, foarte limpezi, si cu dotari moderne, fiind foarte bine organizata cu sezlonguri si umbrele. Plaja Pedi se afla in satul Pedi, la cateva minute de mers pe jos de capitala, aici gasindu-de de fapt mai multe plaje de dimensiuni reduse, cu nisip, insa cea mai cautata este plaja principala deoarece aceasta dispune de sezlonguri si umbrele dar si de cateva taverne ce-si asteapta clientii cu produse traditionale. Plaja Saint Nicholas, se intinde intr-un golf stancos, fiind astfel o plaja stancoasa scaldata de ape turcoaz si racorita de copacii de tamaris ce cresc pe mal. Pe plaja pot fi inchiriate sezlonguri si umbrele, aici gasindu-se si un mic bar pe plaja. In spatele plajei se afla o stanca cu o inaltime de aproape 300 de metri care creeaza un peisaj uluitor. Alte plaje de pe insula sunt: Plaja Agia Marina, o plaja frumoasa cu o taverna, sezlonguri si umbrele, Plaja Gialos amplasata intr-un golf mic cu ape cristaline, ferita de vanturi perfecta pentru familiile cu copii, Plaja Panormitis aflata la 12 kkilometri sud de orasul Symi care este lunga si nisipoasa, insa neamenajata, Plaja Marathounda acoperita cu pietris, cu ape cristaline si cu o mica taverna unde se servesc preparate locale si Plaja Nanou acoperita cu pietris, scaldata de ape limpezi si umbrita de chiparosi.

Insula Karpathos se afla intre Creta si Rhodos, in sud-estul Marii Egee fiind a doua insula ca marime dintre insulele Arhipelagului Dodecanez. Impreuna cu insula vecina Saria formeaza municipalitatea Karpathos, care face parte din unitatea regionala Karpathos. In trecutul indepartat insula Saria era unita cu Karpathos, insa in urma unui cutremur aceasta s-a desprins dand nastere unei noi insule. Karpathos are o suprafata totala de aproximativ 301 km², o latime ce variaza intre 3,3 si 11 kilometri, o lungime de 49 de kilometri si o linie a tarmului de aproape 160 de kilometri, fiind astfel o insula ingusta si alungita. Cel mai inalt punct al de pe insula este se gaseste in Kali Limni si masoara 1.215 metri, acesta fiind cel mai inalt munte din insulele grecesti ale Dodecanezului. Karpathos este unul dintre cele mai calde locuri din Grecia, aici temperatura medie anuala fiind de 20,1°C. Insula este maturata cu regularitate de Meltemi, care este un vant sezonier, puternic si uscat ce rascoleste insula de la nord la sud racorind adeseori insula. Pe insula s-au pastrat numeroase traditii ce difera fata de restul insulelor, fiind de altfel una dintre cele mai traditionaliste insule grecesti.

Capitala Pigadia se afla in partea de sud-est a insulei Karpathos, langa un golf natural, acesta fiind cea mai mare asezare a insulei. Pigadia este un oras uimitor cu un port fermecator, o promenada interesanta si cu cateva taverne, baruri si magazine de suveniruri. In jurul capitalei se gasesc satele Menetes, Arkasa, Finiki, Pyles, Othos, Volada si Aperi. Mesochori si Spoa, in timp ce Olympos si Diafani unde se afla al doilea port ca marime al insulei sunt situate in nord. Orasul are un trecut istoric bogat, deoarece Pigadia a fost construita pe ruinele unui oras antic denumit Poseidio, care si-a primit numele de la izvoarele ce se gasesc in regiune. Ruinele vechii asezari mai pot fi vazute si in zilele noastre. Orasul Pigadia porneste din portul insulei si se intinde pana la poalele Muntelui Kali Limni, unde era situat in antichitate orasul Poseidio, aici mai pot fi vazute o parte din zidurile vechii cetati ce apara orasul. Pigadia este un oras cochet, partial pitoresc datorita structurii arhitecturale formata atat din cladiri vechi cat si noi si a drumurilor moderne, asfaltate. In ultima perioada Pigadia a cunoscut o uriasa dezvoltare in domeniul turismului, benficiind de infrastructuri moderne, hoteluri, restaurante si cluburi, construite in mare parte la periferia orasului Pigadia, in special in zona de nord a orasului.

Cele mai cunoscute cladiri din Pigadia sunt: Primaria, Muzeul de Arheologie din Karpathos si Teatrul in aer liber. Cladirea primariei poarta numele "Casa de provincie din Karpathos" sau "Eparxeio" in greaca si se afla in capatul de vest al portului Pigadia. Aceasta a fost ridicata de constructorii italieni combinand arhitectura traditionala cu cea moderna. Cladirea are trei etaje, ziduri groase din piatra si este este vopsita in galben pal si albastru. La ultimul etaj al cladirii este gazduit turnul cu ceas, un reper important al insulei. In fata primariei se gaseste o mica piata, numita dupa premierul Alexandro Papagos. Muzeul de Arheologie este gazduit intr-una din aripile cladirii prefecturii din Karpathos, acesta este un minunat muzeu de mici dimensiuni, insa de o importanta deosebita deoarece detine o colectie interesanta de artefacte antice, fiind dedicat istoriei antice din Karpathos cat si a insulei vecine Kasos. Colectiile sunt expuse in cateva sali, aranjate pe epoci, din epoca preistorica pana la epoca bizantina. Turistii pot admira in expozitia muzeului statuete de calcar, cuptoare ceramice, sculpturi in marmura, monede de aur si argint ce provin din epoca minoica si micenica. Teatrul in aer liber "Poseidonion" gazduieste mai multe evenimente muzicale si spectacole de dans care in serile de vara, devine neincapator.

Promenada din Pigadia porneste din dreptul Primariei si se continua pana in port. De-a lungul ei se gasesc numeroase taverne, cafenele si magazine de suveniruri fiind foarte aglomerata seara. Privelistile portului cu apele de smarald si cu casele colorate din Pigadia fac din aceasta locatie una dintre cele mai indragite localitati ale insulei Dodecanez.

Potideonul antic Karpathos este un sit ce a fost fondat de poporul micenian care a cucerit insula Karpathos in secolul al XIV-lea i.e.n. Micenienii au construit aici o acropola sus pe un deal stancos, deasupra Potideonului antic unde au fost descoperite numeroase elemente ceramice si monede. Dupa plecarea micenienilor, locul acestora a fost luat de fenicienii si minoicii, dupa care in jurul anului 1200 i.e.n. orasul a fost abandonat datorita raidurilor continue asupra sa. Repopularea Potideonul s-a facut dupa ce dorienii au venit pe insula candva in jurul anului 1000 i.e.n., cand se spunea ca orasul fortificat Potideon a fost unul dintre cele mai prospere orase din zona. Descoperirile arheologice au reliefat importanta orasului Potideon care s-a datorat probabil situatiei sale strategice ca oras-port. Din Potideonul antic mai pot fi vazute doar cateva ruine.

Cel mai frumos sat de pe insula este Olympos, un sat pitoresc de munte unde traditiile isi pastreaza si in vremurile noastre un rol important in viata satului. Satul este construit pe coama unui deal, inconjurat de munti mai inalti si cu marea in fata, satul fiind numit si "Balconul Egeei". Satul Olympos isi pastreaza traditiile arhaice, cu un peisaj natural unic ce este completat de prezenta unor mori de vant, a caselor vopsite in culori vii si a clopotnitei bisericii ce poate fi zarita din departare. Satul in sine este un adevarat muzeu viu, astfel ca pana si o simpla vizita in Olympos este ca o incursiune intr-un muzeu folcloric in aer liber. Printre obiectivele turistice a acestui sat de munte mai pot fi amintitae biserica Sfanta Maria, ridicata in jurul secolului XVI, moara de faina, muzeul artistului Vasilis Hadjivassili, manastirea Chrisovalantou si situl antic Vrykous, ce detine vestigii din secolul al IV-lea.

Menetes este cel mai mare sat de pe insula, acesta se afla la o altituudine de 350 de metri si la mai putin de 8 kilometri sud-vest de Pigadia capitala insulei. Satul este de un pitoresc aparte, fiind unul dintre cele mai atractive sate de pe insula. Acesta are numeroase case frumos colorate, cu flori in balcoane si curti colorate. Casele dispuse sub forma unui amfiteatru pe panta muntelui Profetul Ilie sunt inconjurate de padurea verde din apropiere, de stancile impozante si de micile golfuri de pe malul marii. Turistii pot degusta preparate traditionale la tavernele locale sau se pot bucura de peisajul inconjurator savurand o cafea la una din numeroasele cafenele locale. Cel mai important reper al satului este biserica Adormirea Maicii Domnului construita din lemn in secolul al XIX-lea pe Stanca Sacra. Din curtea bisericii poate fi admirat intreg satul cat si o mare parte din insula. Muzeul de folclor Karpathos Menetes este un mic muzeu etnografic, ce gazduieste o mica dar valoroasa colectie formata din obiecte ceramica, sculpturi cat si diverse icoane din zona.

Satul Diafani este al doilea sat ca marime de pe insula Karpathos. Acesta este situat in nordul insulei, intr-un mic golf la aproximativ 49 de kilometri de Pigadia. Satul este unul traditional cu numeroase case albe si hoteluri mici incadrate intr-un cadru natural de o frumusete unica. Satul este vizitat de numerosii turisti ce vin cu vaporasele in excursii scurte.

Satul Aperi se afla la nord de Pigadia, la o altitudine de 320 de metri, in mijlocul unei vegetatii luxuriante, pe versantii Muntelui Hamali, in varful caruia se mai pot vedea ramasitele unui castelul venetian. Pana in anul 1896 Aperi a fost capitala insulei, aceasta fiind unul dintre cele mai bune exemple de arhitectura traditionala. Casele au fost ridicate de nobilii si imigrantii greci care si-au castigat averea in SUA. Dezvoltarea satului este strans legata de aparitia primelor scoli si a primului centru cultural care a pus in valoare trecutul istoric si aspectul spiritual din Aperi.

Una dintre atractiile naturale ale insulei Karpathos este pestera lui Poseidon, ce se gaseste in Miloi. In antichitate pestera era folosita pe post de altar dedicat zeului marii, Poseidon, sau zeitei Afrodita care era zeita greaca a iubirii si frumusetii. Mai tarziu pestera a ajuns sa fie folosita de pastorii din regiune drept adapost, fiind astfel in mare parte deteriorata.

Mica insula Saria se gaseste in nordul insulei Karpathos fiind separata de insula-mama printr-o stramtoare ingusta, de doar 100 de metri, presupunandu-se ca, in antichitate, cele doua formau o singura insula, insa in urma unui cutremur puternic au ajuns sa se separe. Sapaturile arheologice efectuate pe insula Saria au scos la iveala faptul ca aici a existat un regat, cel mai probabil in orasul antic Nisiros, parte a polis-ului karpathosian.

Plajele de pe insula Karpathos sunt linistite, ferite de aglomeratie, zgomot si agitatie, ramanand neaglomerate pe toata durata anului. Pe insula se gasesc numeroase locuri izolate inconjurate de peisaje stancoase cu golfuri ascunse si pesteri marine de o frumusete aparte. Plajele sunt maturate de valuri mari, care atrag scafandrii din toata lumea, aici putandu-se practica diverse sporturi nautice cum ar fi windsurfing sau kitesurfing. Plaja Apella este cea mai populara si frumoasa plaja de pe insula Karpathos, aceasta se afla la aproximativ 18 kilometri de Pigadia, intr-un mic golf pitoresc inconjurat de stanci uriase, paduri de conifere, varfuri verzi si stanci uriase. Plaja are o lungime de 500 de metri si o latime de pana la 40 metri, este acoperita cu nisip alb si scaldata de ape cristaline de culoare turcoaz. In anul 2003 aceasta plaja a fost catalogata ca fiind cea mai buna plaja din Europa, iar in anii urmatori s-a clasat printre primele 10 din Grecia. Pe plaja nu exista facilitati si nici cazare. Plaja Kyra Panagia se afla la aproximativ 14 kilometri departare de Pigadia, fiind amplasata intr-un mic golf inconjurata de stanci. Plaja este acoperita cu nisip si pietris, scaldata de ape azurii si ofera conditii perfecte de inot. In vecinatatea plajei se gasesc numeroase cafenele, taverne si hoteluri construite in stil traditional grecesc. Plaja Arkassa se afla la o distanta de 18 kilometri departare de capitala insulei si este acoperita cu nisip, insa datorita valurile foarte mari nu poate fi practicat inotul. Plaja Arkassa are si avantaje deoarece este una dintre cele mai bune plaje din Karpathos pentru practicarea sporturilor nautice. Plaja este dotata cu facilitati moderne cum ar fi: umbrele de soare, sezlonguri, dusuri, baruri si taverne. Plaja Diakoftis se afla la 21 de kilometri sud-vest de Pigadia, capitala insulei, fiind o plaja mare foarte confortabila, cu nisip moale si alb scaldata de o apa verde ca smaraldul si inconjurata de stanci inalte ce formeaza un peisaj magnific.

Halki este cea mai mica insula din arhipelagul Dodecanez, aflata la aproximativ 6 kilometri vest de insula Rhodos. Insula are o suprafata de 28 km², insa municipalitatea Halki mai include si cateva insule nelocuite, dintre care cea mai mare este Alimia aflata la nord-est si are o suprafata totala de 37.043 km². Insula Halki are o forma dreptunghiulara neregulata, cu o lungime maxima de la vest la est de 10 kilometri, o latime de aproximativ 3 kilometri si o linie de coasta cu o lungime de aproape 34 de kilometri. Relieful este preponderent muntos, formand o combinatie de zone verzi, umbrite si pante aride, salbatice, sculptate de vant. Cele mai mari altitudini se gasesc in varfurile Sfantului Ilie 518 metri, Kapouli 512 metri si Kapnikari 500 metri.

Halki are o populatie permanenta de 330 de locuitori, aceasta creste pe perioada verii si este concentrata in satul Imporios care este singura asezare de pe insula, unde se afla si portul. Chiar daca numarul turistilor este mai scazut cea mai mare parte a veniturilor provin din turism care este urmat de pescuit. Datorita faptului ca pe insula nu se gasesc surse de apa naturala, precipitatiile sunt colectate in rezervoare mari de unde sunt apoi folosite la irigat sau in industrie. Apa potabila este adusa din insula Rhodos. Insula Halki este cunoscuta drept insula pacii si a prieteniei datorita adunarii internationale a tinerilor din intreaga lume care are loc la inceputul lunii septembrie.

Satul Imporios denumit si Halki, a fost infiintat in timpul secolului al XIX-lea, dupa ce navele cu aburi ale politiei maritime au distrus complet pirateria din zona si au permis infiintarea de noi asezari de coasta. Satul este unul pitoresc, cu numeroase cladiri albe construite in stil venetian, cu doua si trei etaje pozitionate sub forma unui amfiteatru in jurul portului. Satul a fost construit in vremuri prospere, emanad un iz aristocratic din punct de vedere arhitectural, cu alei pietruite ce gazduiesc restaurante, taverne, baruri si cafenele. La farmecul orasului se adauga numeroasele barci din port de culoare alba sau turcoaz si dealurile sterpe din fundal care intregesc peisajul. Piata centrala a satului Imporios este amplasata chiar in fata golfului, acesta fiind locul unde locuitorii si turistii micutei insule se intalnesc seara pentru a se bucura de delicioasele preparate locale formate din peste si fructe de mare proaspete. Alte atractii ale satului sunt cele trei mori de vant, aflate deasupra asezarii sus pe munte, cladirea Sfatului cu arhitectura neoclasica, turnul cu ceas din piatra si biserica Sfantului Nicolae construita in anul 1861 care se distinge prin clopotnita impresionanta vizibila din departare. Biserica Sfantului Nicolae se mai remarca prin catapeteasma sa din lemn fin lucrata cat si prin numeroasele fresce de o mare valoare artistica. In interiorul bisericii se gaseste si un mic muzeu al bisericii. Sfantului Nicolae este si protectorul spiritual al insulei.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale insulei este satul Chorio, vechea capitala a insulei, denumita si Satul Vechi aflat la 3 kilometri departare de Imporios. Chorio se afla pe versantul dealului de sub ruinele vechiului castel ce troneaza sus. Satul a fost abandonat treptat, ramanand in zilele noastre doar ruinele catorva case vechi si mai multe ziduri uriase. Chorio a fost construita mai spre interiorul insulei pentru a-i proteja pe locuitori de atacurile piratilor. Pe drumul ce urca spre Castelul Medieval se gasesc mai multe biserici de tara ce gazduiesc adevarate opere de arta, insa majoritatea se afla intr-o stare avansata de ruina, cu acoperisurile prabusite. La poalele Castelului Medieval mai pot fi vazute trei capele mici, dedicate Fecioarei Maria, Sfantului Nicolae si a Sfintei Treimi.

Castelul Medieval a fost construit in secolul al XIV-lea pe varful unui deal abrupt si stancos deasupra satului Chorio. Castelul este inconjurat de ziduri groase si inalte, fiind ridicat pe locul vechii acropole, de catre Cavalerii Sfantului Ioan, care cucerisera toate insulele Dodecanezului la acea vreme. Cavalerii au construit castelul din dorinta de a apara insula de atacurile armatelor invadatoare sau a piratilor. Din curtea castelului se deschide o priveliste impresionanta spre albastrul nesfarsit al Marii Egee, spre insula, precum si spre satul medieval abandonat.

Turnul cu Ceas este o maiestuoasa cladire care domina portul, fiind punctul de reper al intregii insule. Turnul impunator si emblematic se afla in vecinatatea Primariei care la randul ei este o cladire uimitoare, cu o arhitectura exceptionala. Primaria este luminata noaptea, ceea ce ii scoate si mai mult in evidenta frumusetea arhitecturala.

Manastirea Sfantul Ioan Alarga se afla amlasata pe un platou inalt la capatul de vest al insulei la o distanta de 8 kilometri fata de satul Imporios. Manastirea are o curte frumoasa este umbrita de un chiparos mare si inconjurata de multa liniste. Pelerinii pot ramane peste noaptea la manastire.

Mica insula Alimia face parte din municipalitatea Halki si se afla situata intre Rhodos si Halki fiind nelocuita de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Insula Alimia are o linie de coasta de 21 de kilometri si gazduieste vechiul sat Alimnia amplasat in cel mai mare golf al insulei. In sat se mai gasesc numeroase case, insa majoritatea se afla intr-o avansata stare de ruina, deteriorandu-se mai accentuat dupa anii 1940 odata cu abandonarea insulei. Satul a fost declarat zona protejata incepand cu anul 1978. In nord-vestul insulei se gaseste un mic lac cu apa sarata, acesta fiind una dintre cele 37 de rezervatii naturale ale Arhipelagului Dodecanezului. Turistii pot inchiria barci sau cumpara excurii cu vaporasul ce pleaca din portul Imporios si face turul insulei, cu mici opriri relaxante pe plajele de cristal ale insulei Alimia.

Mica si linistita insula Halki reprezinta o destinatie ideala pentru cei aflati in cautarea unei vacante linistite, cu mult soare si cu plaje curate scaldate de ape calde de smarald sau turcoaz. Doar plajele Potamos si Kania beneficiaza de dotari moderne, restul fiind mai nepopulare cu un numar mic de vizitatori chiar si in plin sezon, datorita faptului ca sunt mici, greu accesibile si in mare parte stancoase. Plaja Potamos este cea mai populara plaja din insula Halki, deoarece se afla in vecinatatea satului Imporios. Plaja Potamos este amenajata cu sezlonguri, umbrelute si un restaurant unde turistii pot degusta delicioasele preparate locale. Apa marii este cristalina si calda, fiind ideala pentru familiile cu copii mici. Plaja Kania este situata in partea de est a insulei Halki, este acoperita cu pietris, scaldata de ape reci si limpezi si inconjurata de un peisaj salbatic. Plaja este amenajata, cu umbrele, sezlonguri sau poate fi servita o mica gustare la taverna de pe plaja. Plaja Ftenagia este acoperita cu pietris, cu ape limpezi si cu o mica taverna pe plaja. Plaja Ftenagia se intinde de-a lungul unui golf stancos, in spatele micutei capele Sfanta Ecaterina, este accesibila atat pe jos urmand poteca stancoasa care incepe de la capela mica, cat si cu masina pe micul drum ce trece pe sub morile de vant ale insulelei. Plaja este scaldata de ape calde, cu nuante albastre-verzui foarte limpezi si multa liniste. Plaja Trachea se gaseste in sudul insulei Halki, aceasta este o mica peninsula ideala pentru inot incadrata intr-un peisaj salbatic si cu putini vizitatori. Plaja Yiali este o plaja de mici dimensiuni, acoperita cu pietricele albe si inconjurata de stanci mari ce umbresc plaja dandu-i un aspect salbatic. Plaja este situata pe coasta sudica a insulei Halki, nu este organizata din punct de vedere turistic si este maturata frecvent de curentii puternici.

Insula Nisyros face parte din grupul de insule ale Arhipelagului Dodecanez si este situata in sudul Marii Egee, la nord-vest de insula Rodos intre insulele Kos, Tilos si Astypalaia. Nisyros este o insula vulcanica formata in cuaternar, are o forma aproape circulara cu un diametru mediu de 8 kilometri, intinzandu-se pe o suprafata de aproximativ 42 km² si cu o linie de coasta ce masoara 28 de kilometri. Cea mai mare parte a insulei Nisyros este muntoasa si foarte fertila favorizand dezvoltarea agriculturii si a unei vegetatii bogate. Insula a luat nastere in datorita eruptiilor vulcanice ce au avut loc in urma cu peste 160.000 de ani, insa conform mitologiei grecesti, aceasta a luat nastere in urma razboiul dintre uriasi si Poseidon. Dupa o lunga urmarire Poseidon il ajunge din urma pe uriasul Polyvotis, in apropierea insulei Kos, isi foloseste tridentul cu ajutorul caruia rupe o bucata din insula si pe care o arunca peste Polyvotis prinzandu-l dedesubt pe nefericitul urias care devine pentru vesnicie prizonierul olimpienilor. Uriasul prins sub insula Nisyros respira greu si geme in efortul sau de a se elibera.

Turistii veniti pe mica insula Nisyros vor descoperi frumoasele sate traditionale, de o vechime considerabila, neatinse de modernism, cu plaje linistite, primaveri fierbinti si cladiri construite din piatra vulcanica. Cea mai mare atractie a insulei este Vulcanul Nisyros situat in satul Nikia unde alaturi de turisti, vin si numerosi vulcanologi si geologi pentru a studia activitatea vulcanica de pe insula. Viata de noapte din Nisyros este aproape inexistenta, aceasta neputandu-se compara cu cea din restul insulelor aglomerate ale Greciei. Insula Nisyros isi asteapta musafirii doar cu cateva taverne si baruri care ofera un refugiu din calea calduri de pe timpul verii si un loc linistit de a petrece serile.

Pe insula se gasesc mai multe sate, insa cel mai mare este capitala Mandraki, care este de altfel si principalul port al insulei Nisyros. Mandraki a pastrat o arhitectura traditionala greceaca, avand strazi inguste, pavate cu piatra, case din roca vulcanica cu acoperisuri plate vopsite in alb, cu obloane si usi albastre, inconjurate de o atmosfera relaxanta care-i da turistului senzatia ca a clatorit prin timp in Grecia Antica. Satul este construit pe o panta sub forma unui amfiteatru cu o mica piata in centru care este locul de relaxare atat al localnicilor cat si al vizitatorilor deoarece aici se gasesc cele mai multe facilitati, cum ar fi taverne, magazne sau hoteluri.

Muzeul de Arheologice din Mandraki se afla intr-o cladire moderna unde sunt expuse mai multe colectii ce cuprind exponate incepand cu perioada preistorica pana la cea post-bizantina. Exponatele provin de pe Nisyros cat si de pe insula Gyali aflata in apropiere si prezinta viata si evolutia populatiei si a economiei. Colectiile muzeului cuprind uneltele si vase ceramice din perioada neolitica descoperite in insula Gyali, vase mortuare ce provin din necropola Nisyros, inscriptii elenistice si romane, coloane in relief ce provin de la monumentele bizantine ale insulei, precum si fresce bizantine vechi ce provin din bisericile de pe insula.

Muzeul de Etnografie si Folclor este gazduit in cladirea Primariei din centrul orasului Mandraki. Muzeul reflecta obiceiurile si traditiile de pe insula, aici fiind expuse numeroase costume traditionale, vase mari de lemn, arme si piese ale unor arme din secolele XIX - XX, unelte agricole si de pescuit, masini de scris vechi, manuscrise, carti, broderii, icoane, ustensile de bucatarie, fotografii si un aparat de otografiat vechi.

Manastirea Panagia Spiliani din Mandraki sau "Fecioara Maria a Pesterii" poarta acest nume deoarece biserica este construita in interiorul unei pesteri pe o stanca abrupta. Manastirea are doua biserici, una inchinata Adormirii Maicii Domnului iar cealalta Sfantului Haralamb. Pentru a ajunge la manastire trebuie parcurse cele 270 de trepte care duc la pestera sfanta unde se afla unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult de pe insula Nisyros, biserica datand din anul 1400. In biserica se gaseste faimoasa icoana facatoare de minuni, care a fost descoperita potrivit traditiei in jurul anului 1400 de un fermier si dusa intr-o mica pestera, de langa izvoarele termale Mandraki. A doua zi, icoana lipsea si s-a presupus ca a fost furata insa a fost descoperita dupa cateva zile de localnici in pestera de pe o stanca. Adusa din nou la biserica Panagia Potamitisas, iarasi a disparut si a fost redescoperita in aceeasi pestera de pe stanci. Acest lucru s-a intamplat de trei ori pana cand localnicii au decis sa transforme pestera intr-o mica biserica pentru a gazdui icoana. Manastirea a fost construita ulterior in jurul pesterii fara a afecta cladirea veche. Manastirea mai gazduoeste si o mica biblioteca unde sunt expuse numeroase documente istorice, carti grecesti, turcesti si relicve fine.

La 4 kilometri sud-vest de Mandraki afla Paleokastro care inseamna Castelul vechi. Paleokastro este o veche cetate din care se mai pot vedea doar parti ale vechilor ziduri fortificate, construite din roca vulcanica cu o latime de pana la la 3,5 metri si orasul antic care dateaza din secolul al IV-lea i.e.n. Zidurile sunt construite din andezit bazaltic, care este una dintre cele mai dure roci din lume, aceasta a fost escavata chiar din vulcan. Orasul antic protejat de masivele ziduri este excavat intr-o mica masura, insa pot fi vazute cele sase turnuri inalte, scarile masive, precum si o poarta de peste 3 metri inaltime. La mica distanta se afla un cimitir antic cu mai multe morminte ce provin din secolele al VII-lea si al VI-lea i.e.n.

Satul Nikia se afla la 14 kilometri sud de Nisyros, la o altitudine de 400 de metri, pe marginea craterului vulcanului Nisyros. Din sat poate fi admirata caldera, insula si Marea Egee. Satul are case albe cu acoperisuri plate din tigla, cu usi si ferestre albastre, formandu-se un contrast impresionant intre case, curtile inflorate si rocile vulcanice negre. Despre piata satului denumita Piata Portes se spune ca este cea mai frumoasa din Marea Egee, aceasta este pavata cu pietricele marunte negre care formeaza un mozaic frumos.

Cea mai importanta atractie a insulei vulcanice este vulcanul in sine, situat in centrul insulei in vecinatatea satului Nikia. Vulcanul Nisyros este cel mai tanar vulcan activ din Grecia, avand o vechime de doar 160.000 ani, acesta este unic, deoarece craterul sau principal se afla in mijlocul unei formatiuni complexe, asemanatoare unei vai si a altor cinci cratere dintre care cel mai mare este Polivotis, cu un diametru de 260 de metri si o adancime de 30 de metri. Rocile din jurul vulcanului sunt acoperite cu depozite piroclastice si noroi vulcanic. Cele cinci cratere ale vulcanului formeaza platoul Lakki, care a luat nastere in urma eruptiei din anul 1552. Ultimul crater format este Mikros Polyvotis care a luat nastere in anul 1887, in urma ultimei eruptii ale vulcanului. Vulcanul Nisyros este considerat a fi activ si, datorita accesului usor la craterele sale, este vizitat anual de mii de turisti care au posibilitatea de a merge chiar pe marginea sa si de a simti admisiile urat mirositoare de hidrogen sulfurat si a baltilor de noroi. Caldera vulcanica are lungimea de 2.400 de metri, o latime de 950 de metri si s-a format in trei etape eruptive separate, variind de la eruptii andezitice explozive si efuzive pana la activitate dacitica si riolitica exploziva si efuziva. Muzeul Vulcanologic din Nikia pune la dispozitia turistilor informatii interesante privind vulcanul Nisyros, natura vulcanica a insulei si multe alte curiozitati.

Emporios este un sat rasfirat pe coama unui deal la o altitudine de aproximativ 400 de metri si la o distanta de 8 kilometri de Mandraki. Emporios si-a pastrat autenticitatea si farmecul traditional chiar daca a fost abandonat dupa marele cutremur din anul 1933, intorcandu-se mai tarziu doar o mica parte din localnici. In zilele noastre in sat mai traiesc doar cateva familii, nu exista hoteluri si se gasesc doar doua taverne ce servesc preparate traditionale. Turistii pot admira culturile de maslini, pot vizita izvoarele termale si pestera cu aburi. De asemenea, mai pot admira ruinele unei cetati venetiene Pantoniki aflata deasupra satului si a Manastirii Fecioarei cu frumoasa bisericuta Taxiarches.

La 4 kilometri de Mandraki, pe coasta, se afla frumosul sat pescaresc Pali de un pitoresc incredibil. Satul se intinde de-a lungul unui golf natural fiind cea mai veche asezare din Nisyros. Turistii se pot bucura de bucataria sa autentica bazata in mare parte pe fructele de mare, spunandu-se ca bucataria pescareasca de aici este cea mai buna din toata Grecia.

Pe insula se gasesc numeroase izvoare termale imprastiate de-a luncul coastei cu temperaturi cuprinse intre 30 si 60 de grade Celsius. Izvoarele termale de pe insula sunt renumite datorita efectelor terapeutice asupra muschilor si a pielii. La 1,5 kilometri departare de Mandraki, se afla baile termale Loutra, cu izvoare calde ce ajung pana la 37 de grade Celsius.

Insula este maturata de vantul Meltemi Etesian in lunile iunie, iulie si august, batand mai cu putere pe flancurile estice si vestice ale vulcanului, unde copacii sunt indoiti spre sud datorita fortei vantului.

Plajele din Nisyros sunt acoperite cu nisip si pietricele marunte, scaldate de ape azurii, cristaline si inconjurate de o verdeata luxurianta care face umbra plajelor incinse. Datorita numarului mic de turisti plajele sunt curate, linistite, insa in mare parte neamenajate. Plaja Pali aflata la 4 kilometri de Mandraki, este acoperita cu nisip si din loc in loc cu pietricele negre. Plaja este marginita de un sir de copaci care umbresc si racoresc atmosfera, fiind perfecta pentru familiile cu copii, deoarece apele sunt calme si putin adanci. Plaja Katsouni situata la 9 kilometri de Mandraki este cea mai mare plaja din Nisyros, de o salbaticie aparte, fara nicio dotare moderna. Plaja este acoperita cu nisip, pietricele si din loc in loc apar stanci. Plaja Lies se afla la 13 kilometri de Mandraki, este retrasa, acoperita cu nisip si se intinde de-a lungul mai multor golfulete naturale. Plaja este neorganizata si pe timpul verii soarele dogoreste devenind greu de suportat datorita faptului ca aceasta plaja nu are copaci care sa o racoreasca. Plaja Lies se afla la 13 kilometri est de Mandraki, este o plaja retrasa, acoperita cu nisip amestecat cu pietricele si se intinde pe mai mult de un kilometru, de-a lungul unor mici golfuri sapate de mare in tarm. Plaja este neamenajata, insa turisti pot degusta minunatele delicatese locale la o mica taverna situata in capatul plajei. Pachia Ammos este considerata a fi cea mai frumoasa plaja de pe insula, aceasta se afla la 10 kilometri departare de Mandraki, este acoperita cu nisip, are ape de o limpezime rara, ce reflecta fundul nisipos dandu-i o nuanta de albastru intens.

Insula Pserimos denumita si Kapari este o insula aflata in sudul Marii Egee situata la nord de Kos si la sud-est de Kalymnos, care apartine arhipelagului Dodecanez. Forma insulei Pserimos este neregulata cu un tarm saracacios si stancos cu o lungime de 28 de kilometri. Insula are o suprafata de 14.615 km², o lungime maxima de 7,35 kilometri si o latime de 4 kilometri. Relieful insulei este format preponderent din dealuri joase ?i v?i mici cu o altitudine maxima de 269 de metri. Pe insula locuiesc permanent doar 130 de persoane, datorita conditiilor neprielnice de pe durata sezonului rece si a faptului ca pe aici nu exista spitale sau medici, asa ca localnicii sunt nevoiti sa se trateze pe insulele invecinate Kalymnos si Kos, ceea ce este cu adevarat greu, datorita faptului ca pe durata iernii transportul pe mare este dificil, nemaiexistand curse regulate.

Insula Pserimos este un loc perfecta pentru a petrece vacanta de vara, aceasta fiind ideala pentru o excursii in natura cat si pentru o vacanta linistita departe de aglomeratia si agitatia vietii de zi cu zi. Pe perioada lunilor de vara, turistii cazati pe insulele din jur vin cu barci sau vaporase in ?r?azi?re de o zi pentru a se bucura de plajele minunate, de soare, de apele limpezi cu nuante albastrui-verzui si de bucataria locala bazata pe peste proaspat servit in restaurantele si tavernele de pe malul marii.

In ?iuda dimensiunil?r sal? mici si ? peisajului stancos sterp, format din numeroasele dealuri joase, locuitorii insulei isi castiga traiul din agricultura, care se bazeaza pe culturile de maslini, pe cresterea animalelor si pescuit. Datorita vegetatiei slab dezvoltate pe insula abunda caperele, pentru care era renumita inca din vremurile stravechi si datorita carora i-a fost atribuit numele alternativ al insulei.

Satul Avlakia sau Pserimos este capitala si singura asezare a insulei, aceasta a fost construita pe locul unei asezari stravechi din care au mai ramas doar cateva ziduri si fragmentele unui altar elenistic. Satul este situat in partea de sud-vest a insulei, intinzandu-se in jurul micului port natural Pserimos. Avlakia este format din cateva case cu arhitectura traditionala, vopsite in alb cu obloane albastre si flori viu colorate la ferestre, inconjurate de plantatii de pini si maslini care creeaza o atmosfera relaxanta. In sat se mai gasesc cateva taverne, restaurante, cafenele, magazine de suveniruri si o biserica. Locurile de cazare sunt destul de limitate, insa bine amplasate, majoritatea aproape de mare, lucru valabil si pentru multe dintre restaurantele de aici care isi pun mesele direct pe nisipul de pe plaja. In Pserimos, timpul pare ca a uitat sa-si continue evolutia fireasca ramanand blocat in alte epoci demult apuse, cand oamenii se adunau seara pe plaja si petreceau la lumina stelelor cu un pahar de vin in mana fredonand un hit demult uitat acompaniati de o chitara si de unde nimeni nu se grabea sa plece dimineata, deoarece singura destinatie a lor, era marea aflata la doar cativa pasi.

Activitatea principala in Pserimos este, fara indoiala, relaxarea, deoarece aici principala atractie turistica este marea, plaja si plimbarea in aer liber, alte atractii turistice sunt practic inexistente. Pserimos este doar o insula ca o plaja nesfarsita unde turistii pot inota in marea turcoaz, se pot bucura de bucataria locala bazata pe peste si fructe de mare proaspete si de multa liniste. Pe timpul zilelor de vara, numarul de turistii creste acestia venind cu preponderenta din Kos si ?al?mnos, insa dupa-amiaza tarziu, locul devine foarte linistit si izolat. Pe insula nu exista transport public sau masini deoarece exista un singur drum de pamant care duce la o plaja de pe coasta de nord, restul insulei fiind accesibila doar pe poteci, adesea batatorite de turistii plecati in drumetii.

Pe langa drumetii, turistii pot face o excursie de o zi cu barca de la Pserimos care este o insula invecinata ce are plaje frumoase, si ape limpezi ce sunt considerate a fi printre cele mai curate din Arhipelagul Dodecanez. De asemenea, pasionatii de scufundari pot merge pentru explorari subacvatice in partea de nord si est a insulei, unde exista mai multe epave ce asteapta sa fie explorate.

Singura biserica de pe insula este Biserica Adormirea Maicii Domnului, care este o biserica impunatoare cu o frumoasa clopotnita in nuante de alb si albastru situata in satul Avlakia la doar 200 de metri de port. Biserica a fost construita in secolul al XVIII-lea si gazduieste o icoana facatoare de minuni denumita Panagia.

Plajele sunt nisipoase si pe alocuri cu pietris, inguste si surte, scaldate de ape calme si inconjurate de peisaje salbatice ce amintesc de plajele din Caraibe. Plaja principala a insulei este cea a satului Avlakia denumita si Plaja Centrala, aceasta este acoperita cu nisip, scaldata de ape line si putin adanci, fiind ideala pentru familiile cu copii. Cea mai cunoscuta plaja este Marathona care este scaldata de ape turcoaz si acoperita cu nisip amestecat pietricele. La o distanta de un kilometru vest d? port se ?fla pit?re?sca pla?a din Grafi?tisa, care este o plaja lunga, acoperita cu nisip moale, scaldata de ape limpezi si cu o stanca r?sie in spate ce formeaza o adevarata bariera naturala impotriva vanturilor. Cel?lalte plaje din Ps?rim?s sunt mi?i si se intind de-a lungul golfurilor. Marea majoritate a plajelor de pe insula sunt salbatice si fara fa?ilitati turstice ???eptie facand plaja din vecinatatea portului.

Insula Tilos este a saptea insula ca marime din Arhipelagul Dodecanezelor si se afla situata in centrul arhipelagului, la nord de insulele Rodhos si la vest de Simi, intre insulele Nysiros si Chalki. Tilos are o lungime de aproximativ 15 kilometri, o latime maxima de 8 kilometri, o linie de coasta ce masoara 63 de kilometri si o suprafata de aproximativ 61 km². Insula are un relief preponderent muntos cu o mica campie fertila in centru, cu o coasta stancoasa si plaje acoperite cu pietris sau nisip. Cea mai inalta altitudine a insulei este atinsa in Muntele Profetul Ilie aflat in vestul insulei care are o altitudine de 620 de metri.

Conform mitologiei grecesti Tilos era fiul lui Helios si al lui Halia, sora Telchinelor. Tilos cauta cu disperare printre insulelele Marii Egee, insula pe care cresteau plantele capabile sa-i vindece mama de teribila boala ce-i macina zilele. Timpul trecea necrutator fara ca tanarul sa descopere plantele, astfel in disperarea sa si-a indreptat rugile spre zeii din Olimp, care fiind induiosati de rugamintile acestuia au acoperit toate insulele cu nori desi si negri cu exceptia uneia care a fost luminata de razele zeului Apolo, devenind astfel vizibila de departe. Tilos a ajuns la timp pe insula de unde a cules planta si a reusit sa-si salveze mama. Drept multumire Tilos si-a lepadat armele si a construit un minunat templu pe acea insula, templu in care si-a petrecut restul vietii preamarind zeii Olimpului.

Caracteristica geografica a insulei sunt golfurile mari unde se gasesc plaje ferite de vanturi si de valuri, dintre acestea merita amintite Golfurile Eristos, Livadia si Agios Antonios. Insula este renumita si datorita numeroaselor pesteri, printre care cea mai cunoscuta este cea aflata in centrul insulei, unde oamenii de stiinta au descoperit exponate paleontologice si fosile de elefanti pitici.

Capitala insulei este Megalo Chorio, care este asezata pe versantii muntelui Agios Stefanos, chiar sub ruinele vechiului castel construit de Cavalerii Ioaniti. Orasul Megalo Chorio este construit sub forma de amfiteatru, pastrand arhitectura traditionala, cu case albe inghesuite ce au geamurile si usile albastre, cu flori frumos colorate in curti si cu numeroase stradute intortocheate ce se strecoara printre case. In centrul asezarii se afla frumoasa biserica Taxiarchis, care a fost construita in anul 1827 intr-un stil arhitectonic simplist, insa cu toate acestea este cea mai impozanta cladire din Megalo Chori. Curtea bisericii este pavata cu pietre albe si negre ce imita valurile marii. Interiorul bisericii se remarca printr-un iconostas si anvon ce au fost realizate in secolul al XIX-lea de renumitii mesteri din Smirna.

Incepand cu anul 1994 Muzeul Paleontologic din Tilos este gazduit intr-o mica cladire pe strada principala, aflata chiar langa Primarie. In colectiile micului muzeu sunt expuse oasele fosilizate ale mamutilor pitici descoperiti in Pestera Harkadhio in anul 1971 si care conform specialistilor au trait in urma cu 45.000 de ani. Scheletele elefantilor pitici descoperite pe insula nu depaseau inaltimea de 1,5 metrii, fata de elefantii zilelor noastre care pot ajunge la o inaltime de pana la 4 metrii. Aceasta specie de elefant a fost ultima care a trait in Europa. Tot aici sunt expuse schelete mai multor cerbi care au trait in urma cu 140.000 de ani, mai multe fotografii ce ilustreaza sapaturile din pestera Harkadio precum si cranii provenite din cimitirul antic Agios Antonios.

Cea mai mare asezare de pe insula este satul Livadia, ce dateaza din anul 1807, insa se poate spune ca adevarata istorie a acestei asezari incepe in anul 1930, cand majoritatea locuitorilor s-au mutat aici venind din Mikro Choriocare un sat abandonat treptat. Livadia este atat portul principal cat cel mai dezvoltat sat turistic de pe insula, aici gasindu-se numeroase agentii de turism, hoteluri, restaurante, taverne, magazine si o multime de camere de inchiriat oferite de localnici. Arhitectura asezarii este usor deosebita de cea a insulelor din Arhipelagul Dodecanezelor, deoarece influentele italienesti sunt mai puternice, cel mai bun exemplu fiind cladirea ce gazduieste politia portuara, care aminteste de prezenta italiana dintre anii 1912 - 1948 de pe insula. Plaja satului este dominata de silueta impozanta a bisericii Sfantului Nicolae, care-si inalta semet cele doua turnuri vopsite in alb. Drumul care urmareste tarmul se opreste in dreptul vechiului port Sfantul Stefanos. Pe varful muntelui aflat deasupra satului se gaseste Castelul Agriosykia care domina satul si marea pana in departare.

Mikro Chorio este un sat medieval care avea in trecut 1.200 de locuitori, insa a fost abandonat treptat incepand cu anul 1930 cand localnicii au migrat spre Livadia, odata cu dezvoltarea portului. Satul a fost construit de Cavalerii Ioaniti in secolul al XV-lea sub forma unui amfiteatru, astazi ramanand doar 220 de case abandonate, aflate in stare destul buna, lipsindu-le doar acoperisurile care au fost refolosite de locuitori la noile case construite in Livadia. Printre ruine a mai ramas in picioare o biserica construita in anul 1861, care gazduieste un festival la mijlocul lunii august si o casa care a fost transformata intr-un bar, dupa ce a crescut numarul turistilor. Satul a fost declarat monument istoric de autoritatile grecesti.

Manastirea Sfantul Pantelimon sau Mon i Ayios Pantele imon se afla in capatul de nord-vest al insulei si a fost construita in anul 1470, pe muntele Kryalos la o altitudine de 270 de metrii. Manastirea fortificata inconjurata de o oaza de verdeata are o curte pavata cu pietre frumos aranjate, un zid de piatra, un turn aflat la sud de intrarea principala a manastirii ce apartine probabil perioadei bizantine, mai multe chilii si un cuptor. Potrivit inscriptiei gasite in biserica manastirii, se spune ca proprietarul ar fi calugarul Iona A. Frescele din biserica reprezinta Raiul si au fost pictate la sfarsitul secolului al XV-lea. Biserica a fost renovata in anul 1703 de staretul Lawrence si pictata in anul 1776 de Grigory Symaio. Manastirea gazduieste un festival de trei zile in perioada 25 - 28 iulie, cand devine loc de pelerinaj pentru locuitorii insulelor invecinate.

La sud de Megalo Chori, intre culmile muntilor se intinde Campia Eristos, o campie fertila care se intinde pana spre mare pe tarmul golfului Eristos. Campia este presarata din loc in loc cu mici acumulari de apa care este folosita la irigarea culturilor de legume si a livezilor. Micile ferme de aici, aprovizioneaza insula cu legume si fructe proaspete. Primavara, cand natura revine la viata, frumusetea locului este una aparte, natura isi reia cursul aparand margaretele, macii, florile de lupinus si alte flori salbatice ce inunda campia cu parfum si culoare. Ogoarele inverzite intra in contrast cu muntii golasi, cu marea si cu albastrul cerului parand a fi pictura unui artist talentat.

Pestera Charkadio se afla la aproximativ 2 kilometri sud de orasul Megalo Chorio, in centrul insulei Tilos. Grota a fost descoperita in anul 1971 devenind faimoasa in randul paleontologilor, datorita faptului ca aici au fost gasite oase de elefant pitic vechi de 45.000 de ani, precum si oase de cerb si unelte neolitice mai vechi. Oamenii de stiinta cred ca acesti elefanti in miniatura locuiau pe insula Tilos in urma cu 45.000 de ani, insa au disparut in urma cu aproximativ 4.000 de ani.

Pe insula Tilos se gasesc mai multe castele care aveau in trecut rolul de a proteja comunitatea de atacurile piratilor, printre acestea se numara castelele de la Megalo Chorio, Mesaria, Mikro Chorio si Agrosikiasi Stavrou Lambrou. De o importanta deosebita se bucura castelul Misaria care a fost construit in anul 1366 de Cavalerii Ordinului Sfantului Ioan deasupra pesterii Charkadio, in apropiere de Megalo Chorio. La poalele castelului s-au pastrat vestigiile unei asezari bizantine si a catorva biserici ridicate intre secolele XIII - XV.

Pe insula Tilos se gasesc atat plaje acoperite cu nisip, cat si plaje acoperite cu pietris, incadrate intr-un cadru natural frumos si inconjurate de o atmosfera relaxanta. Plajele de aici se remarca prin apele cristaline si atmosfera pitoreasca, fiind perfecte pentru cei care doresc sa se relaxeze departe de multimile zgomotoase. Cu exceptia plajei Livadia, care este organizata cu umbrele si sezlonguri, restul plajelor nu sunt organizate. Cele mai multe dintre plajele insulei sunt usor accesibile pe jos sau cu un autobuz local din Livadia. Plaja Livadia este cea mai frumoasa plaja de pe insula, aceasta se intinde de-a lungul unui golf, avand o lungime de doi kilometrii, este acoperita cu pietricele si umbrita de tufele mari de tamarisk. Plaja Livadia este singura plaja amenajata de pe insula, de aici putand fi inchiriate sezlonguri, umbrelute si inchirierea echipamentului pentru practicarea sporturilor de apa. Plaja Agios Antonios, se afla la vest de Megalo Chorio, in dreptul mici asezari Agios Antonios si a portului pescaresc care era in trecut portul anticului Tilos, aici putand fi vazute si ramasitele pietrificate ale scheletelor despre care se crede ca apartin marinarilor prinsi in eruptia vulcanica a Nisyrosului din apropiere, in anul 600 i.e.n. Plaja Agios Antonios este lunga si curata, formata dintr-un amestec de nisip si pietris, scaldata de ape cristaline insa fara facilitati turistice. Plaja Eristos este acoperita cu nisip, are o lungimea de 1.200 de metri, si se gaseste incadrata intr-un cadru natural de o salbaticie rara. Plaja Plaka este ferita de vanturi datorita faptului ca se intinde de-a lungul unui golf mic, este acoperita cu pietris, este retrasa si fara facilitati. Plaja Lethra este o plaja acoperita cu pietris, fara amenajari insa incadrata intr-un cadru natural de o frumusete rara. Alte plaje pe insula sunt: Plaja Skafi in nord, Plaja Agios Stephanos si Plaja Theologos in sud.

Conform mitologiei grecesti Insulele Sporade au fost create de zeii care au aruncat pietricele colorate in Marea Egee. Arhipelagul Sporadelor se afla situat in largul coastei de est a Greciei la nord-est de insula Eubea. Acesta este format din 24 de insule, dintre care doar patru sunt locuite permanent: Alonnisos, Skiathos, Skopelos si Skyros, fiecare oferind turistilor o experienta de calatorie unica. Insulele Sporade sunt fertile, acoperite cu paduri dense de pini cu o vegetatie bogata si o arhitectura locala diferita fata de cea a insulelor din vecinatate, aceasta fiind mai caracteristica nordului Greciei.

Skiathos este o mica insula aflata in nord-vestul Marii Egee face parte din din grupul Sporadelor de Nord, aflata la est de peninsula Pelion si la vest de insula Skopelos. Insula are o lungime maxima de 12 kilometri, o latime de 6 kilometri si o suprafata de 49.898 km². Linia de coasta are o lungime de aproximativ 45 de kilometri, este dantelata de numeroasele golfuri si de micile peninsule. Cea mai mare parte a insulei este muntoasa, atingand altitudinea maxima de 433 de metri in muntii Karafiltzanaka aflati in nord. Partile din sud-est si sud-vest ale insulei au un relief mai putin accidentat cu pante mai line, fata de nordul si nord-vestul insulei care este aproape inaccesibil datorita reliefului accidentat, aici aflandu-se si Capul Kastro.

In ciuda dimensiunilor sale mici insula detine numeroase specii de plante, este acoperita cu paduri de pini de Alep, pini de piatra, de platani, de stejari si de maslini . Partea de est este cea mai impadurita parte a insulei, aceasta fiind si arie protejata din punct de vedere ecologic, deoarece este recunoscuta ca fiind un habitat ecologic rar. Skiathos, cea mai cosmopolita si indragita insula din Arhipelagul Sporadelor este un adevarat paradis datorita vegetatiei luxuriante, a apelor azurii si a celor peste 60 de plaje. Viata de noapte a insulei este una intensa motiv pentru care este foarte populara in randul tinerilor.

Capitala insulei este Skiathos aflata in partea de sud-est a insulei intr-un golf ferit de vanturi, golf ce desparte insula in doua, motiv pentru care aici se gaseste si portul principal. Celelalte asezari s-au dezvoltat in jurul unor plaje fiind mici statiuni turistice cu numeroase hoteluri, restaurante si taverne. Orasul este construit sub forma unui amfiteatru deasupra portului pe coama unui deal, avand o arhitecura simplista cu case albe ce au cate doua etaje in majoritatea cazurlor, acoperite cu tigla rosie si strazi inguste si intortochiate, fara nicio planificare arhitecturala, in afara de cateva zone restranse ale orasului. Orasul a fost construit in jurul anilor 1829 - 1830 pe locul unei asezari mai vechi care se presupune ca a fost abandonata datorita numeroaselor atacuri, populatia mutandu-se in satul fortificat Kastro. La inceputul secolului al XIX-lea, populatia a abandonat treptat satul Kastro, mutatandu-se inapoi in orasul Skiathos pe care l-au reconstruit. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, orasul a fost grav distrus de bombele germane insa a fost reconstruit, incepand chiar sa prospere. In zilele noastre aproape intreaga populatie de pe insula isi duce traiul in frumosul orasel cosmopolit. Orasul Skiathos are o multime de restaurante, taverne, hoteluri, birouri de turism, magazine, cafenele, baruri si cluburi deschise toata noaptea.

Cel mai important reper al capitalei este portul sau modern, care a determinat destinul orasului de secole, acesta fiind elementul de baza ce a stat la dezvoltarea economica a insulei atat in timpurile vechi, cat si in cele moderne. In zilele noastre portul este un paradis popular pentru detinatorii de iahturi si barci cu vele, care imprima un farmec aparte insulei. Cea mai mare parte a divertismentului este situata pe malul marii si pe strada Papadiamanti mereu plina de viata, care este punctul principal al divertismentului de pe insula, aici cafenelele, barurile si cluburile isi asteapta musafirii cu muzica live, bauturi si preparate locale. Petrecerea se continua pana dimineata cand soarele se ridica deasupra portului.

Portul vechi este separat de cel comercial de mica peninsula Bourtzi, acoperita cu o frumoasa padure de pini verzi. Pe aceasta peninsula se afla ruinele unei vechi cetati venetiane construita de fratii Gizi in anul 1207, insa a fost distrusa in anul 1660 cand amiralul Morozini a cucerit insula. Cetatea era inconjurata de ziduri cu creneluri si cu doua turnuri rotunde aflate de-o parte si de alta a portii. Din spatele zidurilor ruinate, grecii au rezistat vitejeste si au reusit sa respinga armata turceasca in anul 1823, cand au vrut sa cucereasca insula. Astazi, zidurile castelului se afla intr-o stare avansata de degradare, arheologii fiimd de parere ca in interiorul fortului era si o mica biserica dedicata Sfantului Georgios, care era considerat a fi protectorul venetienilor. In anul 1906, in mijlocul peninsulei a fost construita o scoala, ce a fost ridicata de Andreas Syngros, si a carui bust se gaseste la intrarea in scoala, inca din anul 1925. In prezent, peninsula Bourtzi este un loc popular pentru odihna si recreere, fiind unul dintre cele mai romantice locuri de pe insula datorita padurii de pin si a peisajelor uimitoare ale arhipelagului.

Casa lui Alexandros Papadiamantis (1851-1911), unul dintre cei mai valorosi scriitori greci este situata in orasul Skiathos si a fost transformata intr-un muzeu dedicat vietii si operei scriitorului. In anul 1911 casa a fost declarata monument national de catre Ministerul Culturii din Grecia, urmand sa fie cumparata de stat in anul 1954, acum apartine municipalitatii din Skiathos. Muzeul este situat pe o alee mica si ingusta, in vecinatatea portului. Casa a fost construita intre anii 1850 - 1860 de tatal scriitorului, care era preot, aceasta casa are o arhitectura simpla, fiind un exemplu tipic al arhitecturii locale, unul dintre putinele care reflecta stilul si caracterul traditional al insulei. Primul etaj a fost pastrat cu mobilierul si obiectele originale, in timp ce la parter functioneaza o sala de expozitie unde este expusa si o colectie impresionanta de manuscrise. Viata ascetica a lui Papadiamantis nu a lasat in urma decat cateva lucruri personale ce marturisesc spiritul umil si credinta religioasa puternica. Alexandros Papadiamantis este printre cei mai importanti scriitori si figuri literare grecesti, el fiind autorul mai multor romane etnografice si povestiri narative care sunt considerate capodopere ale literaturii grecesti contemporane.

Kastro se afla la aproximativ 12 kilometri de orasul Skiathos, aici se poate ajunge cu ajutorul barcilor sau a ambarcatiunilor care ofera zilnic curse ce pleaca din portul vechi din Skiathos. Se mai poate ajunge cu masina pana la un punct deoarece drumul se opreste inainte de a ajunge cu aproximativ 1.800 de metri urmand ca acestia sa fie parcursi pe jos pe o poteca intr-un cadru natural unic, de neuitat. Kastro era unul dintre principalele orase medievale, fiind construit strategic in extremitatea nordica a insulei pe o stanca ce se ridica deasupra marii. In apogeul prosperitatii sale, cetatea avea 300 de case si 22 de biserici, in prezent, din acestea a mai ramas doar o biserica solitara ce sta drept marturie trecutului glorios al cetatii, ruinele a doua dintre biserici si a catorva case restaurate. Din curtea vechiului castel poate fi admirata plaja pitoreasca si barcile ancorate in micul port.

Sfanta Manastire Buna Vestire a Fecioarei Maria este situata la aproximativ 5 kilometri nord de orasul Skiathos. Manastirea a fost construita pe versantii abrupti ai muntelui si este inconjurata de multa vegetatie luxurianta. Manastirea Buna Vestire a Fecioarei Maria este printre cele mai importante centre religioase din Arhipelagul Sporadelor si cu siguranta cel mai important centru religios de pe insula. Constructia manastirii a inceput in anul 1794 si a fost finalizata in anul 1806, fiind ridicata de catre calugarul Nifon din Chios si de calugarul Gregorios Hatzistamatis de pe insula. In timpul Revolutiei grecesti manastirea a jucat un rol important in adapostirea revolutionarilor si refugiatilor, oferind chiar si ajutor financiar pentru a sprijinii revolutia. In manastire, functioneaza si un mic muzeu bisericesc unde sunt expuse haine preotesti, carti rare, manuscrise din secolul al XVII-lea, evanghelii din secolul al XVIII-lea, cruci de argint si din lemn, icoane bizantine si alte obiecte bisericesti. Tot in manastire se mai gaseste o expozitie de produse locale si un mic muzeu etnografic.

Sfanta Manastire a Fecioarei Maria Kounistra din Skiathos, sau Ikonistra se gaseste in partea de sud-vest a orasului Skiathos, la aproximativ 13 kilometri in mijlocul unei frumoase paduri de pini. Manastirea a fost construita in secolul al XVII-lea si conform legendei se spune ca in anul 1650 Simeon, un calugar ascet a gasit icoana Fecioarei Maria leganandu-se intr-un pin, motiv pentru care manastirea se numeste Kounistra care tradus inseamna in miscarea leaganului. Icoana Fecioarei Maria este considerata ca fiind facatoare de minuni si este gazduita in Catedrala din orasul Skiathos. Biserica are o frumoasa catapeteasma din lemn si numeroase fresce si icoane, frumos pictate in doua perioade diferite, in anul 1741 si mai apoi in anul 1805. Manastirea este dedicata Fecioarei Maria si isi are harul pe 21 noiembrie, cand numerosi pelerinii ii calca pragul.

Aproape de plaja Lalaria, una dintre cele mai fotografiate plaje din Grecia se afla doua pesteri marine frumoase, Skotini si Galazia. Lalaria este situata pe coasta de nord a Skiathosului si contribuie la cea mai faimoasa priveliste din Skiathos. Skotini Spilia sau Pstera intunecata se caracterizaza printr-o intrare joasa si ingusta prin care poate trece doar cate o barca deodata. Skotini Spilia are aproximativ 20 de metri adancime si este foarte intunecata. Galazia Spilia sau Pestera Albastra este mai mare in comparatie cu pestera Skotini, aici apele stralucesc dand o pata de culoare pesterii, unde umbrele par ca danseaza pe rocile texturate ale pesterii.

Insula Skiathos are unele dintre cele mai impresionante plaje din Grecia, acestea sunt umbrite de padurile de pin, sunt acoperite cu nisip moale si scaldate de ape cristalina. Majoritatea plajelor aflate in partea de sud a insulei au dotari moderne cu umbrelute, sezlonguri si centre de practicare a sporturilor nautice. Plajele din partea de nord sunt mai izolate, fiind mai cautate de cei aflati in cautarea unei vacante linistite. Cea mai renumita plaja a insulei este Plaja Koukounaries, aceasta fiind considerata una dintre cele mai frumoase plaje nu doar din Grecia, ci din intreaga Europa. Plaja a fost este acoperita cu nisip fin, auriu, este umbrita de padurile de pini si scaldata de apele cristaline ale marii fiind ideala pentru un bronz perfect si pentru balaceala in apele calde ale marii. Odata ce soarele apune, plaja se trezeste la viata, locul soarelui fiind luat de muzica, de animatoare si de cocktailurile exotice. Plaja are dotari moderne, un centru pentru practicarea sporturilor nautice, fiind perfecta pentru iubitorii windsurfingului. Plaja Lalaria situata in nord-estul insulei este accesabila doar cu barca, are un aspectul maiestuos cu un peisaj ce provoaca uimire si admiratie. Plaja este flancata de stanci albe ce se ridica direct din mare, este acoperita cu nisip alb, pe care se afla o stanca ce formeaza o punte naturala intre nisip si mare cu un gol in mijloc ce formeaza un pasaj submarin. Plaja pitoreasca Kanapitsa se afla la 6,5 kilometri de capitala, fiind perfecta pentru familie cu copii, datorita faptului ca nu este aglomerata si ca este racorita de briza de nord-est care in lunile de vara racoreste plaja incinsa. Pe plaja, se pot practica sporturi acvatice cum ar fi windsurfing, scuba diving, schi nautic si jet ski. Tot de aici se pot face croaziere scurte spre plajele invecinate cu taxiuri de apa. Plaja cu Banane este o plaja organizata cu nisip fin si ape cristaline, oferind o gama larga de practicare a sporturilor nautice. Plaja Agia Paraskevi este situata in zona de sud la 7 kilometri de orasul Skiathos, aceasta este curata, scaldata de apele albastre ale marii si acoperita cu nisip auriu. Plaja este mare cu numeroase facilitati, inclusiv practicarea schiului nautic sau a jet skiului. Plaja Vromolimnos este situata pe coasta de sud la 8 kilometri sud-vest de orasul Skiathos, intr-un golf cu ape calme, curate si nisip fin. Plaja este considerata a fi a doua cea mai populara plaja dupa Koukounaries, datorita dotarilor si a numeroaselor baruri de pe plaja. Plaja are si un centru de sporturi nautice. Plaja Achladies se afla la 2 kilometri departare de capitala, se intinde intr-un mic golfulet ferit de vanturi si este scaldata de ape linistite. Plaja este complet organizata, cu ape limpezi potrivite pentru toate tipurile de sporturi de apa, aici putand fi practicate windsurfingul si schiul nautic. Plaja Kolios se afla pe coasta de sud la 8 kilometri de capitala insulei. Plaja este populara atat pentru ape sale cristaline, cat si pentru centrele de de practicare a sporturilor acvatice si a diverselor facilitati puse la dispozitia turistilor. Aici se gasesc doua taverne pe plaja si un minimarket. Plaja Troulos este situata pe coasta de sud a insulei, la 9 kilometri de orasul Skiathos, remarcandu-se prin apele cristaline, nisipul alb auriu si pinii inalti care umbresc plaja. Plaja are dotari moderne, umbrelute, sezlonguri si terase unde pot fi degustate delicioasele mancaruri locale. Plaja Megali Ammos este o plaja lunga, bine organizata, situata la 2 kilometri de orasul Skiathos. Aceasta este una dintre cele mai populare plaje ale insulelor datorita apelor cristaline, a marii putin adanci si a coastei extinse care devine foarte aglomerata pe perioada sezonului cald. Pe plaja se gaseste un centru de practicare a sporturilor acvatice. Plaja Agia Eleni aflata pe coasta de vest a insulei, se intinde de-a lungul unui mic golfulet, este acoperita cu nisip auriu, bine organizata insacu un numar redus de terase si restaurante. Cu toate acestea este ideala pentru familiile cu copii mici, datorita apelor putin adanci si a mediului linistit. Plaja Asselinos se afla in partea de nord a insulei la 13 kilometri vest de orasul Skiathos, intinzandu-se de-a lungul golfului Aselinos. Este o plaja lunga acoperita cu nisip gros si pietricele mici, fiind un loc minunat datorita peisajului exotic. Plaja Ftelia se afla pe coasta de est a insulei, la aproape un kilometru sud de port, este inconjurata de vegetatie, acoperita cu nisip si scaldata de ape limpezi. Alte plaje de pe insula sunt: Plaja Glyfoneri ce se intinde de-a lungul unui golf mic cu nisip si pietricele mici, Plaja Kalamaki cu golfuri adapostite si nisipuri moi, Plaja Golfului Mandraki care este una dintre cele mai calme plaje cu ape cristaline, Plaja Maratha bine organizata, cu umbrele si terase ce ofera turistilor toate facilitatile pentru o vacanta placuta, Plaja Megas Gialos care este acoperita cu nisip fin alb si pietricele, Plaja Plakes care este stancoasa si cu putine facilitati turistice, inconjurata de stanci uriase si de pini inalti, Plaja Platanias care este lunga si coperita cu nisip, Plaja Stigero ce se afla intr-un golf retras din partea de nord a insulei, Plaja Tzaneria bine organizata, cu trei randuri de umbrele si terase, precum si un centru de sporturi acvatice si Plaja Xenia care este o plaja lunga, inconjurata de verdeata luxurianta si de paduri de pini ce umbresc plaja in zilele toride de vara.

Skyros este cea mai mare dintre Insulele Sporade, fiind situata la 35 de kilometri de insula Evvia in estul Greciei. Insula Skyros are o suprafata de 210 km², o lungime de aproximativ 30 de kilometri si o latime cuprinsa intre 3 si 10 kilometri. Insula se largeste spre extremitatile sale nordice si de sudice, fiind mult mai ingusta spre mijloc. Cele doua jumatati ale insulei sunt destul de diferite una fata de cealalta, nordul insulei are altitudini mai scazute de maxim 367 de metri in Muntele Olympos, care este populat, aici ducandu-si traiul aproape toata populatia insulei. Tarmul este crestat de numeroase golfuri mici, are terenuri agricole si paduri de pini. Sudul, insulei este cunoscut sub numele de Vouno sau Muntele, este mult mai arid cu un tarm stancos si cu altitudini mai mari ce ajung pana la 792 de metri in Muntele Kohilas.

Skyros are o linie de coasta ce masoara 129,6 kilometri. Pe coasta de vest a insulei se gaseste portul principal, Linaria, in timp ce pe coasta de nord-est se gaseste Skyros sau Chora, capitala insulei care a fost construita pe locul capitalei antice dub forms unui amfiteatru pe versantii unui munte, la umbra vechiului Castel Medieval si a Manastirii bizantine Sfantului Georgios. Pe Skyros se gasesc sate frumoase, ape cristaline, plaje cu nisip auriu, peisaje uluitoare si faimosii cai locali, poneii Skyrian a caror inaltime nu depaseste 1,1 metri. Insula Skyros este renumita pentru ceramica sa fin lucrata, pentru mobilierul sculptat in lemn, precum si pentru produsele sale agricole foarte gustoase cultivate prin metodele traditionale.

Capitala Skyros are o aura ciclada datorita caselor sale albe vechi construite in stil cubic si umbrite de nelipsita vita de vie, cu aleile inguste si multe bougainvillea care dau o pata de culoare peisajului. Aleile pietruite sunt inguste si serpuiesc abrupt in sus si in jos ca un labirint printre bisericile bizantine si printre case. De pe aleile pietruite ale orasului vizitatorul poate admira arhitectura traditionala cu numeroase monumente si situri impresionante precum castelul bizantin, Muzeul de Arta Populara, Muzeul de Arheologie, Palaiopyrgos, Turnul Vechi, micul teatru de piatra unde sunt gazduite evenimente culturale importante si Megali Strata care duce spre Piata Kyprou cunoscuta si ca Piata Brook datorita faptului ca este dominata de statuia poetului englez Robert Brook.

Cetatea din Skyros se afla in varful unei stanci abrupte la o altitudine de 179 de metri, cu vedere spre capitala insulei si spre Marea Egee, acesta avand un rol esential in trecutul insulei, deoarece a fost martora la cele mai importante evenimente istorice ale insulei. Cetatea a fost construita pentru apararea locuitorilor de atacurile piratilor, astfel locuitorii din satul aflat mai jos de cetate se refugiau aici de fiecare data cand o corabie de pirati aparea la orizont. Din nefericire, o mare parte a cetatii a ajuns in ruine. Ruinele cetati ramase pana in zilele noastre provin din perioada bizantina, aceasta nefiind la fel de bine conservata ca alte castele din Marea Egee. Cetatea din Skyros a trecut sub stapanire venetiana inca de la inceputul secolului al XIII-lea urmand ca dupa ce Hayredin Barbarossa a jefuit insula in anul 1537, sa ajunga sub stapanirea Imperiului Otoman. Cetatea este construita pe doua niveluri, la primul nivel se gaseste Manastirea Sfantului Georgios, iar la cel de-al doilea nivel se afla cateva rezervoare de apa, ruinele mai multor cladiri precum si o parte importanta a zidurilor fortificate care au fost ridicate in perioada medievala. Deasupra intrarii principale, existe un leu din marmura ce face parte din vechea acropola. In vecinatatea zidului exterior pot fi vazute ruinele celor patru turnuri semicirculare: "Agios Nikolaos" si "Agia Paraskevi" care se afla in partea de est, "Paliopyrgos" aflat in partea de nord si "Pergos" aflat in partea de vest. In mijlocul cetatii pe cea mai inalta culme se afla o cladire intacta, fara poarta si ferestre, asa-numita Inchisoarea intunecata. Castelul a fost abandonat dupa sfarsitul revolutiei grecesti, ultimul rezident permanent al castelului a fost episcopul de Skyros, Grigorios, care a murit in anul 1827. In zona in care se gaseste cetatea arheologii au descoperit dovezi ca aceasta a fost locuita continua din timpuri preistorice pana la inceputul secolului al XX-lea.

Manastirea Sfantul Georgios este o dependenta a Manastirii Lavrei Megisti din Muntele Athos. Biserica Agios Georgios a fost construita in anul 960 de catre Nikiforos Fokas. Ulterior intre anii 1599 - 1602 a fost complet renovata, urmand ca in anul 1984 sa fie deteriorata datorita mai multor cutremure. Conform inscriptiei gravata pe placa de marmura aflata deasupra clopotnitei, forma actuala a manastirii dateaza din jurul anului 1600. Manastirea are o curte mica cu mai multe terase si balcoane de unde poate fi admirata o mare parte din insula si marea.

Muzeul Arheologic din Skyros a fost infiintat in anul 1963 si este situat langa piata Brookeeste din orasul Skyros. Colectiile muzeului sunt expuse in doua sali si sunt formate din obiecte descoperite pe insula, acestea dateaza de la inceputul Helladicului 2800 - 1900 i.e.n. pana in perioada romana din secolul I i.e.n. Colectia de ceramica a fost descoperita in mare parte in capitala Skyros si in Palamari, aceasta fiind formata din bijuterii precum coliere si cleme dar si din unelte folosite la cresterea albinelor care dateaza din anul 2800 i.e.n. In cealalta incapere se afla o reprezentare a unei case traditionale cu ustensile, decoratiuni si port local.

Alaturi de Muzeul Arheologic se afla Muzeul de Istorie si Folclor Faltaits, un muzeu folcloric care a fost unul dintre primele muzee de acest fel din Grecia. Muzeul este gazduit intr-un vechi conac detinut de familia Faltaits, construit in perioada bizantina timpurie. Muzeul a fost infiintat in anul 1964 din dorinta de a prezenta si de a pastra traditia de pe insula. In muzeu sunt expuse: o colectie de costume skyriene, broderii, mobilier antic, ceramica, ustensile de gatit, documente istorice si fotografii de epoca. Prin intermediul exponatelor, vizitatorii pot urmarii evolutia insulei din perioada postbizantina pana in zilele noastre.

Capitala Skyros situata pe coasta de est este legata de portul Linaria printr-un drum asfaltat de 11 kilometri lungime. Portul principal Linaria, se afla pe coasta de sud-vest a golfului omonim, unde insula este legata de restul Greciei. Din Linaria pot fi inchiriate barci mici pentru a ajunge in zone greu accesibile, spre plaje retrase sau la pesterile marine aflate in partea de est a insulei, Aici se gasesc numeroase pesteri impresionante, ascunse printre stancile abrupte. Cele mai cunoscute sunt pesterile Pentecali si Diatrypti, care incanta vizitatorii prin culorile reflectate de peretii stancilor, prin frumoasele stalactite si prin apele marii. Pentecali este cea mai mare pestera, cu doua intrari marine de o frumusete si salbaticie aparte. Vizita acestor pesteri se poate face doar cu o barca joasa sau cu una dintre barcile care pleaca din Linaria si fac turul insulei.

Frumoasele sate de pe insula, de un pitoresc aparte sunt raspandite cu precadere in partea de nord a insulei. Magazia, Molos si Gyrismata sunt adevarate statiuni de litoral renumite care se intind de-a lungul plajelor intr-un cadru natural spectaculos. In Magazia poate fi vizitata biserica Agios Georgios, in timp ce in Pouria poate fi vizitata cariera antica o moara de vant, capelele Agia Paraskevi si Agios Ermolaos precum si biserica Sfantul Nicolae, care a fost sapata in stanca pe locul unei vechi cariere de calcar. Satul Aspous este o frumoasa asezare de coasta, situata la 4,5 kilometri sud de capitala, aici turistii pot vizita atelierul de ceramica Skyrian sau capela Profetului Ilie aflata la 1,5 kilometri departare de sat de unde se deschide o priveliste panoramica. Satul Acherounes, se gaseste la 10 kilometri sud de capitala Skyros este o asezare pe litoral care atrage multi turisti pasionati de sporturile nautice sau de plajele cu nisip. In vecinatatea satului Acherounes au loc cursele municipale, cu faimosii cai locali, poneii Skyrian a caror inaltime nu depaseste 1,1 metri. Poneii Skyrian sunt descendenti ai faimosului Pikermi hipparion ce a trait in paleolitic. Pefkos este un mic sat aflat la 11 kilometri de capitala, intr-un golf impadurit, unde turistii pot vizita biserica Sfantul Panteleimonas, sau pot admira marea pana departe in larg. Atsitsa este un sat de pe litoral ce poarta numele insulei aflata in vecinatate. Aacesta este situat la 18,5 kilometri vest de capitala, in mijlocul unei frumoase paduri de pini. Pe plaja satului Atsitsa mai pot fi vazute micile vagoane de otel care duceau mineralul in jos spre mare pentru a fi incarcat pe vase. Vechile mine de fier au fost construite de germani in timpul Primului Razboi Mondial, astazi aici dezvoltandu-se o afacere agroturistica unde vizitatorii se pot delecta cu aromele diferitelor preparate traditionale. La sud de Kalamitsa intr-o mica padure de maslini, inainte de portul din Treis Mpoukes se afla mormantul poetului filhelen Rupert Brooke, fost ofiter al marinei britanice care a murit de o infectie si a fost ingropat la Skyros in anul 1915, la varsta de 28 de ani. Cu toate acestea, mormantul nu este cel real, acesta fiind ridicat acolo de mama lui dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Situl arheologic Palamari din Skyros se afla pe coasta de nord-est a Skyrosului, la 13 kilometri nord-vest de orasul Skyros, acesta a fost descoperit intamplator in urma unor sapaturi efectuate de arheologii de pe insula. Palamari dateaza din epoca cuprului 2500 - 1800 i.e.n. si include o planificare urbana organizata cu drumuri si conducte de apa. Ruinele zidurilor indica faptul ca era o asezare bine fortificata, asemanatoare fortificatiilor din Siria si Palestina. Printre cele mai impresionante descoperiri ale asezarii sunt: terasele din caramida, semineele, cuptoarele, podelele din piatra, diverse borcane, unelte si ustensile din piatra, unelte de os sau ustensile metalice. Majoritatea obiectelor descoperite sunt expuse in Muzeul Arheologic din Skyros.

Lithari este un frumos far traditional construit in anul 1894 intr-o zona indepartata din sud-estul insulei Skyros de pe Capul Lithari, acesta fiind singurul far cu doua etaje din Grecia. Farul a fost stins pe durata celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind repus in functie incepand cu anul 1949. La data de 15 iunie 2012, farul a fost catalogat monument de Ministerul Culturii si Turismului din Grecia datorita structurii sale arhitecturale remarcabile si a faptului ca a avut un rol important in siguranta navigatiei din regiune. Mecanismul sau original, care include partile mecanice, rotile, placa pivotanta, cronometrul si sistemul optic Fresnel a fost, de asemenea, declarat monument, deoarece reprezinta o dovada tehnica si stiintifica importanta in ceea ce priveste sistemele de iluminat ale farurilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Farul Lithari nu este deschis publicului si nu se poate ajunge pe un drum, deoarece terenul este foarte accidentat, dar poate fi admirat de pe mare.

Morile de vant din Skyros reprezinta un reper emblematic al insulei, astfel prima moara de vant se gaseste in satul Puria si a fost restaurata, functionand in prezent ca restaurant. Cea de-a doua Moara de vant se afla in Stavros,aceasta fiind clasificata drept monument istoric, deoarece este un exemplu remarcabil de moara veche. Cea de-a treia moara de vant se afla pe dealul Themis si aceasta fiind declarata monument istoric.

Turistii se pot relaxa pe unele dintre cele mai frumoase plaje din Grecia, aici apele sunt cristaline, plajele sunt cu nisip auriu inconjurate de peisaje uluitoare dominate de pini care se intind pana spre mal. Plaja Acherounes se afla in dreptul satului cu acelasi nume in partea de vest a insulei, la aproximativ 10 kilometri departare de capitala Skyros. Plaja este acoperita cu nisip, este scaldata de ape racoroase si putin adanci, fiind ideala pentru familiile cu copii. Pe plaja pot fi inchiriate umbrelute si sezlonguri si se poate lua masa la tavernele din vecinatatea plajei. Plaja Agalipa este situata der-a lungul unui mic golf si este formata din doua fasii acoperite cu nisip, prima este acoperita cu nisip auriu, in timp ce a doua este acoperita cu nisip mai inchis la culoare, aici gasindu-se si o mica epava care este simbolul plajei. Plaja este umbrita de stejari care se intind pana in vecinatatea marii si este scaldata de ape cristaline. Plaja nu este organizata fiind ideala pentru turistii aflati in cautarea unui loc linistit. Plaja Agios Fokas este o plaja naturala de o salbaticie aparte. Aceasta este situata intr-un mic golf, la aproximativ 13 kilometri sud-vest de orasul Skyros, ascunsa intre dealuri si umbrita de de padurea de pini. Plaja este acoperita cu un amestec de nisip si pietricele, scaldata de ape ape albastre putin adanci si calme datorita orientarii sale spre sud, ceea ce o transforma in destinatia perfecta pentru familiile cu copii. Plaja nu este amenajata, aici existand doar o o taverna traditionala deschisa pe perioada sezonului cald, cand serveste bauturi si preparate din peste proaspat. Plaja Kalamitsa este una dintre cele mai mari si frumoase plaje ale insulei, aceasta este situata langa satul Kalamitsa. Kalamitsa este o plaja organizata, unde turistii pot inchiria umbrelute, sezlonguri sau pot savura bauturile si preparatele traditionale la cafenelele si tavernele aflate in apropiere. Plaja nu este aglomerata, datorita valurilor care insa sunt perfecte pentru practicarea windsurfingului mai ales in lunile de vara. Plaja Pefkos este o plaja pitoreasca si linistita aflata la 11 kilometri vest de orasul Skyros de-a lungul unui golf frumos, inconjurata de numerosi pini care se intind pana la apa. Paja este destul de izolata, ferita de vanturi, fara multe facilitati, cu cateva umbrele de inchiriat si mult spatiu liber. Plaja Pefkos este lunga si este acoperita in principal cu nisip grosier si pietricele, este scaldata de ape turcoaz, foarte limpezi putandu-se vedea fundul marii destul de stancos, cu roci de diverse forme, fiind astfel ideal pentru snorkeling. Plaja Molos este una dintre cele mai populare plaje din Skyros, aceasta este organizata, aici gasindu-se mai multe baruri si taverne pe plaja, insa exista si mult spatiu liber. Plaja este acoperita cu nisip fin care se intinde pana departe in larg fiind astfel potrivita pentru inot. Plaja Gyrismata este o plaja frumoasa ce se gaseste in partea de nord-est a insulei, langa asezarea Pouria. Este o plaja lunga acoperita cu un mix de nisip si pietricele mici, partial amenajata cu sezlonguri, umbrelute si magazine in apropiere. Copii sunt foarte atrasi de aceasta plaja datorita valurilor. Pitoreasca plaja Magazia se afla in sudul capitalei intr-un cadru natural de o frumusete rara, este acoperita cu nisip si scaldata de ape cristaline. Este o plaja organizata, cu restaurante, baruri si taverne amplasate pe plaja. Alte plaje de pe insula Skyros sunt: Plaja Agios Petros care nu este organizata, este mai retrasa, umbrita de copaci si folosita adesea ca loc de campare peste noapte, Plaja Atsitsa se intinde de-a lungul unui golf idilic, este acoperita cu pietris si are o mica insula Strongylisaflata in fata, Plaja Kolymbada Beach este o plaja frumoasa cu nisip amestecat cu pietre mici, plaja Kyra Panagia este inconjurata de o padure de pini, cu ape cristaline si destul de reci, Plaja Lino este o plaja frumoasa cu nisip pe fundul marii si cu nisip amestecat cu pietris pe tarm Palamari se afla in apropierea unui sit arheologic din partea de nord-est a insulei, Plaja Papa of Chouma se afla la est de Skyros este acoperita cu nisip, scaldata de ape verzi albastre, cristaline, este aproape pustie, fiind ideala pentru iubitorii de natura, Plaja Petritsa este o mica plaja pitoreasca aflata in nordul insulei, fiind una dintre cele mai pustii plaje din Skyros si Plaja Sarakino cunoscuta si ca Vechiul barlog al piratilor care este situata pe o insula nelocuita, la sud de Skyros, la care se ajunge doar cu cu barca din Linaria.

Insula Skopelos face parte din Arhipelagul Sporadelor, fiind situata in vestul Marii Egee intre insulele Skiathos si Alonissos. Insula are o suprafata de 96 km², o lungime maxima de 17 kilometri, o latime de 8 kilometri si o linie de coasta stancoasa ce masoara 67 de kilometri. Peisajul insulei este dominat de doi munti cu altitudini de peste 500 de metri, cel mai inalt este Delphi situat in centrul insulei care are o altitudine de 680 de metri, urmat de Palouki cu o altitudine de 546 de metri. Relieful insulei Skopelos este unul stancos, marginit de plaje cochete scaldate de apele Marii Egee si acoperit de padurile de pini care par a uita ca locul lor se afla printre stanci si deseori se intind pana in apropierea marii umbrind plajele. Potrivit mitologiei, insula Skopelos a fost creata de Staphylos, fiul zeului Dionysos si al prin tesei Ariadne a Cretei.

Skopelos este cea mai populata insula din Sporade, aceasta fiind cunoscuta si ca Insula Mamma Mia datorita filmului Mamma Mia realizat aici in anul 2008, cu Meryl Streep, Pierce Brosnan si Amanda Seyfried. In restaurante, baruri si taverne se gasesc peste tot fotografii cu membrii distributiei care fie iau masa in timpul filmarilor fie au facut poze cu localnicii. In ciuda numarului mare de turisti, Skopelos ramane una dintre cele mai frumoase insule din Marea Egee, plina de plaje frumoase, cu peste 350 de biserici, cu numeroase restaurante, baruri si taverne ce-si asteapta vizitatorii cu preparate traditionale.

Skopelos sau Chora este capitala si principalul port al insulei cu aspectul unei asezari adormite, de un pitoresc aparte care privita din departare de pe puntile vaselor pare a fi o pictura in ulei. Orasul este construit sub forma unui amfiteatru, intindzandu-se de pe versantul vestic al muntelui Palouki pana in dreptul unui golf larg orientat spre nord care gazduieste portul. Capitala Skopelos a fost desemnata ca fiind asezare de patrimoniu, datorita caselor traditionale albe, acoperite cu tigla rosiatica, cu balcoane din lemn colorate de numeroasele ghivece cu flori, cu obloanele albastre stralucitoare si cu gradinile parfumate din care nu lipsesc frumoasele tufe de bougainvillea. Numeroase poteci abrupte duc spre unele dintre cele mai frumoase situri din Chora, cum ar fi vechiul castel din secolul al XIII-lea, din care au mai ramas doar ruinele zidurilor exterioare. Orasul are un adevarat labirint de alei inguste care ajung pana in varful dealului unde se afla vechiul castel. Partea de jos a orasului gazduieste portul unde se desfasoara majoritatea activitatilor pe timpul verii, tot aici sunt amplasate majoritatea restaurantelor, magazinelor si numeroase spatii de cazare moderne. Tot aici se afla o promenada care se intinde de la Palouki pana la Panagitsa din Pyrgos si Kastro, aceasta fiind marginita de cafenele pitoresti, taverne primitoare, brutarii si magazine de suveniruri. Platanos este piata centrala a orasului, foarte animata unde turistii se pot bucura de preparatele traditionala la umbra unor platani batrani.

Cel mai inalt punct al capitalei Skopelos este Kastro, un castel venetian construit in secolul al XIII-lea de Filippo Ghisi pe ruinele unui vechi templu inchinat Atenei. Cetatea este situata pe vatra celei mai vechi asezari a insulei, care in trecut se numea Peparithos. Astazi au mai ramas in picioare doar anumite parti din zidul ce inconjura in trecut asezarea. Coborand treptele din partea de vest mai pot fi vazute blocuri mari de zidarie ce fac parte din zidurile anticei acropole din Peparethos care au fost datate ca aprtinand secolulului al V-lea i.e.n. Acestea au fost folosite pe post de fundatii solide pentru zidurile medievale construite deasupra lor. Alte vestigii ale zidurilor antice de sustinere pot fi observate mai sus, pe versantul dealului care se afla la vest si nord-vest de cetate, unde se aflau initial templele lui Athena si Dionysos. De aici se deschid privelisti magnifice spre insula pana in largul marii.

In partea de nord a promenadei se afla biserica Panagia tou Pyrgou sau Fecioara Turnului, nume datorat faptului ca in trecut aici se gasea un turn de veghe. Panagia tou Pyrgou este o frumoasa biserica varuita in alb, cu un acoperis traditional din piatra, cu o mica cupola alba si cu o clopotnita din piatra. Catapeteasma a fost realizata in secolul al XVII-lea, iar icoanele dateaza din secolele XVIII - XIX. Biserica este cea mai faimoasa biserica din Skopleos datorita faptului ca adaposteste o icoana despre care se spune ca a fost gasita in mare. In vecinatatea biserici Panagia tou Pyrgo spre mare se afla o capela mica denumita Aghii Pantes sau Capela Tuturor Sfintilor, care este o frumoasa opera de arta construita in secolul al XI-lea, de episcopul Anastasios pe locul unui templu antic al dedicat Atenei. Capela este decorata cu picturi murale realizate in secolul al XVI-lea, iar in stanga intrarii se afla o mica nisa ogivala unde sunt asezate icoanele in zilele de sarbatoare. Mai sus se afla Aghios Nikolaos, o mica bisericuta cu o singura cupola, construita pe pe locul unei biserici mai vechi ridicata in jurul secolului al XVII-lea.

Muzeul de Folclor se afla in centrul capitalei Skopelos si a fost infiintat din dorinta de a promova bogatia culturala a insulei si de a crea un nucleu spiritual bazat pe traditiile si istoria insulei. Cladirea in care se afla muzeul a fost donata in anul 1991 municipalitatii din Skopelos de catre familia Nicolaides, o importanta familie a locului, cu un bogat trecut politic. Vechea cladire a fost construita in anul 1795, fiind locuita pana in anul 1963 cand in timpul marilor cutremure primul si al doilea etaj s-au prabusit. In anul 1971 cladirea a fost reconstruita urmand vechile planuri arhitecturale, pastrandu-se astfel toate elementele traditionale. Micul muzeu si-a deschis portile publicului in august 1992, moment din care ilustreaza traditia populara si istoria insulei participand activ la pastrarea identitatii culturale a insulei. La parter se gaseste o camera de zi cu semineu, o canapea decorata cu broderii lucrate manual, in timp ce restul mobilierului din incapere este sculptat in lemn de un artizan local. La al doilea etaj se afla o camera matrimoniala cu un pat mare si un patut mic pentru copii. Tot aici sunt expuse si costumele traditionale locale. La subsol, sunt gazduite numeroase exponate individuale cat si colectii de cutite si ceramica realizate de artizani locali, o mica colectie de unelte agricole si obiecte de uz casnic folosite in viata de zi cu zi. De o atentie sporita se bucura colectia ce cuprinde miniaturile din lemn ale corabiilor si ale unui santier naval, infatisand astfel bogata traditie nautica a insulei.

Conacul Vakratsa aflat in centrul orasului Skopelos este un exemplu tipic de conac local. Acesta a apartinut doamnei Antigone Vakritsa, care l-a donat Municipalitatii din Skopelos, pentru a fi transformat in muzeu. Pe langa mostenirile si bunurile personale ale familiei, vizitatorii au ocazia sa vada interiorul unui conac traditional cat si exteriorul cu o frumoasa curte umbrita de un palmier caracteristic insulei. La conac se organizeaza evenimente culturale precum prezentari de carte si discursuri.

Casa lui Paul Nirvana din Skopelos se afla in centrul asezarii traditionale Skopelos, in cartierul Agios Ioannis, langa Biserica Trei Ierarhi, cu vedere spre portul pitoresc din Skopelos. In aceasta casa sa nascut si si-a petrecut copilaria distinsul scriitor grec si savant al timpurilor moderne Pavlos Nirvana, care era de fapt pseudonimul literar, in timp ce numele sau adevarat era Petros K. Apostolidis. Casa este unua dintre cele mai valoroase si reprezentative exemple ale arhitecturii populare locale din Skopelian, aceasta a fost construita in prima jumatate a secolului al XIX-lea si a fost declarata monument istoric in anul 1965 de catre Ministerul Culturii. Casa are doua etaje si un demisol, fiind construita in mare parte din piatra, cu exceptia fatadei si a partii de est a etajului. Din iunie 2018 casa mai gazduieste si expozitia "Peparithos - Skopelos: Istoria orasului din antichitate pana in zilele noastre", transformandu-se astfel intr-un spatiu de expozitie interesant al istoriei si culturii insulei.

Centrul fotografic Skopelos are drept scop organizarea activitatilor fotografice de pe insula, fiind cunoscut prin expozitiile sale, insa atributiile sale nu tin doar de aceasta activitate, deoarece in afara de doua zone expozitionale are o camera-laborator intunecata cu sapte posturi de lucru. La centrul fotografic se efectueaza studii de cercetare privind diferite tipuri de fotografie si fotografiere si de istoria acesteia, sustinand calitatea si abordarea culturala a acestei activitati.

Farul Gourouni se afla in capatul de nord al orasului Skopelos, in zona Capului Gourouni fiind unul dintre cele mai vechi faruri din Grecia. Drumul ce duce spre far urca panta unui munte luxuriant fiind relativ practicabil. Cladirea a fost construita in anul 1889 de catre statul grec si este vizibila din portul principal al insulei. La inceput farul a fost iluminat cu ulei, apoi din anul 1944 a fost iluminat electric, urmand ca din 1989 sa fie automatizat. Inaltimea turnului impreuna cu cusca lampii masoara 17,8 metri si include un dispozitiv de iluminat rotativ, fabricat la Paris. Farul construit din blocuri de piatra patrate a fost declarat monument istoric in anul 1996 de catre Ministerul Culturii.

Complexul Episkopi se afla la doi kilometri sud de orasul Skopelos si a fost sediul episcopiei insulei inca de pe vremea crestinismului timpuriu. Aici se gaseste o mica biserica cu un singur etaj construita in secolele XVI - XVII pe ruinele unei biserici bizantine, care conform unei inscriptii daltuita in marmura, a fost construita pe locul unui asezamant monahal mai vechi, de catre episcopul de Anastasios si a fost inaugurata in 1078. Biserica de astazi este inconjurata de un zid care in trecut era probabil fatada conacului episcopal si care se presupune ca a fost construit in perioada venetiana, insa nu se stie din ce motive, a ramas incomplet.

Manastirea Evangelistria din Skopelos se afla pe versantul muntelui Palouki, la o distanta de 3,5 kilometri est de orasul Skopelos, fiind printre cele mai importante monumente post-bizantine de pe insula Skopelos. Aceasta a fost ridicata in anul 1712 urmand sa fie renovata la mijlocul secolului al XVIII-lea de catre familia nobiliara Daponte datorita starii avansate de degradare. Manastirea se distinge printr-o arhitectura unica asemanatoare unei mici fortarete cat si prin frumoasa catapeteasma sculptata in lemn ce provine din secolul al XVIII-lea, realizata intr-un atelier din Constantinopol. Manastirea gazduieste valoroase icoane bizantine si post-bizantine.

Manastirea Agia Varvara din Skopelos este situata la aproximativ 6 kilometri nord de orasul Skopelos, fiind cea mai veche manastire a insulei, datand din anul 1648 si a fost probabil renovata in anul 1697. Manastirea puternic fortificata este construita din piatra si imprejmuita cu un zid inalt folosit in trecut ca punct de veghe si pentru a o apara de invaziile piratilor sau a altor invadatori. Manastirea este bine conservata, cu o frumoasa cupola in forma de cruce, cu un iconostas sculptat in lemn si placat cu aur, cu decoratiuni de flori si vita de vie, precum si vulturi bicefali. La manastirea Agia Varvara nu mai exista viata monahala in zilele noastre, aceasta fiind abandonata de calugari, insa merita vizitata datorita frumusetii peisajului, a privelistii uimitoare asupra Marii Egee si a insulei Alonissos cat si pentru icoanele bizantine si frescele aflate in interiorul bisericii.

Manastirea Timios Prodromos sau Sfantul Ioan Botezatorul a fost construita in anul 1612 de catre ieromonahul si primul staret, Simeon. De-a lungul lungi sale istorii manastirea a functionat atat ca manastire de maici cat si ca manastsire de calugari, insa incepand cu anul 1920 a fost transformata in manastire de maici. Manastirea Timios Prodromos este situata pe versantii muntelui Palouki, la 300 de metri departare de manastirea Agia Varvara. Potrivit unei inscriptii aflate la intrare, manastirea a fost renovata complet in anul 1721 de catre staretul Filaretos. Biserica are o catapeteasma sculptata in lemn, placata cu aur si impodobita cu reprezentari ale florei si faunei. Catapeteasma este compusa din doua piese, una apartinand secolului al XIV-lea, iar cealalta secolului al XVIII-lea. Peretii sunt decorati cu minunate fresce din secolul al XIV-lea, iar icoanele dateaza din secolele XVI, XVII si XVIII avand o mare valoare artistica.

Glossa este a doua localitate ca marime din Skopelos si se afla in nord-vestul insulei Skopelos, aceasta a fost construita sub forma unui amfiteatru, chiar deasupra portului Loutraki. Satul Glossa este cunoscut datorita culturilor de maslini, migdali, pruni si a numeroaselor podgorii. In Glossa s-au gasit dovezi ale existentei umane ce dateaza inca din Paleolitic, tot aici se afla Muzeul Patrimoniului Cultural si Biblioteca Perseus Athineos, deschise publicului incepand cu anul 2008. Muzeul este gazduit intr-o casa renovata din piatra, construita in anul 1926, ce are un balcon de unde poate fi admirat intreg satul si marea Egee. Obiectivul principal al acestor institutii culturale este acela de a conserva si promova istoria culturala a insulei Skopelos prin intermediul istoriei navale, a locului, a manuscriselor si obiectelor personale ce au apartinut diversilor localnici.

Biserica Agios Ioannis Kastri este situata in regiunea Kastri, la aproximativ 7 kilometri est de Glossa, in nordul insulei Skopelos. Biserica este construita pe varful unei stanci ce iese din mare la o altitudine de aproximativ 100 de metri. Pentru a ajunge la biserica vizitatorii trebuie sa parcurga cele 198 de trepte sapate in stanca. Odata ajunsi sus se deschid panorame impresionante ale coastei din jur pana la Alonissos si chiar pana la Muntele Pelion. De pe insula se poate ajunge pe stanca parcurgand o poteca ingusta si abrupta. Fermecatoarea bisericuta si-a dobandit o reputatie uriasa dupa lansarea filmului Mamma Mia din 2007, deoarece multe dintre scenele de la nunta au fost chiar filmate acolo.

Manastirea Taxiarches din Skopelos este situata in vecinatatea satului Glossa si a fost construita in timpul ocupatiei turcesti. In incinta manastirii se gaseste o veche biserica crestina care dateaza din anul 672 e.n. Vizitatorii se vor bucura de frumusetea mediului inconjurator, a icoanelor vechi si frescelor bine conservate.

Mormintele piratilor din Sentoukia sunt situate in muntele Karya aflat la aproximativ 8 kilometri de capitala. Chiar daca legenda spune ca la Sendoukia se afla mormintele piratilor, aici se afla mai multe morminte antice sculptate in stanca ce provin din perioada romana sau din cea crestina timpurie. Legenda spune ca la Sendoukia se afla morminte piratilor condusi de Barbarossa care au incercat sa jefuiasca insula insa au fost rapusi de locuitorii ei, reusind sa-i sa alunge piratii de pe insula. Piratii care au murit in lupta au fost ingropati in aceste morminte antice, impreuna cu 12 cutii de aur. Aceasta poveste, adevarata sau nu, sporeste misterul si farmecul acestui loc.

Alte sate din Skopelos sunt: Agnontas un mic sat pescaresc inconjurat de pini cu numeroase taverne pitoresti, Panormos aflat pe litoral foarte popular printre turisti datorita apusurile sale idilice si a apelor cristaline, Loutraki un mic sat de langa Glossa care este al doilea port ca marime, Palio Clima inconjurat de verdeata cu frumoasele case construite din piatra ce au vedere spre Marea Egee si Neo Klima sau Elios unde turistii gasesc o cazare confortabila, mese traditionale in taverne si multa distractie in baruri si cafenele.

Plajele de pe insula Skopelos sunt cunoscute datorita cadrului natural unic, a vegetatiei luxuriante, a apelor cristaline si a plajelor umbrite de pinii ce se intind pana in vecinatatea tarmului. Cele mai populare plaje se afla in partea de nord-vest a insulei. Plaja Milia este situata la 13 kilometri vest de capitala si este printre cele mai cautata plaje de pe insula Skopelos. Milia este o plaja exotica acoperita cu nisip alb, pietricele mici si scaldata ape turcoaz, inconjurata de numerosi pinii care se intind pana in vecinatatea marii, fiind ideala pentru inot si scufundari. Un sir de formatiuni stancoase imparte in mod natural plaja Milia in doua parti. Plaja ofera diverse facilitati cum ar fi inchirierea de sezlonguri si umbrelute si un mic bar pe plaja, unde se servesc bauturi reci si gustari. De obicei plaja este maturata de rafale de vat puternice. Plaja Stafilos se afla la 5 kilometri distanta orasul Skopelos, intinzandu-se intr-un golf extraordinar acoperit cu pietricele mici, nisip argintiu si inconjurata de stanci mari. Plaja este partial organizata, oferind facilitati de inchiriere si un bar pe plaja. Plaja este inconjurata de dealuri luxuriante acoperite cu pini ce imbratiseaza marea. Spre deosebire de majoritatea plajelor din Skopelos, aici apele nu sunt adanci si sunt foarte calde. Plaja Panormos situata la 12 kilometri nord-vest de orasul Skopelos este una dintre cele mai frecventate plaje de pe insula, deoarece aici se combina frumusetea peisajului cu facilitatile puse la dispozitia publicului. Plaja este acoperita in mare parte cu pietricele, insa are si unele zone nisipoase, fiind inchisa intr-un golf uimitor. Aproape de plaja se afla satul Panormos, unde se gasesc numeroase taverne, restaurante si multe magazine locale. Plaja Kastani sau Mamma Mia situata la 15 kilometri vest de orasul Skopelos este una dintre cele mai frumoase plaje din Skopelos. Plaja este scaldata de ape cristaline si acoperita cu nisip fin alb si pietricele marunte si este flancata de stanci si de copaci care ating marginea tarmului. Peisajul sau maiestuos nu a ramas indiferent nici producatorilor de la Hollywood care s-au indragostit de aceasta plaja promovand-o in pelicula Mamma Mia. Plaja Hovolo este considerata a fi printre cele mai frumoase plaje din Skopelos datorita apelor sale cristaline, a nisipului argintiu si a mediului linistit. Plaja Hovolo este situata pe coasta de vest a insulei in localitatea Elios, la 18 kilometri departare de orasul Skopelos. Turistii veniti pe aceasta plaja pot lua masa la tavernele traditionale ce se intind de-a lungul ei, se pot racorii la barul de pe plaja, insa nu au de unde inchiria umbrelute si sezlonguri. Plaja Agnondas se intinde de-a lungul golfului Agnodas de la care si-a luat si numele, este o plaja mica acoperita cu pietricele, scaldata de ape turcoaz limpezi, inconjurata de pini si ferita de vanturi. Acest peisaj maiestuos devine si mai popular in randul turistilor datorita numeroaselor taverne unde se servesc preparate traditionale din peste. Agnontas este si al treilea port ca marime a insulei, fiind locul unde navele si feriboturile ancoreaza atunci cand vanturile le impiedica sa ajunga in celelalte porturi ale insulei. Plaja Elios este situata la 19 kilometri vest de orasul Skopelos si se intinde de-a lungul satului Neo Klima. Frumusetea si salbaticia plajei a ramas neatinsa de trecerea timpului fiind acoperita cu nisip auriu amestecat cu pietricele marunte, scaldata de ape cristaline cu umbrelute si sezlonguri. Satul are o multime de taverne, cafenele si minimarketuri. Plaja Loutraki se afla in vecinatatea satului Glossa la 25 de kilometri nord-vest de orasul Skopelos. Plaja este acoperita cu pietris, este destul de abrupta si nu este amenajata insa este renumita datorita frumusetii si linistii. In satul din apropiere Glossa se gasesc numeroase taverne si baruri unde turistii pot lua masa sau se pot racorii. Plaja Agios Ioannis este una dintre cele mai pitoresti plaje ale insulei, aceasta se afla la 30 de kilometri nord-vest de orasul Skopelos si la 8 kilometri de satul Glossa. Apele cristaline si frumusetea naturala sunt cateva dintre atuurile care caracterizeaza aceasta plaja, pe langa faptul ca a devenit celebra in intreaga lume dupa lansarea filmului Mamma Mia. Plaja nu dispune de facilitati turistice motiv pentru care de obicei nu este aglomerata. Plaja Glyfoneri sau Agios Konstantinos este o plaja aflata la doar 2,6 kilometri de orasul Skopelos fiind una dintre putinele plaje nordice din Skopelos. Plaja Glysteri este protejata de vanturi deoarece se afla situata intr-un golf mic pe malul caruia se gasesc numeroase taverne. Frumoasa plaja Velanio se afla la 5 kilometri sud-est de orasul Skopelos in apropierea satului Stafilos, de unde o poteca duce direct la plaja. Plaja Velanio este cu siguranta una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei cu ape cristaline calme, cu nisip fin auriu si protejata de vanturi. Plaja este neorganizata insa este de o salbaticie aparte, fiind inconjurata de munti si paduri de pini. Plaja Limnonari este o mica plaja de nisip alb amestecat cu pietricele marunte, ascunsa intr-un golf magnific la mica distanta nord-vest de Agnondas. Pe magnifica plaja Limnonari cresc numerosi pini care imbratiseaza apele marii de un verde smarald, calme si putin adanci. Plaja Glysteri se afla la 4 kilometri de capitala Skopelos, intinzandu-se de-a lungul unei peninsule stancoase care duce spre un golf luxuriant. Glysteri este acoperita cu pietricele marunte, scaldata de ape limpezi si ferita de vanturi. Plaja Perivoliou se afla in vecinatatea satului Glossa, este acoperita cu nisip, scaldata de ape cristaline de smarald si inconjurata de stanci uimitoare care creeaza o umbra naturala. Perivoliou este de o frumusete salbatica, aici turitii pot inchiria umbrelute si sezlonguri sau se pot racorii la barul deschis doar vara pe plaja. Plaja Armenopetra este situata la 20 de kilometri departare de orasul Skopelos, intre satele Palio Klima si Elioso, aceasta nu este amenajata, insa este preferata de familiile cu copii mici datorita apelor putin adanci si calde. Drumul de acces la plaja este destul de ingust si serpuit. Plaja Hodrogiorgis este o plaja pitoreasca aflata la 27 de kilometri nord-vest de orasul Skopelos. Datorita locatiei sale izolate este preferata localnicilor nefiind foarte populara in randul turistilor. Nu exista facilitati turistice, cum ar fi umbrelute, sezlonguri sau taverne insa este perfecta pentru cei aflati in cautarea unui loc linistit departe de agitazia de zi cu zi. Plaja orasului Skopelos aflata langa cheiul de feriboturi, este acoperita cu pietricele si nu are o reputatie foarte buna cand vine vorba de inot, insa datorita vecinatatii orasului se gasesc mai multe optiuni de cazare, se gasesc mai multe taverne si restaurante existand chiar si o viata de noapte. Cu toate acestea, plaja in sine nu arata foarte atragatoare, deoarece pot fi observate si unele semne de poluare, datorate in principal apropierii de port.

Alonissos este o insula pitoreasca din Marea Egee ce face parte din Arhipelagul Sporadelor, fiimd destinatia ideala pentru o vacanta linistita. Insula este inconjurata de plaje curate, cu ape limpezi de un albastru cristalin si cu sate pitoresti cu peisaje incantatoare. Insula are o suprafata totala de 64 km², o lungime maxima de 20 de kilometri, o latime de 4,5 kilometri si o linie de coasta ce masoara aproximativ 67 de kilometri. Cel mai inalt varf al insulei se afla in muntele Kouvouli, ce are o altitudine de 476 de metri, urmat de munele Geladias cu 456 metri, Tourkovigla cu 343 metri, Kalovoulos cu 355 metri si Vouno cu 255 de metri.

Insula Alonissos este situata in cel mai mare Parc Marin din Europa, fiind singura insula locuita permanent din Parcul National Marin Alonissos, ce se intinde pe o suprafata de 2.200 km². Din parc mai fac parte urmatoarele insule mici: Peristera 16 km², Kyra-Panagia 25 km², Gioura 14 km², Skantzoura 12 km², Piperi 8 km², Psathoura 1 km², Dio Adelphia 3 km².

Patitiri este capitala si portul principal al insulei Alonissos, aici fiind concentrata cea mai mare parte a populatiei. Numele orasului provine de la presele de vin ce in greceste se numesc "Patitiria" care in trecut se gaseau in numar mare pe malul marii, cand insula era o importanta producatoare de vin. Orasul a fost construit dupa cutremurul din anul 1965, cand locuitorii au parasit vechea capitala Chora, datorita distrugerilor provocate de acesta. Astfel se explica faptul ca toate casele din Patitiri au o arhitectura moderna, diferita de insulele invecinate, acestea fiind mai bine intretinute, cu balcoane frumoase decorate cu flori si verande frumos colorate. Orasul si portul principal al insulei sunt construite intr-o zona protejata natural, inconjurata de stanci abrupte in jurul carora cresc pini verzi ce coboara pana in vecinatatea apelor limpezi ale marii.

Casele sunt construite in trepte pe versantii muntilor in timp ce infrastructura turistica este destul de discreta in directa armonie cu frumusetea naturala a zonei, intregul sat fiind inconjurat de o padure deasa de pini. Strazile sunt inguste marginite de case varuite intr-un alb stralucitor cu geamuri si usi albastre si cu tufe de boungavillea in fiecare curte.

Portul este inconjurat de ape limpezi si de formatiuni stancoase de marmura frumos iluminate pe timpul noptii. Portul din Patitiri este singurul loc de pe insula unde e ceva mai multa zarva si agitatie, deoarece aici este locul in care vin si pleaca feriboturile, de aici pleaca si barcile ce organizeaza excursii in largul coastei si in interiorul Parcului Marin. De la debarcader pornesc doua strazi ce urca spre piata principala si apoi se despart, una continuand-se spre Steni Vala, iar celalalta spre Chora vechea capitala a insulei. Peste tot se gasesc taverne traditionale unde turistii pot degusta mancarurile traditionale de cele mai multe ori din peste proaspat. Nu lipsesc nici restaurantele, cafenelele, supermarketurile, brutariile, patiseriile si alte magazine locale ce pot fi gasite in Patitiri, pe cele doua strazi principale ce pornesc din port.

Muzeul Alonissos, fondat in anul 2000 de Kostas si Angela Mavrikis, este cel mai mare muzeu privat aflat pe o insulela greceasca. Muzeul este gazduit intr-o cladire impresionanta de piatra cu patru etaje, situata in imediata vecinatate a portului la doar 30 de metri de acesta. Colectiile muzeului ilustreaza evolutia insulei incepand cu secolul al XVI-lea cand piratii cutreierau Marea Egee si atacau insula pana in zilele noastre, prezentand arme, obiecte recuperate de pe navele de razboi sau de pe navele piratilor, costume traditionale, unelte agricole, obiecte folosite in gospodarii, articole din industria vinului, opere de arta locale, sculpturi din marmura si picturi ale artistilor care au vizitat sau au trait pe insula.

Chora cunoscuta si sub numele de Old Alonissos este vechea capitala a insulei aflata la 4 kilometri vest de actuala capitala Patitiri. Chora a fost parasita in anul 1965 dupa ce marele cutremur a distrus o mare parte a asezarii, locuitorii mutandu-se in apropierea coastei unde au construit noua capitala, Patitiri. Chora a fost construita pe versantii inverziti aflati deasupra golfului natural sub forma unui amfiteatru. Casele avariate au fost cumparate de grecii, germanii si englezii care au restaurat mare parte dintre ele, transformandu-le in case de vacanta, cafenele, magazine locale sau chiar pensiuni. Arhitectura traditionala este cea care a stat la baza reconstructiei vechii capitale, motiv pentru care majoritatea caselor sunt albe, cu balcoane inflorite, ingramadite de-a lungul unor alei inguste pavate si scari care duc spre varful culmii muntoase de unde se deschid vederi uimitoare asupra insulei si a Marii Egee. Aici turistii pot vizita castelul medieval partial restaurat, cu ruinele zidurilor bizantine restaurate de venetieni pentru a fortifica cetatea. Vizitarea vechii capitale este o adevarata incantare aici gasindu-se si cateva biserici bizantine cum ar fi Capela Agio Anargyroi, Biserica Agios Andreas unde se afla sediul Academiei Internationale de Homeopatie, Biserica Nasterea lui Hristos construita in secolul al XII-lea care a supravietuit cutremurului fara a suferii daune mari, scapand doar cu cateva crapaturi vizibile si azi, Biserica Sfantul Gheorghe construita in secolul al XVIII-lea renumita datorita minunatelor sale icoane si Biserica Agios Athanasios care se afla in cetate si care a fost construita in secolul al XVII-le, in interiorul careia se gaseste o icoana valoroasa ce dateaza din secolul al XVIII-lea. Vizavi de Biserica Nasterea lui Hristos se gaseste o frumoasa piata, perfecta pentru relaxare sau pentru a savura o cafea la umbra copacilor.

Votsi este un mic sat de pescari situat la aproximativ 3 kilometri nord-vest de Patitiri si se intinde de-a lungul unui mic golf inconjurat de stanci uriase din calcar alb, striate cu dungi rosii ce delimiteaza apele de smarald ale marii de mica asezare. Satul are o mica plaja la care se ajunge coborand treptele de piatra ce se despart de drumul principal al asezarii. Vizavi de plaja se afla un mic port pescaresc, de un fermec aparte, unde la o taverna traditionala turistii si localnicii se pot bucura de preparatele locale din peste.

Micul sat Steni Vala aflat la 10 kilometri nord-est de Patitiri era candva un frumos port pescaresc, insa in zilele noastre in sat isi mai duc traiul doar cateva familii implicate in turism, comert si pescuit. Portul foarte popular in trecut este folosit acum de proprietarii iahturilor si a barcilor ce transporta turisti pe timpul verii. Steni Vala se transforma incet intr-o statiune turistica linistita, cu taverne, cafenele si un minimarket. In Steni Vala se afla si Centrul de Tratare si Reabilitare a focii calugar care este o specie de mamifere marine din genul Monachus al familiei Phocidae. Aceasta este una dintre cele mai rare specii de mamifere, existand un risc extrem de mare de extinctie in viitorul imediat.

Satul Kalamakia: este un alt port pescaresa aflat la 12 kilometri departare de Patitiri, acesta este chiar mai linistit decat Steni Vala. Kalamakia are un port nou si cateva taverne unde turistii se pot bucura de minunatele fructe de mare preparate dupa retete locale. Accesul este dificil deoarece nu exista transport public spre Kalamakia din Patitiri, insa pot fi inchiriate masini, motociclete sau se poate apela la taxi.

Parcul National Marin Alonissos si al Sporadelor de Nord a fost primul parc marin infiintat in Grecia, aici gasindu-se in prezent cea mai mare zona marina protejata din Europa. Parcul a fost infiintat in anul 1992, se intinde pe o suprafata de 2.265 km² si mai cuprinde pe langa zona marii, insula Alonissos, sase insule mai mici (Peristera, Kyra Panagia, Psathoura, Piperi, Skantzoura si Gioura), precum si 22 de insulite si aflorimente stancoase nelocuite. Zona abunda de viata marina fiind habitatul mai multor specii pe cale de disparitie dintre care cea mai afectata este foca calugar mediteraneana (Monachus Monachus), una dintre cele mai rare mamifere din Europa, specie din care mai traiesc aproximativ 800 de exemplare in intreaga lume. Parcul National Marin Alonissos si al Sporadelor de Nord a luat nastere din dorinta de a conserva biodiversitatea bogata a Marii Egee, generand totodata si noi oportunitati turistice. Transformarea zonei in parc national s-a dovedit a fi ideala pentru numeroase specii marine si cetacee cum ar fi: delfinul dungat (stenella coeruleoalba), delfinul comun cu cioc scurt (Delphinus delphis), delfinul cu bot gros (Tursiops truncatus), delfinul lui Risso (Grampus griseus), casalotul (Physeter macrocephalus), balena pilot cu inotatoare lungi (Globicephala melas), balena cu cioc (Ziphius cavirostris) si balena ucigasa (Orcinus orca). Parcul national are de asemenea un rol deoasebit de important in reproducerea diferitelor specii de pasari precum: vulturul lui Bonelli (Hieraaetus fasciatus), soimul mediteranean sau soimul Eleonorei (Falco eleonorae), cormoranul motat (Phalacrocorax aristotelis), pescarusul cu picioare galbene (Larus cachinnans) si pescarusul lui Audouin (Larus audouinii). Exista, de asemenea, o populatie de broaste testoase in insula Kyra Panagia, iar pe fundul marii mai poate fi admirat coralul rosu (Corallium rubrum). Barcile opresc doar in zonele in care este permis accesul turistilor pentru a inota, a face scufundari sau pentru a admira si fotografia fauna salbatica a insulei. Exista restrictii specifice privind pescuitul sportiv, iar vanatoarea este permisa doar pe insula Gioura, insa doar cu o permisiune speciala.

Coasta salbatica a insulei Alonissos este strapunsa de numeroase pesteri mici, cu ape adanci si albastre, care impresioneaza vizitatorii. Cea mai faimoasa dintre pesteri este Pestera Albastra, aflata in partea de nord-est a orasului Alonissos, intre plajele Strovili si Lalarias, la cativa kilometri nord de satul Agios Dimitrios. Apa din jurul Pesterii Albastre este atat de limpede incat salbaticia si stancile din jur se reflecta dand nastere unui peisaj de poveste. De obicei, barcile care aduc turisti intra in pestera unde turistii pot face cateva scufundari pentru a experimenta ceva unic.

Apele cristaline ce racoresc plajele din Alonissos sunt considerate cele mai curate din Marea Egee, ceea ce face din insula un loc perfect de a petrece vacanta departe de poluarea marilor orase. Insula este paradisul amatorilor de scufundari care pot explora floraa si fauna marina, numeroasele grote marine sau pot descoperii relicve antice acoperite de ape. Plaja Megalos Mourtias de o frumusete salbatica, naturala, se afla la 3 kilometri sud-vest de Patitiri. Ca majoritatea plajelor de pe insula este acoperita cu pietricele, insa dupa cativa pasi prin apa limpede, fundul marii devine nisipos si apa capata nuante de turcoaz intens. Turistii pot lua masa la tavernele din apropiere sau pot inchiria sezlonguri si umbrelute. Plaja Megalos Mourtias este ideala pentru snorkeling si pentru inot. Plaja Megali Ammos aflata la 7 kilometri nord-est de Patitiri este considerata a fi una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei. Plaja este acoperita cu pietricele marunte, scaldata de ape cristaline si inconjurata de o vegetatie luxurianta de o frumusete naturala unica. Accestul spre plaja este greoi datorita drumului neasfaltat si accidentat. Plaja nu este amenajata, aici lipsind facilitatile, restaurantele sau magazinele. Plaja Agios Dimitrios se afla in partea de nord-est a insulei Alonissos, la aproximativ 16 kilometri de Patitiri intr-o mica peninsula. Plaja este acoperita cu pietricele marunte, este scaldata de ape turcoaz si racorita din loc in loc de pini la umbra carora se ascund turistii in zilele toride. Plaja este partial amenajata in zona de sud, cu sezlonguri si umbrelute, pe cand partea de nord este neamenajata si mult mai linistita. Megalos Mourtias este cea mai apropiata plaja de Chora, aflata la doar 6 kilometri de Patitiri. Megalos Mourtias este o plaja mica, ferita de vanturi, acoperita cu pietricele si scaldata de ape cristaline foarte calme ideale pentru familiile cu copii mici. In vecinatatea plajei se gasesc cateva taverne unde se servesc fructe de mare delicioase si salate proaspete. Plaja Rousoum Gialos se afla in vecinatatea capitalei Patitiri, la 10 minute de mers pe jos, aceasta este preferata turistilor deoarece este ferita de vanturi si are o mare perfecta pentru amatorii de scufundari datorita claritatii sale incredibile. Plaja este partial amenajata cu sezlonguri si umbrelute, cu cateva taverne si un mic magazin in apropierea plajei. Plaja Votsi se afla la doar un kilometru departare de Patitiri, intr-un golf pitoresc, inconjurat de copaci care ajung pana la apele cristaline ale marii. Mica plaja este accesibila doar coborand treptele de piatra ce pornesc din drumul principal al portului Votsi. Plaja nu este amenajata, insa este o perfecta pentru iubitorii de natura ce dorsc sa stea tolaniti pe prosop la umbra pinilor. Plaja Chrisi Milia se afla lar 5 kilometri nord-est de Patitiri si este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai frumoase plaje din Alonissos. Chrisi Milia una dintre putinele plaje organizate de pe insula, pune la dispozitia turistilor sezlonguri, umbrele si chiar posibilitatea de a practica diverse sporturi nautice. O taverna traditionala se gaseste pe un mic deal ce margineste plaja. Plaja este acoperita cu nisip fin auriu iar marea este limpede, cu nuante albastrui-turcoaz. Plaja Kokkinokastro sau Plaja Castelul Rosu si-a dobandit numele de la culoarea rosie a rocilor care inconjoara plaja. Plaja aflata la aproximativ 6,5 kilometri de Patitiri si este amplasata intr-un cadru natural unic sub o stanca rosie abrupta. Kokkinokastro este acoperita cu nisip si pietricele, este scaldata ape limpezi de un albastru intens. iar in apropiere, pot fi zarite ruinele orasului antic Ikos. Vizavi de plaja, se afla o mica insulita cunoscuta sub numele de Kokkinonisi sau Vrahos unde s-au descoperit unelte din paleolitic, aceasta descoperire fiind cea mai veche dovada a vietii umane in Marea Egee. Plaja Vithisma se afla la 5 kilometri nord-vest de Patatiri, este o plaja mica, izolata, accesibila pe o poteca abrupta sau cu barca, este inconjurata de stanci si din loc in loc se gasesc mici tufe uscate. Plaja este acoperita cu nisip si pietricele, scaldata de ape cristaline si fara dotari fiind recomandata turistilor aflati in cautare de intimitate. Plaja Lefkos Gialos este situata intr-un golf superb, la 6 kilometri nord de Patitiri. Lefkos Gialos este o plaja cu pietris alb, apa limpezi si umbrita de pini, care se intind pana la mare. Pe plaja turistii pot inchiria sezlonguri si umbrelute sau se pot refugia la tavernele de pe plaja pentru a se bucura de o bautura racoritoare.

Gupul Insulelor Ionice formeaza un arhipelag in Marea Ionica, situat la vest de Grecia continentala, aproape de granita maritima dintre Italia si Grecia. Insule sunt predominant muntoase, cu un climat bland si relativ umed, cu o vegetatie abundenta, cu intinse plantatii de maslini, podgorii si livezi de citrice. Grupul Insulelor Ionice este format din peste 20 de insule, majoritatea fiind mici insulite nelocuite. Cei mai multi vizitatori sunt atrasi de insulele mari precum Corfu, Zakynthos, Kefalonia si Lefkada, care sunt bine dezvoltate din punct de vedere turistic, urmate de Ithaca, Paxi si Kythira. Insulele Ionice ofera nenumarate oportunitati de explorare a naturii, avand numeroase atractii uimitoare precum pesterile Melissani si Drogarati din Kefalonia sau cascadele Nydri din Lefkada. Arhitectura unica intalnita pe insulele ionice nu este regasita pe celelalte insule grecesti deoarece multe cetati, biserici, case, conace si cladiri istorice au fost construite in perioada de ocupatie venetiana. Orasul Corfu este fara indoiala, cel mai proeminent exemplu de arhitectura venetiana, in timp ce Kefalonia ofera unele dintre cele mai impresionante manastiri.

Insula Corfu, denumita Kerkyra de greci este o insula din Marea Ionica, aflata in vecinatatea coastei albaneze de care este despartita printr-o stramtoare cu o latime ce variaza de la 3 pana la 25 de kilometri. Insula Corfu are o suprafata de 592 km² fiind a doua insula ca marime dintre insulele Ionice dupa Cefalonia. Corfu are o lungime de aproape 64 de kilometri, o latime maxima de 32 kilometri si o linie a coastei ce masoara 217 kilometri. Nordul insulei este mai lat si mai muntos, cu o coasta mai stancoasa si plaje acoperite cu cu pietris, pe cand sudul insulei este mai ingust, cu tarmuri mai nisipoase si o atmosfera mai linistita. Corfu este o insula preponderent muntoasa, cea mai inalta altitudine fiind atinsa in varful Pantokrator, care masoara 906 metri, urmat de varful Stravoskiadi ce masoara 849 metri. Totusi, insula are si cateva zone joase cum ar fi Valea Ropa aflata in centrul insulei Corfu ce se intinde pe o suprafata de 1.012 hectare, pe locul unui vechi lac ce a fost drenat printr-o retea de santuri si canale care transporta apa de ploaie de pe dealurile din jur spre mare. Pe insula au mai ramas doua lacuri, Korission si Antinioti si patru rauri mici Agios Potamos aflat in centrul insulei, Sidari aflat in nord si Messoghi si Lefkimi aflate in sud, unele dintre ele seaca adesea in timpul verii.

Climatul insulei este mediteranean, cu ierni blande, verile calduroase si umiditate ridicata datorita vanturilor ce bat din sud-est si nord-est, care aduc ploi abundente, cu exceptia lunilor de vara. Astfel spre deosebire de insulele din Marea Egee, insula Corfu este una dintre cele mai verzi insule grecesti datorita ploilor abundente. Printre plantele ce cresc pe insula cele mai comune sunt: maslinul salbatic si cel folosit pentru producerea uleiului, rodiile, smochinul, pomii de kumkuat si vita de vie.

Orasul Corfu este capitala insulei si unul dintre cele mai frumoase si elegante orase ale Greciei, gazduind si principalul port al insulei. Orasul a fost construit pe un promontoriu si prezinta o arhitectura unica, puternic influentata de diferitele dominatii, precum cea siciliana, venetiana, franceza si engleza. Amalgamul de stiluri arhitecturale ofera orasului un farmec unic, cosmopolit, unde caracterul si atmosfera amintesc de orasele italiane Napoli si Sorrento.

Orasul vechi aflat in patrimoniului UNESCO se afla in partea de nord, intre Piata Spianada si Fortareata Noua si este renumit datorita atmosferei sale romantice plina de mister. Atractia vechiului oras este data de strazile sale mici ce serpuiesc printre cladirile inalte, de pietele pavate, de casele antice, de vechile ziduri venetiene, de pub-urile si restaurantele elegante si de frumoasa galerie din fata pietei Spianada numita si Piata Spianada. Piata Spianada este piata centrala a orasului Corfu, fiind totodata si cea mai mare piata din Balcani. Aceasta a devenit piata publica in timpul ocupatiei franceze, inainte de secolul al XIX-lea, aici gasindu-se doar un teren mare utilizat in scopuri defensive. Piata este asemanatoare gradinilor franceze, cu numerosi copaci bine organizati si cu ghivece de flori ce dau o nota discordanta cladirilor din jur. Piata este inconjurata de cladiri somptuoase, monumente impunatoare si de o veche cetate venetiana ce marcheaza inceputul orasului modern. Piata Spianada este despartita in Ano Plateia sau Piata superioara si Kato Plateia sau Piata inferioara de strada Viktoros Dousmani. Piata este principalul centru social unde au loc pe durata intregului an numeroase festivaluri si parade.

Langa Piata Spianada se afla o promenada pietonala denumita Liston, marginita de frumoase cladiri cu arhitectura franceza si venetiana, precum si de o multime de cafenele si restaurante. In partea de est a pietei se gaseste statuia contelui Matthias Johann von der Schulenburg (1661 - 1747), care a comandat apararea impotriva Turciei din anul 1716.

Una dintre cele mai frumoase cladiri ale insulei este cladirea Liston aflata in partea de vest a pietei Spianada, care se distinge printr-o arhitectura impresionanta, cu arcade frumoase si printr-o buna realizare a finisajelor si a detaliilor artistice. Cladirea a fost proiectata de un francez in anul 1807 la cererea iui Napoleon, care dorea ca sirurile de colonade ce vor fi construite aici sa rivalizeze cu cele de pe Rue de Rivoli din Paris. In zilele noastre aici se gasesc cele mai elegante si luxoase cafenele si restaurante ale insulei, fiind locul unde vine foarte multa lume sa socializeze, chiar daca cafeaua costa mai mult decat in orice alta parte a insulei. Acest monument este dedicat elogierii uniri din 1864 dintre Insulele Ionice si restul Greciei, dupa o ultima perioada de carmuire britanica.

Cladirea Parlamentului Ionian este o constructie neoclasica aflata in orasul vechi, la capatul strazii Moustoxidi sau Plati Kandouni cum mai este cunoscuta, aceasta se afla in vecinatatea Primariei si a pietei Spianada. Cladirea a fost construita in anul 1853 de arhitectul local, Ioannis Chronis. Importanta istorica a acestei cladiri este mare, deoarece aici s-a votat unirea insulelor Ionice cu restul statului grec in septembrie 1963. Aceasta decizie a fost de o importanta deosebita deoarece urmarea in primul rand eliberarea de dominatia britanica si apoi unirea cu Grecia. Dupa unificare, Parlamentul Ionian si-a incheiat rolul deoarece Parlamentul intregii tari se gasea la Atena, motiv pentru care cladirea a fost transformata intr-o biserica anglicana pana in anul 1943, cand bombardamentele germane si italiene i-au produs mari pagube. Forma actuala a cladirii dateaza din anul 1962 cand a fost reformata, astazi gazduind cateva evenimente culturale, expozitii si prelegeri.

Cladirea municipala a primariei aflata pe strada Voulgareos domina piata Primariei, una dintre cele mai frumoase piete publice din orasul vechi, care in trecut a fost punctul central al insulei. Cladirea primariei reprezinta una dintre cele mai impresionante realizari arhitecturale venetiane de pe insula. Constructia inceputa in anul 1663 a durat treizeci de ani si a fost realizata sub ocupatia venetiana. Principalele materiale utilizate initial la ridicarea cladirii au fost marmura si piatra ulterior suferind mici modificari odata cu fiecare renovare. La inceput in cladirea primariei functiona Loja Nobililor, apoi incepand cu anul 1720 a fost transformata im Teatrul liric "Sfantul Iacob", iar apoi in anul 1903 a mai fost construit un etaj si a fost transformata in primarie. Cladirea are pe fatada si pe partea din spate, decoratiuni din piatra ce reprezinta masti, gravuri istorice si alte simboluri precum emblema insulei care este o barca. Pe o laterala se afla bustul amiralului Francesco Morosini partial distrus de bombardamentele din anul 1687.

Academia Ionica a fost fondata in anul 1824 de Ioannis Kapodistrias, primul guvernator al Noului Stat Grec Independent. In timpul dominatiei britanice, aici a functionat prima universitate a Greciei. Cladirea academiei se gaseste in partea de sud a pietei Spianada si dateaza din secolul al XVIII-lea, la inceput a fost o cazarma venetiana numita "Grimani", apoi in anul 1943 a fost partial distrusa de bombardamentele italiene, insa dupa razboi a fost reconstruita. In prezent aici se afla sediul Universitatii Ionice, care este singura universitate din Insulele Ionice.

Palatul Sfantul Mihail si Sfantul Gheorghe este o cladire neoclasica situata in centrul pietei Spianada. Palatul a fost proiectat de colonelul George Whithmore si a fost construit intre anii 1819 - 1824 din tuf vulcanic adus din Malta. Palatul Sfantul Mihail si Sfantul Gheorghe este singura cladire cu arhitectura georgiana din intreaga Mare Mediterana, aceasta caracterizandu-se prin arcadele dorice de pe fatada si prin basoreliefurile care reprezinta cele sapte insule ionice, insula Corfu este simbolizata printr-o nava, Paxi printr-un trident, Kitira prin Afrodita cu un delfin, iar celelalte insule prin chipurile eroilor lor. Toate basoreliefurile au fost realizate de Paul Prosalentis care a fost primul sculptor al Greciei moderne. La capetele palatului se gasesc doua arcade, in stanga este a Sfantului Gheorghe, pe sub care pot trece masini pentru a ajunge in portul vechi, in timp ce in dreapta este cea a Sfantului Mihail care face legatura spre o gradina interioara. In fata palatului se afla o gradina cu o fantana in mijlocul careia este amplasata o statuie din bronz ce-l reprezinta pe Sir Frederick Adam, cel care a coordonat constructia apeductului din oras. In interiorul palatului se gaseste o sala frumos decorata cu coloane ionice si fresce ce reprezinta scene ale Odissei si o scara ce duce spre anticamera de la primul etaj care este decorat cu coloane corintice. La parter sunt trei sali: Sala de bal care este rotunda, Sala Tronului si Sala de banchete. La primul etaj se mai afla si Muzeul de Arta Asiatica, in aripa de est o Galerie de arta cu lucrari ale artistilor locali din secolul al XIX-lea, o Biblioteca municipala si o cafenea.

Muzeul de Arta Asiatica din Corfu este singurul muzeu de acest fel de pe teritoriul Greciei, acesta este gazduit in Palatul Sfantului Mihail si Sfantului Gheorghe. La inceput aici a functionat un muzeu chinezo-japonez. Mai tarziu, a fost transformat intr-un muzeu asiatic pentru a gazdui colectia lui Gregorios Manos, un ambasador care a donat municipalitatii o gama larga de obiecte si opere de arta asiatice. Colectiile gazduite de muzeu includ exponate ce provin din China, Japonia, India, Pakistan, Coreea, Tibet, Nepal, Cambodgia si Thailanda. Printre exponate se remarca: o armura si armele unui samurai, masti ale teatrului No, piese de portelan si din bronz chinezesti, sculpturi sau diferite piese de ceramica.

Galeria Municipala din Corfu a fost infiintata initial in anul 1978, insa a fost recunoscuta legal ca institutie publica doar din anul 1991. Printre cele mai valoroase colectii se numara Colectia Samartzis cu 42 de lucrari, Colectia Aglaia Pappa cu 23 de lucrari, Colectia Philippos Markotsis cu 12 lucrari, doua lucrari donate de Nikolaos Ventouras si numeroase lucrari ale artistilor locali din secolul al XIX-lea. Pe langa expozitii, in galerie se organizeaza frecvent ateliere de arta, diverse alte expozitii, seminarii si prelegeri.

Casa Parlante este un muzeu aflat in centrul orasului vechi langa Liston si Piata Spianada. Muzeul se afla intr-un conac nobiliar din secolul al XIX-lea si si-a deschis portile in martie 2014. Casa Parlante prezinta viata de zi cu zi a unei familii nobiliare ce traia pe insula in secolul al XIX-lea. Intrand in acest muzeu, vizitatorii patrund in lumea unui conte, a unei contese, a copiilor lor si a servitorilor care locuiesc in conac. Pentru prezentarea personajelor s-a folosit tehnologie moderna si robotica cu ajutorul carora personajele sunt puse in miscare. Pe langa personajele animate vizitatorii mai pot admira, mobilierul vechi, imbracamintea acelor vremuri cat si sunetele sau mirosurile acelor vremuri. In casa Parlante poate fi vazut contele care citeste ziarul, contesa ce-si intampinana oaspetii la ceai, copii ce canta, bucatarul ce gateste la bucatarie si alte scene din viata de zi cu zi a acelor vremuri.

Muzeul Bancnotelor a fost infiintat in anul 1981 si este situat in orasul vechi intr-o cladire neoclasica proiectata de arhitectul Ioannis Chronis. Muzeul gazduieste exponate valoroase si prezinta istoria monetara a Greciei moderne. Colectia sa include bancnote tiparite de Banca Ionica, precum si toate versiunile de bancnote nationale emise de Banca Nationala a Greciei pana in anul 2002 odata cu trecerea la euro. Turistii pot vedea bancnote rare din diferite regiuni grecesti care au fost emise in secret de biserica pe perioada stapanirii otomane, precum si bancnotele tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Alta colectie interesanta este cea formata din bancnote chinezesti extrem de rare, chiar si o bancnota emisa in anul 1.300, care se pare ca este una dintre cele mai vechi din lume. Muzeul mai gazduieste si o serie de obiecte bancare si registre, cum ar fi cecuri, documente, stampile si masini de tiparit. La etajulal doilea al cladirii se organizeaza frecvent diverse expozitii si evenimente culturale.

Muzeul de Arheologie din Corfu construit intre 1962 - 1965 a fost inaugurat in anul 1967 si este gazduit intr-o cladire moderna donata de municipiul Corfu, aflata pe strada Vraila Armeni, aproape de golful Garitsa. Scopul initial era de a a adaposti frontonul Gorgon descoperit in templul antic a lui Artemis din Kanoni, fronton din piatra masiva ce are o lungime de 17 metri si o inaltime de 3 metri. Muzeul Arheologic din Corfu expune descoperiri din mai multe situri excavate aflate pe toata insula, cum ar fi orasul antic Corfu, Paleopolis, Kanoni, Garitsa sau Kassiopi. Intre anii 2012 - 2016 a fost lansat un amplu proiect de restaurare a cladirii muzeului si de reorganizare a colectiilor pe baza unei abordari muzeologice moderne, astfel noua expozitie ofera vizitatorilor sansa de a se familiariza cu mostenirea culturala a insulei din perioada preistorica pana la cea romana printr-o colectie bogata de exponate care includ atat opere de arta cat si obiecte de uz zilnic. La parterul muzeului in prima galerie sunt expuse descoperirile preistorice, din paleolitic pana in epoca bronzului, iar cea de-a doua ilustreaza istoria intemeierii orasului antic la sfarsitul secolului al VIII-lea i.e.n. si la legaturile insulei cu celelalte insule grecesti ale perioadei. La etaj este ilustrata evolutia insulei incepand cu secolul al VII-lea i.e.n. pana in secolul al IV-lea e.n., fiind prezentat atat apogeul insulei cat si decaderea ei. Printre exponatele muzeului o importanta deosebita sunt frontonul templului lui Artemis, unde zeita este infatisata ca Gorgon, diverse monumente funerare din aceeasi perioada precum Leul lui Menecrate, importantele monumente epigrafice, fragmente de vase si unelte din epoca neolitica, relicve din templul lui Apollo si templul zeitei Hera, exponate de olarit din perioada romana, precum si o impresionanta colectie de monede locale.

Muzeul de muzica "Nikolaos Chalikiopoulos Mantzaros" al Societatii Filarmonice din Corfu si-a deschis portile in septembrie 2010 si este gazduit la primul etaj al Societatii Filarmonice din Corfu. Societatea Filarmonica din Corfu are o istorie bogata si aproape doua secole de activitate neintrerupta, aceasta a fost infiintata in anul 1840 de un mic grup de muzicieni locali. Societatea a devenit foarte populara de la inceput, deoarece a acceptat studenti din toate clasele sociale oferindu-le posibilitatea de a invata teoria muzicii, armonia, contrapunctul, instrumentatia, compozitia, precum si pian, muzica vocala, instrumente cu coarde si de suflat. Cursurile au fost predate de profesori calificati si de muzicieni profesionisti. Muzeul a fost infiintat din dorinta de a onora si prezenta istoria Societatii Filarmonice, acesta poarta numele primului director artistic, Nikolaos Halikiopoulos Mantzaros care a compus si Imnului National al Greciei. Muzeul prezinta istoria Societatii Filarmonice din Corfu, organizarea ei timpurie, concertele, activitatile educationale, persoanele care au facut parte din colectiv cat si cei mai importanti compozitori din Corfu.

Muzeul Solomos este dedicat poetului national grec Dionysios Solomos care a scris versurile Imnului national grecesc si care a inspirat cu talentul si pasiunea sa nu doar revolutia greaca, ci si pe cea italiana. Dionysios Solomos a trait o mare parte a vietii pe insula Corfu, unde a scris cea mai mare parte a operei sale. Muzeul este gazduit in casa de resedinta, iar infiintarea sa a fost realizata de reprezentantii Societatii de Studii din Corfu. Bombardamentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial au deteriorat casa, care a fost restaurata ulterior, astazi gazduind numeroase obiectele personale ale marelui poet, o colectie a manuscriselor sale, suveniruri, diverse portrete, material fotografic precum si arhive din viata sa personala si profesionala.

Vechea Cetate din Corfu este una dintre cele mai impresionante lucrari de fortificatii din intreaga Europa. Cetatea se afla in partea de est a orasului, pe o peninsula stancoasa si a fost construita de venetieni in secolul al XV-lea pe amplasamentul unui fost castel bizantin. Pentru o mai buna apararea au sapat partea pensnsulei ce facea legatura cu uscatul, comunicand cu acesta printr-un pod mobil, din lemn. In anul 1819, britanicii au inlocuit acest pod mobil cu unul fix ce are o lungime de aproximativ 60 de metri. Intrarea in cetate se face prin piata Spianada, printr-o intrare arcuita ce are deasupra un simbol venetian, sculptat in marmura. Dupa intrare, se gasesc doua incaperi pe ambele parti care gazduiesc Colectia bizantina din Corfu si un mic magazin de suveniruri. La cativa pasi de intrare se afla o alta groapa adanca de 22 de metrii ce servea drept masura suplimentara de protectie. Dupa aceasta pe partea dreapta, se gaseste o mica capela unde condamnatii la moarte erau adusi in lanturi pentru a-si usura sufletul. In fata este o cladire construita de britanici in secolul al XVIII-lea pentru a pastra barcile, aici aflandu-se in zilele noastre Biblioteca Publica din Corfu, care gazduieste manuscrise si editii rare. Cel mai inalt punct al cetatii este un turn inalt cu ceas unde istoricii cred a fost un templu antic. Unele relatari din epoca medievala spun ca aici se afla "Citadella" si ca erau cateva case, biserici, rezervoare de apa si depozite de pastrare a prafului de pusca. Pe latura de est a cetatii se afla un teren plat pe care in zilele noastre se organizeaza diferite evenimente culturale.

Cetatea Noua din Corfu cunoscuta si sub numele de Fortareata Sfantului Marcu sau Cetatea San Marco a fost construita de venetieni intre anii 1576 - 1645, fiind situata strategic in imediata vecinatate a portului vechi. Proiectarea si constructia cetatii au fost efectuate sub directa indrumare a renumitului inginer militar italian, Ferraute Vitteli. Constructia cetatii a fost finalizata la scurt timp dupa invazia turca, aceasta avand un rol esential de-a luncul timpului in ceea ce priveste protejarea orasului Corfu si a locuitorilor sai. Meterezele cetatii au fost construite de francezi si ulterior dezvoltate de britanici care au finalizat intreaga constructie. Cetatea are un sant uscat ce se intinde de-a lungul laturii sale vestice si doua porti principale bine conservate, una orientata spre Piata Portului Vechi, iar cea de-a doua orientata spre sud, ambele purtand emblema oficiala a Venetiei.

Templul lui Artemis se afla in nordul orasului in suburbia Garitsa langa laguna Chalikiopoulossc. Templul doric dedicat zeitei Artemis a fost construit intre 590 - 580 i.e.n. de mesterii corinteni, acesta fiind primul templu doric construit exclusiv cu piatra. Templul este considerat ca fiind prima cladire in care se reunesc toate elementele ale stilului arhitectural doric. Templul avea o lungime de 49 de metri si o latime de 23,46 metri fiind orientat spre est, astfel incat lumina patrundea in interiorul templului odata cu rasaritul soarelui. Acest templu este unul dintre cele mai mari temple ale timpului sau. Cea mai mare parte a templului se gaseste in ruina si o mare parte din elementele arhitecturale au fost mutate la Muzeul de Arheologie din Corfu, unde se afla si frontonul, pe care multi cercetatori il considera ca fiind cel mai bun exemplar de sculptura preistorica.

Palatul Mon Repos din Corfu este situat pe varful dealului Analipsis, intr-un minunat cadru natural plin de verdeata. Palatul a fost construit in anul 1826 de comisarul britanic Frederic Adams pentru a fi facut cadou sotiei sale Nina Palatianou. Mon Repos este un palat mic, frumos, cu o arhitectura coloniala, ce ulterior a fost folosit ca resedinta de vara de toti guvernatorii britanici. Dupa ce Insulele Ionice s-au unit cu Grecia, palatul a fost dat in dar regelui George I al Greciei, aici nascandu-se la data de 10 iunie 1921 printul Filip, duce de Edinburgh si sotul reginei Elisabeta a II-a. Mai tarziu in timpul ocupatiei italiene din perioada celui de-al doilea razboi mondial, palatul a devenit resedinta guvernatorul italian al Insulelor Ionice. De-a lungul deceniilor trecute, dreptul de proprietate asupra palatului a fost disputat intre guvernul grec si fosta familie regala greceasca, insa in anul 2002, Curtea Europeana a Drepturilor Omului i-a acordat fostului rege o despagubire de 7 milioane pentru cele trei proprietati pe care le-a pierdut odata cu desfintarea monarhiei in anul 1975. In prezent palatul reprezinta o atractie turistica, acesta gazduind si un muzeu ce gazduieste mai multe comori ionice.

In jurul Piatei Sfantului se afla trei dintre cele mai importante biserici din Corfu: biserica Sfantul Spiridon, biserica Sfanta Fecioara a Strainilor si biserica Sfantul Ioan. Biserica Sfantul Spiridon a fost construita in anul 1590 avand o arhitectura tipic venetiana cu un turn cu clopotnita construit pe cel mai inalt punct al orasului, fiind vizibil din largul marii. Localnicii il considera pe Sfantul Spiridon, protectorul insulei, deoarece potrivit legendei, el a salvat insula de patru ori de invazia otomana. In biserica sunt pastrate moastele sfantului, care sunt scoase din biserica si purtate pe strazile orasului de patru ori pe an pentru a sarbatori minunile sale, in Duminica Floriilor, in Vinerea Mare, pe 11 august si in prima duminica a lunii noiembrie. Biserica Sfanta Fecioara a Strainilor sau Panagia ton Xenos asa cum este cunoscuta in Corfu a fost construita pe vremea cand Grecia continentala se afla sub stapanire turceasca si refugiatii crestini cautau refugiu pe insule. Un numar mai insemnat de refugiati a fost inregistrat la sfarsitul secolului al XVI-lea, cand multi crestini s-au stabilit pe insula. Biserica a fost intemeiata de marele ieromonah, Nikodimos Kolitzas din dorinta de a deveni un centru spiritual si un loc de mangaiere pentru noii veniti, care erau numiti de localnici "straini". Constructia bisericii a fost finalizata in anul 1689, moment din care biserica a functionat neintrerupt. Biserica Sfantul Ioan Botezatorul a fost construita in anul 1480, avand o arhitectura specifica stilului ionic. Cupola si amvonul bisericii au fost pictate de Spiridon Sperantza in anul 1773, iar iconostasul din marmura a fost frumos sculptat de artistii: Geogios Chrysoloras, Tzenou si Emmanouil Tzannes. In biserica se afla si o racla cu moastele Sfantului Ioan Gura de Aur si ale Sfantului Ioan Damaschin.

Manastirea Fecioarei Maria Platytera este situata in cartierul Mandouki, in imediata vecinatate a orasului Corfu. Manastirea a fost construita in anul 1743, urmand ca in anul 1799 sa joace un rol deosebit de important deoarece pe timpul razboiului franco-ruso-turc, localnicii din Mandouki s-au inchis inauntru pentru a se salva, insa manastirea a fost asediata, oameni au fost ucisi si biserica distrusa. Manastirea are o clopotnita inalta, o curte frumoasa si o gradina in jurul biserici, in timp ce la subsol se afla mormintele a doua personalitati grecesti importante: Ioannis Kapodistrias, primul guvernator al statului grec modern, originar din Corfu, si Fotos Tzavellas, un erou celebru al revolutiei grecesti. In interiorul bisericii sunt expuse mai multe icoane bizantine si fresce frumos lucrate.

Biserica, cu hramul Sfintei Fecioare Maria Antivouniotissa, este unua dintre cele mai vechi si mai bogate monumente ecleziastice din Corfu, aceasta fiind construita probabil la sfarsitul secolului al XV-lea. Biserica are o singura incapere, acoperis din lemn si un turn cu clopotnita. In anul 1984 biserica a fost renovata si a fost inaugurat Muzeul Bizantin gazduit in aceeasi incinta. Muzeul Bizantin gazduieste un numar mare de icoane bizantine si post-bizantine, realizate de artisti celebri sau anonimi si dateaza de la inceputul secolului XV-lea pana in secolul al XIX-lea. Alte exponate gazduite de muzeu sunt: obiecte liturgice, fresce murale ce provin din diferite biserici din Corfu, evanghelii vechi, manuscrise si haine preotesti.

Satul Paleokastritsa situat pe coasta de nord-vest a insulei la 25 de kilometri de orasul Corfu este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase sate ale insulei. Satul este incadrat intr-un peisaj feeric cu plaje exceptionale si ape ideale pentru inot. Deasupra plajei se afla manastirea Paleokastritsa care domina intreaga regiune. Aceasta manastire bizantina a fost construita in anul 1228, insa actualul complex manastiresc compus din chiliile calugarilor si curtea dateaza din secolul al XVIII-lea. Manastirea gazduieste un mic muzeu bisericesc unde sunt expuse icoane bizantine, carti religioase si alte relicve bisericesti. In interiorul manastirii functioneaza si in zilele noastre o presa traditionala de ulei de masline.

Satul Kassiopi se afla la 35 de kilometri nord de orasul Corfu, vizavi de coastele albaneze. Kassiopi este un mic sat traditional unde traiesc aproximativ 1.200 de locuitori. In ultima perioada satul a devenit o atractie turistica populara, insa a reusit sa-si pastreze caracterul autentic, traditional. Cele mai importante atractii turistice ale satului sunt: biserica Kassopitra construita in secolul al XVI-lea, ruinele castelului bizantin Kassiopi, si turnul Kassiopi aflat pe varful unui deal. In jurul satului Kassiopi se gasesc numeroase golfuri si plaje pline de sezlonguri, iar in spatele lor, la drumul principal, se gasesc magazine, taverne, cafenele, baruri si locuri de cazare ce-si asteapta turistii dornici de relaxare.

Old Perithia este un sat fantoma din Corfu, aflat in partea de nord a insulei, la 8 kilometri departare de Kassiopi, la o altitudine de 650 de metri. Satul a fost construit in secolul al XIV-lea pe versantii Muntelui Pantokrator pentru a proteja populatia de invaziile turcesti si de atacurile piratilor. Alt factor important ce i-a facut pe oameni sa paraseasca coasta si sa se retraga spre interiorul insulei au fost bolile cauzate de tantari de pe coasta. Incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea dupa ce pirateria a fost combatuta in Marea Mediterana, unii locuitori au inceput sa se mute treptat inapoi spre coasta, apoi odata cu dezvoltarea turismului din secolului al XX-lea locuitorii au abandonat satul si s-au mutat pe coasta ramanand aici doar cativa batrani. Cea mai mare parte a caselor si a cladirilor publice au fost construite in stil venetian, insa acum majoritatea caselor au fost lasate in ruina, asa ca vizitatorii vor vedea obloane rupte, usi ruginite, ziduri de piatra prabusite, biserici inchise si gradini cu ghivece sparte. Doar piata centrala a satului este mai ingrijita datorita celor cinci taverne ce-si asteapta clientii cu preparate locale.

Satul Palia Perithia se afla pe versantii Muntelui Pantokrator, pe latura de nord-est a insulei Corfu. Satul aflat in ruina este cel mai vechi sat montan din Corfu. Potrivit izvoarelor istorice satul, a fost locuit pentru prima data candva la mijlocul secolului al XIV-lea, insa exista si istorici care afirma ca satul a fost locuit cu multe secole inainte. Majoritatea caselor din sat sunt construite din piatra fiind un bun exemplu al arhitecturii venetiene. Satul Palia Perithia este destul de ascuns privirii celor aflati pe mare, acesta fiind construit in timpul marilor amenintari venite din partea piratilor din Marea Mediterana. Asezarea a fost abandonata definitiv in anii 60 cand ultimele familii s-au stabilit in capitala sau in alte sate aflate pe litoral. In ultimii ani autoritatile alaturi de vechii proprietari sau urmasii acestora au reusit restaurarea mai multor case incearcand sa readuca satul la viata.

Agios Matheos este un frumos sat montan situat la 25 de kilometri sud-vest de Corfu, construit in mijlocul padurilor luxuriante de pe versantii Muntelui Gamiliosk In satul cosmopolit vizitatorii pot admira casele traditionale din piatra, cladirile cu arhitectura moderna, manastiri, biserici sau frumosul castel bizantin Gardiki. Un drum pietruit duce spre Manastirea Pantokrator si spre Pestera Grava. Castelul Gardiki desi partial demolat este unul dintre cele mai impresionante edificii din sat. Castelul are o trasatura bizantina distincta prin forma sa octogonala si prin vestigiile ce se pot fi admirate in partea dreapta a intrarii principale, care apartin capelei interne. Castelul este renumit datorita fortificatiilor sale inexpugnabile, care i-au aparat pe localnici de atacurile cotropitorilor sau al piratilor.

Benitses este un sat pescaresc aflat la 14 kilometri sud de orasul Corfu, care in ultimii ani a devenit o asezare cosmopolita, reusind sa-i pastreze si caracterul pitoresc si atmosfera traditionala. Mica asezare s-a transformat incet intr-o statiune turistica, foarte populara in anii 1960 - 1970, cand s-au construit hoteluri, apartamente, magazine, cafenele, restaurante si taverne. Arhitectura traditionala poate fi admirata in partea veche a satului unde pe marginea strazilor inguste stau ingramadite casele de piatra cu flori la poarta ce dau o pata de culoare asezarii. Numele satului apare in documente pentru prim data in anul 1469, insa sapaturile arheologice recente au scos la lumina ruinele unor bai termale romane, in stare relativ buna. Muzeul scoicilor din Corfu este gazduit intr-o cladire moderna aflata la 2 kilometri de Benitses. Muzeul a fost fondat de scafandrul si colectionarul Napoleon Sagias, care detinand o colectie mare de scoici si fosile de pesti, a decis sa deschida acest muzeu, care este administrat de familia sa. Cel mai valoros si rar artefact al muzeului este carapacea Cypraea fultoni, al carei pret a fost estimat la 22.000 de dolari.

Sin?rades este un sat cu un bogat trecut istoric amplasat in partea de vest a insulei, deasupra plajei din Agios Gordios. Satul in sine este ca un adevarat muzeu in aer liber, datorita cladirilor sale traditionale din piatra si a bisericilor vechi aflate de-o parte si de cealalta a aleilor inguste. Primele atestari privind localitatea dateaza din secolul al X-lea, aici functionand si un mic Muzeu de istorie si folclor. Muzeul a fost infiintat in anul 1982 la cererea Societatatii de Folclor Istoric din Corfu care initial a functionat intr-o alta locatie, apoi incepnd cu anul 1989, este gazduit intr-o casa traditionala cu doua etaje din Sin?rades. Colectiile expuse in muzeu ilustreaza evolutia istorica si etnografica din Corfu incepand cu anul 1860 pana in anul 1960. La primul etaj se afla o reproducere a unei case taranesti locale cu o camera de zi, dormitor, bucatarie si cuptor. La etajul al doilea este gazduita o biblioteca, o arhiva ce contine documente vechi de pe insula, piese de ceramica, costume traditionale, instrumente muzicale, unelte agricole, un razboaie de tesut si cateva fotografii.

Gastouri este un sat aflat la 12 kilometri sud-est de orasul Corfu, construit pe versantii Muntelui Agioi Deka. In sat se gasesc mai multe conace din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, precum si numeroase magazine, cafenele si restaurante. Satul adevenit celebru datorita palatului Achillion care este in prezent cel mai vizitat obiectiv istoric de pe insula. Palatul Achillion proiectat de un arhitect italian, a fost construit ca resedinta de vara pentru imparateasa Elisabeta a Austriei in anul 1890. Din nefericire imparateasa, a murit intr-o maniera destul de tragica, fiind asasinata cu brutalitate in anul 1898 la Geneva, motiv pentru care palatul a ramas parasit pana in anul 1907, cand a fost cumparat de Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Kaiserul a fost proprietarul palatului pana inanul 1914, perioada in care acesta a fost renovat, comandabd si sculptura lui Victorious Achille ce are o inaltime de 8 metri. In timpul Primului si celui de-al Doilea Razboi Mondial, palatul a fost ocupat, jefuit si folosit in alte scopuri. Dupa ample lucrari de reconstructie si renovare derulate pe parcursul mai multor ani palatul si-a recapatat stralucirea de odinioara. In prezent, acesta este administrat de Organizatia Turistica Elena si functioneaza ca un muzeu. Intr-o parte a cladirii se afla camerele imparatesei si ale familiei ei, iar in restul sunt expuse piese de mobilier antic si diverse piese de arta. Foarte apreciata este si gradina palatului care ofera o vedere panoramica spre mare. La cererea Kaiserul Wilhelm al II-lea l-a angajat pe Carl Ludwig Sprenger pentru a construii un pod ce ducea spre plaja, denumit podul lui Kaiser. Podul a facilitat accesul spre plaja si a fost construit in asa fel incat sa formeze un arc peste drum, acoperind gradinile inferioare ale Achilleionului si plaja din apropiere. Podul zilelor noastre si-a pierdut din gloria sa trecuta, deoarece partea sa centrala a fost distrusa de Wehrmacht, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand insula se afla sub ocupatie germana.

Liapades este al treilea sat ca marime din Corfu, situat pe coasta de vest a insulei Ionice, la 5 kilometri de Paleokastritsa si la 20 de kilometri de capitala insulei. Liapades este o asezare traditionala ce inca nu a fost afectata de turismul de masa cu o arhitectura originala ionica si cladiri in stil venetian. Satul aflat pe un deal este inconjurat de o vegetatie abundenta si este cunoscut in toata Grecia datorita vinului produs in podgoriile locale. In piata centrala a satului se gasesc numeroase taverne traditionale si cafenele, unde se intalnesc localnicii pentru socializare. Tot aici se afla si frumoasa biserica Agia Anastasia, una dintre cele sase biserici din Liapades construite in secolul al XVI-lea.

Lefkimi este al doilea sat ca marime din Corfu si se afla la 42 de kilometri sud de capitala. Satul este una dintre cele mai traditionale asezari de pe insula de un pitoresc aparte, cu strazi inguste, case inalte, piete cochete si biserici frumoase. De remarcat sunt bisericile Agioi Theodoroi si Agios Arsenios renumite pentru frumusetea lor arhitecturala si pentru icoanele aflate in interiorul lor. Din portul Lefkimi pleaca zilnic feriboturi spre Igoumenitsa.

Ano Korakiana este o asezare istorica aflata la 19 kilometri nord de orasul Corfu. Satul a fost construit in perioada medievala, pastrand pana in zilele noastre o multime de traditii si obiceiuri ale acelor vremuri. Satul a fost locuit in principal de familii nobiliare, fapt usor de observat datorita caselor bine conservate si a detaliilor arhitecturale specifice secolului al XVIII-lea. Satul a cunoscut o ampla dezvoltare economica in timpul ocupatiei britanice, cand majoritatea locuitorilor din sat au lucrat in comert contribuind la dezvoltarea regiunii. Terenul din jurul satului este accidentat, cu strazi inguste, pavate, inconjurate de copaci si de cateva taverne. Satul mai este cunoscut si datorita numarului mare de biserici, acestea fiind in numar de 37.

Alte sate cu un bogat trecut istoric sunt: Argyrades care este un sat mare, pitoresc cu o bogata mostenire arhitecturala pastrata de pe vremea stapanirii venetiane, Avliotes este o asezare muntoasa situata in partea de nord-vest a insulei cu arhitectura traditionala bogata si cu o biserica dedicata Fecioarei Maria ce dateaza din secolul al XVIII-lea, satul Gouvia a fost construit pe locul unui vechi port venetian, aici aflandu-se cel mai mare port de agrement al insulei, Kavos este unul dintre cele mai turistice locuri din Corfu cu numeroase restaurante, magazine si baruri, Moraitika este un alt sat turistic modern dezvoltat in jurul unui golf natural, Petriti este un sat idilic situat pe coasta de est a insulei in mijlocul unei paduri verzi luxuriante, Vatos este un mic sat linistit aflat in centrul insulei Corfu, inconjurat de verdeata luxurianta, Sokraki este un sat aflat la o altitudine de 480 de metri, neafectat de turismul de masa ce pastreaza un caracter traditional cu case de piatra, strazi pietruite si o piata frumoasa ce domina satul, satul Lakones este situat pe versantii unui deal verde luxuriant, fiind ideal pentru practicarea drumetiilor si satul Sinarades binecunoscut datorita caselor frumoase din piatra, a strazilor pitoresti, inguste si a micului muzeu gazduit intr-o casa traditionala.

Corfu este una dintre cele mai frumoase insule ale Greciei, renumita datorita numeroaselor sale plaje, acoperite cu nisip fin si pe alocuri cu pietris, inconjurate de verdeata luxurianta si scaldate de apele turcoaz ale marii. Plaja Agios Gordios este un adevarat paradis, aceasta se gaseste pe coasta de vest a insulei la aproximativ 15 kilometri distanta de capitala. Plaja se intinde pe aproximativ 1,5 kilometri si este acoperita cu nisip auriu amestecat pe alocuri cu pietricele mici, este scaldata de ape limpezi turcoaz, putin adanci si are o intrare lina in mare. Adancimi mai mari ale apei se gasesc doar la peste 15 metri distanta de tarm. Plaja este considerata a fi cea mai buna plaja din vestul insulei si se bucura de dotari moderne. Pe plaja pot fi inchiriate sezlonguri si umbrelute sau pot fi practicate diverse sporturi acvatice. Agios Stefanos este o plaja lunga acoperita cu nisip aflata la 38 de kilometri nord-vest de orasul Corfu. Plaja este inconjurata de verdeata luxurianta si de de plantatii de maslini. Plaja este scaldata de ape limpezi turcoaz, este acoperita cu nisip moale si bine intretinuta fapt ce i-a adus premiul "Steagul albastru". Langa plaja se gasesc numeroase taverne, restaurante, cafenele si hoteluri cu numeroase camere ce-si asteapta vizitatorii. Plaja este linistita fiind ideala pentru turistii aflati in cautarea unui loc linistit de relaxare. Forma tarmului permite formarea unor vanturi puternice si a unor valuri inalte, existand conditii perfecte pentru practicarea windsurfingului si a kitesurfingului. Peisajele frumoase fac plaja si mai atractiva. Acharavi este o plaja lunga si pitoreasca situata la 37 kilometri de orasul principal Corfu in dreptul statiunii cu acelasi nume. Plaja este indragita de turisti datorita nisipul sau auriu, a apelor cristaline putin adanci si a verdetii luxurianta ce inconjoara plaja combinand in mod unic peisajul verde al insulei cu frumusetea naturala a marii Ionice. Plaja are o lungime de de 7 kilometri, cu tarmuri nisipoase si ape putin adanci astfel ca turistii aflati in cautarea unui loc de relaxare linistit se pot bucura de plaja confortabila si de o baie racoritoare. Acharavi este considerata a fi una dintre cele mai populare plaje de pe insula, unde turistii au acces la numeroase facilitati si la o multitudine de restaurante de buna calitate care se gasesc la doar cativa pasi de plaja. Dassia este o plaja pitoreasca aflata la 12 kilometri de capitala amplasata in fata satului cu acelasi nume. Este o plaja ingusta ce se intinde pe cativa kilometri, acoperita cu nisip si pietricele, cu doua randuri de sezlonguri si umbrelute pentru cei ce doresc sa se bucure de o plaja confortabila. Dassia este o plaja destul de plata, fara dune de nisip, cu o panorama mirifica asupra coastelor albaneze si a imprejurimilor insulei. In centrul plajei doritorii pot experimenta scufundari in apele cristaline, sau pot inchiria barci mici pentru o scurta excursie spre plajele din apropiere. Plaja Glyfada denumita si Coasta de Aur este situata la aproximativ 15 kilometri departare de capitala, si este distinsa cu Steagul Albastru pentru apele sale cristaline si pentru plaja moale de nisip inconjurata de stanci acoperite de vegetatie si de numerosi copaci. Plaja pune la dispozitia turistilor o mare varietate de facilitati, cum ar fi inchirierea sezlongurilor si a umbrelutelor sau practicarea sporturilor nautice. Glyfada atrage in mare parte turistii tineri motiv pentru care este de obicei zgomotosasa. Partea nordica a plajei este mai aglomerata, deoarece in acea zona turistii veniti cu masina gasesc loc de parcare, de altfel si apele din partea de nord sunt mai putin adanci, in timp ce partea sudica este stancoasa si adanca perfecta pentru scafandri si snorkeleri. Plaja Ipsos este situata pe tarmul nord-estic al insulei, la aproximativ 14 kilometri distanta de capitala si se intinde de-a lungul unui golf in forma de semiluna. Ipsos este o plaja greceasca cu farmec italian, inconjurata de dealuri cu plantatii de maslini si citrice. Plaja este intinsa, acoperita cu nisip si pietricele, insa pe fundului marii este acoperit cu nisip. Apa este destul de calma, fara valuri inalte, obtinand distinctia "Steagul albastru" de mai multe ori pentru plaja curata si pentru apele limpezi. Intrarea in mare este foarte lina, ceea ce face din Ipsos una dintre cele mai sigure plaje ale insulei unde familiile cu copii mici se afla in siguranta. Plaja Kalami situata la 30 de kilometri de capitala este considerata a fi una dintre cele mai pitoresti plaje din Corfu. Plaja se afla in fata asezarii Gimari, este acoperita cu pietricele albe stralucitoare si scaldata de ape turcoaz. Plaja a devenit renumita dupa ce autorul englez Lawrence Darrell a publicat romanul Celula lui Prospero. Plaja detine numeroase facilitati turistice cum ar fi sezlonguri, umbrelute si taverne cu preparate traditionale. Plaja este inconjurata de o vegetatie abundenta si de paduri verzi luxuriante care atrag numerosi vizitatori. Plaja Paleokastritsa situata la 23 de kilometri nord-vest de capitala este cea mai populara plaja de pe insula. In vecinatatea plajei se gasesc numeroase taverne cu vedere spre golful albastru si a plajei impartita in 6 zone diferite. Caracteristica principala a acestei plaje este lungimea, ceea ce face posibil ca oricine isi doreste un loc retras sa-l gaseasca. Exista parti ale plajei acoperite doar cu nisip, in timp ce unele parti sunt acoperite cu nisip amestecat cu pietricele. Plaja se intinde de-a lungul unor golfulete umbrite de pini si inconjurate de plantatii de maslini. Agios Georgios este o plaja larga acoperita cu nisip fin si ape limpezi si calme, inconjurata de pomi fructiferi si si maslini. Plaja este situata in vestul insulei la aproximativ 30 de kilometri nord-vest de orasul Corfu in frumoasa statiune Agios Georgios Pagon. Plaja este amplasata la gura unei vai frumoase, fiind ideala pentru familiile cu copii mici deoarece intrarea in mare este lina, apa calma, iar vanturile ajung rar la mal, deoarece plaja este inconjurata si protejata de munti. In vecinatatea plajei se afla taverne unde turistii se pot delecta cu preparate din bucataria greceasca pregatite cu pricepere. Plaja Agios Iliodoros se afla la 17 kilometri vest de orasul Corfu, aproape de satele Liapades si Paleokastritsa. Plaja este acoperita cu nisip moale si inconjurata de dealuri inverzite care coboara pana in vecinatatea marii. Plaja este lipsita de facilitati turistice datorita dimensiunilor reduse, insa compenseaza prin frumusetea naturala rara. Plaja Agios Spiridon situata pe coasta de nord-est a Corfuului, este una dintre cele mai linistite plaje, aceasta este acoperita cu nisip fi si scaldata de ape cristaline, detinand distinctia "Steagul Albastru" pentru curatenia si organizarea sa. In plin sezon, statiunea este vizitata de un numar mai mare de turisti, insa in general, este o plaja linistita si distantata de civilizatie, cu o infrastructura slab dezvoltata. Plaja Agni este situat intr-un mic port intre Kalami si Kaminaki, la 29 de kilometri de centrul insulei. Multi turisti vin aici cu o barca inchiriata sau cu un iaht, fiind perfecta pentru scafandri si inotatori subacvatici. Alte plaje sunt: Plaja Almyros lunga de 2 kilometri situata in nordul insulei intre Acharavi si Lacul Antinioti una dintre plajele neatinse de turismul de masa, Plaja Arillas situata in nord-vest, la 40 de kilometri de capitala insulei, iubita de turisti datorita dimensiunilor sale mari si a liniei de coasta lungi, Plaja Astrakeri situata in partea de nord a insulei cu apa turcoaz si nisip auriu, Plaja Gyaliskari este o mica plaja acoperita cu nisip aflata pe coasta de vest intr-un mic golf inconjurat de munti mari si pini batrani, Plaja Mirtiotissa se afla pe tarmul vestic al insulei, este o plaja mica dar foarte curata si cu ape cristaline linistite, Plaja Nissaki ce uimeste prin puritatea apelor sale azurii si frumusetea golfurilor retrase care creeaza spatii romantice retrase pentru cuplurile de indragostiti, Plaja Kalamaki este situata in nord-estul insulei, intre Kassiopi si Acharavi si este renumita datorita testoaselor mari ce pot fi vazute pe plaja, Plaja Liapades situata pe coasta de vest ce impresioneaza prin frumusetea sa unica datorata muntilor ce o inconjoara si a faptului ca se afla departe de civilizatie si Plaja Marathias care este o uriasa plaja acoperita cu nisip situata la 32 de kilometri distanta de capitala.

Paxos este cea mai mare insula a unui grup de sapte insule din Marea Ionica adesea denumit Paxi, Paxoi sau Paxos preluand denumirea celei mai mari insule a grupului. Cele mai importante insule din grup sunt Paxos si Antipaxos, iar cea mai mica este Heptanese. Conform mitologiei insula Paxos a luat nastere dupa ce Poseidon a lovit insula Corfu cu tridentul sau, pentru a face un refugiu unde sa-si gazduiasca dragostea pe Amphitrite, fiica lui Nereuscare care a fost rapita de Poseidon intr-o zi, pe cind se juca impreuna cu surorile ei in apropiere de insula Naxos.

Paxos este o insula din Marea Ionica, situata la aproximativ 15 kilometri de partea sudica a insulei Corful si la aproximativ aceeasi distanta de orasul Parga aflat in partea de nord-vest a Greciei, in regiunea greceasca Epirus de pe continent. Insula Paxos are o suprafata de 25,3 km², o lungime maxima de aproximativ 10 kilometri si pana la 3 kilometri latime, desfasurandu-se pe directia nord-vest-sud-est. Linia de coasta masoara 22 de kilometri si este fragmentata de numeroase plaje dantelate cu vegetatie bogata si ape turcoaz. Stancile sunt erodate la nivelul marii dand nastere unor pesteri marine si unor formatiuni abrupte stancoase ce impresioneaza si atrag un numar mare de vizitatori. Coasta de vest este inaccesibila de pe drum deoarece este formata din stanci abrupte de creta. Cea mai mare parte a insulei are un peisaj deluros inverzit, acoperit cu plantatii de maslini si pini care se intind pana spre malul marii oferind o umbra racoroasa in zilele toride de vara. Cea mai mare altitudine este atinsa in varful Agios Isavros ce masoara 231 de metri, de unde se deschide o priveliste minunata asupra insulei, a plajelor si a marii. Cele mai multe sate si plaje sunt situate in partea de est a insulei, partea de vest, mai indepartata se remarca printr-un peisaj salbatic si prin numeroase pesteri marine. Plajele sunt acoperite atat cu pietris, cat si cu nisip si scaldate de ape limpezi si calme.

Principala asezare a insulei este capitala Gaios unde se afla si cel mai mare port al insulei. Gaios se afla intr-un golf in fata micilor insule Agios Nikolaos si de Panagia, dand impresia ca Gaios se afla langa un rau, deoarece distanta pana la Agios Nikolaos este de aproximativ treizeci de metri. Gaios este inconjurat de un peisaj uimitor cu dealuri inverzite, cu plantatii de maslini si pini care coboara pana pe malul marii. Capitala s-a dezvoltat in jurul portului natural si a unei piete centrale venetiene, unde au loc cele mai multe activitati culturale si comerciale de pe insula. Orasul se aseamana mai mult cu un sat, deoarece gazduieste unele dintre cele mai pitoresti cladiri ale secolului XIX, acestea putand fi zarite inca din port printre aleile inguste. De-a lungul aleiilor se gasesc numeroase restaurante, taverne, cafenele, hoteluri si apartamente de inchiriat. Asezarea isi pastreaza caracterul traditional puternic in ciuda numarului mare de vizitatori care sosesc constant pe insula. Farmecul capitalei este sporit de cele doua insule mici din golf.

Muzeul de Arta Populara se afla la 100 de metri sud de piata principala Gaios pe drumul ce leaga portul de cenrul capitalei. Muzeul este gazduit intr-o cladire neoclasica construita in anul 1905 si gazduieste exponate incepand din epoca preistorica pana in zilele noastre. Colectiile muzeului contin arme si unelte din piatra ce au apartinut primilor locuitori de pe insula, mobilier din secolul al XIX-lea, ustensile de bucatarie, unelte, arme de foc, rezolutia Parlamentului Ionian din anul 1864 prin care era hotarata unirea isulelor Ionice cu Grecia, lucrari de arta ale pictorului local Aronis cat si una dintre rarele exemplare originale ale primei editii a cartii Arhiducelui Ludwich Salvator despre Paxos si Antipaxos.

Biserica Sfintilor Apostoli se afla situata chiar la intrarea in Gaios, aceasta este o biserica magnifica construita in anul 1860 cu o clopotnita impresionanta si numeroase icoane vechi. Deasupra bisericii britanicii au construit intre anii 1825 - 1846 cel mai impresionant rezervor de apa din Paxos, acesta avea o arhitectura si tehnologie moderna pentru acele timpuri, bazata pe proiectele arhitectilor britanici. Rezervorul are o forma dreptunghiulara, cu scari centrale, fiind declarat monument protejat din anul 1982.

Moara de vant cunoscuta sub numele de 'Moara Lesianiti' se afla chiar langa Gaios, aceasta este construita pe soclu circular din piatra, cu o scara interioara ce duce la etaj unde sunt amplasate simetric patru ferestre si sapte nise interioare.

Agios Nikolaos sau Sfantul Nicolae este o insulita verde luxurianta care protejeaza intrarea in port, fiind adesea denumita bijuteria portului Gaios. Insula a fost numita astfel dupa mica capela cu acelasi nume. Turistii mai pot vizita o alta capela mica cu hramul Sfantului Ioan, o veche moara de vant precum si castelul venetian Paxos, cunoscut acum sub numele de Castelul Sfantului Nicolae. Constructia castelului a inceput in anul 1423 si a fost finalizata in anul 1510. Castelul a fost construit de baronul venetian al insulei Adam II San Ippolito care a cerut permisiunea senatului venetian sa construiasca un castel in Paxos, platit de el pentru a proteja insula de atacurile piratilor. Locul pe care il alesese pentru aceasta constructie era pe un deal inalt, de unde putea fi supravegheata, intreaga insula. Baronul nu a ajuns sa vada finalizat castelul deoarece lucrarile de constructie au durat aproape 87 de ani. Potrivit cercetarilor efectuate de arhitectul italian Roberto Veneris, arhitectura castelului a fost inspirata de schitele realizate de Leonardo Da Vinci, care sunt pastrate in biblioteca Venetiei. Chiar daca acoperisul castelului s- prabusit, majoritatea zidurilor au ramas in picioare. Turistii mai pot admira un vechi depozit unde era depozitat praful de pusca, tunurile, observatorul, cateva incaperi si o fantana adanca in care se gaseste si acum apa. Castelul Sfantului Nicolae a fost primul castel din Paxos, aproape in aceeasi perioada a fost construit si castelul Dialetos din Lakka, care insa in zilele noastre este complet distrus.

Panagia este o insulita si mai mica decat Agios Nikolaos aflata la intrarea in portul Gaios. Insula este renumita datorita manastirii Panagia Vellianiton, construita peste ruinele unei biserici crestine timpurii. Conform unor scrieri vechi din anul 1686 vechea biserica se afla in ruina. Istorici cred ca biserica actuala a fost construita in anul 1720 de catre familia Vellianitis care a infiintat si o manastire cu zece calugari. Biserica gazduieste o icoana rara a Fecioarei Maria care a fost salvata de localnicii din satul Velliani, in timp ce fugeau de turcii care le atacau satul. Chiliile manastirii au fost recent renovate, aici existand o viata monahala bogata si in zilele noastre. Credinciosii se aduna aici in fiecare an pe data de 15 august cand se praznuieste Adormirea Maicii Domnului. Turistii aflati pe insula Panagia pot vizita Farul de piatra ce se afla la intrarea in portul Gaios, acesta are un turn patrat cu latura de 7,8 metri, o inaltime de 26 de metri si o incapere unde se caza personalul farului. Farul a fost inaugurat in anul 1825, cand era iluminat prin arderea uleiului de masline, in anul 1890 mecanismul a fost inlocuit cu cel al farului din Lakka care functiona cu petrol si care emitea o lumina alba. Farul nu a mai fost operational pe durata celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind repus in functiune in anul 1946 cand a functionat din nou cu petrol ca far monitorizat. Innepand cu anul 1982 iluminarea farului a fost automatizata, astazi utlizand energie solara.

Lakka este un mic sat pitoresc de pescari situat intr-un mic golf inchis, din nordul insulei, la 9 kilometri de Gaios. Lakka este al doilea port ca marime, aici fiind ancorate numeroase barci de pescuit, barci cu panze si iahturi. Satul este o asezare de litoral inconjurata de dealuri verzi cu vegetatie densa care coboara pana spre mare si cateva case traditionale din piatra acoperite cu tigla. Satul este strabatut de alei inguste ce duc spre piata centrala ce are un farmec aparte, unde se gasesc taverne, restaurante si cateva magazine. Langa sat exista candva demult o falnica fortareata care in zilele noastre se afla intr-o stare avansata de ruina. Tot aici se afla biserica bizantina din Ipapanti si un superb far de piatra din secolul al XIX-lea care are o inaltime de 36 de metri.

Loggos este un mic sat traditional de pe insula ionica aflat la doar 5 kilometri de Gaios, acesta este renumit datorita tavernelor sale fermecatoare unde se serveste peste proaspat si fructe de mare. Simplitatea satului Logos este in contrast cu atmosfera aglomerata din Gaios, aici plajele nu sunt aglomerate, turistii se pot plimba cu barca, ori pot merge in excursii organizate in jurul insulei sau pana in orasul grecesc Parga, aflat pe coasta opusa. Turistii pot inchiria barci pentru a vizita impresionantele pesteri marine si plajele din Paxos si Antipaxos. Printre versantii impaduriti din jurul satului se pot vedea vechile mori de vant sau bisericile istorice Zoodochou Pigis si Aghios Nikolaos.

Magazia este un mic sat situat in centrul insulei, acesta fiind in trecut capitala insulei, cand zonele de coasta erau atacate de pirati. In vecinatatea satului se gaseste o presa veche din secolul al XVIII-lea care producea ulei de masline. Presa a fost transformata intr-un muzeu dedicat culturii si procesarii maslinelor, prezentand totodata si importanta productiei de masline si ulei de masline pentru insula.

Partea de vest a insulelor Paxi mai expusa vantului si valurilor Marii Adriatice, este greu accesibile, insa de o frumusete rara. O mare parte dintre atractiile naturale de aici pot fi accesate doar pe mare, astfel in fiecare zi pleaca ambarcatiuni mici din Gaios si Loggos ce transporta turisti spre pesterile marine si spre uimitoarele formatiuni stancoase aflate in micile golfuri cu ape turcoaz. Dintre cele mai vizitate atractii naturale ale insulei merita amintite: Arcul Tripitos care este o formatiune stancoasa impresionanta si pesterile Ypapanti, Kamara si Galazies Spilies frumos colorate de razele soarelui ce se reflecta pe peretii pesterilor.

Insula Antipaxos, numita si Antipaxi, este cea mai mica dintre Insulele Ionice si apartine municipiului Paxi. Antipaxos se afla situata la 3 kilometri sud de Paxos si se intinde pe o suprafata de 5 kilometri patrati. Aici se gaseste un mic port numit Agrapidia, de unde pornesc mai multe drumuri spre interiorul insulei, trecand pe langa livezile cu de pomi fructiferi, legume si suprafete cu ierburi salbatice. Insula este cultivata cu podgorii care apartin localnicilor si care produc un vin rosu bogat, cu gust delicios foarte renumit. Pe insula locuiesc doar cativa oameni, aici nu exista magazine, ci doar cateva taverne in apropierea plajei care functioneaza doar pe timpul verii, cand insula este inundata de turistii veniti din Corfu si Paxi in excursii de o zi.

Plajele de pe insula Paxos sunt in general acoperite cu pietris alb si scaldate de ape calde si limpezi. O mare parte dintre plaje nu sunt accesibile cu masina, doar de pe mare cu barca. Plaja Mogonisi este situata la 5 kilometri sud de Gaios si a fost fost construita prin dinamitarea stancilor din apropiere, deasupra carora a fost pus un strat de nisip. Plaja se afla intr-un mediu natural magnific, fiind scaldata de apele verzi ale marii si inconjurata de stanci cu vedere spre golf. Plaja este dotata cu sezlonguri si umbrelute, inclusiv toaleta si dus, iar in apropiere se gasesc cateva taverne unde se servesc delicioasele preparate locale. Pe plaja pot fi inchiriate barci, barci cu pedale cat si caiace. Frumoasa plaja Levrehio se afla la cativa pasi de satul Logos si la 7 kilometri nord de Gaios. Plaja este aoperita cu un strat format din pietricele marunte si este scaldata de ape calde si limpezi, fiind perfecta pentru o tolaneala la soare sau pentru o balaceala in apele calme ale marii. Pe plaja se gaseste o taverna unde turistii pot lua masa. Maslinii din jur umbresc o parte din plaja salbatica dand un farmec aparte acestei plaje frumoase. Plaja Marmari este situata la 5 kilometri nord de Gaios, capitala orasului Paxi. Turistii ce vin pe aceasta plaja se pot bucura de multa liniste si de un peisaj feeric alaturi de apele cristaline si de plaja salbatica acoperita cu pietricele albe stralucitoare de diferite dimensiuni si forme. Pe plaja nu se gaseste niciun restaurant, bar sau taverna, insa turistii iau masa de obicei la taverna din Levrechio la care se ajunge printr-o poteca ingusta marginita de copaci. Plaja Kipiadi este cea mai mare plaja de pe insula si se afla la aproximativ 7 kilometri nord de Gaios in vecinatatea satului Kontogiannatika, intre Logos si Gaios. Pana de curand spre plaja nu exista nici un drum, accesul facandu-se strict pe mare, insa in prezent a fost amenajata o poteca abrupta care duce spre plaja si spre parcare. Plaja se intinde de-a lungul unui golf lung semicircular, inconjurat de numeroase formatiuni stancoase si de o vegetatie luxurianta. Kipiadi este o plaja fara facilitati turistice, retrasa, acoperita cu pietris si scaldata de ape limpezi fiind perfecta pentru practicarea inotului si a snorkelingului. Orkos este o plaja linistita adapostita intre doua stanci din apropierea satului Lakka, pe coasta de nord-est a insulei. De obicei, plaja este pustie deoarece accesul de pe uscat este dificil si nu dispune de nicio facilitate. La fel ca majoritatea plajelor de pe Pax?s este acoperita cu pietris, scaldata de ape limpezi si ferita de vant. Plaja Monodendri situata la 9 kilometri nord de Gaios se intinde de-a lungul unui golf minunat, in apropierea satului Loggos. Plaja este inconjurata de o verdeata luxurianta, este acoperita cu pietricele mici si scaldata de ape cristaline. Plaja are dotari minime, aici gasindu-se doar cateva sezlonguri, umbrelute si o mica taverna unde turistii se pot refugia din calea arsitei pentru a se racorii sau pentru a servi masa. Plaja Pounda este situata la 5 kilometri sud de Gaios, aproape de satul Logos si se poate ajunge la ea printr-o carare ingusta care se desprinde din drumul principal. Plaja este mica, fara facilitati fiind perfectra pentru o zi linistita departe de aglomeratia zilnica din marile orase. Plaja Logos aflata la 8 kilometri nord de Gaios este una dintre cele mai mici si mai pitoresti plaje ale insulei, fiind foarte apreciata de familiile cu copii. Plaja este marginita de numeroase taverne traditionale unde se serveste peste proaspat si fructe de mare delicioase intr-o atmosfera linistita si placuta. Plaja Harami este situata la 8 kilometri nord de Gaios si la cativa pasi de Lakka un sat traditional de pescari care se intinde in jurul portului pitoresc. Plaja se bucura de existenta unor dotari moderne, aici existand numeroase sezlonguri si umbrele, pot fi inchiriate barci cu pedale sau poate fi practicat schiul nautic. Plaja este umbrita de chiparosi si maslini care feresc turistii de soarele fierbinte. O taverna traditionala ce serveste gustari, produse de patiserie si bauturi se gaseste in spatele plajei. Plaja Plakes este cea mai cunoscuta plaja din Paxi, aceasta se afla la doar 500 de metri de Gaios. Plaja Plakes este in mare parte stancoasa, inconjurata cu plantatii de maslini si de o vegetatie luxurianta. Plaja Plakes este perfecta pentru inot si tolaneala, datorita apelor cristaline, a intrarii line in apa si a pietricelelor rotunde ce acopera plaja. Plaja Agios Nikolaos aflata pe mica insula Agios Nikolaos se afla chiar vizavi de golful Gaios, de unde se deschide o priveliste incantatoare asupra portului Gaios si a insulei. Plaja este izolata fiind excelenta pentru relaxare. Insula Antipaxos are trei plaje Voutoumi si Mesovrika acoperite cu pietris si Vrika acoperita cu un nisip fin, albicios. Plajele Voutoumi si Vrika se afla in partea de nord-est a insulei Antipaxos si sunt despartite de un golf mic marginit de stanci inalte care acopera ambele parti ale golfului. Plajele sunt acoperite cu pietricele albe si si scaldate de ape limpezi de un albastru turcoaz. Stancile se extind pe ambele parti ale golfului, oferind o senzatie de izolare, in ciuda prezentei constante a iahturilor si a barcilor ce aduc vizitatori. Pe langa inot, aici este foarte popular si snorkeling-ul practicat in apropierea stancilor. Pe aceste plaje nu exista facilitati, in afara de tavernele de la Vrika sau Voutoumi, care se afla la cinci minute de plimbare pe potecile laterale. Vrika este una dintre cele mai faimoase plaje din din grupul insulelor Ionice deoarece aici nisipul alb si fin se gaseste aproape peste tot, atat pe tarm, cat si pe fundul marii care combinat cu apa limpede, azurie, dau o sesnatie fantastica. Pe plaja se gasesc doua taverne cu preparate din peste de unde se pot inchiria sezlonguri si umbrelute. Plaja este intotdeauna supraaglomerata si inconjurata de numeroase iahturi si barci.

Lefkada cunoscuta si sub numele de Lefkas sau Leucada, este a patra insula ca marime din Marea Ionica si este conectata cu coasta de vest a Greciei, printr-un pod mobil lung de 50 de metri. Denumirea insulei provine de la stancile sale albe, astfel "lefko" inseamna alb in greaca. Lefkada este binecunoscuta datorita stancilor sale stralucitoare, albe si a pietrisului de aceeasi culoare ce se oglindesc in albastrul turcoaza al marii. Insula are o suprafata de 356 km², o lungime maxima de 35 de kilometri si o latime maxima de aproape 15 kilometri. Linia de coasta are o lungime de 117 kilometri cu numeroase plaje impresionante, mici peninsule si golfuri care danteleaza tarmul si formeaza porturi naturale magnifice, cum ar fi Vlihos, Syvota si Routha in partea de est si Vassiliki in partea de sud a insulei. In Meganissi pot fi vazute mai multe golfuri inguste incadrate intr-un cadru natural unic. In jurul insulei Lefkada, exista multe insulite cu plaje frumoase si cu o vegetatie luxurianta. Insula Meganisi este considerata a fi cea mai faimoasa, insa merita amintite si insulele Skorpios, Kastos si Sparti. Aproximativ 70% din suprafata insulei este acoperita de munti, cele mai mari altitudini se gasesc in cadrul muntelui Elati unde se afla trei varfuri ce depasesc 1.100 de metri, acestea sunt: Varful Stavrota 1.182 metri, Varful Mnimati 1.157 metri si Varful Kalakerino 1125 metri. Clima insulei este una mediteraneana, cu veri lungi, calduroase si usoare adieri ale vantului, iar iernile sunt scurte si ploioase. Lefkada a fost locuita inca din vremurile preistorice, in evul mediu insula a apartinut bizantinului, apoi a fost cucerita de turci, fiind de altfel singura insula ionica care a fost condusa de turci.

Orasul Lefkada situat in partea de nord a insulei este capitala pitoreasca a acesteia, aici se afla centrul economic, comercial si administrativ al insulei. In partea de est a orasului se afla cel mai important port al insulei, care reprezinta o atractie deosebita, deoarece pot fi admirate numeroase barci cu panze andocate, iahturi elegante sau mici barci de pescuit. Portul Lefkada are cele mai calme ape din zona Insulelor Ionice, fiind astfel unul dintre cele mai frumoase porturi din intreaga Grecie, cu o capacitate de acostare de peste 620 de locuri. Datorita popularitatii sale, portul a devenit un reper important in viata de noapte a insulei, aici restaurantele, tavernele si barurile fiind mereu aglomerate.

Arhitectura orasului Lefkada este in adevaratul sens unica, deoarece cutremurele au devastat majoritatea cladirilor sale istorice, fiind ulterior reconstruite. O activitate seismica mai mare a fost inregistrata incepand cu anul 1914 aceasta crescand in intensitate si ajungand la apogeu in anii 1948, 1950 si 1953 cand cutremurele au provocat daune serioase orasului. Dupa cutremurele ce au avut loc la jumatatea secolului al XX-lea, capitala a fost reconstruita intr-un stil arhitectural unic, aici cladirile au de cele mai multe ori parterul de piatra si etajul sau etajele din panouri de lemn, acoperite de obicei cu tabla sau alte materiale usoare.

Drumul ce face legatura cu Grecia continentala se termina intr-o mica piata plina de copaci inverziti care ii intampina pe vizitatori si de unde poate fi observata atmosfera orasului mereu vesela si placuta. Piata este marginita de hoteluri, restaurante si cafenele mereu aglomerate pana tarziu in noapte. In vecinatatea pietei se afla un micul parc Bosketo, numit adesea de localnici "Gradina poetilor", deoarece aici sunt expuse busturile celor mai faimosi poeti si scriitori din Lefkada.

Promenada de pe malul marii aflata in partea de nord a orasului este una dintre cele mai pitoresti strazi ale insulei, aceasta devine strada pietonala pe timp de noapte, fiind inchisa circulatiei intre orele 18:00 - 06:00. In noptile de vara, aceasta promenada marginita de numeroase restaurante, taverne si baruri devine centrul distractiei din Lefkada. Pe langa promenada trece un mic canal, ce face legatura cu Marea Ionica. Peste canal trece un "Pod de lemn" cu o structura usor curbata si cu trei arcade. Imaginea romantica a podului a devenit emblema orasului, fiind regasita pe majoritatea suvenirurilor si o locatie cautata pentru sedintele foto.

In spatele promenadei din nord se afla orasul vechi cu case viu colorate, ce nu sunt atat de vechi pe cat par, deoarece multe dintre ele au fost construite mai recent insa au pastrat stilul traditional venetian. Piata principala a orasului vechi este mereu aglomerata mai ales pe timpul verii cand tavernele, restaurantele, cafenelele si barurile isi asteapta oaspeti, oferindu-le preparate culinare delicioase, bauturi racoritoare, sau pur si simplu imbie la relaxare. Aproape fiecare strada si piata publica din orasul Lefkada are propriile sale taverne, baruri, supermarketuri, brutarii, magazine de suveniruri si magazine de imbracaminte.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale insulei Lefkada este Castelul Agia Mavra, cunoscut si sub numele de Santa Maura care este un adevarat exemplu de arhitectura militara medievala. Castelul se afla in vecinatatea canalului Drepanos la aproximativ un kilometru nord-est de orasul Lefkada. Castelul a fost construit in anul 1300 de sicilianul Ioannis Orsini cu scopul de a proteja insula de atacurile piratilor. Castelul a fost construit pe locul unui vechi templu antic dedicat zeitei Afrodita, aici fiind descoperit un fragment dintr-o sculptura ce reprezenta chipul Zeitei Frumusetii. Partea centrala a castelului a fost ridicata in secolul XIV de Giovanni Orsini care era guvernatorul insulei, astfel, acesta muta aici si capitala insulei pe care o denumeste Agia Mavra, dupa Biserica Agia Mavra construita in interiorul fortaretei. Castelul a fost construit pe o suprafata de 4,5 hectare, avea o forma hexagonala si 7 bastioane, insa de-a lungul timpului, Agia Mavra a suferit numeroase modificari. Dupa ce in anul 1479 insula a trecut sub stapanire otomana, castelul a suferit mai multe modificari, insa cea mai ambtitioasa a fost construirea unui apeduct urias cu 360 de arcuri care aducea apa in interiorul castelului. Toata munca a fost in zadar deoarece apeductul a fost distrus de un cutremur, insa ruinele sale pot fi vazute si astazi. Venetienii au renovat castelul in anul 1502 in timpul ocupatiei lor de scurta durata, urmand ca insula sa fie ocupata intre 1503 - 1684 din nou de turci, inainte ca venetienii sa recucereasca insula si sa puna deasupra portii un leu inaripat, simbol al Venetiei, care din nefericire in zilele nostre este distrus in mare parte. Biserica Agia Mavra din interiorul castelului a fost construita in secolul al XV-lea de Helen Palaiologina in cinstea Sfintei Mavra, care protejeaza insula de furtuni. Forma actuala a bisericii este rezultatul reconstructiei vechii biserici Agia Mavra, reconstructie ce a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ciuda dimensiunilor mici si a interiorului simplu, biserica se bucura de un trecut cultural si istoric bogat. In secolul al XV-lea, a fost transformata in moschee de catre otomani, redevenind din nou templu crestin in anii ocupatiei venetiane. Apoi, a fost distrusa de britanici in anul 1810 si reconstruita ulterior.

Muzeul Arheologic din Lefkada a luat fiinta in anul 1999 si este gazduit intr-o cladire noua ce apartine Centrului Cultural Municipal din Lefkada. In muzeu sunt expuse descoperirile arheologice provenite din sapaturile efectuate la Nirikos, Nydri, Hirospilia, Evgiros, Asvotrypa din Fryni, Meganisi si din alte parti ale insulei. Exponatele acopera o perioada mare de timp, incepand cu paleoliticul mijlociu pana la sfarsitul epocii romane tarzii infatisand istoria insulei Lefkada. Colectiile muzeului sunt expuse in patru sali, gazduind un numar semnificativ de descoperiri preistorice. In prima sala sunt expuse obiecte utilizate din viata privata si publica a localnicilor din vremurile istorice. De un interes deosebit se bucura descoperirile din domeniul muzicii cum ar fi cheile de flaut din bronz gasite in morminte ca ofrande de inmormantare si o cutie muzicala denumita "helonio" sau carapace de testoasa. In cea de-a doua sala se gasesc manuscrise cu relatari privind zeitatile antice ale insulei, insotite de idoli de lut si tablite cu reprezentarile lor. De o importanta deosebita se bucura un sigiliu din antichitatea tarzie care reprezinta rapirea Europei de catre Zeus sub forma unui taur alb. In ces de-a treia sala se gasesc descoperiri privind obiceiurile de inmormantare, pietre funerare, urne de piatra, cutii si ofrande din cimitirele orasului antic, chiar si o reprezentare a unei parti dintr-un cimitir antic. In sala a patra sunt expuse descoperirile arheologului german Wilhelm Dorpfeld care si-a petrecut multi ani pe insula efectuand sapaturi pentru a-si sustine teoria conform careia Lefkada ar fi Ithaca homerica. Aici sunt expuse unelte de piatra din epoca paleolitica mijlocie, varfuri de lance, un topor neterminat, oale, idoli de lut si unelte de piatra din epoca neolitica. Din epoca cuprului sunt expuse unelte si arme din cupru, oale, unelte de piatra si reprezentari de bijuterii din mormintele din perioada eladica timpurie din Steno din Nydri, unde Darpfeld credea ca se afla capitala Ithacai homerice.

Muzeul de folclor Orpheus din Lefkada a fost fondat de Asociatia Muzicala si sw Literatura Orpheus, care mai detine un post de radio, un cor, o scoala de muzica si o scoala de teatru in insula Lefkada. Muzeul si-a deschis portile in anul 1937 si se afla langa biserica Sfantul Spyridon din apropierea pietei centrale. Muzeul este dedicat istoriei mai recente a traditiilor si obiceiurilor de pe insula. Exponatele fac parte din viata de zi cu zi a localnicilor, prezentand unele dintre frumoasele articole tesute realizate in mod traditional, porturi populare, rochii, diverse unelte, razboaie, articole realizate manual si o incapere unde este reprodusa o casa traditionala lefkadiana.

Muzeul de fotografie din Lefkada este un muzeu privat ce se gaseste in piata principala a orasului Lefkada, aproape de orasul vechi. Muzeul a fost fondat in anul 1980 de un colectionar privat si gazduieste cateva articole foarte interesante, printre care mai impresionante sunt: fonografiile vechi realizate cu diferite tipuri de aparate fotografice, gramofoane si radiouri vechi, numeroase obiecte decorative, instrumente muzicale, ziare vechi, carti postale vechi, pistoale, sabii, bijuterii si monede, care dateaza in general intre 1880 si 1950.

Dintre bisericile situate in orasul Lefkada cele mai vechi sunt Biserica Sfantul Spiridon si Biserica Christou Pantokrator ce dateaza din secolul al XVII-lea. Acestea au fost construite de venetieni, de unde si similaritatile arhitecturale cu bisericile italiene din Nordul Italiei. Biserica Sfantul Spiridon a fost construita la sfarsitul secolului al XVII-lea, in piata principala a orasului, aceasta este o o biserica usor alungita, cu tavanul jos, fara cupola si cu intrari laterale. Catapeteasma a fost realizata de un taietor de lemne din Zakynthos, iar icoanele au fost pictate de cretanul de origine venetiana Tommaso Gen. Biserica Christou Pantocrator aflata in centrul capitalei fost construita in anul 1684 de venetieni in urma victoriei impotriva turcilor.

In partea de sud a insulei se afla micul sat Ponti unde mii de windsurferi se intalnesc in fiecare vara pentru a se bucura de acest sport spectaculos. Satul se afla situat chiar langa pitorescul golf Vasiliki, la aproximativ 40 de kilometri distanta de orasul Lefkada. Golful din vecinatatea satului este faimos datorita vantului Eric care creeaza conditii ideale pentru windsurf. Langa drumul principal se gasesc cateva baruri si taverne pe plaja si desigur facilitati si servicii privind practicarea windsurfingului. Aici turistii dornici pot descoperii notiunile de baza ale acestui sport, iar echipamentele si accesoriile pot fi inchiriate in cluburile de surf.

In satul Agios Nikitas se gaseste cea mai mare statiune turistica de pe coasta de vest a insulei fiind o locatie uimitoare. Satul este renumit datorita peisajelor sale uimitoare, aici gasindu-se numeroase plantatii de maslini batrani, vita-se-vie cu struguri deliciosi, chiparosi, pini si flori parfumate. Satul Agios Nikitas este usor accesibil din orasul Lefkada aflat la doar 13 kilometri, deoarece drumul principal care duce spre vest trece pe la periferia sa. Agios Nikitas este o asezare cu totul speciala, deoarece este singurul sat de pe coasta de vest a insulei care are iesire directa la mare. In timpul lunilor de vara, Agios Nikitas este cea mai animata asezare din vest, cu taverne, cafenele, supermarketuri, magazine de suveniruri si brutarii.

Satul Agios Petros este o asezare traditionala montana, asezata cu fata spre golfurile sudice ale insulei, acesta se afla aproape de muntele Stavrota, pe dealurile de deasupra satului Ponti. Satul de marime medie ofera vederi panoramice minunate spre golful Vasiliki si este construit sub forma unui amfiteatru pe versantii muntilor. Casele sunt vechi, cu o multime de flori la porti, cu strazi inguste si cu o atmosfera fermecatoare si prietenoasa. In centrul satului se gaseste o mica piata cu taverne, un minimarket si o brutarie.

Athani este este un mic sat de munte situat in partea de vest ai insulei cu drumuri intortocheate si alei inguste. Casele satului Athani au fost construite sub forma unui amfiteatru pe dealurile de vest ale insulei, majoritatea avand fatadele orientate spre mare. Asezarea este inconjurata de o vegetatie luxurianta formata din pini, plantatii de maslini, podgorii, bougainvillea colorate si alte plante mediteraneene. Langa drumul principal se gasesc cateva taverne, minimarketuri si un mic magazin de suveniruri in centru.

Dragano este unul dintre cele mai mici sate din partea de vest a insulei, aici gasindu-se doar cateva case. Mica asezare este inconjurata de plantatii de maslini si de numeroase podgorii, motiv pentru care cea mai mare parte a localnicilor sunt dependenti de agricultura.

Karya este un sat de munte traditional, ascuns printre versantii inverziti. Chiar daca satul nu este atat de popular ca alte sate de coasta, este idragit datorita peisajului montan si a faptului ca este inconjurat de o bogata vegetatie luxurianta, cum ar fi paduri de pini si jnepeni, platani sau tufisuri. Satul Karya este situat in centrul insulei la 15 kilometri de orasul Lefkada ai la 13 de Nidri. Piata centrala a satului este umbrita de platanii batrani si inconjurata de cafenele si taverne, care in timpul lunilor de vara sunt deschise pana noaptea tarziu. Satul Karya este recunoscut datorita traditiilor sale in producerea dantelariei si a broderiei. In magazinele din Karya turistii pot cumpara produse artizanale, covoare, sireturi sau diverse produse din lemn. In zilele noastre broderia nu mai este la fel de populara ca acum cateva decenii, insa mai exista localnici care le mai produc. In sat se gaseste Muzeul Maria Koutsohero unde sunt expuse diverse articole ce ilustreaza trecutul folcloric si traditional al insulei. Acest mic muzeu ce gazduieste o colectie privata a fost infiintat in anul 1990 de catre Theodoros Katopodis in onoarea Mariei "Koutsohero" Stavraka, care este considerataa fi cea mai mare artista in realizarea broderiilor din aceasta zona, tot ea a creat stilul traditional de cusatura "karsaniki". Colectiile muzeului sunt expuse pe doua niveluri. Parterul gazduieste piese de mobilier antic si obiecte din viata de zi cu zi dintr-o casa traditionala de pe insula Lefkada. Multe dintre obiectele expuse dateaza din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. La etajul superior sunt expuse numeroase elemente de broderie.

Lygia sau Ligia este o importanta statiune turistica aflata in partea de nord a insulei, la doar cativa kilometri de orasul Lefkada. Casele satului sunt construite langa mare si pe dealurile din jur dand astfel un farmec aparte satului. Majoritatea serviciilor, restaurantelor, tavernelor si a magazinelor se gasesc in vecinatatea drumului principal. Satul are un mic port unde sunt ancorate zeci de barci de pescuit si barci de agrement. In port sunt cateva restaurante, taverne si locuri de inchiriat barci.

Marantochori este un mic sat agricol aflat in partea de sud a insulei, situat intre Nidri si Vasiliki. In jurul satului se gasesc numerosi platani batrani, culturi de maslini, suprafete viticole, tufisuri mari mediteraneene si intinse zone agricole. In centrul satului se gaseste o interesanta clopotnita din piatra, chiar langa mica piateta unde se odihnesc seara localnicii. Atmosfera asezarii este una foarte linistita, departe harmalaia marilor aglomeratii urbane. In sat se gasesc taverne, un supermarket si cateva apartamente si camere de inchiriat.

Satul Nidri este situat pe coasta de est a imsulei Lefkada si este inconjurat de un mediu natural uimitor. Aici se gaseste cea mai populara statiune turistica de pe insula Lefkada, ce atrage anual mii de vizitatori. Nidri se afla pe litoralul Marii Ionice unde se intalnesc muntii inalti cu marea de smarald si la mica distanta insule mici ce strajuiesc plaja. Datorita portului sau mare, Nidri ofera cele mai multe excursii cu barca si croaziere zilnice. In spatele satului pot fi vazuti munti inalti, unde se gasesc numeroase cascade ce-si varsa apele spre mare. Cascada Dimossari din Nydri este cea mai faimoasa cascada de pe insula, aici vin turistii pentru a scapa de caldura inabusitoare, multi dintre ei inotand in apele cristaline ale lacurilor care se formeaza printre formatiunile stancoase. Biserica din Nydri se numeste "Templul sfant al Adormirii Maicii Domnului" si se afla in partea de nord a satului, langa drumul principal. Arheologul Wilhelm Dorpfeld a efectuat mai multe sapaturi arheologice in sat descoperind "Tumuli" sau Morminte Regale. Nidri este cel mai mare sat din est, cu zeci de restaurante, taverne, cafenele, magazine de suveniruri si supermarketuri. Celebra promenada din Nidri este o strada frumoasa, bine intretinuta, cu peisaje uimitoare, cu numerosi palmieri, flori, statui si monumente. Portul Nidri este al doilea port ca marime de pe insula, dupa portul din Lefkada. In portul Nidri, exista o statuie dedicata lui Aristotel Onassis, celebrul om de afaceri grec care este considerat a fi unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Statuia lui Onassis este orientata spre Skorpios, insula sa privata unde se afla de altfel si mormantul sau.

Satul Nikiana este situat pe coasta de est a insulei la 9 kilometri de capitala insulei si la 7 kilometri de Nidri. Satul are un mic port pitoresc in partea de nord a satului, unde sunt ancorate cateva iahturi, barci cu panze, barci de pescuit si barci destinate turistilor care pot fi inchiriate pentru a descoperi coasta de est a marii.

Perigiali este o mica asezare din Lefkada aflata la poalele muntelui Skaros, intr-un cadru natural de un pitoresc aparte. Satul se afla situat la doar un kilometru nord de Nidri si este construit pe malul marii, fiind strabatut de cateva strazi inguste. Accesul spre sat este usor, deoarece prin centrul ei trece strada ce face legatura cu estul insulei. In sat turistii gasesc cateva taverne, minimarketuri si un numar mic de locuri de cazare. In Perigiali se gaseste un mic port destinat barcilor de pescuit si iahturilor de mici dimensiuni. De pe coasta satului poate fi admirata mica insula Sparti cu tarmurile sale stancoase acoperite cu o vegetatie luxurianta.

Sivota este bine cunoscut ca fiind unul dintre cele mai frumoase sate din Lefkada, cu o multitudine de flori colorate, taverne pitoresti si un mic port, unde ancoreaza barci de pescuit, iahturi si barci cu panze. Satul Sivota se afla intre satele Nidri si Vasiliki, pe coasta de est a insulei intr-un golf natural, ferit de vanturi, inconjurat de dealuri si de o vegetatie luxurianta. Portul este situat in centrul satului, in fata tavernelor traditionale unde se servesc preparate din peste proaspete. In portul Sivota se pot inchiria barci pentru a explora golfurile minuscule ale coastei de est si plajele din apropiere.

Satul Tsoukalades este situat la doar 6 kilometri de orasul Lefkada, intre capitala si Agios Nikitas. Satul nu are iesire directa la mare, insa coasta de vest este la doar cativa kilometri si este usor accesibila. Satul este inconjurat de plantatii de maslini si paduri de pini, fiind un punct de plecare in drumetii.

Vasiliki este un sat de pescari aflat in partea de sud a insulei la 37 de kilometri de capitala Lefkada si la doar cativa kilometri de cei mai inalti munti ai insulei. Casele din Vasiliki sunt construite la umbra dealurilor din jur, care sunt acoperite de o vegetatie abundenta. Centrul satului este mic, cu alei inguste inconjurate de verdeata, flori si maslini, aici se gasesc cateva taverne traditionale, magazine de suveniruri si mici magazine alimentare. In micul port al satului pot fi admirate barcile de pescuit, iahturile sau barcile cu panze. Pe promenada din fata litoralului se gasesc majoritatea tavernelor si cafenelelor unde poposesc seara de seara atat localnicii cat si turistii pentru a lua masa sau pentru a se bucura de o bautura rece. Un reper important al satului Vasiliki este mica biserica cu clopotnita care a fost construita pe un mic deal deasupra satului. Denumirea bisericii este "Sfanta Biserica a Adormirii Maicii Domnului" si isi are hramul in data de 15 august.

Vlicho este un mic sat aflat pe versantii muntilor in vecinatatea satului Nidri. Casele sunt construite in fata peninsulei Geni, unde s-a format o laguna de mica adancime. Drumul principal care lega Lefkada de coasta de est, trece prin sat motiv pentru care accesul este facil. Datorita structurii geografice, satul Vlycho este lung si ingust, cu doar cateva strazi. Pe strada principala din sat se gasesc majoritatea tavernelor, un minimarket si o brutarie. In vecinatatea satului se gaseste un santier naval motiv pentru care aici nu exista plaje organizate, iar in golful din fata satului Vlicho nu poate fi practicat inotul deoarece marea este de obicei contaminata cu ulei sau cu alti lubrifianti.

Insula Lefkada este cunoscuta datorita peisajului uimitor, a plajelor cu pietricele albe amestecate cu nisip, a apelor cristaline si a bucatariei traditionale bazata pe peste. Coasta de vest a insulei este renumita datorita valurilor sale, perfecte pentru practicarea windsurfingului si altor sporturi acvatice. Agios Ioannis este cea mai apropiata plaja de orasul Lefkada, aflandu-se la doar de cativa kilometri. Plaja este lunga, acoperita cu nisip auriu si scaldata de ape verzui-albastre fiind incadrata intr-un peisaj exotic care atrage anual mii de vizitatori. Plaja este bine organizata, cu sezlonguri si umbrelute insa de obicei vantoasa, fiind perfecta pentru practicarea windsurfingului. Plaja Agios Ioannis gazduieste cateva mori de vant vechi care creeaza o atmosfera fermecatoare. Plaja Porto Katsiki este una dintre cele mai bune plaje din Grecia, aceasta este situata la 44 de kilometri sud-vest de capitala insulei si aproape de satul Athani. Plaja este renumita datorita stancilor albe abrupte care inconjoara plaja si care se afla in contrast cu apele albastre ale marii. Plaja este amenajata avand numeroase sezlonguri si umbrelute care acopera plaja de nisip, insa exista si portiuni mai retrase in care stancile umbresc plaja oferind intimitate si o plaja relaxanta. Plaja Egremni situata la 38 kilometri sud-vest de orasul Lefkada este accesibila doar cu barca, sau pe scari. Egremni este o plaja potrivita pentru familiile cu copii, deoarece are o plaja mare cu nisip, insa datorita numeroaselor trepte unele familii cu copii mici sunt descurajate. Aceasta plaja lunga este inconjurata de un peisaj stancos lipsit de vegetatie care creeaza un fundal magnific. Nisipul alb, pietricelele stralucitoare si apele cristaline creeaza un cadru exotic care atrage anual mii de turisti. Mylos este o plaja situata la aproximativ 14,5 kilometri sud-vest de orasul Lefkada, intre Agios Nikitas si Kathisma. Plaja se caracterizeaza printr-un cadru natural de o salbaticie rara, fiind inconjurata de stanci inverzite care creeaza un fundal impunator. Aceasta plaja este iubita de turisti datorita dimensiunii ei, a nisipului moale, a apei cristaline si a faptului ca este mai retrasa, fiind astfel ideala pentru cei care doresc sa petreaca momente de relaxare si liniste totala. Plaja Mylos nu dispune de facilitati turistice. Plaja Kathisma este, fara indoiala, una dintre cele mai frumoase plaje din Lefkada, aceasta este situata la 17 kilometri sud-est de capitala insulei, in vecinatatea satului Agios Nikitas. Kathisma este una dintre cele mai lungi plaje din Lefkada, cu nisip fin, alb si ape stralucitoare de un albastru azuriu. Turistii se pot bucura de o baie racoritoare si de o plaja relaxanta, fiind totodata si o destinatie ideala pentru practicarea unor sporturi acvatice. Plaja Vassiliki apartine pitorescului sat de pescari si este situata la 38 de kilometri sud-vest de orasul Lefkada. Plaja se intinde de-a lungul golfului, este o plaja lunga acoperita cu pietris, renumita pentru conditiile perfecte de practicare a windsurfingului. Plaja este dotata cu facilitati moderne, fiind disponibile diverse facilitati de practicare a sporturilor nautice si a windsurfingului. Kalamitsi este o frumoasa plaja aflata la 29 de kilometri sud-vest de capitala Lefkada. Plaja Kalamitsi este scaldata de ape cristaline stralucitoare si acoperita cu nisip alb, fiind perfecta pentru inot si plaja. Aproape de malul marii se afla mai multe formatiuni stancoase care dau un aspect salbatic plajei. Gialos este una dintre cele mai lungi plaje din Lefkada, aceasta este situata la 37 kilometri sud-vest de capitala. O parte din plaja este partial organizata cu sezlonguri si umbrelute, insa exista si parti ale plajei care ofera intimitate totala. Accesul spre plaja se face printr-un drum ingust ce pleaca din satul Athani. Plaja Agiofili este situata la aproape 41 de kilometri sud de orasul Lefkada si aproape de satul Vassiliki, aceasta este una dintre cele mai linistite plaje din Lefkada, cu ape cristaline, nisip alb moale si stanci albe in vecinatate. Accesul se face pe o poteca frumoasa ce pleaca din dreptul satului Vassiliki. Plaja din Poros Mikros Gialos se afla in vecinatatea satului Porosla la aproape 30 de kilometri sud de capitala. Aceasta este una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei Lefkada cu ape cristaline, acoperita cu pietris, sezlonguri, umbrelute, taverne si baruri. Megali Petra este situata la 24,3 kilometri vest de orasul Lefkada si aproape de Kalamitsi. Denumirea plajei provine de la stancile uriase aflate pe mal. Plaja este mai retrasa, nerecomandata inotului deoarece apele sunt adanci si uneori s-ar putea sa bata vantul. Plaja este partial organizata cu sezlonguri si umbrelute imprastiate printre stanci. Kaminia este o plaja aflata la 9 kilometri departare de orasul Lefkada, aceasta este o plaja mica de pe partea de vest a insulei. Plaja este destul de ingusta, fara facilitati, insa scaldata de ape limpezi si curate si umbrita de pini sau de numaroase formatiuni stancoase. Plaja Lagouna este o alta plaja frumoasa ce se afla aproape de Kalamitsi la de 24 kilometri vest de orasul Lefkada. Plaja este lunga, cu ape cristaline, nisip alb si un minim de facilitati. Nidri este o populara plaja din Lefkada situata la 17 kilometri sud de orasul Lefkada si la doar cativa pasi de asezarea cu acelasi nume. Plaja Nidri este renumita datorita nisipului alb, a apelor curate si a palmierilor care acopera plaja creand o atmosfera fermecatoare. Plaja beneficiaza de dotari minime, in vecinatatea sa gasindu-se cafenele, baruri si o multime de restaurante. Plaja Agios Nikitas se afla la 13 kilometri sud-vest de orasul Lefkada si foarte aproape de plaja Kathisma, aceasta este o plaja pitoreasca, acoperita cu nisip si scaldata de ape cristaline stralucitoare. Turistii se pot bucura de o baie racoritoare cat si de o masa delicioasa intr-una dintre cele mai bune taverne de peste din apropiere. Plaja Agios Nikitas este populara in randul turistilor datorita facilitatilor excelente si a atmosferei relaxante. Skala Gialou este o plaja magnifica situata la 9 kilometri vest de capitala si se distinge prin apele turcoaz, nisipul alb si atmosfera exotica. Plaja este inconjurata de stanci abrupte acoperite cu vegetatie joasa si de cativa copaci. Apa marii creste brusc nefiind recomandata inotului si familiilor cu copii mici. Plaja este partial organizata cu sezlonguri, umbrelute si taverne. Plaja Tsoukalades este o plaja mica situata la 10 kilometri sud-vest de orasul Lefkada, aceasta este mai putin aglomerata decat celelalte plaje de pe coasta de vest datorita unor stancilor mari aflate in unele zone ale plajei. Plaja Pefkoulia este o plaja mare acoperita cu nisip situata la 10 kilometri sud-vest de orasul Lefkada si aproape de satul Agios Nikitas. Plaja este considerata a fi una dintre cele mai bune plaje ale insulei, aceasta este scaldata de ape turcoaz si acoperita cu nisip fin, alb. Pe plaja se gasesc sezlonguri si umbrelute, alaturi de cateva taverne care atrag multi vizitatori. Nikiana este o plaja situata la 10 kilometri nord de orasul Lefkada. Aceasta este o plaja mica acoperita cu nisip si pietricele, cu ape cristaline si un peisaj incantator care atrage numerosi vizitatori. Facilitatile turistice sunt inexistente insa natura ofera cateva portiuni umbrite.

Insula Ithaca este cunoscuta ca find Insula lui Ulise, eroul mitologic si regele insulei pe care Homer l-a descris in capodopera sa literara. Ithaca face parte din grupul insulelor Ionice si este situata la vest de Grecia continentala, aceasta este a doua cea mai mica insula locuita a grupului. Ithaca se intinde pe o suprafata de aproximativ 95 km², are o lungime maxima de aproximativ 25 de kilometri, o latime de aproximativ 6 kilometri si o linie de coasta de aproape 100 de kilometri. Insula este lunga si ingusta, fiind impartita in doua de golful Molos, cele doua peninsule formate sunt aproape egale, acestea fiind unite de Istmul Aetos, care are o latime de 620 de metri. Ithaca se afla la aproape 4 kilometri vest de insula Kefalonia, fiind separata de aceasta prin Stramtoarea Ithaca, aceasta are o lungime de 26 de kilometri si o latime cuprinsa intre 5,5 kilometri si 2,7 kilometri. Coasta de est a insulei Ithaca este salbatica si abrupta, fiind in contrast total cu coasta de vest care este mai inverzita si cu un relief ce coboara spre Marea Ionica. Interiorul insulei este preponderent muntos, acoperit cu paduri de pini, chiparosi, maslini si cu plantatii de vita-de-vie. Muntele Neritos aflat in partea de nord a insulei inregistreaza cea mai inalta altitudine de 806 metri, urmat de Muntele Merovigli din sud ce masoara 669 de metri.

Vathy este capitala insulei inca de pe vremea ocupatiei venetiene din secolul al XVI-lea. Orasul Vathy este situat in partea de sud-est a insulei, intr-un minunat golf natural. Asezarea a fost construita in anul 1500 sub forma unui amfiteatru in jurul unui golf adanc, adapostit. Arhitectura este una venetiana cu case frumoase acoperite cu tigla, conace impunatoare si alei pitoresti pavate cu piatra. In Vathy se afla principalul port al Itacai care a fost identificat ca fiind portul homeric din Phorcys. Legenda spune ca aici isi avea templul zeul marii Forcys si tot aici feacii l-au lasat pe Ulise adormit.

Cutremurele din anul 1953 au provocat daune serioase orasului ramanand doar cateva cladiri in picioare, insa majoritatea cladirilor ruinate au fost reconstruite de locuitori pastrand arhitectura initiala. Vathy este asezare traditionala conservabila si orice constructie ce nu este similara cu stilul si culoarea arhitecturala traditionala este interzisa printr-o lege votata in 1978.

In piata centrala din Vathy se afla statuia lui Ulise realizata de artistul local Korina Kassianos, care il infatiseaza pe Ulise in doua ipostaze, in prima eroul priveste visator spre mare, iar in cea de-a doua este prezentat Ulise cel smerit, este asezat cu fata spre insula, obosit cu o vasla in maini.

Muzeul de Arheologie din Ithaca este situat in Vathi, in spatele plajei, fiind unul dintre cele doua muzee arheologice ale insulei. Muzeul din Ithaca gazduieste obiecte descoperite in sapaturile arheologice din sudul insulei, in timp ce descoperirile din nordul insulei sunt expuse in Colectia Arheologica din satul Stavros. In muzeul din Vathi se gasesc exponate din perioada geometrica pana spre sfarsitul epocii romane. Colectiile muzeului detin obiecte din cupru, fildes, chihlimbar si pietre pretioase, peste 1000 de obiecte din ceramica intacte, mici obiecte religioase descoperite in templului lui Apollo din Piso Aetos, un mic bust din bronz al lui Ulise si numeroase jertfe votive din aur. De o importanta deosebita se bucura vaza in forma de inel cu pereti inclinati, o inscriptie din perioada arhaica tarziu in care sunt mentionate zeitele Atena si Hera descoperita in Pestera Nimfelor.

Muzeul de folclor maritim din Ithaca functioneaza in fosta centrala electrica a orasului, construita in noiembrie 1923. Colectiile muzeului ilustreaza viata locuitorilor din Ithaca in perioada coloniala. Muzeul adaposteste peste 1.500 de exponate, cum ar fi: fotografii vechi, picturi ale navelor detinute de armatorii locali instrumente si uniforme nautice si documente si carti ale Scolii de comert maritim Stathatos, care a fost infiintata pe insula la inceputul secolului al XX-lea si a fost faimos in toata Grecia. Colectia dedicata folclorului local este expusa la etajul al doilea si este formata din unelte vechi, ustensile de uz casnic, bijuterii, costume traditionale, piese de mobilier, obiecte religioase, instrumente muzicale, colectii de timbre si un razboi de tesut cu fus si ite.

Pestera Nimfelor este situata la sud de Vathy si se poate ajunge la ea urmand drumul ce duce spre Piso Aetos. Pestera se intinde pe o suprafata de 2,5 kilometri si este situata la o altitudine de 180 de metri. Pe langa interesul geologic pestera are si o importanta mitologica deoarece se spune ca aici a ascuns Ulise cadourile care i-au fost oferite de catre Feakes. Pestera are doua intrari, una pentru muritori si una pentru zei, insa cea aflata langa mare nu mai este accesibila deoarece a fost distrusa de alunecarile de teren. In zilele noastre accesul se face printr-o poteca ingusta care patrunde intr-o sala mare cu stalactite si stalagmite.

Satul Anogi denumit si Tara de Sus este unul dintre cele mai vechi sate din Ithaca, acesta se gaseste la 16 kilometri nord-vest de capitala, la o altitudine de 500 de metri. Anogi a fost in trecut unul dintre principalele sate din Ithaca si a doua asezare medievala ca importanta de pe insula, insa astazi este destul de izolat si aminteste de un sat fantoma. Satul a fost ridicat in Evul Mediu, insa dupa secolul al XVI-lea, o mare parte a populatiei s-a mutat pe litoral, in satele Stavros si Kioni. In sat mai traiesc mai putin de o suta de locuitori, care si-au pastrat propriile obiceiuri si un dialect unic, puternic influentat de venetieni. In Anogi se gaseste o frumoasa biserica bizantina recent restaurata, dedicata Adormirii Maicii Domnului. O inscriptie din biserica spune ca icoanele au fost daruite bisericii de pictorul Antonios in anul 1680, insa biserica, trebuie sa fi fost construita cu multi ani inainte. O alta atractie a satului sunt monumentele megalitice preistorice, cunoscute sub numele de Menir, adevarati monoliti uriasi imprastiati in jurul satului. Dintre aceste stanci impresionante Arakli este cea mai cunoscuta, aceasta are o inaltime de 8 metri si se afla la est de Anogi. Forma sa ciudata si cutele simetrice de pe suprafata sa dau impresia ca este o opera de arta a unui sculptor renumit.

Exogi este unul dintre cele mai vechi sate de pe insula, acesta se afla la 22 kilometri nord de Vathy, pe versantii Muntelui Homeric Neion, la o altitudine de 340 de metri. Satul este inconjurat de o vegetatie abundenta si este construit sub forma unui amfiteatru cu vedere spre golf si spre insulele invecinate. Exogi a fost unul dintre principalele sate ale insulei in Evul Mediu si inceputul perioadei venetiane, datorita pozitiei sale strategice care protejea satul de atacurile piratilor.

Frikes este o frumoasa asezare construita pe coasta de est a insulei Ithaca, deasupra unui golf lung si ingust, la 19 kilometri departare de Vathy. Satul a fost construit incepnd cu sfarsitul secolulului XVI de locuitorii satelor Exogi si Stavros, insa astazi populatia permanenta a satului find de doar o suta de locuitori. Satul Frikes are un frumos port natural ce ofera adapost si protectie barcilor de pescuit ale localnicilor. Casele albe construite in mica vale sunt orientate spre portul satului, de unde pe perioada verii exista o linie de feribot ce face legatura cu insulele vecine Kefalonia si Lefkada. Turisti veniti in Frikes pot lua masa la tavernele si restaurantele locale de pe malul marii sau se pot delecta la clubul de noapte in aer liber deschis pe perioada verii. Printre cele mai populare atractii ale satului Frikes se afla morile de vant traditionale aflate deasupra satului.

Satul Kioni se afla in sud-estul insulei la 24 de kilometri de Vathy, intr-un cadru natural unic, inconjurat de multa verdeata. Satul este construit sub forma unui amfiteatru pe versantii muntelui, cu case mici, acoperite cu tigla si orientate spre pitorescul port unde acosteaza miile barci pescaresti. Satul a fost construit la sfarsitul secolului al XVI-lea de louitorii satului montan Anogi. In urma cutremurului din anul 1953 numeroase case au fost distruse insa cele care au ramas poarta amprenta arhitecturii renascentiste. La intrarea in micul port se gasesc trei mori traditionale afectate de trecerea timpului. In zilele noastre micul paradis s-a transformat intr-o frumoasa statiune turistica mereu aglomerata, cu multe cafenele si taverne care marginesc minunatul port.

Paleochora sau satul vechi, a fost capitala insulei incepand cu Evul Mediu pana la inceputul perioadei venetiane. Satul este situat in partea de sud a insulei vizavi de satul Perachori, la 3 kilometri de Vathy. Satul a ramas parasit incepand cu secolul al XVI-lea pana in zilele noastre, acum aici au mai ramas doar cateva ruine stravechi a unor case si bisericile bizantine care permit vizitatorului sa-si imagineze Palaiochora asa cum a fost candva in gloria ei. Casele din Paleochora erau construite din lemn si piatra cu ferestre mici, inguste si fara balcoane, ca niste mici fortarete, pentru a fi usor aparare impotriva piratilor. Locatia satului a fost aleasa cu mare grija, deoarece de aici se deschide o vedere clara asupra Marii Ionice, astfel incat orice nava inamica care intra in port ar fi fost observata imediat. Cele trei biserici Adormirea Fecioarei Maria sau Palea Panagia, capela Fecioarei Maria sau Maroulatiki si biserica Agios Ioannis sunt adevarate monumente de arta bizantina si au fost declarate monumente istorice. Capela Fecioarei Maria a fost restaurata in anul 1970, moment din care aici se oficiaza anual o slujba pe data de 21 noiembrie, ulterior au fost restaurate si bisericile Palea Panagia si Agios Ioannis.

Satul Perachori este situat pe versantii Muntelui Petaleiko, la o altitudine de 240 de metri deasupra nivelului marii si la doar 3 kilometri departare de capitala insulei. Perachori este cel mai populat sat din Ithaca, avand peste 360 de locuitori care se ocupa in principal cu agricultura. Satul se afla intr-una dintre cele mai fertile zone ale insulei, cu izvoare bogate si multa verdeata. Satul este construit ca un amfiteatru deasupra marii cu privire spre Vathy, spre mare, si spre insulele din nord. Un drum intortocheat aduce vizitatorii de la Vathy spre asezarea Perachori ce are case frumoase, ingrijite, curti varuite in alb si gradini pline cu flori colorate. In sat se gasesc o multime de cafenele si taverne ce-si asteapta vizitatorii cu preparate traditionale proaspete. Unele dintre cele mai vizitate obiective turistice ale satului sunt Manastirea Taxiarchon si Biserica Sfantul Rafael. Pe o poteca ce pleaca de la manastire se poate ajunge la o vasta zona viticola, Perachori fiind recunoscut pentru productia de vin. Festivalul vinului are loc anual in luna august.

Satul Platrithias se afla la o altitudine de 100 de metri deasupra nivelului marii, la aproximativ 20 de kilometri nord de Vathy si la 3 kilometri de satul Stavros. Asezarea este locuita inca din epoca de piatra si se afla in cea mai fertila zona a insulei, motiv pentru care marea parte a populatiei lucreaza in agricultura. Satul are o arhitectura venetiana cu case albe acoperite cu tigla. Dupa cutremurul din anul 1953 care a afectat grav insula au mai supravietuit un numar mic de cladiri venetiene si cateva cladiri neoclasice elegante. In partea de est a satului, chiar pe varful dealului se afla Biserica Taxiarchon construita in secolul al XIX-lea. In partea de vest a satului se gasesc izvoarele Melanidros, renumite pentru proprietatile sale terapeutice.

Satul Stavros este situat la 16 kilometri de Vathy, la poalele muntelui Neritos, la o altitudine de 110 metri, cu vedere spre Golful Polis si spre insula Kefalonia. Stavros a fost ridicat in secolul al XVI-lea de locuitorii satelor de munte Anogi si Stavros, datorita faptului ca atacurile piratilor incepusera sa scada. Atractiile principale ale satului sunt Biserica Sotiris sau a Mantuitorului care se afla in piata centrala, bisericile Agia Varvara si Zoodochos Pigi, bustul sculptat al lui Ulise si cateva case traditionale care au supravietuit cutremurelor din anii 1953. Colectia Arheologica gazduieste artefacte descoperite in sapaturile efectuate in Pestera Loizos, pe dealul Pilikata, in satul Stavros si la Tris Lagkades. Cladirea, ce gazduieste colectia a fost construita in anul 1930 si renovata in anul 1998, aceasta fiind de mici dimensiuni cu o singura sala de expozitii. Exponatele dateaza din timpurile preistorice din jurul mileniului mileniul III i.e.n. pana in perioada romana. Colectia este formata din bucati de ceramica, vaze din ceramica, ofrande provenite de la mormintele clasice si elenistice, unelte de piatra si o masca elenistica din secolul al II-lea i.e.n. pe care scrie Rugati-va lui Ulise. Inscriptia pe masca indica faptul ca Ulise a fost adorat ca un erou sau ca o zeitate pe insula. Colectia Arheologica din Stavros se gaseste intr-o cladire aflata pe dealul Pilikata, pe drumul ce merge spre satul Platrithias.

Plajele insulei Ithaca sunt uimitoare, amplasate intr-un cadrul natural de poveste, chiar daca cele mai multe dintre ele sunt izolate si neorganizate. Pe insula se gasesc golfuri izolate si mai multe plaje perfecte pentru o vacanta reusita si relaxanta. Plaja Filiatro este cea mai apropiata plaja de capitala Vathy, aceasta are ape cristaline, calde si putin adanci, ideale pentru familiile cu copii. Plaja este formata dintr-un strat de pietricele albe stralucitoare si umbrita de copacii care coboara pana pe malul marii asigurand turistilor umbra naturala si o atmosfera primitoare. Plaja este partial organizata, insa perfecta pentru o plaja relaxanta si o baie racoritoare. Langa plaja Filiatro, se gaseste un golf unde turistii isi monteaza ocazional corturile. Skinos este o plaja lunga, ingusta si extrem de calma, aflata la 2 kilometri de Vathy. Plaja este acoperita cu pietricele ce stralucesc in apele cristaline, fiind indragita de familile cu copii. Apa si tarmul stancos din jurul tarmului sunt perfecte pentru practicarea snorkelingului. Plaja nu beneficiaza de facilitati turistice insa peeisajul este spectaculos, cu chiparosi care marginesc plaja si ofera o oaza de relaxare. Lipsa facilitatilor pastreaza frumusetea naturala si farmecul pitoresc al plajei. Plaja Gidaki este o plaja atractiva si izolata la care se ajunge mai usor cu barca din portul Vathy, exista si un traseu mai aventuros pe o poteca salbatica folosita de localnicii. Plaja Gidaki este acoperita cu pietricele albe si scaldata de apele calme ale Marii Ionice care racoresc plaja incinsa in zilele toride de vara. Pe plaja nu exista facilitati turistice motiv pentru care mediul inconjurator este pastrat nealterat, oferind turistilor o experienta unica. Plaja Marmaka se afla in partea de nord a insulei, este acoperita cu pietricele albe printre care si mici bucati de marmura fina ce straluceste in soare. Aceasta plaja este idilica fiind cunoscuta pentru apele sale de smarald cat si pentru imprejurimile cu vegetatie luxurianta. In apropiere de aceasta plaja fermecatoare se afla insula pitoreasca Agios Nikolaos, chiar in centrul golfului. Plaja Agios Ioannis este situata pe una dintre cele mai frumoase coaste ale insulei, la 9 kilometri vest de Vathy. Plaja este formata dintr-o fasie ingusta de pietricele albe amestecate cu nisip si scaldata de ape verzui, fara a exista insa nicio facilitate turistica. Plaja Polis se afla in apropierea satului Stavros si la 18 kilometri nord de Vathy. Polis este o plaja frumoasa acoperita cu pietris si cu ape limpezi turcoaz care straluceste sub soarele fierbinte. Lipsa facilitatilor turistice, poate trece neobservata datorita cadrului natural de o salbaticie aparte. Plaja Dexa este situata la 2 kilometri de de Vathy, pe partea dreapta a portului, la nord de insula. Plaja ofera numeroase zone naturale umbrite, fiind o plaja unica datorita apelor sale albastre si transparente, perfecte atat pentru inot cat si pentru scufundari. Plaja Dexa este partial amenajata si este umbrita de copacii care o feresc de soarele torid din zilele de vara. Frikes este o plaja indragita de turisti, aflata in fata asezarii pitoresti Frikes si la 18 kilometri nord de Vathy. Plaja Frikes este foarte aglomerata pe perioada verii datorita apelor cristaline, al peisajului superb dat de muntii luxurianti si nu in ultimul rand de tarmul salbatic care este o incantare. Plaja nu detine facilitati turistice, insa este umbrita de copacii ce se intind pana in mare. In satul Frikes din vecinatate se gasesc numeroase taverne si baruri ce functioneaza pe durata sezonului de vara. Plaja Aetos este adapostita de un golf mare, si este situata la doar 3 kilometri vest de capitala insulei. Aetos este una dintre cele mai frumoase plaje din Ithaca cu caracteristici nealterate. In jurul plajei se gaseste o padure de pini si vegetatie luxurianta fiind un loc ideal pentru o vacanta de vis. Plaja este acoperita cu pietricele albe stralucitoare, scaldata de ape cristaline si fara facilitati turistice, fiind de obicei linistita. Pisaetos este o mica plaja retrasa aflata la 7 kilometri sud-vest de Vathy, aceasta este inconjurata de o zona verde luxurianta si scaldata de ape cristaline. Plaja este o destinatie ideala pentru o zi placuta si o baie racoritoare, chiar si in lipsa facilitatilor turistice. Rachi este o plaja mica, curata si destul de retrasa, aceasta aflandu-se la 18 kilometri de Vathy. Plaja este una salbatica fara dotari moderne cu un peisaj salbatic plin de copaci si vegetatie luxurianta. Apele cristaline ale marii ofera o baie racoritoare si momente relaxante deeparte de agitatia de zi cu zi. Plaja Sarakiniko se aflala aproximativ 3 kilometri de Vathy si se mandreste cu unul dintre cele mai impozante decoruri naturale. Plaja este inconjurata de o vegetatie luxurianta, este acoperita cu pietris si scaldata de linistite. Pe plaja se gasesc numeroase zone umbrite de chiparosi si maslinilor care dau o nota aparte peisajului. Pe plaja nu se gasesc facilitati turistice, insa turistii se pot bucura de frumusetea naturala a acesteia. Plaja Sarakiniko este perfecta pentru practicarea snorkelingului datorita apei limpezi si transparente. Plaja Minimata este situata la doar 2 kilometri de Vathy, este usor accesibila din port printr-un drum aflat pe partea stanga a drumului de coasta. Plaja este cunoscuta datorita apelor sale cristaline, a tarmului acoperit cu nisip si a faptului ca se afla in apropierea de golful Skinos oferind o priveliste uimitoare asupra insulei, marii si a golfului cristalin. Plaja Loutsa se afla in vecinatatea capitalei Vathy, este usor accesibila de pe drumul principal de coasta care trece pe langa port. Loutsa este adapostita intr-un mic golf, este acoperita cu nisip fin si scaldata de ape stralucitoare de nuanta albastruie. Pe plaja se gasesc numeroase umbrelute, sezlonguri si un mic bar.

Kefalonia situata in vestul Greciei continentale in vecinatatea insulei Ithaca este cea mai mare insula din grupul insulelor Ionice. Aceasta are o suprafata de aproximativ 786 km², o lungime maxima de 53 de kilometri, o latime maxima de 38 de kilometri si o linie de coasta ce masoara 254 de kilometri. Linia de coasta a Kefaloniei este plina de contraste, cu golfuri adanci, plaje lungi acoperite cu nisip, stanci abrupte si pesteri adanci. Kefalonia este cea mai muntoasa insula a arhipelagului Ionic, aceasta fiind dominata de lantul muntos Aenos, ce atinge o altitudine in maxima varful Megalos Soros de 1.628 de metri. Muntele Aenos este declarat parc national cu flora si fauna unice, ceea ce il transforma intr-un loc perfect pentru practicarea drumetiilor. Restul insulei este acoperita cu munti de pana la 1.100 de metri, cu dealuri si cu un numar redus de campii si vai amplasate in principal de-a lungul coastei de est si de vest a insulei. Kefalonia este o insula caracterizata printr-o flora si fauna impresionanta, fiind considerata un adevarat paradis de iubitorii naturii, aceasta este mereu inverzita si inconjurata de parfumul ierburilor mediteraneene. De-a lungul coastei se gasesc numeroase golfuri inconjurate de plaje nesfarsite acoperite cu pietris si nisip. Apa mariii ce scalda plajele este una dintre cele mai limpezi ape din lume, adeseori putand fi vazuti delfini, broaste testoase de mare sau foci-calugar.

Argostoli este capitala insulei incepand cu anul 1757, cand a luat fiinta datorita stramutarii populatiei din vechea capitala aflata in Cetatea Sfantului Gheorghe, de pe un deal din Peratata. Populatia a parasit vechea capitala pentru a profita de oportunitatile comerciale oferite portul aflat in golful adapostit. Orasul Argostoli a fost distrus aproape in totalitate de cutremurul din anul 1953, insa la reconstructie s-a pastrat arhitectura veche cu casele si conacele tipic venetiene, cu strazi frumos amenajate, cu piete spatioase inconjurate de copaci si cu alei pietruite. In zilele noastre portul din Argostoli a devenit unul dintre cele mai aglomerate porturi ale Greciei, ceea ce a condus la prosperitate si dezvoltare economica, astfel viata din capitala este impartita intre zona portuara bine organizata si zona centrala cu magazinele sale traditionale, cafenelele locale si restaurantele cu specific pescaresc. In port, se gaseste bustul lui Nikos Kavadias ce priveste spre marea nesfarsita. Kavadias a fost un poet, scriitor si marinar care a iubit marea si a scris despre ea in intreaga sa opera, poeziile sale fiind considerate ca apartinand simbolismului, fiind considerat de unii critici poet maudit.

Lithostroto sau Cobble este cea mai comerciala si seculara strada a orasului, aceasta este pietonala, pavata cu piatra si adeseori foarte aglomerata mai ales in lunile de vara. Lithostroto a fost una dintre primele strazi pietruite ale insulei, devenind astfel centrul comercial al orasului si un loc grozav pentru o plimbare. Strada are o lungime de 800 de metri, porneste din Piata Kabana si se intinde pana aproape de Piata centrala din Argostoli, Piata Vallianos. In trecut, pe aceasta strada se gaseau magazine cu bijuterii, parfumerii, produse de lux si patiserii, in zilele noastre se gasesc numeroase cafenele, restaurante, magazine cu suveniruri, magazine cu produse traditionale locale, imbracaminte si bijuterii fine.

La capatul strazii Lithostroto, se afla celebra Piata Kampana, de o importanta deosebita in randul localnicilor deoarece este un simbol al rezistentei la oprimare si al libertatii, aici a fost arsa Libro d'Oro sau Cartea de aur a nobilimii italiene din Kefalonia in anul 1797, an ce a marcat un nou inceput pentru comunitatea locala fara nobilime si separari. Piata Kampana a fost loc de tortura si martiriu al rebelilor insulei care erau adesea biciuici in public. Catalogul Libro d'Oro a fost ars in piata in anul 1797, in timp ce multimea canta "La Marseillaise", imnul national al Frantei. Dupa Revolutia Franceza, Napoleon Bonaparte a declarat razboi venetienilor, pe care l-a castigat, punand stapanire pe Insulele Ionice. Localnicii au salutat schimbarea, cu speranta unei noi vieti, fara discriminari si privilegii aristocratice. Aceasta schimbare dureaza pana in anul 1815 cand britanicii au iesit ca invingatori din razboiul cu Franta si au pus stapanire pe Kefalonia. In perioada ocupatiei britanice, piata devine loc de tortura, biciuire si inchisoare pentru insularii rebeli, urmand ca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, sa devina un centru emblematic pentru rezistenta nationala fata de Puterile Axei. In jurul anului 1790 a fost construit Turnul cu Ceas, cea mai inalta cladire din oras care avea trei etaje si un clopot in varful turnului, clopot ce batea la fiecare jumatate de ora. Datorita cutremurului din anul 1953 turnul s-a prabusit insa clopotul a fost salvat, urmand ca apoi in anul 1977 turnul sa fie refacut si clopotul sa fie asezat la locul sau initial. In anul 1985, turnul a fost restaurat redobandind stralucirea de odinioara, ba chiar mai mult acum i sa adaugat si un ceas nou.

Biblioteca Korgialeneios este a treia cea mai mare biblioteca din Grecia si a fost fondata in anul 1924, cu fonduri provenite din mostenirea lui Marinos Korgialeneios, un om bogat din Kefalonia. Cutremurul din anul 1953 a distrus cladirea initiala, insa mare parte din carti si manuscrise au fost salvate. In prezent, biblioteca contine peste 62.000 de volume, printre care mai multe colectii de carti rare, manuscrise si reviste valoroase, cat si si o colectie audiovizuala cu discuri din vinil si CD-uri. Biblioteca mai gazduieste, doua sali de evenimente si o sala de concerte, unde studentii care studiaza muzica pot exersa pianul. La parterul bibliotecii functioneaza Muzeul de Istorie si si arta populara din Kefalonia, care a fost fondat in anul 1962. In muzeu sunt expuse obiecte de zi cu zi, haine, manuscrise, unelte, ustensile, obiecte ecleziastice, icoane si alte obiecte ce dateaza din secolul al XV-lea pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pe langa acestea vizitatorii pot admira o colectie de fotografii care infatiseaza evolutia Kefaloniei inainte si dupa cutremurele din secolul al XX-lea, cat si reconstructia diferitelor cladiri.

Muzeul de arheologie din Argostoli situat in orasul Argostoli, gazduieste numeroase colectii de antichitati descoperite in mai multe situri de pe insula. Exponatele dateaza din perioada preistorica pana la cea romana. Unele dintre cele mai importante exponate de aici sunt kylix-ul micenian din secolul al XII-lea i.e.n., care este o cupa cu picior conic, descoperita in cimitirul micenian din Lakkithra, precum si o fibula din bronz din secolul al XII-lea si un colier din aur cu spirale rasucite ce provine din secolul al XII-lea.

Teatrul Municipal Kefalos din Argostoli, este situat pe strada Georgiou Vergoti, chiar vizavi de Muzeul de Arheologie. Acest teatru este unul dintre cele mai mari si mai vechi teatre din Grecia, cu o arhitectura neoclasica impresionanta si o curtea superba aflata in fata sa. Teatrul a fost inaugurat in anul 1858 cand insula se afla sub stapanire britanica, iar primul spectacol a fost celebra opera La Traviata de Giuseppe Verdi. Odata cu trecerea vremii Teatrul Kefalos a devenit un important centru cultural unde au fost puse in scena numeroase spectacole de opera si opereta, pana ce a fost bombardata in anul 1943 de germani, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Teatrul a fost grav avariat la acea vreme, fiind restaurat abia recent. In zilele noastre pe scena teatrului se organizeaza multe spectacole de teatru, spectacole de dans, conferinte stiintifice si expozitii artistice. Teatrul Municipal Kefalos are un imens amfiteatru cu 450 de locuri si numeroase incaperi mai mici unde au loc vernisaje si expozitii.

La intrarea in Argostoli se gaseste un pod din piatra, lung de 689,9 metri, care este una din putinele constructii ce au supravietuit din perioada britanica a insulei. Podul Koutavos sau podul De Bosset a fost construit in anul 1813 de mecanicul elvetian Carlos-Phillip De Bosset, ofiter al armatei engleze si comandant al Cefaloniei. Cutremurul din februarie 1867 a provocat pagube podului si obeliscului, urmand sa fie afectat si de cutremurul din 1953. Podul De Bosset a fost declarat monument istoric in martie 1970 datorita arhitecturii sale care este o lucrare istorica de o frumusete rara. La est de Argostoli se afla laguna Koutavos care are o forma ovala, lunga de 6,5 kilometri si o suprafata de 5 km². Laguna Koutavos este marginita de Podul De Bosset aceasta fiind candva o mlastina impracticabila, acum este o rezervatie naturala. Laguna este o zona umeda cu o mare varietate a florei si faunei renumita datorita numarului mare de pasari. Laguna este marginita de copaci, are o vegetatie luxurianta si este ideala pentru plimbari linistite in natura.

Farul Sfantului Teodoroi se afla pe o peninsula artificiala aflata la 3 kilometri de Argostoli, capitala insulei. Farul are o structura circulara cu 20 de coloane si un turn central ce masoara 8 metri inaltime. Cladirea are un stil arhitectural doric si a fost construita in anul 1828 de administratorul britanic Charles Napier, care a guvernat insula la acea vreme. Dupa unirea insulei cu Grecia din anul 1863, farul a fost inclus in reteaua de faruri a Greciei. Cutremurul din 1953 a distrus farul, insa a fost reconstruit in anul 1960 de arhitectul local Takis Pavlatos, conform planului original. Farul Sfantului Teodoroi se afla in uz si in zilele noastre oferind o priveliste romantica pe timpul noptii.

Satul Fiskardo aflat la 49,5 kilometri nord de Argostoli, este un sat pitoresc de pescari, inconjurat de dealuri verzi acoperite cu chiparosi si maslini. Fiskardo are un mic port care este considerat un adevarat paradis al navigatorilor si care vara devine neincapator. In port se gasesc numeroase magazine, baruri si taverne ce servesc preparate locale pe baza de peste. Chiar daca este o destinatie relativ cosmopolita, satul este vizitat si de pasionatii de istorie datorita farului venetian, a cimitirului roman si a mormintelor preistorice ce indica faptul ca satul a fost locuit de mai bine de 40.000 de ani.

Assos este un mic sat aflat la aproximativ 36 kilometri nord de Argostoli pe dealul din mica peninsula Erissos. Satul este construit deasupra unui istm ingust de 50 de metri latime, iar golful aflat in nordul istmului gazduieste portul satului. Satul are o arhitectura unica cu case traditionale vopsite in culori pastelate, ce se oglindesc in marea turcoaz. Principala atractie a satului este Castelul Assos, construit de venetieni in secolul al XVI-lea pentru a proteja satul de atacurile piratilor. In zilele noastre au mai ramas doar mici parti din zidurile de aparare si o poarta de intrare arcuita cu leul venetian al Sfantului Marcu deasupra. Printre ruinele castelului mai pot fi identificate cateva structuri interesante, cum ar fi mica biserica Agios Markos si casa Inaltului Comisar venetian. Locatia strategica a castelului a permis supravegherea marii si a golfului.

Agia Efimia este un sat pitoresc de coasta aflat la 31,5 kilometri nord-est de Argostoli, intinzandu-se de-a lungul unui golf natural care gazduieste si un mic port pescaresc. In sat traiesc permanent aproximativ 450 de locuitori, dintre care majoritatea sunt angajati in agricultura si pescuit. Satul atrage anual numerosi turisti devenind una dintre atractiile majore ale insulei. Pe tarmul marii se gasesc numeroase restaurante si taverne ce servesc preparate traditionale. Plajele minunate, strazile pavate cu piatra si arhitectura unica formeaza decorul unic al satului. In vecinatatea satului la mare altitudine se gasesc vestigii ale unor vechi cetati si cladiri venetiene.

Sami este un frumos sat de coasta situat la 25,8 kilometri est de Argostoli, aici se gaseste al doilea port ca marime din Kefalonia. Satul modern este construit aproape de acropola antica din Sami care a fost un sat fortificat ale carui ruine se gasesc deasupra satului Sami, in Muntele Lapitha. Acropola este situata pe varful unei stancii cu fortificatii puternice. In anul 188 i.e.n., Sami si-a pierdut autonomia si libertatea fiind cucerit romani, moment din care satul a inflorit datorita dezvoltarii comertului si cresterii populatiei. La acea vreme, au fost construite numeroase case luxoase si cladiri publice. In zilele noastre satul a devenit o destinatie perfecta pentru vacantele de vara, deoarece este inconjurat de un peisaj de vis cu dealuri verzi impunatoare si golfuri uimitoare. Tarmul marii este incantator cu facilitati moderne, magazine si cafenele cu vedere spre mare si spre portul aglomerat. Satul gazduieste unele dintre cele mai interesante manastiri si obiective turistice din Kefalonia, cum ar fi manastirea Agrilia sau frumoasele pesteri Melissani si Drogarati. Manastirea Agrilia se afla pe un deal aflat deasupra golfului Sami, de unde se deschide o priveliste uimitoare spre marea albastra si spre plajele insulei. Manastirea a fost intemeiata in secolul al XVIII-lea de doi ciobani, care au gasit in acel loc o icoana a Fecioarei Maria. Cei doi pastori, Iacov si Simeon, s-au calugarit devenind astfel primii calugari ai manastirii.

Frumosul sat Skala se afla la 36 kilometri sud-est de Argostoli si la 12 kilometri de satul Poros. Satul in forma sa actuala a fost construit dupa cutremurul din anul 1953 care a distrus satul antic Skala. Ruinele vechiului sat pot fi vazute si in zilele noastre. Satul gazduieste cea mai mare statiune din partea de sud a Kefaloniei, remarcandu-se prin frumusetea sa naturala si prin peisajul salbatic nealterat. Skala este o destinatie indragita, oferind numeroase facilitati moderne. In sat pot fi vazute ruinele unei vile romane ce dateaza din secolul al II-lea i.e.n. cu frumoase podele de mozaic.

Kourkoumata este unul dintre cele mai pitoresti si impresionante sate din Kefalonia, acesta se distinge prin peisajele sale remarcabile si prin aspectul sau unic. Satul situat la 9 kilometri de Argostoli, este considerat a fi cea mai eleganta asezare din Kefalonia, cu case frumoase, gradini colorate si strazi pietruite de un pitoresc aparte. Satul a fost total distrus de cutremurul din anul 1953 insa a fost complet reconstruit cu sprijinul financiar al armatorului Giorgos Vergotis care a reusit sa reconstruiasca intregul sat conform planurilor originale.

Poros este un sat de coasta situat la 40 de kilometri sud-vest de Argostoli, acesta este inconjurat de paduri verzi luxuriante si detine un mic port pitoresc. Combinatia dintre vegetatia luxurianta si apa cristalina a marii face din acest sat una dintre cele mai cautate destinatii de vara. Pe langa peisajul unic si aspectul traditional, turistii se pot bucura de preparatele culinare locale servite la numeroasele restaurante si taverne traditionale ce marginesc tarmul marii. Turistii veniti in sat pot vizita Pestera Drakena, Defileul Vohynei sau manastirea Atros care a fost distrusa de 17 ori, de cele mai multe ori de cutremure si incendii, insa de fiecare data a fost reconstruita de calugarii. Manastirea Atros aflata la 5 kilometri de Poros, este situata pe un deal cu o altitudine de 760 de metri, aceasta fiind cea mai veche manastire din Kefalonia. Manastirea mai este cunoscuta si sub numele de Manastirea Maicii Domnului si este dedicata nasterii Fecioarei Maria. Cea mai veche referire la manastire este facuta de Arhiepiscopul latin de Kefalonia in raportul sau din anul 1248.

Lixouri este un sat situat la 35 kilometri vest de Argostoli ce se intinde in jurul golfului albastru Argostoli, cu vedere spre capitala. Satul Lixouri a fost construit pe locul vechiului sat Pali, care era una dintre cele patru asezari antice ale Kefaloniei. Datorita cutremurului major din anul 1953, satul a fost distrus si doar cateva case mai pot fi vazute in zilele noastre. Piata principala a satului este Plateia Petritsi si se afla in centrul satului fiind inconjurata de cafenele, restaurante si baruri. In sat sunt organizate mai multe festivaluri locale pe tot parcursul anului, aici gasindu-se una dintre cele mai vechi scoli filarmonice din Grecia. In sat pot fi vizitate biserici vechi, cu fresce frumoase, un muzeu arheologic, cateva cladiri neoclasice si celebra Manastire Kipoureon.

Satul Peretata este situat la 8 kilometri de Argostoli, pe versantii muntelui Ainos si este inconjurat de un peisaj salbatic inverzit. Casele din piatra sunt ferite privirilor de vegetatia bogata ce inconjoara satul, iar accesul se face pe drumurile inguste ce serpuiesc pe pantele satului. In varful muntelui se afla castelul Sfantului Gheorghe construit in secolul al XVI-lea. Astazi, vizitatorii pot vedea zidurile exterioare ale castelului, bisericile, mai multe cladiri din aceeasi epoca si ceea ce a mai ramas dintr-un pod francez. O plimbare de-a lungul satului dezvaluie stilul arhitectural vechi cu frumoasele case din piatra.

Insula Kefalonia este unica cu plajele sale uluitoare, cu tarmurile nisipoase scaldate de apele cristaline si inconjurate de un peisaj salbatic. Plaja Myrtos aflata la 29 de kilometri nord de Argostoli, este una dintre cele mai frumoase si impresionante plaje din lume, aceasta a fost premiata de multe ori cu "Steagul albastru" pentru curatenia si frumusetea sa naturala. Plaja este inconjurata de stanci albe impresionante si de o vegetatie luxurianta ce se catara pe suprafata abrupta a stancilor. Plaja este acoperita cu pietricele albe si scaldata de apele cristaline ale marii, insa este adesea afectata de vanturi puternice. Plaja Myrtos este bine organizata in cea mai mare parte, cu umbrelute, sezlonguri si un bar care ofera bauturi reci. Plaja Antisamos situata la 30,6 kilometri est de Argostoli, in vecinatatea portului Sami. Antisamos se distinge prin frumusetea sa naturala, data de apele limpezi cu nuante turcoaz ce contrasteaza cu pietricele albe stralucitoare de pe plaja si vegetatia luxurianta ce inconjoara plaja. Plaja este organizata, bucurandu-se de dotari moderne, umbrelute, sezlonguri si taverne. Plaja Antisamos a devenit celebra dupa lansarea filmului american Captain Corelli's Mandolin, deoarece unele dintre scene au fost filmate pe plaja. Plaja Makris Gialos situata la 3 kilometri sud de Argostoli, se intinde de-a lungul unui golf pitoresc. Makris Gialos este una dintre cele mai cautate plaje de pe insula, datorita nisipului auriu stralucitor, a apelor limpezi si a cadrului natural uimitor, cu o vegetatie luxurianta si o padure deasa de pini. Plaja este bine organizata, aici existand chiar si un centru de practicare a sporturilor nautice si un bar pe plaja. Plaja Skala se afla in dreptul micului sat de pescari cu acelasi nume, langa golful Mounda. Plaja este binecunoscuta in randul turistilor datorita nisipului fin ce o acopera, a dealurilor inverzite ce o marginesc si a formatiunilor stancoase ce intregesc peisajul. Plaja se bucura de dotari moderne, fiind ideala pentru practicarea inotului, a snorkelingului, pentru a face o vizita cu barca pe insulitele din apropiere sau in golfurile izolate. Pe strada principala a satului aflata chiar deasupra plajei se gasesc numeroase taverne, restaurante, cafenele, minimarketuri si magazine cu suveniruri. Plaja Kaminia se afla la 34 de kilometri sud de Argostoli, aproape de satul Skala, aceasta fiind una dintre cele mai lungi plaje din Kefalonia. Plaja este acoperita cu nisip si scaldata de ape cristaline, ideala pentru o zi linistita si relaxanta intr-un cadru natural de un pitoresc aparte. Plaja Kaminia ofera adapost broastelor testoase Carretta-Carretta aflate pe cale de disparitie. Plaja este amenajata, aici gasindu-se un sir lung de sezlonguri si umbrele colorate ce acopera nisipul fierbinte. Plaja Lourdas se afla la 16,7 kilometri sud-est de Argostoli si este o plaja bine organizata, unde vizitatorii se bucura de o baie racoritoare si de o relaxare totala feriti de soarele fierbinte. Plaja acoperita cu nisip alb si inconjurata de stanci acoperite de o vegetatie luxurianta dand nastere unui peisaj de vis. Pe plaja se gasesc sezlonguri si umbrelute colorate, iar deasupra ei se gaseste drumul principal din Skala, marginit de numeroase restaurante, cafenele si magazine locale. Plaja Petani este o plaja magnifica situata la o distanta de 35 kilometri vest de Argostoli, in frumoasa peninsula Paliki. Plaja este acoperita in mare parte cu nisip si din loc in loc sunt imprastiate pietricele. Apa marii este cristalina, de obicei cu valuri mari si se adanceste brusc. Plaja este partial organizata cu sezlonguri, umbrelute si cateva taverne in apropiere. Plaja Xi este cu una dintre cele mai faimoase plaje din Kefalonia aceasta se caracterizata prin dealurile albe stancoase din jur si prin nisipul maro-roscat. Plaja se afla la o distanta de aproximativ 40 kilometri de Argostoli si la 10 kilometri de Lixouri. Plaja si-a luat numele de la golful din vecinatate care are forma literei X. Plaja Xi este organizata avand sezlonguri, umbrelute, un centru de practicare a sporturilor nautice unde se inchiriaza diverse echipamente. Frumoasa plaja Trapezaki este situata la 13,3 kilometri sud-est de Argostoli si la 2 kilometri de satul Lourdata, aceasta este o plaja lunga de nisip inconjurata de un peisaj incantator oferind o alternativa placuta pentru o vacanta linistita in familie. In vecinatatea plajei se gasesc un minimarket si o taverna cu preparate traditionale. Plaja Poros se gaseste la 40 kilometri est de Argostoli si este inconjurata de un mediu natural incantator, este acoperita cu pietricele albe marunte si scaldata de ape calme, cristaline. Sezlongurile, umbrelutele si terasele acopera o mica parte a plajei, in timp ce cealalta a ramas neorganizata fiind perfecta pentru turistii aflati in cautarea unei oaze de liniste. Plaja Ai Helis este situata in partea de sud-vest a Kefaloniei, la 11 kilometri de capitala Argostoli, in vecinatatea satului Svoronata. Plaja este acoperita cu nisip, este scaldata de ape cristaline, putin adanci, ideale pentru familiile cu copii. Plaja este inconjurata pe ambele parti de stanci uriase acoperite cu o verdeata luxurianta, care creeaza o atmosfera idilica. Pe plaja se gasesc sezlonguri, umbrelute, un snack bar si doua terenuri de volei. Plaja Emblisi se afla la aproape 50 kilometri de capitala insulei in vecinatatea satului Fiskardo, aceasta este acoperita cu pietris alb, scaldata de ape cristaline si inconjurata de stanci abrupte. Pe plaja nu se gasesc facilitati turistice, insa turistii se pot refugia si la umbra copacilor din vecinatate. Verdeata luxurianta fermecatoare si copacii inalti acopera zona inconjuratoare, creeand astfel o atmosfera exotica. Plaja este destul de aglomerata in timpul sezonului cald. Plaja Ammes este o plaja frumoasa acoperita cu nisip aflata la 10 kilometri sud-vest de Argostoli si destul de aproape de satul Svoronata. Plaja este partial amenajata cu sezlonguri si umbrelute. Alaties este o mica plaja cu nisip, flancata de doua stanci albe abrupte si se gaseste la 45 de kilometri de Argostoli. Plaja se intinde de-a lungul unui golf mic, este scaldata de ape turcoaz si inconjurata de o atmosfera relaxanta. Plaja nu este amenajata insa la cativa metri deasupra plajei se gaseste o taverna pitoreasca unde sunt servite preparate locale. Plaja Vrachinari este una dintre cele mai pitoresti plaje de pe insula, aceasta se afla la aproximativ 40 kilometri vest de Argostoli. Plaja este acoperita cu nisip amestecat cu pietricele si este scaldata de ape cristaline racoroase perfecte pentru practicarea inotului, sau pentru o zi relaxanta si linistita. Plaja este partial amenajata cu cateva umbrelute si sezlonguri. Plaja Pessada este situata la 12 kilometri est de Argostoli si ofera privelisti impresionante asupra golfului natural si a micilor barci de pescuit ce acosteaza acolo. Plaja nu este amenajata, insa este o adevarata oaza de liniste. Plaja Paliostafida este una dintre cele mai putin cunoscute plaje din Kefalonia, aceasta se afla la doar 3 kilometri de Argostoli. Paliostafida este o plaja mica, dar complet organizata, cu sezlonguri, umbrelute si taverne, este inconjurata de stanci abrupte acoperite cu vegetatie si de pini inalti. Plaja Paliolinos este o mica plaja stancoasa situata la 15 kilometri sud de Argostoli, recunoscuta datorita stancilor uriase ce ies din mare si a peisajului subacvatic unic. Facilitatile turistice nu sunt o optiune pe aceasta plaja datorita peisajului stancos, insa este o atractie placuta pentru cei ce iubesc scufundarile. Plaja Eglina se afla pe coasta de sud-vest a Kefaloniei la 6 kilometri sud de Argostoli, in vecinatatea satului Svoronata. Eglina este o plaja cu o lungime de peste 100 de metri, perfecta pentru un sejur relaxat si o baie racoritoare chiar daca nu exista facilitati turistice. Alte plaje de pe insula sunt: plaja Agia Sophia si plaja Chorgota situate de-a lungul drumului care leaga satele Agia Efimia spre Fiscardo, unde se afla mai multe golfuri si plaje, insa doar acestea sunt usor accesibile, plaja Agia Paraskevi este prima si cea mai mare dintre numeroasele plaje si golfuri aflate pe traseul de la Sami la Agia Efimia, plaja Megas Lakos situata la 35 kilometri de Argostoli care se distinge prin nisipul rosu moale si prin apele putin adanci, plaja Megali Ammos este o plaja lunga de aproximativ 1,5 kilometri, plaja Limenia situata la 45 kilometri est de Argostoli, cunoscuta pentru formatiunile sale stancoase care ofera un peisaj incantator, plaja Lepeda, unica pentru apele sale rosii si portocalii, plaja Lagadakia cunoscuta pentru pietricelele sale gri de toate formele si dimensiunile, plaja Kounopetra care este practic o stanca uriasa ce iese din mare, plaja Koroni care se intinde in jurul golfului natural Mounda, plaja Kato Lagadi care se afla intre doua stanci abrupte, plaja Katelios care este cunoscuta pentru atmosfera sa linistita, plaja Foki care este una dintre cele mai pitoresti plaje din Kefalonia, cu paduri de maslini care coboara pana la plaja si ofera umbra naturala si plaja Platis Gialos care a fost distinsa cu Steagul Albastru pentru curatenia si buna organizare.

Zakynthos este a treia insula ca marime din Marea Ionica, si se gaseste in largul coastei de vest a Greciei la aproximativ 16,4 kilometri vest de Grecia continentala. Insula poarta numele lui Zacynthos, fiul legendarului sef arcadian Dardanos. Insula Zakynthos are o suprafata de 410 km², o lungime maxima de 36 de kilometri, o latimea maxima de 17,5 kilometri si o lungime a liniei de coasta de aproximativ 123 de kilometri. Varful Vrachionas cu o altitudine de 756 de metri este cel mai inalt punct din Zakynthos. Din punct de vedere geomorfologic in partea de vest a insulei se gasesc munti stancosi si abrupti, iar in partea de sud-est se gasesc campii fertile si dealuri. Chiar daca pe insula nu exista rauri, solul este destul de fertil si are o cantitate bogata de ingrasamant natural. Pe insula pot fi admirate unele dintre cele mai frumoase peisaje din Marea Ionica, cu asezari unice ce urca spre culmea muntelui, capele singuratice si manastiri istorice, alaturi de o flora si o fauna unica.

Orasul Zakynthos sau Zante cunoscut dupa denumirea data de venetieni este capitala insulei, aceasta fiind situata pe coasta de sud-est a insulei, la poalele dealului Bochali, in dreptul portului prncipal al insulei. Orasul a fost distrus aproape in totalitate de cutremurul din anul 1953, in urma caruia foarte putine cladiri au mai ramas in picioare, printre acestea se numara biserica San Dionisio, Villa Romas si biserica San Nicola del Molo. Cladirile au fost reconstruite pastrandu-se arhitectura traditionala venetiana care fascineaza in fiecare an mii de turisti. Datorita istoriei sale bogate, orasul gazduieste numeroase monumente, muzee, biserici, strazi si piete istorice, acoperind un spectru larg de interese, potrivite pentru orice tip de vizitator. Zakynthosul zilelor noastre este un oras modern, care insa a stiut sa-si pastreaza mare parte din trecutul sau infloritor.

Biserica Sfantul Dionisie ce se afla in vecinatatea portului, este cea mai mare biserica de pe insula si are o mare insemnatate religioasa si culturala pentru crestinii din intreaga lume. Sfantul Dionisie sau Sfantul Iertarii cum mai este cunoscut s-a nascut in anul 1547 in satul Aigialos de pe Insula Zakynthos. Moastele sfantului sunt pastrate in aceasta biserica si se spune ca uneori, este imposibil ca racla sa fie deschisa. Se pare ca racla nu se poate fi deschisa cand sfantul iese pentru a infaptuii minuni. Dupa deschiderea raclei pe picioarele sale se gasesc alge marine, iar hainele par uzate. Se spune ca incaltamintea sfantului trebuie inlocuita incontinuu, deoarece sunt purtati foarte des. Deseori localnicii spun ca l-au vazut umbland pe strazi. Prima biserica ridicata in cinstea sfantului Dionisie a fost construita in secolul al XVIII-lea, insa a fost distrusa de cutremurul din anul 1893. Constructia bisericii in forma actuala a inceput in anul 1925 si a durat 23 de ani, rezistand cutremurului din 1953 datorita structurii sale puternice, localnicii considerand acest lucru un adevarat miracol. Biserica are trei coridoare si mai multe coloane corintice care sustin acoperisul. Clopotnita are o inaltime de 40 de metri si este reperul orasului, aceasta putand fi vazuta din largul marii. Biserica face parte din complexul de cladiri al manastirii Sfantul Dionisie, alaturi de mai multe chilii si de cladirea ce gazduieste muzeul bisericii. Biserica gazduieste numeroase lucrari de arta valoroase cum ar fi: icoane realizate manual, picturi murale care infatiseaza scene din viata sfantului, vitralii si frumoase candelabre aurii. Moastele sfantului Dionisie sunt pastrate in interiorul bisericii intr-o racla placata cu argint.

Biserica Sfantul Nicolae se afla in partea de sud a pietei Solomos, chiar deasupra portului fiind singura cladire venetiana care a rezistat marelui cutremur din anul 1953. Biserica a fost construita in anul 1561 pe o mica insula legata de continent printr-un pod, dar treptat gropile de gunoi din port au facut ca aceasta insulita sa se uneasca cu orasul Zakynthos. Biserica a fost construita de marinarii din Zakynthos, care l-au invitat pe calugarul Dionisie sa fie primul preot ce slujeste in biserica. In cinstea Sfantului Dionisie, in biserica sunt pastrate hainele preotesti purtate de sfant. Biserica a fost renovata dupa anul 1953, pastrandu-se caracteristicile sale venetiene. De aici pleacas cea mai importanta procesiune ce are loc in Vinerea Mare de dinaintea Pastelui.

Biserica Agios Markos este singura biserica catolica de pe insula, aceasta se gaseste in centrul orasului Zakynthos, in piata Agios Markos. Biserica a fost construita in anul 1518, insa a trebuit reconstruita in urma cutremurului din anul 1953. In zilele noastre, biserica are un design mult mai simplu fata de cel original. Biserica este deschisa doar pe timpul verii, ocazional organizandu-se mici concerte.

In Piata Solomos se gaseste Centrul Cultural al Municipalitatii cu vechea biblioteca publica a insulei care gazduieste peste 55.000 de volume. In centrul pietei poate fi admirata statuia de marmura a poetului italian Ugo Foscolo care s-a nascut pe insula Zakynthos si a marelui poet Dionysios Solomos care este considerat poetul national al Greciei.

Muzeul de Arta Post Bizantina ce se afla in Piata Solomos, este gazduit intr-o cladire impresionanta cu doua niveluri care a fost construita in anul 1960 pe locul unui muzeu mai vechi care insa a fost distrus de cutremurul din 1953. Colectia muzeului cuprinde cele mai semnificative descoperiri arheologice din Zakynthos care apartin scolii de arte bizantine, cretane, ionice si locale. Exponatele dateaza din diferite perioade istorice, incepand cu secolul al XII-lea pana spre sfarsitul secolulului al XIX-lea. Dintre cele mai valoroase exponate fac parte mai multe picturi, picturi murale, icoane, fresce, haine ecleziastice, un retablu din lemn si o colectie de fotografii ce prezinta insula inainte de marele cutremur din anul 1953.

Muzeul lui Dionysios Solomos, Andreas Kalvos si a altor personalitati eminente din Zakynthos este gazduit intr-o cladire neoclasica din piata San Marco. La parterul muzeului se afla mausoleul poetului national grec, Dionysios Solomos precum si cel al poetului Andreas Kalvos si al sotiei sale. In celelalte incaperi ale muzeului sunt expuse elemente de arta cretana din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, precum si diferite lucrari de arta ale artistilor locali printre care se remarca Nikolaos Lountzis si Antonios Matesis.

Muzeul Gregorios Xenopoulos fondat in anul 1998 este dedicat dramaturgului grec Gregorios Xenopoulos. Muzeul este gazduit intr-o casa cu doua etaje aflata langa biserica Agios Dionysio de pe strada Gaita unde si-a petrecut copilaria scriitorul. In muzeu sunt expuse numeroase manuscrise, romane, brosuri, pliante, fotografii, reviste si alte mosteniri ale familiei. Gregorios Xenopoulos este considerat parintele prozei grecesti si personalitatea principala a literaturii grecesti pentru copii.

Castelul venetian se afla deasupra orasului Zakynthos, pe dealul Bohali si a fost ridicat pe locul vechii acropole a insulei. Constructia castelului a fost finalizata de venetieni in anul 1646, apoi a fost reconstruit de Imperiul Britanic dupa ce a preluat insulele Ionice in anul 1812, cand au fost construite noi cladiri, baraci, depozite de pulbere si Casa Parlamentului Britanic. Dupa cutremurul din anul 1953 a mai fost partial restaurat. Deasupra intrarii principale se afla Leul Inaripat al Sfantului Marcu, un simbol al imperiului venetian. Arheologii au descoperit in interiorul zidurilor castelului mai multe biserici, precum Biserica bizantina a Mantuitorului care dateaza din secolul al XII-lea, Biserica Sfantul Francisc din secolul al XIV-lea, biserica Santa Barbara, biserica Fecioarei Maria si biserica Sfantul Ioan Botezatorul.

Keri este un sat traditional situat la o distanta de 17 kilometri sud-vest de orasul Zakynthos, pe varful unui deal inverzit. In sat mai traiesc 700 de locuitori, majoritatea ocupandu-se cu agricultura. Satul isi pastreaza un puternic caracter traditional cu numeroase case din piatra si strazi inguste. Cea mai fermecatoare parte a satului este piata centrala unde se afla cateva cafenele si taverne. Panagia Keriotissa este biserica principala a satului care este unua dintre cele mai importante lacasuri de cult din Zakynthos. Este o biserica foarte veche, fara a se cunoaste prea multe detalii despre data exacta a construirii stiindu-se doar ca a fost sub dominatia venetiana pana in anul 1630. Primele mentiuni privind existenta biserici fac referire la renovarea sa din anul 1745. Forma actuala a bisericii este rezultatul reconstructiei realizata dupa cutremurul din anul 1953, reconstructie ce a pastrat stilul original. Panagia Keriotissa are o clopotnita inalta, de unde se aude sunetul clopotelor pana departe in larg. In interiorul bisericii sunt gazduite mai multe elemente de arta religioasa cu o mare semnificatie arheologica, cum ar fi vechea icoana placata cu argint a Fecioarei Maria despre care localnicii cred ca are puteri miraculoase. Portul principal al satului Keri este Limni, acesta este situat la doar 5 kilometri departare de sat, aici gasindu-si adapost mai multe barci de pescuit si iahturi.

Satul Maherado se afla la 10 kilometri sud de orasul Zakynthos si este al doilea sat ca marime de pe insula, acesta are o populatie de 10.000 de locuitori. Satul este asezat intr-un cadru natural feereic, este inconjurat de multa verdeata si inmiresmat de parfumul padurilor de pini. Este un sat traditional montan care a ramas neatins de febra turismului, ramanand ca atare locul ideal pentru a descoperi adevarata traire a Zakynthosului. Satul este renumit pentru frumoasa biserica Agia Mavra, construita in secolul al XIV-lea si care este una dintre cele mai vechi biserici din Zakynthos. Biserica este inchinata Sfintei Mavra si Sfantului Timotei, sotul ei, ambii martiri. Biserca poate fi vazuta de departe datorita clopotnitei venetiane impresionante ce masoara aproape 40 de metri inaltime. Primele referiri privind existenta bisericii au fost facute in anul 1631, desi biserica este mult mai veche. Conform legendei biserica a fost construita pe locul unde a fost gasita o icoana a Sfintei Mavra, despre care se spune ca este facatoare de minuni. Biserica a ramas intacta multe secole, chiar si dupa cutremurul din 1953, insa un incendiu a distrus o mare parte din interiorului ei in anul 2005, alaturi de mai multe picturi murale, fresce si alte opere de arta. Biserica detine o colectie importanta de icoane, printre care se remarca icoana facatoare de minuni a Agiei Mavra, care este inconjurata de diverse ofrande printre care se numara si o bijuterie ce a apartinut Reginei Olga. Sfintii Mavra si Timotei sunt praznuiti in primul weekend din iulie, cand intregul sat se reuneste pentru a participa la sarbatoarea locala.

Satul Argassi se afla la 5 kilometri sud-est de capitala, Zakynthos. Satul Argassi s-a transformat intr-o statiune turistica, fiind una dintre cele mai populare locatii de pe insula. Argassi se afla foarte aproape de mare, fiind construit intr-o campie inverzita aflata la poalele muntelui Skopos. Centrul satului este marginit de numeroase magazine, baruri, restaurante si taverne unde se servesc preparate traditionale. Podul venetian din Argassi se afla la 10 metri de malul marii, fiind construit la gura de varsare a raului in micul port Argassi. Podul se afla intrr-o stare avansata de ruina datorita eroziunii provocata de apele marii si de vant. Podul a fost construit initial in anul 1885 si este compus din trei arcade. Apeductul Vrysakia situat in apropierea satului Argasi reprezinta una dintre principalele atractii ale insulei, chiar daca accesul este greoi facandu-se pe un drum neasfaltat, ascuns de vegetatie. Apeductul se afla intr-o stare avansata de ruina si se crede ca a fost folosit pentru distribuirea apei in aceste zone. In vecinatatea apeductului au fost descoperite mai multe ruine ale unor cladiri, a unui pod si ramasitele unei vechi biserici pe plaja din apropiere.

Kiliomenos este un sat traditional de munte aflat la 16 kilometri departare de capitala insulei. Satul este situat la o altitudine de 480 de metri fiind unul dintre cele mai inalte de pe insula. In sat se gasesc case ce dateaza din secolul al XVI-lea, de altfel satul este renumit pentru cladirile sale din piatra. Piatra folosita la constructii a fost adusa din carierele locale. Satul este inconjurat de o vegetatie abundenta, formata din paduri de pini, paduri de chiparosi si numeroase specii de flori si tufisurii, fiind locul perfect pentru plimbari. Biserica Agios Nikolaos este una dintre cele mai impresionante biserici din Zakynthos, aceasta este o biserica de rit ortodox construita in stil venetian. Biserica este considerata cel mai important reper al satului datorita arhitecturii sale uimitoare si a clopotnitei maiestuoasa care a fost construita in anul 1893 pe cealalta parte a strazii, parand ca nu are nicio legatura cu biserica. Clopotnita are o inaltime de 22 de metri si potrivit localnicilor aceasta simbolizeaza binele si raul, cat si viata si moartea. In Kiliomenos se afla o cooperare agricola feminina denumita "Oi Melissiotisses", care comercializeaza produse locale traditionale.

Agalas este un mic sat de munte situat la o altitudine de 288 de metri pe coasta de vest a insulei. Satul se afla la aproximativ 17 kilometri de capitala si este inconjurat de paduri de pin si de livezi cu maslini. Satul se distinge prin arhitectura sa unica, cu case vechi din piatra si strazi inguste pavate cu piatra. Pestera Damianos este atractia principala a satului, aceasta fiind renumita datorita galeriilor ce se intind pe doua etaje si a stalactitelor si stalagmitelor de o frumusete aparte. In Agalas se mai gasesc cele 12 fantani din piatra denumite Andronios, care sunt construite in stil traditional, fiind inca functionale.

Anafonitria este un sat situat in partea de nord-vest a insulei, deasupra golfului Navagio, la 23 de kilometri nord-vest de orasul Zakynthos. Satul si-a pastrat arhitectura traditionala, cu case vechi varuite in alb, cu stradute inguste si intortochiate si cu magazine locale ce comercializeaza produse agricole traditionale. In apropierea satului se afla Manastirea Panagia Anafonitria construita in secolul al XV-lea in timpul ocupatiei venetiane. Manastirea inchinata Fecioarei Maria, este un monument bizantin cu o arhitectura interesanta, aici aflandu-se o icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria. Manastirea Panagia Anafonitria mai este cunoscuta datorita faptului ca aici s-a calugarit si si-a trait ultimii ani ai vietii Sfantul Dionysios, care este considerat protectorul insulei Zakynthos. Intrarea in manastire este arcuita si strajuita de un turn patrat de aparare. Biserica principala a manastirii este situata in centrul complexului monahal, aceasta gazduind fresce vechi de peste cinci secole.

Maries este un mic sat situat la 31 kilometri vest de orasul Zakynthos, pe o culme montana inverzita. Satul este linistit cu numeroase case traditionale din piatra si stradute inguste. Piata centrala este principala atractie a satului, oferind o vedere spectaculoasa spre Marea Ionica. Alta atractie este biserica Panagia Mariesotissa care adaposteste o icoana facatoare de minuni.

Alte sate de pe insula sunt: Agios Leon un mic sat situat la 24 kilometri vest de orasul Zakynthos care si-a pastrat arhitectura traditionala cu strazi inguste si case albe acoperite cu tigla rosie, Exo Chora un mic sat montan aflat la la 36 kilometri nord de capitala, unde au mai ramas doar cateva case si Biserica Agios Nikolaos construita in secolul al XVII-lea, Kambi un frumos sat traditional aflat la 30 de kilometri nord de orasul Zakynthos este renumit datorita apusurilor uluitoare, satul Katastari situat la 17 kilometri nord-vest de capitala, este inconjurat de culturi de maslini si de vita de vie, Tragaki este un sat pitoresc aflat la 11 kilometri nord de orasul Zakynthos, intr-o vale inverzita si satul Gyri ce se afla in centrul insulei la o altitudine de 550 de metri intr-un cadru natural unic.

Grotele Albastre sau Pesterile Albastre se afla in extremitatea nordica a insulei, in apropierea capului Skinari. Aceste pesteri au fost descoperite in anul 1897 si pot fi vizitate de pe mare cu ajutorul barcilor. Grotele au diverse forme, unele fiind destul de mari cu arcade, pe sub care pot trece micile barci. Marea albastra patrunde in interiorul pesterilor unde se reflecta pe peretii acestora, dand nastere unor sclipiri azurii. Cel mai bun moment pentru vizitarea pesterilor este dimineata, cand marea este mai calma, si razele soarelui dau nastere unor efecte luminoase unice. Cea mai mare grota se numeste Kianoun si aici pot fi admirate stalactite si stalagmite de o frumusete aparte.

Zakynthos este una dintre cele mai mari insule din Marea Ionica si este renumita datorita peisajelor superbe, a coastelor stancoase din nord si a plajelor nisipoase din sud, unde se gasesc numeroase golfuri, precum golful Laganas care reprezinta o destinatie extrem de populara. Plaja Kalamaki este situata la 6 kilometri sud de orasul Zakynthos, in partea estica a golfului Laganas. Plaja face parte din Parcul National Marin si este o continuare naturala a plajei Laganas. Plaja este dominata de formatiuni stancoase impresionante si de vegetatia ce o inconjoara. Plaja Kalamaki este acoperta cu nisip auriu, scaldata de ape limpezi si partial amenajata cu umbrelute si sezlonguri. Plaja Navagio sau Shipwreck Cove este cea mai faimoasa plaja din Zakynthos, aceasta este situata pe partea de vest a insulei Ionice, la 35 de kilometri de capitala insulei, in vecinatatea satului Anafotiria. Pe plaja se gaseste epava unui vas care este una dintre cele mai fotografiate atractii turistice ale insulei. Initial plaja se numea Agios Georgios, insa in urma naufragiului unei barci ce transporta tigari ilegale, in anul 1983 a fost redenumita Navagio. Plaja este acoperita cu nisip alb, este scaldata de apele turcoaz ale marii si flancata de stanci albe uriase. Cea mai mare plaja a insulei este Banana care se afla la 14 kilometri de orasul Zakynthos, aceasta este renumita datorita peisajului stancos, a apelor albastre, a nisipului fin si a adancimii apei care creste treptat. Plaja este complet organizata, cu umbrelute, sezlonguri, taverne si cateva baruri pe plaja care ofera bauturi reci si gustari delicioase. Plaja Gerakas este situata la 18 kilometri sud de capitala insulei si ofera adapost pentru broastele testoase Caretta-Caretta aflate pe cale de disparitie. Plaja Gerakas aflata sub protectia Parcului National Maritim al insulei Zakynthos este acoperita cu nisip fin catifelat si este scaldata de ape calme, turcoaz fiind perfecta pentru inot si plaja. Plaja se intinde de-a lungul unui golf mare, este partial amenajata cu sezlonguri si umbrelute, fara restaurante pe plaja, dar se gasesc cateva magazine in apropierea plajei. Plaja Porto Vromi se afla in apropierea plajei Navagio intr-un mic golf, din partea de nord-vest a insulei. Plaja este acoperita cu nisip si pietricele marunte, intrarea este lina, insa adancimea creste foarte repede, la doar cativa metri de tarm. Plaja este partial amenajata aici putand fi inchiriate sezlonguri, umbrelute si barci pentru a vizita grotele din apropiere. Langa plaja se gaseste un mic bar unde se servesc bauturi racoritoare si mici gustari. Plaja Tsilivi se afla in estul insulei Zakynthos, in statiunea cu acelasi nume, la 6 kilometri de capitala. Plaja atrage numerosi vizitatori pe perioada sezonului cald datorita nisipului fin, a marii cristaline si a intrarii line in mare, perfecta pentru familiile cu copii mici. Pe plaja se gasesc numeroase restaurante, taverne, baruri sau hoteluri in dreptul carora se gasesc umbrelute si sezlonguri. Plaja Laganas situata la 9 kilometri nord de orasul Zakyntho se intinde in jurul unui golf natural, este o plaja ingusta si foarte lunga de aproape 9 kilometri, acoperita cu nisip fin si scaldata cu ape limpezi. Vizavi de plaja se gaseste mica insulita Agios Sosti la care se poate ajunge cu ajutorul podului de lemn. Pe plaja se gasesc numeroase sezlonguri, umbrelute, baruri pe plaja, toalete, si taverne unde se servesc preparate locale. Alte plaje de pe insula sunt: Plaja Agios Sostis o plaja mica pitoreasca aflata la 11 kilometri sud-est de orasul Zakynthos binecunoscuta datorita formatiunilor sale stancoase si a micilor pesteri din apropiere, Plaja Keri este situata intr-un golf cu nisip auriu si ape stralucitoare turcoaz, Plaja Agios Nikolaos este situata in partea de sud-est a insulei fiind una dintre cele mai populare plaje de pe insula, Plaja Alykanas se afla in fata statiunii cu acelasi nume fiind o destinatie turistica populara datorita apelor cristaline si a facilitatilor turistice, Plaja Alykes Zante se afla la 18 kilometri nord-vest de capitala si atrage numerosi vizitatori datorita nisipului fin si a apelor cristaline, Plaja Argassi se afla la 5 kilometri de capitala, este acoperita cu nisip auriu si ofera o gama larga de facilitati pentru practicarea sporturilor nautice, Plaja Amboula este o plaja mica, partial organizata cu sezlonguri si umbrele, Plaja Koukla este una dintre cele mai pitoresti plaje din Zakynthos, este inconjurata de o verdeata luxurianta si scaldata de ape limpezi si calde, Plaja Porto Roma este o plaja mica si pitoreasca situata la 16 kilometri sud-est de orasul Zakynthos intr-un cadru natural unic, inconjurata de multa vegetatie luxurianta si pini inalti, ce umbresc plaja, Plaja Porto Kaminia este o plaja minunata aflata in partea de sud a insulei, scaldata de ape cristaline putin adanci ideale pentru familiile cu copii, Plaja Marathias este o plaja retrasa aflata la 26 de kilometri sud-vest de orasul Zakynthos, Plaka Zakynthos este o plaja nisipoasa cu ape curate putin adanci perfecta pentru o zi de relaxare totala si Planos care este o plaja este frumoasa si curata, cu un tarm nisipos, umbrelute, sezlonguri si centre de practicare a sporturilor nautice.

Insula Kythira sau Cythara face parte din grupul insulelor Ionice si este situata aproape de sudul peninsulei Peloponez. Distanta pana la Capul Maleas aflat in sud-estul Peloponezului este de aproximativ 23 de kilometri, motiv pentru care istoria insulei este direct legata de istoria continentului grec. Chiar daca face parte oficial din grupul insulelor Ionice fiind cea de-a saptea insula, este destul de indepartata de grupul principal. Insula Kythira aflata in Marea Egee, are o suprafata de 284 km², o lungime de aproximativ 30 de kilometri, o latime maxima de 17,5 kilometri si o lungime totala a coastei de aproximativ 111,2 de kilometri, cu stanci abrupte, intrerupte de plaje aurii izolate pe coasta de est si cu stanci uriase ce coboara in mare pe partea de vest. Geografia insulei este preponderent muntoasa, dar are si vai fertile si canioane verzi. In ciuda terenului stancos, cea mai mare parte a insulei este acoperita cu vegetatie bogata si cu plantatii de maslini. Cel mai inalt varf al insulei este Mirmingaris cu o altitudine de 507 metri. Insula este situata geografic intre Grecia continentala si insula Creta, astfel inca din cele mai vechi timpuri pana spre mijlocul secolului al XIX-lea era considerata punct de rascruce in calea comerciantilor, navigatorilor si a cuceritorilor. Amplasarea insulei se reflecta si in arhitectura sa, care este formata dintr-un amestec de elemente traditionale, egeene si venetiene, preluand chiar si traditiile populare ale Greciei continentale, venetieniene, turcesti si britanice. Ca atare, insula a avut o istorie puternic influentata de mai multe civilizatii si culturi. Kythira zilelor noastre se remarca prin arhitectura sa medievala, cu case construite in stil cicladian si strazi pavate cu piatra, cu plaje izolate si un cadru natural minunat. Pana in anul 1982 portul principal al insulei era Agia Pelagia, ulterior fiind inlocuit cu noul port Diakofti situat in partea de nord care deserveste si feriboturile cu program regulat. Portul Agia Patrikia aflat la nord de Agia Pelagia este portul de pescuit al insulei, unde se afla si un doc de reparatii a barcilor.

Kythira cunoscuta si sub numele de Chora este capitala insulei la fel ca in majoritatea insulelor grecesti. Capitala aflata in sudul insulei atrage prin strazile inguste pitoresti, pline cu magazine mici si prin arhitectura sa traditionala cu casele sale vopsite in alb si prin superba cetate venetiana, ce se afla deasupra orasului pe un varf stancos de unde se deschide o privelistea maiestuoasa asupra golfului Kapsali. In vecinatatea cetatii pot fi admirate vechile conace, cladirile venetiene si frumoasele cladiri construite sub dominatia britanica. In piata centrala din Chora se afla primaria, mai multe banci si cateva magazine de suveniruri.

Cetatea sau Castelul venetian din Kythira este cu siguranta cel mai reprezentativ si vizitat monument de pe insula. Aceasta a fost construita incepand cu sfarsitul secolului al XII-lea pana spre inceputul secolului al XIII-lea, in timpul ocupatiei venetiane. Cetatea mai era numita si Ochiul Cretei datorita pozitiei sale strategice, de unde puteau fi suprevegheate Marea Ionica, Marea Egee si Insula Creta. Castelul a suferit nai multe modificari, insa cea mai mare reconstructie a fost efectuata de venetieni in anul 1503. Pe partea stanga a intrarii in castel se gaseau inchisorile, in timp ce in partea dreapta se afla un rezervor de apa urias care dateaza din perioada venetiana. In centrul cetatii mai pot fi vazute ruinele unor case cu doua etaje si patru biserici. Cea mai veche biserica este Biserica Pantokrator, ridicata in anul 1545 ce gazduieste fresce vechi impresionante. Cea mai mare biserica a castelului este Panagia Myrtidiotissa, care a fost construita in anul 1580, fiind la inceput catolica si deabia din anul 1806 a fost transformata biserica ortodoxa. Biserica Panagia Myrtidiotissa este cunoscuta si datorita icoanei facatoare de minuni care a fost pastrata in biserica aproape doua secole, pentru a ferii orasul de invaziile piratilor. In vechile resedinte din cetate se afla Arhiva istorica din Kythira, care pastreaza texte si documente din secolul al XVI-lea. Castelul detine numeroase tunuri ce dateaza din perioada venetiana, ruso-turca si britanica.

Muzeul Arheologic din Kythira este situat in capitala insulei intr-o cladire veche donata guvernului grec de Fraternitatea Kytherians, in anul 1975 desi muzeul fusese deschis oficial cu cativa ani mai devreme, in anul 1963. Muzeul este de dimensiuni reduse cu doar doua sali. In prima sala sunt expuse descoperirile ce provin din timpurile preistorice si clasice, printre care se numara un leu de marmura din secolul al VI-lea, ceramica, inscriptii si monede. In cea de-a doua sala, mult mai mica sunt expuse descoperirile mai recente din ultimele secole, mai ales din perioada venetiana a insulei. In aceasta sala, vizitatorii pot admira statuia renascentista din marmura a Afroditei cu Eros, stema de piatra si diverse pietre funerare din perioada ocupatiei britanice (1809 - 1864) si diverse obiecte recuperate de pe vasele britanice de razboi HMS Warspite si HMS Gloucester scufundate in stramtoarea dintre Kythira si Antikythera.

Avlemonas este un sat pitoresc aflat la malul marii in partea de est a insulei la aproximativ 18,5 kilometri de capitala Kythira. Avlemonas este unul dintre cele mai frumoase sate de pe insula, deoarece este un sat de coasta cu golfuri pitoresti si cu o apa cristalina albastru-azurie ce racoreste micile golfuri din zona. Satul are o arhitectura cicladica cu case ce au o forma geometrica simpla, rectangulara, varuite in alb si gemuri vopsite intr-o multitudine de nuante de albastru. Castelul venetian cunoscut si sub numele de Castello este situat in satul Avlemonas si a fost construit de venetieni. Scopul acestei constructii a fost de a proteja portul, deoarece acesta era portul principal al insulei in acele vremuri. Initial venetienii au construit un turn in anul 1547, pentru a apara portul, apoi in anul 1565 a fost construit castelul ce avea o forma dreptunghiulara si extins ulterior luand o forma poligonala. Pe poarta castelului pot fi observate simbolurile Imperiului Venetian, iar deasupra intrarii principale se afla Leul Sfantului Marcu. Castelul a fost atacat atat de piratii cat si de invadatori printre care s-au numarat si britanicii care a tras cu obuze de pe navele de razboi deteriorand grav castelul si permitand astfel capturarea insulei Kythira. Chiar daca castelul a fost neglijat vreme indelungata nu se afla intr-o stare de degradare avansata.

Satul Agia Pelagia se afla in partea de nord-est a insulei, fiind unul dintre cele mai mari sate de pe tarmul marii din Kythira. Dezvoltarea satului a inceput in anul 1980 si timp de cativa ani a fost principalul port al insulei. In zilele noastre s-a orientat spre turism devenind cel mai mare centru turistic din Kythera cu o mare varietate de locuri de cazare, numeroase taverne si cafenele cu o priveliste magnifica asupra Peloponezului. In vecinatatea satului se gaseste un izvor cu apa potabila care are o legenda aparte, fiind cautat de cei necasatoriti. Legenda spune ca cei care beau apa din acest izvor se vor casatori in curand pe aceasta insula. O alta atractie a satului este vechea moara de vant din piatra aflata in centrul satului.

Satul traditional Kapsali se gaseste in partea cea mai suica a insulei, acesta se intinde de-a lungul a doua golfuri, cu plaje de nisip si numeroase locuri de cazare. Amplasarea satului ofera privelisti minunate spre capitala insulei si spre impunatorul castel venetian. De multi ani, satul a devenit un adevartul centru al vietii de noapte de pe insula. Aici se gasesc numeroase cafenele, baruri, restaurante, taverne, precum si alte magazine insirate de-a lungul promenadei, pe unde se plimba la nesfarsit de colo-colo atat vizitatorii cat si localnicii. De-a lungul tarmului se gasesc insirate mai multe hoteluri printre casele albe ce impodobesc cele doua golfuri. In vechiul port din Kapsali pot fi vazute barci de lux, cateva ambarcatiuni mai mici si chiar vase mari de croaziera mediteraneene care ofera tururi spre capitala insulei.

Livadi este situat chiar in vecinatatea orasului Kythera, fiind un adevarat centru comercial modern si cel mai mare sat din partea de sud a insulei, dezvoltarea sa depasind-o cu mult in ultimii ani pe cea a capitalei. Livadi este un sat construit intr-o vale bogata, cu multe plantatii de maslini, cu gradini de legume si podgorii. Livadi are numeroase magazine, cafenele, restaurante si locuri de cazare compuse dintr-o gama variata de hoteluri si pensiuni. In Livadi se afla celebrul pod Katouni construit din piatra, care este unul dintre cele mai impresionante monumente din Kythera. Podul a fost construit in timpul dominatiei britanice si este cel mai mare pod de piatra din Grecia. Acesta are o lungime de 110 metri si o latime de 6 metri si o inaltime de 15 metri. Podul Katouni cu cele 13 arcade dispuse intr-o simetrie absoluta este cel mai mare proiect de inginerie britanica din Kythera. Podul a fost finalizat in anul 1826 si era parte a drumului ce lega capitala de Avlemonas. Datorita arhitecturii sale exceptionale, podul poate sustine o greutate mai mare decat cea planificata si calculata initial, dimensiunile sale monumentale domina satul Livadi. Conform traditiei se spune ca Macfale, guvernatorul britanic al insulei, s-a indragostit de o fata ce locuia in satul Katouni si a decis sa construiasca acest pod pe langa casa ei pentru a o vedea zilnic, in timp ce supraveghea proiectul. Colectia de opere de arta bizantina si post-bizantina din Kythira este gazduita in mica biserica bizantina Analipsi Livadi, care este o biserica cu o singura incapere, concesionata de Sfanta Mitropolie de Kythira. Manastirea Agia Elesa este una dintre cele mai impresionante manastiri din Kythira, aceasta este situata intre Chora si Livadi. Manastirea este construita pe un deal in mijlocul unei paduri mici de pini de unde se deschide o panorama superba spre plaja Melidoni pana departe in larg. Biserica principala sau Catholikon cum mai este numita a fost construita in anul 1871 pe locul unei biserici antice. Biserica manastirii este dedicata Sfintei Elesa, care a fost martirizata datorita credintei ei.

Satul Potamos este situat in partea central-nordica a insulei fiind cel mai mare sat din Kythira, pastrandu-si insa si caracterul pitoresc. In Potamos pot fi admirate mai multe case traditionale cu arhitectura de influenta peloponezana, precum si cateva case neoclasice. Piata din Potamos este mereu animata cu multa forfota si vizitatori ce se refugiaza la terase pentru a scapa de soarele fierbinte. In fiecare duminica se organizeaza un bazar cu vechituri si produse agricole provenite de la producatorii locali.

Milopotamos este numele unui sat construit de venetieni care treadus inseamna "Rau de mori" deoarece in sat se gasesc 22 de mori de apa construite de-a lungul unui mic rau. Morile de apa au fost construite pentru macinarea graului. In zilele nostre doar o singura moara mai este in stare de functionare, celelalte 21 aflandu-se in ruina. Moara functonala se numeste Moara lui Phil si apartine nepotului ultimului proprietar, Filippas, aceasta fiind detinuta de familie de peste 350 de ani. Defileul pe care sunt amplasate cele 22 de mori porneste de la cascada Fonisa inalta de 20 de metri. La capatul defileului, inainte ca apa sa se verse in mare, se afla Manastirea Panaghia Orfani, construita in mare parte in interiorul unei pesteri. Pestera in care se afla biserica are o lungime de 8 metri si o latime de 7 metri. In aceasta pestera a fost gasita icoana sfanta numita si Orfana. Castelul din Milopotamos cunoscut si sub numele de castelul Kato Chora este de fapt o asezare medievala care a fost locuita pana in jurul anului 1950. Desi in prezent castelul este abandonat multe cladiri sunt pastrate in stare relativ buna deoarece casele sale au fost locuite pana spre mijlocul secolului al XX-lea. Inscriptia de la poarta si leul sculptat indica fraptul ca a fost construit sub stapanirea venetienilor candva in jurul anului 1566, chiar daca bisericile bizantine situate in interiorul zidurilor duc cu gandul ca aici a existat o asezare mult mai veche ce exista deja acolo inainte de ridicarea fortificatiei. In castel pot fi admirate mai multe case bine conservate si noua biserici care au fost construite intre secolele XVI - XVII. Se crede ca in castel ar fi locuit in principal familii originare din Cipru si Creta.

Farul Moudari se afla in partea de nord a insulei, in dreptul Capului Spathi. Farul a fost construit in anul 1857, in timpul ocupatiei britanice si este unul dintre cele mai inalte faruri din Grecia, acesta avand o inaltime de 25 de metri. La inceput iluminarea farului era realizata cu petrol, urmand sa fie oprit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ulterior incepand cu anul 1945 a fost restaurat si repus in functionare din nou, ramanand alimentat cu petrol pana in anul 1984, de cand a fost alimentat cu energie electrica.

Insula Kitira este renumita pentru frumoasele sale plaje acoperite cu nisip sau cu pietricele, scaldate de ape limpezi si inconjurate de padurile de eucalipt ce dau un farmec aparte. Kapsali este o plaja pitoreasca aflata in dreptul satului pitoresc Kapsali si la 2 kilometri de capitala insulei. Kapsali este una dintre cele mai populare plaje de pe insula, este o plaja organizata cu sezlonguri, umbrelute, restaurante si cafenele, aceasta fiind una dintre cele mai vizitate plaje din Kitira, foarte populara in randul familiilor cu copii, precum si in randul iubitorilor de sporturi acvatice. Plaja Agia Pelagia se afla in fata asezarii cu acelasi nume, la 26 de kilometri nord-est de Chora, aceasta are o lungime de aproape 400 de metri este acoperita cu nisip auriu si din loc in loc pietricele albe stralucitoare. Plaja este binecunoscuta datorita apelor sale stralucitoare, a cadrului natural si a facilitatilor turistice. Pe plaja poate fi practicat voleiul, pot fi inchiriate umbrelute si sezlonguri sau barci pentru a explora imprejurimile. Mai multi copaci luxurianti acopera coasta, oferind zone umbrite perfecte pentru o zi linistita. Plaja Chalkos este o plaja mica situata la 8 kilometri sud-est de capitala Kythira, in vecinatatea satului Kalamos. Plaja se distinge printr-o atmosfera fermecatoare si prin peisajul de o salbaticie aparte. Pe plaja se gasesc numeroase facilitati turistice, este acoperita cu pietricele albe si scaldata de ape cristaline, ideala pentru o baie racoritoare. Plaja Kaladi se afla la 15 kilometri nord de Chora, este acoperita cu pietricele marunte si incadrata intr-un peisaj stancos incantator. Mica plaja este scaldata de ape cristaline ce patrund, in pesterile marine aflate in vecinatate. Pe plaja nu exista facilitati turistice, doar cateva zone umbrite natural care protejeaza vizitatorii de soarele arzator. Plaja Kaladi este o destinatie ideala pentru practicarea inotului si scufundarilor. Plaja Diakofti se afla la 30 de kilometri est de Chora,in vecinatatea principalului port al insulei, fiind una dintre cele mai frumoase plaje din Kythira datorita marii albastrui-verzuie si a peisajului exotic. Plaja este lunga, acoperita cu nisip alb moale si scaldata de ape putin adanci, fiind indragita de familiile cu copii. In apropierea plajei se gasesc numeroase restaurante, taverne si camere de oaspeti. Plaja Lykodimou situata la 25 de kilometri de capitala Kythira, este o plaja mai retrasa inconjurata de de un peisaj stancos si acoperita cu nisip amestecat cu pietricelele In mijlocul plajei se gaseste o mica grota, unde se refugiaza turistii din fata soarelui dogoritor. Plaja este neamenajata, insa deasupra plajei, se gaseste o mica cantina care serveste gustari usoare si bauturi racoritoare. Plaja Lagkada este o plaja frumoasa situata la capatul defileului Lagkada aproape de Agia Pelagia, aceasta este inconjurata de stanci inalte, este acoperita cu pietris si scaldata de ape cristaline. Lagkada este dotata cu sezlonguri confortabile, umbrelute de soare, toalete, dusuri si vestiare. Vara se organizeaza turnee de volei pe plaja, nopti cu foc de tabara pe plaja si Zilele Barbarossa cand se organizeaza diverse concursuri la fel ca in epoca medievala, cand legendarul pirat Barbarossa a atacat satul Paleochora, situat deasupra plajei Lagkada. Plaja Platia Ammos este situata la 30 de kilometri nord de Chora si aproape de satul Karavas. Plaja este acoperita cu pietricele si nisip, fiind perfecta pentru practicarea inotului sau pentru plaja dupa o baie racoritoare. Atmosfera fermecatoare a plajei este destul de relaxanta, aceasta dispunand de facilitati minime cu putine sezlonguri, umbrelute si cateva tavernele si restaurante in satul din vecinatate. La doi kilometri spre sud, se afla mica plaja Fourni acoperita cu pietris care este este mult mai linistita, insa mai atractiva datorita peisajului si a apelor cristaline. Plaja Agios Nikolaos este situata la 20 de kilometri nord de Chora in maiestuosul golf Agios Nikolaos. Plaja este de mici dimensiuni, acoperita cu pietricele albe, scaldata de ape cristaline si ferita de vanturi, fiind destul de retrasa, stancoasa si fara facilitati turistice, insa perfecta pentru a petrece o zi linistita si relaxanta pe malul marii.

Grecia este leaganul civilizatiei europene, o tara cu o istorie lunga si bogata cunoscuta pentru peisajele sale uimitoare, mancarea delicioasa si oamenii incantatori. In Grecia se gasesc atat de multe locuri incredibile de vizitat incat a devenit una dintre destinatiile turistice preferate ale omenirii. Deoarece Grecia a fost locuita inca din preistorie, pot fi descoperite peste tot urme ale civilizatiei umane, pana si in cele mai indepartate colturi ale tarii. Teatrele, cladirile publice, marile temple, bisericile si pietele publice portretizeaza o istorie veche de peste 5.000 de ani. Grecia este, la propriu, un vast sit arheologic, cu sute de situri arheologice care atrag anual sute de mii de vizitatori din intreaga lume. Marea albastra nesfarsita si numeroasele insule cu plajele dantelate de numeroasele golfuri au facut din Grecia una dintre cele mai indragite destinatii turistice.