´╗┐

Calator pe mapamond

Cipru sau Republica Cipru



Harta Cipru

Denumirea oficiala: Republica Cipru

Capitala: Nicosia

Limba oficiala: greaca si turca

Suprafata: 9.251 km²

Apa: 9 %

Locuitori: 1.170.125

Densitatea: 123,4 loc/km²

Cel mai inalt punct: Muntele Olimp (1.952 m)

Cel mai jos punct: Marea Mediterana (0 m)

Vecini: teritoriile britanice de peste mari Akrotiri si Dhekelia, Marea Mediterana

Religia: ortodoxism 79%, islamism 19%, catolicism

Moneda: euro, lira turceasca (doar in Cipru de Nord)

Forma de guvernamant: republica

Ziua nationala: 1 octombrie

Asezare: Cipru este un stat insular al treilea ca marime din Marea Mediterana dupa Sicilia si Sardinia, se afla in sudul Turciei la o distanta aproximativ 70 de kilometri, la 100 de kilometri vest de coastele Siriei, la 500 de kilometri de Egipt si la 270 kilometrii vest de Kastellorizon care este extremitatea sud-estica a Greciei.

Limite: Ciprul este un stat insular din zona Orientului Mijlociu ce-si scaldata tarmurile in apele Marii Mediterane de est.

Geografia fizica: Ciprul are o suprafata totala de aproximativ 9.251 km² din care uscatul reprezinta 9.240 km² iar restul de 11 km² sunt suprafete acoperite cu apa. 3.355 km² este suprafata administrata de Republica Turca a Ciprului de Nord.

Forma insulei este una neregulata avand o forma ascutita spre directia coastei de vest a Siriei, formand Peninsula Karpas. Lungimea maxima a insulei este de aproximativ 220 de kilometri si poate fi masurata de la Cape Andreas, aflat in nord-estul insulei pana la extremitatea vestica a insulei care este reprezentata de Cape Arnaoutis. Latimea maxima se gaseste intre Cape Gata in sud si Cape Kormakiti in nord si este de aproximativ 90 kilometri. Linia de coasta masoara 648 de kilometri, fiind formata dintr-o multitudine de plaje aurii ce pot avea atat nisip fin cat si cu formatiuni stancoase ce adesea pot forma mici golfuri izolate brazdate de valurile Marii Meditraneene.

Relieful Ciprului este format in cea mai mare parte din unitati de relief joase si plane, dintre care de o importanta deosebita se bucura campia fertila Mesaoria care se intinde de pe coasta de vest pana pe coasta de est fiind situata central si incadrata de doua lanturi montane, Muntii Pentadaktylos la nord Pentadaktylos si Muntii Troodos la sud. Muntii Kyrenia se intind paralel cu linia de coasta pana in Peninsula Karpas, avand cel mai inalt punct in varful Akromandra ce masoara 1.019 metri. In sud se gasesc Muntii Troodos mult mai inalti ocupa cea mai mare parte sud-vestica a insulei si ajung la o altitudine de 1.953 metri in varful Olympus. Tarmul flancat de Muntii Troodos este abrupt si stancos. Activitatea seismica in insula este una moderata.

Singurele rauri din Cipru care au un regim de curgere constant sunt raurile Yialias si Peidos, impreuna masurand aproximativ 100 de kilometri. Peidos izvoreste din Muntii Troodos si se varsa in golful Famagusta.

Resursele de apa sunt formate in cea mai mare parte din cateva lacuri cu apa dulce si doua lacuri cu apa sarata. De o importanta deosebita se bucura Lacul Sarat din Larnaca sau Aliki Larnacas cum este numit de localnici, care este format de fapt din patru lacuri, insa specialistii il considera ca fiind doar un singur corp de apa. Trei dintre lacuri sunt conectate prin conducte, iar cel de-al patrulea aflandu-se situat separat, acoperind impreuna o suprafata de peste 2 km². Pe timpul iernii lacul se umple cu apa, iar vara datorita secetei se usuca formandu-se la suprafata o crusta groasa de sare. Iarna foarte rar adancimea lacului depaseste un metru, motiv pentru care vara toata apa se evapora.

Din cauza taierii materialului lemnos in exces, iarna raurile se transforma in torente, iar pe timpul verilor secetoase seaca, formand lacuri mici.

Clima: Ciprului este una temperat-mediteraneeana, cu veri arzatoare si uscate si cu ierni racoroase si ploioase ce debuteaza in luna octombrie si tin pana in luna martie. Temperatura medie anuala este de 20,6°C. In depresiuni temperatura minima a lunii februarie poate sa scada pana la 5,5°C, ajungand sa aiba in luna august o temperatura maxima de 15°C. Pe timpul iernii, zonele montane sunt acoperite de zapada pentru cateva saptamani. Precipitatii mai bogate in vestul muntilor Troodos (850-1.000 mm/an), mai sarace in campia joasa Messaoria (360 mm/an). Precipitatiile cad indeosebit iarna fiind mai abundente pe pantele de vest ale muntilor Troodos unde ajung pana la 850 - 1000 mm/an si pe litoralul de Nord in Kir enia unde ating 552 mm/an, in campia Messaoria care este mai joasa scad pana la 360 mm/an. Volumul mediu de precipitatii anual al Ciprului nu depaseste 500 mm. Iarna, pe varfurile din Troodos ninge adesea la temperaturi de 2°C.

In zonele din interiorul insulei aerul este uscat, secetos favorizand dezvoltarea incendiilor forestiere. Adeseori isi fac simtita prezenta curenti de aer cald, insa pe timpul iernii vantul se manifesta cu putere.

Flora si fauna: Raportat la dimensiunea insulei flora Ciprului este destul de bogata, fiind formata din aproximativ 1.800 de specii, dintre care aproximativ 128 de specii sunt endemice. Flora insulei mai include si o serie de specii invazive, cum ar fi: Cactusul de ficat (Opuntia) sau Macrisul galbenul (Oxalis pes-caprae).

Vegetatia naturala, a fost inlocuita in mare parte cu diverse culturi agricole si pasuni, iar cea ramasa s-a dezvoltat etajata altitudinal astfel: in campia Mesaoria se gaseste o zona de stepa, urmand ca odata cu cresterea altitudinilor locul acestora sa fie luat de padurile in pin de alep si de stejar ce urca pana la altitudini de 1000 de metri, dupa care la inaltimi mai mari cresc padurile de pin negru. Versantul vestic al muntilor Troodos este acoperit de vaste paduri de cedru cipriot, care chiar daca se aseamana cu cedrul libanez este clasificat ca fiind diferit fata de acesta si se gaseste intr-un singur areal de pe insula in Valea cedrilor din muntii Troodos.

Chiar daca in trecut padurile ocupau 17% din suprafata insulei in urma taierilor masive fondul forestier a scazut drastic. Reimpaduriri mai importante au fost efectuate de Marea Britanie in timpul in secolul XVIII - XIX pe timpul colonizarii insulei, insa fondul forestier nu a mai fost restituit in intregime, dupa care in anul 1974 in timpul conflictelor armate dintre partizanii greci si turci o mare parte din paduri au fost incendiate.

In zilele noastre fondul forestier al Ciprului reprezinta aproximat 14% din suprafata totala a Ciprului acoperind indeosebi zonele montane si este format din: pin de alep, pin negru, stejar, cedru, chiparos, ienupar, maslin, roscov si eucalipt care a fost plantat intensiv cu dorinta forestificarii insulei, masura ce s-a impus datorita defrisarilor masive.

In vremurile demult apuse padurile insulei reprezentau un areal propice vietii pentru o diversitate considerabila de pasari migratoare si animale, motiv pentru care erau recunoscute ca fiind adevarate paradisuri naturale. In prezent numarul animalelor este scazut, insa acest fapt este compensat prin marea varietate de pasari migratoare, care depasesc 380 de specii aflate pe rutele de migratie dintre Africa catre Europa si Asia de Vest. Dintre acestea mai importante sunt: soimul mediteranean (Falco eleonorae), acvila de camp (Aquila heliaca), flamingo, becatele, pitpalacul sau sitarul. Pe insula traiesc si doua specii endemice de pasari cantatoare, razboinicul de Cipru (Sylvia melanothorax) si pietrarul de Cipru (Oenanthe cypriaca), care se reproduc doar aici insa migreaza spre sud pe perioada iernii.

Mouflonul cipriot

In prezent pe insula au habitatul 21 de mamifere, dintre care trei sunt pe cale de disparitie. Cel mai mare animal salbatic din Cipru este un mamifer endemic denumit mouflonul cipriot. O atentie deosebita mai trebuie acordata focii-calugar (Monachus monachus) care este o specie de mamifere marine (pinipede) din genul Monachus al familiei Phocidae, aflata pe cale de disparitie cu un risc extrem de mare de disparitie in viitorul imediat si soarecele cipriot, care este singurul rozator endemic ramas pe insulele mediteraneene.

Cele mai importante reptile ce populeaza insula cipriota sunt: sarpele cu bici (Hierophis cypriensis), sarpele orb (Typhlops vermicularis), sarpele pisica (Telescopus fallax), sarpele Montpellier (Malpolon monspessulanus), sau vipera din Milos (Macrovipera lebetina), care desi nu este agresiva, este o vipera mare, cu colti frontali, a carei muscatura poate devenii fatala chiar si pentru mamiferele mari sau pentru oameni. Pe langa serpi aici mai traiesc multe specii de soparle si cateva specii de broaste testoase, cum ar fi broasca testoasa mare (Caretta caretta).

In anul 1996 au fost luate mai multe masuri in vederea conservarii biodiversitatii, delimitandu-se mai multe rezervatii naturale si o regiune forestiera cu statut de rezervatie nationala, protejandu-se astfel 8.1 % din suprafata totala a insulei. Ulterior aria protejata a fost extinsa, statul cipriot ratificand mai multe conventii internationale privind protectia biodiversitatii si a speciilor pe cale de disparitie, mentinerea stratului de ozon, limitarea poluarii aerului, schimbarea climei, problemele poluarii transporturilor si multe alte probleme ecologice de ordin mondial.

Solurile Ciprului sunt cele specifice zonei mediteraneene si anume terra rossa, soluri fertile dar cu degradare rapida.

Populatia: cea mai mare parte a societatii cipriote este formata din ciprioti greci care reprezinta 78%° din populatia insulei, ciprioti turci care reprezinta 18%° din populatia insulei, la care se mai adauga un numar mai mic de armeni si alte nationalitati. 99,5° din ciprioti greci locuiesc in partea greceasca si 0,5%° in regiunea turceasca, rolurile se inverseaza cand vorbim de populatia turca cipriota care locuiesste in proportie de 98,7° in partea turceasca si doar 1,3° in cea greceasca. Comunitatea armeana este grupata in regiunea cipriota turca unde poate fi regasita in proportie de 98,7°. Celelalte etnii conlocuitoare locuiesc in proportie de 99,2° in regiunea cipriota greceasca si doar restul de 0,8° in regiunea cipriota turca.

Concentrarea cea mai mare a populatiei Ciprului este in zona de litoral si in Nicosia unde, densitatea ajunge sa depaseasca media pe tara.

Natalitatea este de 13,08 la mia de locuitori, iar mortalitatea este de 7,65 decese la mia de locuitori. Speranta medie de viata in Cipru este de 76,89 ani, mai exact de 74,6 ani la barbati si de 79,3 ani la femei. Raportul de gen masculin/feminin la nastere este de 1,05 m/f.

Resurse si economie: economia Ciprului a fost grav afectata de ostilitatile din 1974, fapt ce a dus la divizarea insulei in doua zone autonome, Republica Cipru a carei denumire conventionala scurta este Cipru si Regiunea de Nord care poarta numele de Republica turca a Ciprului de Nord, care este recuoscuta doar de Turcia. Conflictul armat ce a marcat insula este considerat un conflict inghetat, insa este de actualitate datorita conceptiilor si evolutiei economice diferite a celor doua zone. Economia Republicii Cipru este mult mai prospera revenindu-si mai usor, datorita turistilor vest-europeni din anii 1990 care au participat activ la redresarea economica, dupa care incepand cu 1 mai 2004 devine membra a Uniunii Europene fapt ce i-a adus numeroase beneficii economice, aderand si la zona euro in 2008.

Zona autonoma turceasca se confrunta cu mari dificultati in reglementarea finantarilor straine, si intr-un mod firesc firmele straine ezita sa investeasca, insa pentru a compensa dificultatile economice ale Republicii turce a Ciprului de Nord si pentru a-si mentine pozitia strategica in teritoriu, Turcia acorda sprijin direct sau indirect turismului, educatiei si industriei in general. Exportul marfurilor cipriote se indreapta in principal spre: Grecia, Regatul Unit si Statele Unite ale Americii. Importurile cele mai consistente sunt din Grecia, Israel si Regatul Unit.

Economia Ciprului este sustinuta in cea mai mare parte de turism si de activitatea bancara care are un rol important in zona, mai ales dupa declinul Libanului din ultimele decenii. Cele mai importante sectoare ale economiei sunt: serviciile de cazare si alimentatie publica, finantele, comertul cu ridicata si cu amanuntul, transporturile, administratia publica, apararea, educatia, sanatatea si asistenta sociala si sectorul imobiliar.

Ciprul are o industrie extractiva dezvoltata avand ca principala resursa minerala cuprul, care i-a si dat numele tarii care in greceste este kypros si vine de la latinescul kuprum. Alte minereuri mai pot fi mentionate: azbestul, gipsul, cromul si minereul de fier. Pe langa industria extractiva mai trebuie mentionata industria textila, industria materialelor de constructie, industria chimica si industria energetica care produce anual in jur de 2.951 miliarde kWh, insa consumul este aproximativ la fel, motiv pentru care exporturl de energie electrica este inexistent.

Agricultura reprezinta o sursa importanta de venituri pentru o mare parte a populatiei, fiind cultivat aproximativ 47° din care sunt irigati doar 390 km² datorita lipsei resurselor de apa. Principalele culturi sunt cele de: cartofi, vita de vie, citrice, orz, grau si masline. Cresterea animalelor are la baza urmatoarele specii: oi, capre, porci, vite, magari si cai.

Economia Ciprului mai acumuleaza o parte considerabila de venitri cu ajutorul flotei comerciale maritime care este una foarte mare si datorita faptului ca este o tara insulara. Cea mai mare parte a nevoilor in ceea ce priveste alimentele, hainele, etc nu ar trebuii importate, insa datorita numarului mare de turisti care anual depasesc trei milioane importul devine impetuos necesar.

Transporturi si comunicatii: lungimea totala a retelei feroviare din partea greceasca a Ciprului insumeaza 10.780 de kilometri, iar cea turceasca masoara 2350 de kilometri, reprezentand cel mai practic transport national deoarece face legatura intre toate orasele. In momentul de fata transportul feroviar este inexistent, insa in trecut, pe vremea colonialismului britanic, au existat cai ferate cu ecartament ingust.

Transportul aerian este bine dezvoltat avand un numar de 15 aeroporturi din care 3 sunt internationale: Larnaca si Paphosin pe teritoriul cipriot grecesc, si Tymbou pe cel turcesc. Pe langa aeroporturi insula mai detine 7 helioporturi.

Porturile cele mai importante sunt la Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Paphos, Vasilikos. Ciprul dispune de 1328 nave comerciale, 438 cargouri, 23 nave pentru transport chimicale, 6 pentru transport gaz lichid, 143 tancuri petroliere, 8 nave pentru pasageri.

Datorita pozitiei favorabile in bazinul Marii Mediterane Orientale transportul maritim este bine reprezentat, acesta fiind principala forma de schimb comercial intre Cipru si restul lumii. Pricipalele porturi comerciale sunt: Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Paphos sau Vasilikos. Flota Ciprulu este formata din 1.328 de nave comerciale, 438 de cargouri, 23 nave pentru transport chimicale, 6 nave de transport gaz lichid, 143 de tancuri petroliere si 8 nave destinate pasagerilor.

Comunicatiile folosesc o retea de telefonie interna moderna, iar conexiunea cu continentul este facuta prin trei cabluri coaxilare si cinci cu fibra-optica.

Orase: Cipru este divizat in 6 districte cu capitalele: Nicosia, Larnaca, Famagusta, Kyrenia, Limassol si Paphos. Pe langa acestea de o importanta turistica deosebita se mai bucura: Agia Marina, Agia Napa, Paralimni, Peyia, Poli Crysochous, Aradippou, Sotira, Latsia, etc.

Istorie: izvoarele istoriei antice au demonstrat faptul ca pe teritoriul actualului Cipru traia in antichitate un popor indo-european care avea dezvoltata scrierea silabica cipro-minoica, care este un sistem silabic nedescifrat utilizat pentru un grup de inscriptii din epoca tarzie a bronzului (1550 i.e.n. - 950 i.e.n.).. Scrierile au fost descoperite in localitatile Enkomi, Kition si Kalavasos, dovedindu-se astfel ca in perioada Neoliticului si Epoca Bronzului, aici a existat o civilizatie dezvoltata.

Datorita resurselor de cupru pentru care era recunoscut Ciprul inca din antichitate, a devenit un punct de interes major pentru marile puteri militare ale vremii in Europa, Asia si Africa, care incercau sa puna stapanire pe insula. Astfel primele izvoare istorice indica ocuparea unei parti a Ciprului in jurul anului 1.450 i.e.n. de catre egiptenii condusi de Thutmose al III-lea. Prima colonie de pe insula a fost intemeiata de catre comerciantii greci din Arcadia, in jurul anului 1400 i.e.n., dupa care mai tarziu incepand cu anul 800 i.e.n. a fost colonizata de fenicieni.

Istoria zbuciumata a acestui mic stat insular a facut ca de-a lungul vremii sa cunoasca numeroase ocupatii, astfel in anul 550 i.e.n. a fost ocupat de egipteni, dupa care in anul 525 i.e.n. a fost sub ocupatia Persiei. Cel care a reusit sa unifice regiunile insulei va fi regele Evagoras I care si-a revendicat descendenta de la Teucer, ca fiind fiul lui Telamon si fratele vitreg al lui Ajax, demonstrand ca familia sa a condus multa vreme Salamis, un oras antic de pe coasta de est a Ciprului. Odata cu intrarea Salamisului sub control fenician Evagoras a fugit in exil in Silicia. In anul 410 i.e.n. Evagoras sprijinit de 50 de adepti a revenit in secret in Cipru pentru a castiga stapanirea tronului. In anul 391 i.e.n. ajutat de atenieni si de regele egiptean Hakor a reusit sa puna stapanire peste cea mai mare parte a Ciprului, trecand chiar si in Asia Mica, a luat mai multe orase din Fenicia, inclusiv Tirul. Imediat dupa moartea regelui Evagoras I Ciprul a revenit sub ocupatie persana.

In anul 333 i.e.n. mica insula a fost cucerita de Alexandru cel Mare, regele Macedoniei care a reusit sa faureasca un imperiu enorm, ce se intindea de la marginea Chinei, pana in Egipt si Europa. Dupa moartea regelui Alexandru cel Mare, Ciprul a fost cucerit de egipteni in anul 323 i.e.n. si a fost pastrat sub dominatia lor pana in anul 58 i.e.n. cand a trecut sub ocupatie romana. Imperiul bizantin a cucerit Ciprul in anul 395 e.n. pastrandu-l sub tutela sa pana la data de 6 mai 1191 cand regele Richard Inima de Leu al Angliei cucereste insula de la bizantini, dupa care o vinde cavalerilor templieri, care o au sub stapanire pana in anul 1489, cand trece sub oranduirea Venetiei.

Harta Cipru 1562

In anul 1571 Ciprul trece sub ocupatie otomana pana in 1878 cand acestia pierd razboiul in fata Rusiei care devenea tot mai puternica. Temandu-se de expansiunea Rusiei, Imperiul Otoman cere ajutor Regatului Unit si astfel la data de de 4 iunie 1878 se semneaza o conventie intre imperiul Otoman si Regatului Unit care preia controlul total al Ciprului in schimbul unei rate anuale platite turcilor.

In noiembrie 1914 Regatului Unit a anexat Ciprul motivand faptul ca Turcia a fost aliatul Puterilor Centrale in cadrul Primului Razboi mondial, nemairecunoscand astfel conventia din anul 1878, tot in 1914, guvernul britanic ofera insula Greciei cu conditia ca aceasta sa intre in razboi de partea Antantei, oferind o saptamana pentru a decide, insa datorita intarzierii raspunsului oferta este retrasa. In urma Tratatului de la Lausanne din anul 1923 Turcia a acceptat prin semnarea tratatului care prevedea pierderea Ciprului si doi ani mai tarziu acesta devenea colonie englezeasca.

Intre 1955 - 1959 cipriotii greci duc o lupta continua indreptata impotriva dominatiei britanice, cerand unirea cu Grecia. Incepand cu anul 1955 miscarea greaca enosista EOKA, adica "Organizatia nationala a combatantilor ciprioti" pornesc o lupta armata impotriva puterii britanice, care la randul lor pentru a contracara avantul revolutionar angajeaza turci musulmani in cadrul fortelor de politie, pe care ii insarcineaza cu represiunea rebelilor, generand astfel nedreptati etnice. Doi ani mai tarziu, Turcia initiaza si incurajeaza formarea unei organizatii similare cu EOKA, denumita TMT "Miscarea de aparare turca".

Conflictele etnice devin tot mai violente fapt ce-i obliga pe britanici in 1958 sa traseze o linie de demarcare in Nicosia delimitand clar cele doua comunitati. In iunie 1958 englezii au venit cu plan de stabilitate internationala dar acesta a fost respins de catre Makarios fost arhiepiscop si Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale Cipriote si de guvernele grec si turc. In anul 1959 datorita presiunilor crescande britanicii sunt de acord cu independenta, punand conditia sa pastreze pe insula doua baze navale, totodata, tratatele de la Zurich si Londra ce recunosteau independenta Ciprului limitau suveranitatea acestuia prin faptul ca: Marea Britanie, Grecia si Turcia pot interveni chiar si militar in cazul unor probleme majore, fiind strict interzisa unirea cu Grecia.

Arhiepiscopul Makairos a fost ales ca fiind primul presedinte al Republicii Ciprului in 13 decembrie 1959, iar vicepresedinte a devenit Fazil Kuchuk un cipriot turc. Independenta a fost proclamata pe 16 august 1960,cand Ciprul a devenit stat independent federal datorita celor doua etnii conlocuitoare, facand parte mai departe din Commonwelth. Constitutia cipriota din 1960 hotara ca cele doua comunitati, greceasca si turceasca sa se administreze singure, insa presedintele republicii trebuia sa fie grec, ales de catre greci si vicepresedintele trebuia sa fie turc, ales de catre turci, care mai aveau drept de veto asupra deciziilor ce priveau apararea, securitatea si diplomatia. In ceea ce priveste scoala, programele scolare erau preluate de la Grecia si respectiv din Turcia. Cu ocazia zilelor nationale ale Greciei si Turciei puteau fi arborarate drapelelor si intonarea imnurilor nationale ale celor douatari care erau considerate "state-mama".

Recomandarile constitutionale ale presedintelui Makarios din decembrie 1963 au inflamat partile ducand la izbucnirea unui razboi civil ca a izbucnit la 22 decembrie 1963 si a fost incheiat in august 1964 prin interventia Natiunilor Unite. Pana in anul 1974 lucrurile par sa mearga normal, insa focul mocnit izbucneste odata cu intentia lui Makarios de a unii Grecia cu Cipru, cand are loc "Invazia Turca" ce va declansa asa numita "Criza cipriota".

Intre anii 1960 - 1970, fortele radicale ale celor doua minoritati cresc in influenta, fiecare aducand clandestin pe teritoriul Ciprului atat soldati turci cat si greci pentru antrenament si instructie, anticipand evolutia istorica. Astfel la data de 15 iulie 1974 are loc o lovitura de stat, cand membri ciprioti greci ai Garzii Nationale Cipriote ataca palatul prezidential urmarind asasinarea "moderatului" presedinte Makarios. Presedintele reuseste sa scape dar cu toate acestea este proclamat presedinte Sampson, un ultranationalist, fost membru EOKA ce trebuia sa proclame unirea cu Grecia. Pentru a contracara lovitura de stat Turcia actioneaza la 20 iulie 1974 si incepe Operatiunea Attila, prin debarcarea armatei turce in insula cu scopul declarat initial de a inlatura guvernul pucist si de a restabili forma de guvernare anterioara.

Invazia turca demareaza printr-o actiune concertata aeriana, maritima si terestra cu detasamente turcesti care debarca la Kirenia unde sunt contracarate cu o rezistenta inversunata, insa cu ajutorul fortelor aeriene turcii ajung sa controleze la 21 iulie un cap de pod in port si cateva strazi laturalnice prin care fac legatura cu culoarul deja securizat in 1964, pana la Nicosia si cu enclavele cipriotilor turci din capitala, ajungand sa detina 3% din suprafata Ciprului. Nici ciprioti greci nu stau cu bratele in san si membrii Garzii Nationale patrund in enclavele turcesti din Cipru de unde aresteaza peste 3.000 de locuitori, facand numeroase victime. In urma invaziei la 23 iulie cade presedintele autoproclamat si guvernul provizoriu si este ales presedinte Glafcos Clerides, presedintele in functie al Camerei Reprezentantilor.

In vederea detensionarii situatie si a revenirii la normal puterile garante Grecia, Turcia si Marea Britanie se intalnesc intre 25 si 30 iulie la Geneva si poarta negocieri pentru incetarea conflictului cerandui-se Turciei sa opreasca invazia si cipriotilor greci retragerea din enclave urmand o noua runda de negocieri la conferinta de pace in luna august. A doua runda de negocieri incepe la 14 august tot la Geneva, unde nu reusesc sa se inteleaga si unde Turciei nu-i sunt acceptate propunerile. In timpul conferintei ministrul de Externe delegat la negocieri are un dialog telefonic cu prim-ministrul a Turciei mentionand la un moment dat ca "Ayse pleaca in vacanta", adica semnalul ca Turcia trebuie sa continue interventia militara. In timp ce conferinta de pace avea loc, incepe a doua invazie prin care Turcia ocupa 38% din teritoriul Ciprului si in anul 1975 a fost creat Statul Federal Turc al Ciprului un prim pas spre formarea unui stat independent, sub conducerea lui Rauf Denktash.

In urma interventiei Natiunilor Unite se instaureaza "Linia verde" intre nord si sud patrulata de fortele de mentinere a pacii, fiind separata insula de la est la vest. La 2 august 1975, odata cu incetarea luptelor se semneaza un acord de schimb de populatii, ajungandu-se astfel la fragmentarea insulei strict pe criterii etnice. Dupa opt ani de negocieri ratate dintrea partea cipriota turca cu cea greaca la 15 noiembrie 1983 a fost declarata independenta Republicii Turce a Ciprului de Nord sub conducerea lui Rauf Denktas, care insa este recunoscut doar de Turcia care isi mentine 30.000 de soldati in partea de nord a insulei.

Incepand cu 23 aprilie 2003 autoritatile Republicii Turce a Ciprului de Nord sunt de acord cu libera circulatie a cipriotilor in ambele sensuri, pe timpul zilei, ajungand chiar la un principiu de reintregire ca federatie bicamerala si bizonala cu teritoriu alocat comunitatilor turca si greaca intr-un Cipru unit, insa acordul nu a fost parafat niciodata.

Organizatia Natiunilor Unite a propus un referendumu la 24 aprilie 2004 denumit "Planul Annan" in vederea formarii unei federatii. federatii. Referendumul este votat de turcii ciprioti, dar este respins categoric de grecii ciprioti. La data de 1 mai 2004 Cipru intra in Uniunea Europeana, doar cu o treime din teritoriu, fara Republica Turca a Ciprului de Nord care este considerata a fi sub un regim ilegal si pe care armata turca refuza sa-l paraseasca.

Principalele atractii turistice din Cipru: Chiar daca Ciprul este o tara mica, este o insula mare, fiind de fapt, a treia insula ca marime din Marea Mediterana, dupa Sicilia si Sardinia. Cunoscuta si ca insula Afroditei, este un spatiu unic, rasfatat cu peste 320 de zile insorite pe an, unde temperatura ramane destul de ridicata si in lunile de iarna pana la 17°, insa uneori vantul bate cu forta. Pe drept cuvant insula Afroditei este considerata bijuteria Marii Mediterane, fiind de o fumusete naturala rara cu peisaje spectaculoase formate din padurile de brazi ale tinuturilor muntoase, care formeaza "Plamanul verde a Ciprului", pana la unicele plaje aurii, intinse de-a lungul coastei Marii Mediterane sau la salbaticia Capului Greco. In concluzie Ciprul este o destinatie pentru toate varstele si toate gusturile.

Cipru de Nord impresioneaza calatorul prin trecutul din vremurile coloniei britanice bine intiparit in prezent, dar si prin cultura turca ce poate fi regasita la tot pasul. Partea de sud a insulei, cea greceasca se adreseaza calatorilor in cautare de cunoastere, cultura, relaxare si distractie.

In anul 1925 pe vremea cand era colonie britanica, Nicosia a devenit capitala acesteia si apoi din anul 1960 a devenit capitala Ciprului independent, devenind totodata si centrul financiar al Ciprului. Nicosia a fost divizata odata cu invazia turca din anul 1974, astfel partea sudica denumita si Lefkosia apartine Republicii Cipru, pe cand partea nordica denumita si Lefkosa apartine Republicii Turce a Ciprului de Nord. Incepand cu anul 2003, turistii si localnici pot trece linia de demarcatie.

Cea mai importanta artera a Nicosiei este strada Ledra, care imparte cartierul vechi al orasului in doua. Aceasta porneste din piata Eleftheria continuandu-se spre sud-nord pe o lungime de aproximativ un kilometru. Cea mai mare parte a acestei strazi cosmopolite apartine zonei controlate de Republica Cipru si o scurta bucata aflata la capatul nordic intre linia de demarcatie si intersectia cu strada Arasta si Girne Caddesi face parte din partea turceasca a Nicosiei. Ledra este principala artera comerciala din Nicosia si chiar din intreg Ciprul fiind flancata de restaurante si cafenele care coboara pana in strada, de buticuri, librarii si magazine de lux.

O alta strada importanta este Onasagorou care este o alee comerciala renumita ce porneste din piata Eleftheria si se continua pana la Scoala Faneromeni. Onasagorou este o strada comerciala inca din secolul al XIX-lea, ramanand si in prezent o strada scumpa ce gazduieste numeroase magazine de moda ce-si prezinta colectiile.

In vecinatatea strazii Ledra se gaseste zona pietonala din Laiki Guitonia, unde se gasesc numeroase restaurante si magazine de suveniruri, tot aici se gaseste si biroul Organizatiei de Turism Cipru unde se gasesc harti ale orasului, ghiduri si pliante cu informatii despre evenimentele locale.

Muzeul Ciprului a adunat in colectiile sale o farama din istoria intalnita la tot pasul in Nicosia, fiind principalul muzeu arheologic de pe intreaga insula Afroditei. Muzeul gazduieste o vasta colectie de artefacte ce dateaza din neolitic pana in perioada bizantina timpurie, adica pana in jurul secolului VII, aici gasindu-se cele mai extinse colectii de antichitati cipriote din lume. Muzeul Ciprului a fost fondat in 1882 pe vremea ocupatiei britanice in urma unei cereri venita din partea poporului cipriot, fiind finantat din donatii private. Constructia cladirii muzeului existent in zilele noaste a inceput in anul 1908 fiind dedicata memoriei Reginei Victoria. Inca de la inceput, muzeul a primit numeroase articole ce proveneau de la sapaturile arheologice de pe insula, sapaturi ce erau efectuate de echipe britanice si europene. Numarul exponatelor muzeului a crescut in timp, iar in prezent exista paisprezece sali de prezentare, sali ce inconjoara o zona centrala patrata, care cuprinde birouri auxiliare, o biblioteca, depozite si laboratoare pentru conservarea si studierea elementelor din colectie. Prezentarea artefactelor urmareste o ordine cronologica si o succesiune tematica pornindu-se de la neolitic si pana la perioada romana dupa cum urmeaza: prima sala prezinta artefactele provenite din epoca neolitica, inclusiv un numar mare de idoli steatiti, a doua sala prezinta artefactele din epoca bronzului formate din multe vase si cani decorate, a treia sala prezinta artefactele miceneene de la Ancient Kourion, a patra sala gazduieste cea mai mare atractie a muzeului reprzentata dintr-o colectie de figuri votive din perioada 7-6 i.e.n. descoperita la Ayia Irini, langa Morphou, salile cinci si sase expun galerii de sculptura cu artefacte dintr-o gama larga de perioade, sala sapte prezinta o statuia unei femei din Soli si o statuie imensa de bronz a imparatului Septimus Severus, sala opt gazduieste diverse instrumente de bronz, arme asortate si unele statui ale zeilor, sala noua gazduieste reprezentari ale mormintelor taiate in roca din perioada 2500 i.e.n. - 400 i.e.n., impreuna cu obiectele gasite in ele, sala zece prezinta inscriptii votive si alte artefacte din morminte, sala unsprezece gazduieste artefactele descoperite in mormintele regale din Salamis, sala doisprezece este sala de expozitii temporare a Muzeului Ciprului, sala treisprezece gazduieste o colectie de statui din marmura din Salamis si sala paisprezece prezinta figurinele din teracota.

Muzeul Municipal din Leventis este singurul muzeu din Nicosia unde vizitatorul poate descoperii evolutia dezvoltarii locale aflata in directa legatura cu componenta sociala a orasului. Muzeul prezinta mai multe multe galerii cum ar fi: Galeria Nicosiei unde sunt expuse obiecte antice, Galeriile bizantine si medievale, Galeriile venetiene, Galeriile otomane, Galerile perioadei britanice si galerii ce prezinta o perioada cuprinsa din anul 1960 pana in zilele noastre. In afara acestor expozitii muzeul mai gazduieste si o mica biblioteca cu carti si manuscrise vechi si rare, cat si cu alte materiale ce reliefiaza istoria Nicosiei.

Muzeul Bizantin al Ciprului din Nicosia este gazduit in Palatul Arhiepiscopal, fiind parte a Fundatiei Culturale Arhiepiscopul Makarios. Muzeul detine cea mai semnificativa colectie de arta bizantina din Cipru, moitiv pentru care cele mai multe icoane reprezinta perioada bizantina, insa pot fi admirate si lucrari mai noi. Colectia muzeului contine aproximativ 230 de lucrari si 48 de icoane cu o vechime considerabila fiind realizate intre secolul al IX-lea si al XIX-lea. Operele de arta sunt expuse in trei incaperi urmarinduse ordinea cronologica, putandu-se astfel urmarii evolutia icoanelor si influentele pe care le-au suferit din Renasterea italiana si venetiana. Tot in Muzeul Bizantin mai sunt expuse fresce, ustensile bisericesti, manuscrise, fragmente din sapte mozaicuri datate din secolul al VI-lea ce provin din din absida bisericii Panagia Kanakarias din Lytrangomisi si 36 de fragmente de pictura murala din secolul al XV-lea de la biserica Hristos Antiphonitis.

Muzeul Observatorului din Turnul Shacolas aflat la etajul 11 al celei mai inalte cladiri din Orasul Vechi. Aceasta cladire inalta combina un muzeu modern, cu o vedere frumoasa si neingradita a intregului oras de unde poate fi admirata in toata maretia sa Nicosia si linia de demarcatie care imparte capitala in doua. Expozitia muzeului etse realizata in colaborare cu Muzeul Leventis din Nicosia si Grupul Woolworth si este formata din fotografii si informatii referitoare la Nicosia din trecut pana la cea moderna.

Muzeul Etnografic adaposteste cea mai mare colectie de arta populara si etnografie din Cipru, aici putand fi admirate diverse modele de broderie, dantela, costume, ceramica, produse din metal, tesut, tablouri populare, articole din piele si sculpturi in lemn.

Poarta Famagusta

Fortificatiile venetiene sau Zidurile venetiene reprezinta o serie de ziduri de aparare impresionante ce inconjoara Nicosia. Primele ziduri ale orasului au fost ridicate inca din Evul Mediu, fiind apoi reconstruite la mijlocul secolului al XVI-lea de catre venetieni. Trainicia zidurilor poate fi evidentiata si prin faptul ca sunt cele mai bine conservate fortificatii renascentiste din estul Mediteranei. O mare parte din lungimea initiala de trei kilometri este inca in vigoare.

Poarta Famagusta a fost construita in anul 1567 de venetieni si a a purtat initial numele celui care a proiectat-o Porta Giuliani, servind ca intrare si iesire spre partea de est a insulei. Odata intrata sub dominatie otomana, doar turcii mai puteau sa treaca prin poarta calare, in timp ce crestinii si restul strainilor erau obligati sa mearga pe jos. Poarta era inchisa la apusul soareui si redeschisala rasarit, ramanand inchisa in zilele de vineri si in zilele sfante ale musulmanilor pentru a li se permite gardienilor sa se roage. Odata cu trecerea Ciprului sub administrare britanica camerele spatioase de la poarta au fost folosite ca depozite de combustibil si alte materiale. Poarta Famagusta este cel mai bine conservat element al fortificatiilor venetiene, fiind cea mai mare si cea mai impresionanta dintre cele trei porti ale zidurilor care strajuiesc orasul Nicosia. In anul 1980 s-a decis renovarea portii cand: zona din fata portii a fost acoperita cu pietre, peretii interiori si acoperisul au fost izolati, au fost introduse sisteme de ventilatie sub podea; camerele au fost dotate cu iluminat, fiind iluminate si exponatele. Restaurarea Poartii Famagusta s-a incheiat in anul 1981 moment din care a devenit si spatiu expozitional.

Nicosia este despartita de linia de demarcatie ce delimiteaza cele doua entitati statale. Linia de demarcatie a fost impusa de ONU si poarta numele de zona tampon ONU sau Linia Verde, aceasta imparte Nicosia in doua, avand o latime ce variaza de la 3,35 metri si pana la 7,4 kilometri. Locuitorii au fost evacuati de urgenta in timpul invaziei turce, moment din care a ramas nelocuita, fiind parca inghetata in timp. Calatorul ce strabate strada Ledra ajunge la linia de demarcatie unde trebuie sa prezinte la micul punct de frontiera un pasaport sau un alt document acceptat de autoritati. Odata cu trecerea liniei de demarcatie in Republica Turca a Ciprului de Nord peisajul se schimba radical astfel de la cochetului oras european se face tranzitia brutala spre lumea orientala cu un bazar turcesc dominat de marfuri mai mult sau mai putin indoielnice.

In imediata vecinatate a punctului de control pe strazile laterale pot fi observate cladiri ramase inghetate in timp de la invazia turca, cladiri in stil otoman, vechi de cateva secole, de pe vremea cand imperiul otoman detinea insula, numeroase moschei si varstnici ce-si beau traditionalul ceai la umbra.

In continuarea bazarului, urmeaza vechiul oras, cu stradute inguste, cladiri murdare si cu pereti vechi si scorojiti adesea acoperiti de grafiti, dupa care locul acestora este luat de orasul nou, cu blocuri albe si strazi generoase inconjurate de verdeata, de banci, universitati si scoli toate de provenienta turceasca.

Odata cu parasirea bazarului poate fi admirat Buyuk Khan sau Marele Han care este cel mai mare han din Cipru. Acesta a fost construit in anul 1572 chiar de turci imediat dupa ce au cucerit insula de la venetieni, fiind primele constructii realizate de otomani. Hanul era destinat calatorilor ce puteau fi gazduiti sau ca spatiu de depozitare pentru comercianti aflati in tranzit, oferind adesea si facilitati de refacere a cailor sau a camilelor obosite de atata drum. Drumetii puteau lua masa sau se puteau bucura de minunatele bai turcesti. Restaurarea Hanului Buyuk a fost realizata cu mare atentie din dorinta de a-i reda vechea glorie. Buyuk Hanul zilelor nostre reprezinta un loc infloritor al comertului local si un spatiu de relaxare unde calatorii toropiti de soarele arzator al Ciprului se pot ascunde sub umbrelele teraselor. In prezent dormitoarele din trecut gazduiesc o multitudine de magazine, cafenele si ateliere ale artizanali locali. In curtea hanului se gaseste si astazi un restaurant care incerca sa aduca inapoi mireasma preparatelor turcesti din secolul XVI. In jurul curtii si la etaj este prezentat un targ al mestesugarilor cu tot felul de produse prelucrate manual cu o tematica variata de pe intreg teritoriul cipriot.

Moscheea Selimiye cunoscuta si Catedrala Agia Sofia este cel mai cunoscut reper din nordul Nicosiei, fiind cea mai veche cladire gotica din Cipru cu dimensiuni interioare ce masoara 66 de metri lungime si 21 de metri latime. Constructia a fost conceputa la inceputul in anul 1209, urmand a fi ridicata in cel mai clasic stil gotic sub patronajul lui Thierry, arhiepiscopul Ciprului din aceea perioada. In anul 1228, cand arhiepiscop era Eustorge de Montaigu, ritmul lucrarilor a fost accelerat, dupa care in anul 1248 odata cu vizita in Cipru a regelui Ludovic al IX-lea al Frantei au mai primit finantari in vederea finalizarii lucrarilor. Cu toatea acestea, lucrarile au fost incetinite din cauza cutremurelor din anii: 1267, 1270 si 1303. Cutremurul din 1270 a afectat cel mai mult constructia deoarece a provocat prabusirea unei parti din nava catedralei. Lucrarile au fost reluate in forta intre anii 1319 - 1326 sub directa supraveghere a Arhiepiscopului Giovanni del Conte cand au fost finalizate fatada, contraforturile, baptiseriul si o capela alaturata. In anul 1326 Catedrala Agia Sofia a fost sfintita si a primit hramul Sfintei Intelepciuni, Aghia Sofia in greaca si a fost inaugurata in urma unui mare carnaval. Unele cercetari sugereaza ca pe locul catedralei ar fi existat in trecut o veche biserica bizantina ce ar fi purtat acelasi hram ca si marea catedrala din Constantinopol, insa nu exista dovezi clare care sa demonstreze aceasta teorie. In anul 1347 papa Clement al IV-lea a emis o bula papala prin care cerea ajutorul si chiar participarea cetatenilor din Nicosia renovarea catedralei afectata de cutremure. In 1359 Peter Thomas legatul papal in insula i-a incuiat in catedrala pe toti preotii si episcopii ortodocsi greci din oras si le-a cerut sa se converteasca la catolicism, insa strigatele lor i-au alertat pe locuitorii care au ars poarta pentru a-i elibera. In urma unui cutremur din anul 1491 catedrala a suferit daune insa Senatul de la Venetia, care guverna insula a renovat edificiul. Ultima predica crestina din catedrala a avut loc in timpul asediului asupra Nicosiei din anul 1570, cand episcopul Francesco Contarini i-a indemnat pe localnicii refugiati in locasul sfant, sa fie curajosi si sa-si pastreze credinta, insa la scurt timp otomani au patruns in catedrala si l-au ucis pe episcop si pe alti prelati prezenti. Simbolurile credintei crestine au fost distruse si pe data de 15 septembrie, la rugaciunea de vineri, in prezenta comandantului Lala Mustafa Pasa, catedrala a fost oficial transformata in moschee. Ulterior i-au fost construite doua minarete pe partea de vest a cladirii. La 3 august 1954, muftiul Ciprului a redenumit oficial Catedrala Agia Sofia cu denumireaa de Moscheea Selimiye dedicata sultanului Selim al II-lea, conducatorul imperiului in perioada in care a fost cucerit Ciprul.

Moscheea Selimiye

Langa intrarea de est a moscheii Selimiye se gaseste mica piata Selimiye Meydan si Biblioteca Sultan Mahmut ce adaposteste un centru de cercetare si o pretioasa colectie de manuscrise islamice si Coranuri vechi. Biblioteca a fost construita in anul 1829 de catre guvernatorul Ciprului Ali Rouhi. Arhitectura bibliotecii reprezinta un bun exemplu de arhitectura clasica otomana, cu arcade cu cupola dubla si cu o camera mare cu cupola. Pe peretii interiori ai bibliotecii este inscriptionat un poem scris cu litere aurii, care il lauda pe sultanul Mahmut II-lea. Peste 1800 de carti din biblioteca au fost donate de sultanul Mahmut al II-lea si de alte personalitati ale acelor timpuri. Majoritatea cartilor dezbat subiecte religioase si sunt scrise in limba araba, turca si persana.

In partea sudica a Moscheii Selimiye in imediata apropiere se pot observa ramasitele unei impresionante biserici bizantine Sfantul Nicolae Intrarea in biserica se face printr-o printr-o usa gotica sculptata, amplasata pe latura de nord a cladirii. In interiorul biserici sunt expuse imagini ce reprezinta lacasul sfant inainte si dupa efectuarea lucrarilor de restaurare-conservare. Biserica Sfantul Nicolae a fost ridicata in secolul al XII-lea si ulterior a fost extinsa de lusignani si venetieni. Pe durata stapanirii otomane in interiorul bisericii au fost depozitate diverse marfuri functionand chiar si o piata de desfacere a produselor textile. In prezent intreaga biserica poate fi privita ca fiind un adevarat monument, cu relicve la vedere, cu coloane de marmura si granit si cu monumente funerare medievale.

Muzeul Lapidary se gaseste in apropierea moscheii Selimiye fiind gazduit intr-o cladire ce se crede ca a apartinut Catedralei Sfanta Sofia. Colectiile muzeului pastreaza ornamente medievale din piatra si marmura, pietre funerare, fragmente de coloane, elemente sculptate ce au apartinut catedralei gotice, un sarcofag si un leu de marmura care era simbolul venetienilor.

Conacul Dervish Pasha gazduieste muzeu etnografic din cartierul arab Ahmet din Nicosia si este considerat a fi unul dintre cele mai bune exemple de arhitectura otomana din Cipru. Conacul Dervish Pasha a fost construit in anul 1801 pe locul unei cladiri gotice si a suferit diverse renovari in anul 1869 cand au fost adaugate sculpturile din lemn de pe tavan. In anul 197 conacul era intr-o forma avansata de deteriorare fiind in pericol de prabusire, insa a fost achizitionat de statul turco-cipriot in 1981 si renovat. La 21 martie 1988 a fost deschis publicului larg ca muzeu etnografic, fiind primul proiect important de renovare din Ciprul de Nord. Conacul Dervish Pasha gazduieste artefacte ce prezinta stilul de viata traditional cipriot, cum ar fi ustensile de bucatarie, instrumente pentru actiuni, precum si sabii vechi si haine istorice.

Moscheea Turunclu, cunoscuta si sub numele de Moscheea Turunclu Fethiye, este o moschee din cartierul Iplik Bazar ce dateaza din perioada otomana. Aceasta este o moscheea de mai mici dimensiuni cu o suprafata interioara de 148 m². Moscheea Turunclu a fost construita in anul 1825 de fostul guvernator Mehmet Aga.

Biserica Panagia Chrysospiliotissa, se afla in satul Kato Deftera la o distanta de 11 km de Nicosia in partea greceasca a Ciprului. Aceasta biserica construita intr-o pestera naturala este dedicata Fecioarei Maria si tradus din greaceste numele ei inseamna "Doamna noastra a inului de aur". Constructia a fost ridicata in anul 1450 fiind considerata cea mai veche biserica bizantina din Nicosia. Biserica Panagia Chrysospiliotissa gazduieste un numar mare de icoane antice si rare.

Fikardou este un mic sat montan aflat la o distanta de 40 de kilometri sud-vest de Nicosia. A intrat in patrimoniul UNESCO deoarece satul este considerat ca fiind un exemplu perfect al arhitecturii rurale traditionale cipriote. Satul a fost locuit din jurul anului 40 e.n. pana in jurul anului 1800 cand populatia a scazut dramatic ramanand o mica comunitate cipriota. Fikardou are drept cai de acces niste carari abrupte ce sunt flancate de case din piatra si acoperite cu placi de teracota rosii decolorate.

Larnaca se gaseste pe costa sudica a Ciprului si este unul dntre cele mai importante orase ale Ciprului, fiind principala poarta aeriana si al doilea port comercial al insulei, fiind totodata si capitala districtului Larnaca. Larnaca este unul dintre vechile orase ale lumii, intemeiat de greci in secolul 14 i.e.n. cand reprezenta un important nod maritim cunoscut sub numele de Kition sau de Citium in latina. Odata cu dezvoltarea orasului, o mare parte a cladirilor au fost ridicate pe locul vechii necropole Kition-ului care era un adevarat oras-stat.

Dezvoltarea accelerata din ultima vreme a transfrormat Larnaca intr-o statiune turistica foarte cautata de turistii, care descopera plaje cu nisip fin si auriu, valuri ce matura plaja si soare fierbinte, situri arheologice ce prezinta trecutul zbuciumat al orasului sau terase elegante, asezate in vecinatatea marii. Plajele din Larnaca au fost premiate de nenumarate ori cu Blue Flag pentru servicii impecabile de curatenie, ape curate, cristaline si palmierii uriasi care fac umbra plajelor infierbantate. Cele mai frumoase plaje din Larnaca sunt: Mackenzie Beach, Finikoudes Beach, Yanathes Beach, Faros Beach, Kastella Beach si Lenios Beach.

Mackenzie Beach se afla in vecinatatea aeroportului, cu un nisip curat si fin de culoare cenusie asemuindu-se cu culoarea marii. Marea are ape adanci mici pana la aproape un kilometru in larg unde adancimea ajungea de abia pana la talie. Pe langa facilitatile de baza de care dispune o plaja moderna, Mackenzie Beach pune la dispozitia turistilor posibilitatea de a practica sporturi nautice, cum ar fi jet ski-uri, barci cu motor si parasutism sau alte sporturi pe plaja.

Finikoudes Beach este una dintre cele mai frumoase plaje din sudul Ciprului, numele plajei "Finikoudes sau Phinikoudes" provine de la micii palmieri ce au fost plantati aici in anul 1922. Zona din vecinatatea plajei este una foarte apreciata datorita numeroaselor cafenele, restaurante, baruri, hoteluri de lux si a Promenadei palmierilor care este un loc in care plimbarea devine o activitate de socializare cu localnicii si cu turistii, ce dau buzna inca dis de dimineata pentru a admira rasaritul de soare. Plaja este dotata cu o multitudine de facilitati, cum ar fi salvamari, sezlonguri, umbrele, sporturi nautice si parcuri de copii.

Yanathes Beach poate fi usor semanata cu plajele Finikoudes si Mackenzie insa este mult mai linistita, venind in intampinarea celor care vor sa se relaxeze in liniste, cat si pentru cei care vor sa practice diverse sporturi nautice.

Faros Beach se gaseste in satul Pervolia langa Cape Kiti, aceasta dispune de numeroase facilitati precum toalete, dus si vestiare, sezlonguri, locuri de joaca pentru copii, servicii de prim ajutor si salvamar. Turistii se pot bucura de diverse sporturi nautice sau pot participa la un meci de volei pe plaja.

Kastella Beach se gaseste in apropierea de centru, este o plaja relativ mica, insa foarte populara printre localnici mai ales pentru familiile cu copii mici, deoarece apa marii este calma cu adancimi reduse adanci. Plaja este dotata cu o multitudine de facilitati precum sezlonguri, toalete si vestiare.

Lenios Beach se gaseste in Oroklini care este un sat aflat la nord-estul de Larnaca, fiind o plaja cocheta si linistita ce ofera vizitatorilor privelisti de neuitat cu apusuri de soare unice, adesea savurate de tinerii indragostiti.

Fortul sau Castelul Medieval din Larnaca cum se mai numeste este o cladire impozanta situata chiar pe marginea falezei unduindu-si maretia in linistitele ape ale marii Mediterana. Maretia fortului este in contrast cu casele mici si modeste ale cartierului turcesc, masivitatea sa domina peisajul inconjurator amintind parca si de vitregia vremurilor la care a fost partas.

Fortul este situat la capatul sudic al centrului istoric si este construit din blocuri mari de piatra de culoare galbui-maronie, care se integreaza bine in peisajul plajei. Constructia actuala a fortului a fost construita de otomani in anul 1625 cand a fost folosita ca principala linie de aparare.

Giovani Mariti staretul unei abatii din Larnaca primei jumatati al secolului XVIII-lea, a mentionat a mentionat intr-un manuscris de-al sau ca fortul a fost construit de catre turci, insa la data respectiva exista deja pe acel loc o constructie in ruine, care adapostea o garnizoana. Astfel fortul a fost construit initial pe la sfarsitul secolului al XIV-lea e.n. de catre regele Lusignan king of Cyprus James I (1382-1398). Constructia fortului a facut parte dintr-un lung lant de constructii defensive care au fost construite din dorinta de partea de sud-est a insulei, care se intinde de la Capul Pyla pana la Golful Akrotiri din Lemesos.

Aceasta zona includea si porturile Larnaca si Limassol, care erau al doilea si respectiv al treilea port ca importanta strategica, dupa portul din Famagusta. Datorita faptului ca zona porturilor Larnaca si Limassol nu este protejata in mod natural, strategii vremii au considerat ca este necesar sa se construiasca forturi bine inarmate cu turnuri de paza pentru a putea opune rezistenta in caz de atac. O dezvoltare mai rapida a lucrailor a avut loc dupa ales dupa atacul genovezilor din 1373 cand a fost ocupata Famagusta.

Stilul arhitectural al fortului initial a ramas pierdut in negura timpurilor, insa se stie ca anumite parti ale fortului medieval au fost reutilizate in constructia fortului otoman. Aceste elemente pot fi vazute in sectiunile sudice si estice ale fortului.

Trebuie mentionat faptul ca fortul a fost jefuit, distrus si reconstruit de mai multe ori, deoarece se afla in centrul unor interese economice bazate in principal pe exportul de sare din portul Larnaca si al altor bunuri.

In perioada stapanirii venetiene, fortul a fost consolidat odata cu modernizarea portului din Larnaca, deoarece acesta avea un rol vital in comertul cu sare si alte bunuri catre si dinspre coastele Orientului Mijlociu si a lumii occidentale. Spre sfarsitul perioadei venetiene cand atacurile otoman deveneau tot mai dese, venetienii au hotarat sa-si sprijine apararea insulei pe cele trei orase Famagusta, Nicosia si Kyrenia, abandonand asadar fortul din Larnaca. Trupele otomane au debarcat in apropierea fortului, l-au ocupat si au decis sa foloseasca portul Larnaca ca baza pentru flota lor. Odata cu administrarea insulei de catre Imperiul britanic fortul a fost folosit drept inchisoare, pana in anul 1948.

Vecinatatea fortului privita de sus de pe maretele ziduri ale cetatii dezvaluie peisaje incantatoare ale Marii Mediterane si ale Promenadei Palmierilor, iar curtea interioara sunt gazduite adesea diverse evenimente culturale. La etajul fortului, chiar deasupra portii de acces se gaseste Muzeul Medieval ce gazduieste o mica colectie de arme, aretfacte arhitecturale, antichitati din secolele IV-VII e.n., planse foto ce ilustreaza monumente si edificii cipriote din perioadele Bizantina si Medievala, planse fotografice ce ilustreaza picturi Bizantine din secolele XI-XVI e.n., vase de ceramica din secolele XII-XVII e.n., coifuri si sabii din secolele V-XVI e.n. In curtea interioara se gaseste o impresionanta colectie de tunuri dintre care unele dateaza inca din Evul Mediu.

Curtea interioara a Fortului Medieval din Larnaca

In partea dreapta la intrare exista o incapere mica care era folosita ca loc de executie a celor condamnati la moarte in perioada coloniala britanica. Aici erau spanzurati cei gasiti vinovati de delicte grave. Rudelor si prietenii condamnatilor puteau sa urmareasca executia din curtea fortului. Ultima executie a avut loc in anul 1945.

Cartierul turcesc sau Skala reprezinta o farama din trecut adusa in lumea moderna, acesta porneste din dreptul Fortului si se continua spre sud. Cartierul pastreaza un iz traditional materializat printr-o arhitectura apusa ce nu se mai regaseste nicaieri pe insula, aici casele sunt vopsite in alb, ramele ferestrelor fromos decorate si porti de intrare viu colorate. Cartierul turcesc a fost parasit de populatia turca dupa invazia turceasca din anul 1974, cand populatia turca si-a abandonat casele trecand in partea turceasca a Ciprului. Cartierul a fost dat uitarii pentru o buna perioada, insa in ultima vreme a fost readus la viata de comunitatea artistica din Larnaca, care-si vand aici produsele.

Moscheea Kebir sau Buyuk se gaseste in stanga fortului fiind constructie impresionanta atat in ceea ce priveste inaltimea cat si in ceea ce priveste arhitectura. Moscheea Kebir a fost la origine o biserica catolica inchinata Sfintei Ecaterina, biserica ce a fost ridicata intre secolele XIII - XIV. Cele mai vechi izvoare privind aceasta biserica apar intr-un document al lui Bekir Pasha din anul 1747 in care era facuta o referire si la Apeductul din Larnaca. In document era descris faptul ca fantana publica de langa moschee va fi alimentata cu apa din apeduct.

Apeductul Kamares a fost construit de Ebubekir Pasa care era guvernatorului otoman al Larnacai. Constructia apeductului a inceput in anul 1747 si a fost incheiata in anul 1750, costand 50,000 qirsh, valoare suportata de Ebubekir Pasa. Apeductul era considerat ca fiind unul dintre cele mai importante monumente construite in perioada otomana pe insula cipriota. Este o constructie monumentala ce se intindea pe o lungime de 16 kilometri, construita in stil roman, cu o structura formata din 75 de arcade, din care mai pot fi admirate doar 33 din care doar 20 au ramas intacte. Cu ajutorul apeductului apa raului Tremithos era transportata in oras unde alimenta fantanile publie. Apeductul Kamares a ramas functionabil pana in anul 1939. Tassos Mikropoulos a descris-o ca fiind cea mai proeminenta sursa de apa construita in Cipru.

Muzeul Arheologic din Larnaca conserva in colectiile sale o serie de descoperiri ce apartin intregii regiuni, vechimea acestora porneste din epoca neolitica si se continua pana in cea romana. In prima sala a muzeului sunt gazduite numeroase sculpturi, in special torsuri feminine si figuri de teracota. In cea de-a doua sala sunt gazduite colectiile de ceramica descoperite in sapaturile din vechiul oras Larnaca, din Livadia, un sat la est de Larnaca si din Choirokoitia care este un mic sit arheologic situat in sudul insulei Cipru, la aproximativ 32de kilometri sud-vest de Larnaca. Aceste colectii cuprind: vase miceniene si o mare varietate de ornamente din bronz, argila, sticla si unele pahare din epoca romana.

Muzeul Fundatiei Arheologice Pierides este cel mai vechi muzeu privat din Cipru ce-si pastreaza colectiile intr-un conac ce dateaza din secolul al XVIII-lea. Muzeul Pierides gazduieste o minunata colectie de antichitati cipriote, adunata initial de Demetrios Pierides (1811-1895), un arheolog si savant cipriot, colectie ce a fost pastrata di dezvoltata in continuare de membrii familiei sale. Muzeul Pierides a luat nastere in anul 1839 si gazduieste peste 2.500 exponate, ce provin din perioada neolitica pana in cea medievala. In prima sala sunt expuse artefactele ceramicii neolitice si diverse reprezentari ale zeitelor alaturi de bolurile utilizate in ritualuri. Cea de-a doua sala gazduieste mai mult ceramica pictata cu reprezentari de pasari si pesti, precum si diferite figurine utilizate in ritualurile religioase. A treia sala gazduieste ceramica, vase din alabastru si o masca pe perete si ultima sala cea de-a patra gazduieste colectii de ceramica din perioada medievala, o colectie de sticla, precum si unele colectii de bijuterii.

Muzeul Municipal de Istorie Naturala este este muzeu mic dedicat florei si faunei din Cipru, aici se gasesc variate expozitii de reptile, insecte, pasari, animale impaiate, fosile si formatiuni stancoase. Pe lnga acestea mai sunt expuse si elemente ale vietii marine, precum bureti naturali, corali si scoici sau plante indigene cat si plante ce nu apartin Ciprului.

Biserica Ayios Lazaros sau Sfantul Lazar a fost ridicata in jurul secolului al IX-lea de catre imparatul Leo al VI-lea al Bizantinului si a numit-o dupa Sfantul Lazar despre care Evanghelia lui Ioan din Noul Testament ne spune ca a fost inviat de catre Iisus. Conform legendei se spune ca Sfantul Lazar a venit in Cipru dupa ce a fost inviat sa catra Iisus si aici a fost hirotonisit de catre apostolii Barnabas si Paul ca episcop al Kitionului, care era un infloritor oras antic, intemeiat in secolul al XIII-lea i.e.n. de catre grecii micenieni pe ruinele caruia a fost inaltat orasul Larnaca. Sfantul Lazar a mai trait aici 30 de ani. Odata cu trecerea vremii si a evenimentelor istorice nefaste materializate printr-o lunga ocupatie araba ce a inceput in anul 649 a fost dat uitarii locul unde a fost inmormantat Sfantul Lazar. In anul 890 a fost descoperit un mormant in Larnaca, pe care se gasea urmatoarea inscriptie "Lazar, prietenul lui Hristos". Imparatul Leo al VI-lea al Bizantinului a luat ramasitele lui Lazar in anul 898 si le-a trimis la Constantinopol, construind si o biserica in locul in care se afla mormantul, biserica dedicata memoriei Sfantulului Lazar.

Biserica Sfantul Lazar are patru cupole peste naos, cu un acoperis sustinut pe patru seturi de coloane duble. Amvonul se gaseste in mod unic in una din aceste coloane fiind decorat cu aur. O alta coloana gazduieste o icoana de argint ce-l reprezinta pe Sfantul Lazar si care dateaza din anul 1659. In biserica mai pot fi admirate, picturi impresionante ale Fecioarei Maria cu Iisus si ale Sfantului Gheorghe in lupta cu balaurul. Pe langa iconostas, se gaseste o scara ce duce in jos catre mormantul Sfantului Lazar unde au fost gasite ramasite unui corp, despre care se crede conform inscriptiei ca ar fi fost ale Sfantului Lazar dar care au fost apoi mutate la Constantinopol pentru a ajunge in cele din urma in Marsilia.

Biserica Sfantul Lazar

Sculptura in lemn a iconostasului este o adevarata opera de arta a stilului baroc fiind realizata intre anii 1773 - 1782 de Chatzisawas Taliadorou, si mai apoi intre anii 1793 - 1797 a fost placata cu aur. De altfel marea majoritate a sculpturilor si picturilor din biserica dateaza din secolele XVII - XVIII. Intre secolele XIII - XVI biserica a devenit romano-catolica, dupa care in timpul dominatiei otomanea fost transformata in moschee. In anul 1589 otomanii au vandut biserica ortodocsilor, probabil din cauza cimitirului crestin ce se afla in vecinatatea sa. Pana in jurul anului 1800 in biserica au fost oficiate atat slujbe ortodoxe cat si catolice.

Interiorul bisericii a fost grav afectat de un incendiu din anul 1970, inclusiv o parte din iconostas. Iconostasul a fost restaurat intre 1972 - 1974 cand a fost placat din nou cu aur. In anul 1972 cand se executau lucrarile de restaurare au fost gasite ramasite umane intr-un sarcofag de marmura sub altar. Reprezentantii clerului cred ca acestea ar fi o parte din osemintele lui Lazar, ale carui ramasite nu au fost mutate in intregime la Constantinopol.

Sfantul Lazar este patronul spiritual al orasului Larnaca, motiv pentru care in Sambata lui Lazar, cu 8 zile inainte de Paste, icoana sa este scoasa din biserica si purtata intr-o procesiune pe strazile orasului Larnaca.

In curtea exterioara a biserici Sfantul Lazar se gaseste un mic muzeu de arta bizantina si un muzeu ecleziastic.

Moscheea Hala Sultan Tekke sau Moscheea Umm Haram este unul dintre principalele sanctuare ale lumii musulmane si este amplasata de pe malul vestic al Lacului Sarat din Larnaca. Moscheea este considerata ca fiind al patrulea cel mai mare altar musulman din lume dupa Mecca, Medina si Moscheea Al-Aqsa. Umm Haram sau Hala Sultan in limba turca a fost sotia lui Ubada bin al-Samit, un prieten de nadejde al profetului Muhammad si sora adoptiva a mamei lui Muhammad, Aminah bint Wahb. O mare parte din izvoarele istorice otomane stabilesc o legatura intre locul unde este amplasata moscheea si moartea lui Umm Haram, care se crede ca fiind foarte batrana a cazut de pe catar si a murit in timpul primelor raiduri arabe asupra Ciprului sub califul Muawiyah intre anii 647 - 649, fiind ingropata acolo unde a murit. Conform credintei siite, mormantul lui Umm Haram nu se afla aici ci in cimitirul Jannatul Baqi din Madinah, Arabia Saudita.

Pe vremea guvernarii otomane din Cipru a fost construit in etape un complex de moschei in jurul mormantului. Seicul Hasan a descoperit mormantul in secolul al XVIII-lea si a reusit sa convinga autoritatile administrative si religioase de natura sacra a locului, obtinand astfel in anul 1760 permisiunea de a construii altarul in jurul mormantului. Seyyid Elhac Mehmed Agha guvernatorul otoman din secolul al XIX-lea din Cipru a imprejmuit mormantul cu garduri din lemn, dupa care succesorul sau Acem Ali Agha a inlocuit gardul de lemn cu unul din bronz cu doua usi. Giovanni Mariti a scris ca altarul a fost construit de guvernatorul cipriot Ali Agha, o alta sursa il mentioneaza pe guvernatorul cipriot Seyyid Mehmed Emin Efendi ca fiind constructorul moscheii ce a fost finalizata in noiembrie 1817.

Moscheea Hala Sultan Tekke

In partea superioara a porti ce duce in gradina Tekke se gaseste o inscriptie otomana cu monograma sultanului Mahmud al II-lea datata 4 martie 1813 si cu o inscriptie care spune: "Hala Sultan Tekke a fost construita de iubitul mare guvernator otoman al Ciprului". Moscheea are o forma patrata si este construita din blocuri mari de piatra galbena. Minaretul a fost avariat, insa a fost restaurat in anul 1959. Mormantul lui Umm Haram se gaseste in spatele zidului intr-o nisa in perete cunoscuta sub numele de mihrab indreptata spre Mecca. Vizavi de moschee, se gaseste o fantana octogonala, ce dateaza din jurul anilor 1796 - 1797 si a fost sapata la ordinul guvernatorului de atunci Silahtar Kaptanbas? Mustafa Agha.

Mai multe sapaturi arheologice efectuate in zona au reliefat ca aceste locuri erau locuite inca din neolitic. Exista o serie de arheologi renumiti care cred ca mormantul lui Umm Haram este un mormant monolitic monumental din era preistorica.

Unul dintre cele mai inedite locuri din Larnaca este vizibil inca de la iesirea din aeroport si este vorba despre un lac sarat cu o suprafata de aproximativ 2.2 km², acesta este format dintr-o retea complexa de patru lacuri sarate, fiind al doilea lac sarat ca marime din Cipru dupa Lacul Sarat Limassol. Iarna apele lacului cresc ceea ce atrage un numar mare de pasari, insa pe perioada secetoasa apa se evapora ramanand pe fundul lacului doar o crusta groasa si sarata. De pe malul lacului, dintre palmieri si chiparosi pot fi admirate peste 85 de specii de pasari care zboara spre lac in cautarea hranei in lunile de iarna. Cea mai viu colorata priveliste este data de flamingo-urile roz care-si cauta hrana in apele lacului. Lacul Sarat este considerat una dintre cele mai importante zone umede ale Ciprului, fiind declarata sit Ramsar, sit Natura 2000, zona special protejata in temeiul Conventiei de la Barcelona si zona importanta pentru pasari si biodiversitate (IBA).

Limassol sau Lemesos dupa denumirea turceasca este un oras de coasta si al doilea oras ca marime din Cipru dupa Nicosia. Adeseori Limassol este privit ca fiind centrul cosmopolit al Ciprului, unde modernismul se impleteste cu trecutul sau antic. In zilele nostre are cel mai mare port al insulei, fiind un facil punct de plecare pentru a explora plajele din Peninsula Akrotiri, satele de munte ale regiunii Mandaria sau masivele Troodos si orasul antic Kourion.

Limassol este locul perfect pentru turistii aflati in cautare de soare, nisip si valuri plajele ocupa suprafete considerabile. Lady's Mile Beach se gaseste la cateva minute de mers pe jos de la Gradinile Publice fiind o fasie lunga de opt kilometri acoperita cu nisip fin strajuita de palmieri si leandri. Plaja Lady's Mile se gaseste pe tarmul estic al peninsulei Akrotiri fiind una dintre cele mai populare plaje locale ideala pentru familiile cu copii. Pe plaja se gasesc restaurante cu preparate traditionale, vestiare, toalete, sezlonguri si umbrele.

Kourion Beach este formata dintr-o fasie de cativa kilometri fiind acoperita in mare parte cu pietre marunte insa intrarea in mare este acoperita cu nisip. Plaja se gaseste la 17 kilometri vest de Limassol sub o stanca alba, pe care se afla ruinele vechiului Kourion. Pe plaja sunt amenajate taverne, vestiare. se gasesc sezlonguri si umbrele de inchiriat.

Governor's Beach se gaseste la est de Limassol, este acoperita cu nisip cenusiu, usor inclinata si flancata de stanci din calcar albe care se continua pe alocuri pana in mare. Pe plaja se gasesc numeroase restaurante si terase, umbrite de coroana copacilor cu loc de joaca si camping in apropiere. Turistii se pot plimba cu barca, pot pescui, pot face snorkeling sau se pot plimba prin satul din imediata apropiere aflat pe un varf de stanca.

Dasoudi Beach din Limassol este plaja publica, a orasului cu o lungime de un kilometru acoperita cu un nisip auriu si cu adancimi putin adanci. Aceasta plaja reprezinta locul ideal pentru inot, parasailing, windsurfing, water skiing sau multe alte sporturi acvatice. In jurul plajei Dasoudi se gasesc taverne, cafenele si baruri unde se pot ascunde de soare turistii.

Piata centrala a orasului Vechi Limassol este cea mai populata zona unde cafenele si restaurantele intalnite una langa alta sunt mereu ticsite de turisti si de localnici. Vechi Limassol are numeroase stradutele ce aproape intotdeauna duc spre mare, scotand in calea turistilor taverne traditionale inconjurate de leandri si flori de hibiscus, dar si o multime de dovezi istorice.

Chiar in centru in apropierea vechiului port se gaseste Castel Medieval ce se intinde pana la linia portului vechi fiind flancat de ziduri groase din piatra si vegheat de numeroase turnulete de observatie. Sapaturile arheologice din interiorul castelului au scos la iveala faptul ca acesta a fost ridicat in locul unei biserici crestine construite intre secolele IV - VII e.n. si in locul acesteia a fost construit un monument bizantin intre secolulele X - XI. Castelul original a fost construit in anul 1193 de catre Guy de Lusignan conte de Jaffa si de Ascalon care a fost sotul printesei Ierusalimului, Sibila. Prima referire oficiala a Castelului Medieval dateaza din anul 1228, insa dupa finalizarea constructiei acesta a suferit dese avarii cauzate de atacurile continue ale genovezilor si mamelucilor, precum si de cutremurelor care alternau cu restaurari si reconstructii. In anul 1576, a fost refacut Castel din ramasitele sau parti din resturile castelului vechi care au stat la baza noului fort otoman, finalizat in anul 1590. Noul castel avea camera subterana si primul etaj folosite ca inchisoare ce a ramas functionala pana in anul 1950.

Conform traditiei, in capela castelului sa casatorit Richard I Inima de Leu al Angliei cu Berengaria de Navarre in timpul Cruciadelor, insa capela unde a avut loc ceremonia nu mai exista deoarece sala centrala s-a prabusit in anul 1523.

In partea interioara a castelului se gaseste Muzeul Medieval din Limassol ce gazduieste o importanta colectie de costume cu armura, arme, icoane religioase si pietre funerare.

Situl arheologic Kourion

Situl arheologic Kourion se afla la 18 km de Limassol si este una dintre cele mai importante atractii ale insulei. Vechiul oras Kourion era locuit inca din neolitic, chiar daca majoritatea monumentelor de arta descoperite aici provin din perioada greco-romana. In zilele noastre aici se gaseste cel mai cunoscut sit arheologice din Cipru, ale vechiul oras-regat Kourion. Cel mai bine conservat ansamblu arheologic din Kourion este Teatrul Mic care avea 3.500 de locuri si a fost construit in secolul II si extins ulterior de imperiul roman. Teatrul Mic a fost grav avariat de un cutremur in secolul al IV-lea dupa care a fost complet reconstruit.

Situl arheologig mai gazduieste o serie de mozaicuri bine pastrate de pe vremea Kourionului antic. Cele mai cunoscute mozaicuri sunt: mozaicul lui Ahile deghizat in femeie si faimosul mozaic cu patru panouri infatisand o perdigiu si zeul Ktisis. Mozaicurile se afla alaturi de casa lui Eustolios care era resedinta unui bogat locuitor al Kourionului, care initial a fost vila romana privata, insa ulterior in perioada bizantina a fost transformata intr-un centru public de recreere si bai publice. Complexul dateaza din epoca romana tarzie si mai pot fi admirate baile reci sau frigidarium, cele cu temperatura medie sau tepidarium si baile fierbinti sau caldarium, acestea sunt ornate cu marmura si mozaicuri reprezentand pesti, pasari si flori. Mai poate fi observat si in zilele noastre o parte din sistemul de incalzire subterana cu aer fiebinte care era impins prin niste conducte de ceramica. In apropiere se gaseste Casa a Gladiatorilor care era o palaestra publica ce a fost denumita astfel datorita mozaicurilor de pe podea care reprezinta lupte de gladiatori.

Forumul roman sau agora a fost construita la inceputul anilor 300 e.n. pe ruinele unei cladiri publice ce dateaza de la sfarsitul epocii elenistice. Forumul este inconjurat pe ambele parti de porticuri cu coloane mari din marmura. In interior se gaseste baie uriasa cu bai reci, cu temperatura medie sau fierbinti specifice bailor romane. Se mai gaseste o arena sportiva, un vestiar si o fantana uriasa care alimenta orasul cu apa in trecut.

In partea de nord-vest a forumului se gaseste un complex de case format din case crestina timpurie cu triclinium, casa lui Ahile si casa Gladiatorilor. In casele conducatorilor se gasesc mozaicuri bine lucrate si pastrate. Casa lui Ahile este recunoscuta datorita mozaicurilor de pe pardoseala ce povestesc viata acestuia din mitologia greaca. In alte incaperi s-au mai conservat diverse mozaicuri cum ar fi cel care o prezinta pe Thetis, mama lui Ahile la scaldat, sau cel in care este reprezentata rapirea tanarului troian Ganymede de catre Zeus.

Pe langa acestea de o importanta deosebita se mai bucura: Catedrala Episcopala, Basilica de Vest si Basilica de Coasta, toate construite in jurul secolului V. Marea Mediterana privita din interiorul vechiului oras Kourion pare vegheata de stancile zimtate ce spulbera apa marii intr-un buchet de stropi multicolori.

Muzeul Arheologic este unul dintre cele mai vizitate locuri din Limassol si se afla chiar in spatele Gradinilor Municipale. Muzeul a fost fondat in anul 1948 si initial se gasea intr-o aripa a Castel Medieval, insa in timpul conflictelor din anul 1964 a fost inchis si a fost transferat Garzii Nationale, urmand ca in anul 1972 sa fie inaugurat noul muzeu. In Muzeul Arheologic pot fi admirate diferite piese antice descoperite in urma sapaturilor sistematice facute de catre Departamentul de Antichitati al Ciprului si de Misiunile Arheologice straine atat in intreg districtul Limassol. Colectiile expuse dateaza din Neolitic pana in Perioada Romana, cele mai importante sunt: topoarele de piatra din perioada Neolitica, fragmentele de obiecte de uz casnic, ceramica, figurile de teracota, bijuterii din aur, lampi cu ulei, monede, coloane si altele.

Muzeul de Arta Populara se gaseste intr-o cladire veche, dar foarte bine conservata si prezinta istoria populara din Cipru ca un intreg imbinand arta, cultura, traditiile, societatea si comertul. In Muzeul de Arta Populara sunt gazduite peste 500 de exponate expuse in sase incaperi incepand de la costume nationale, broderii, coliere, tapiterii si unelte agricole din gospadarii.

Marea Moschee Kebir-Cami se gaseste in cartierul turcesc al orasului Limassol, in apropiere de Hammam care sunt baile turcesti. Moscheea a fost construita de Mestan Agha in 1825 langa un cimitir antic, unde se afla mormintele a doi cetateni turci importanti: Mehmet Efendi si amiralul flotei, Suleyman Pasha. Partea interioara a moscheii este impartita in sase parti, cu arcade care leaga coloanele de ziduri, arhitectura fiind asemanatoare cu cea a moscheei din Larnaca. Marea Moschee Kebir-Cami gazduieste intre zidurile sale fortificate numeroase opere de arta religioase si expozitii de covoare orientale, alaturi de gradinile sale verzi care sunt adevarate oaze de liniste.

Manastirea Sfantul Nicolae al Pisicilor

Sfanta Manastire Sfantul Nicolae al Pisicilor se gaseste in Peninsula Akrotiri, la 16 kilometri sud-vest de Limassol si a fost constuita in anul 325 e.n., chiar daca cladirea actuala a manastirii actuale dateaza din secolul al XIII-lea. Deasupra intrarii nordice a Manastire Sfantul Nicolae al Pisicilor se afla o sectiune de marmura ce dateaza din perioada medievala. Denumirea manastirii provine de la numeroasele pisici care au fost aduse aici pentru prima data din Egipt in secolul al IV-lea, pentru a incerca sa controleze inmultirii necontrolate a serpilor din peninsula. Metoda de scadere a numarului de serpi a functionat insa locul acestora a fost luat de pisici care s-au inmultit necontrolat. Mica comunitate de maici isi acopera necesarul financiar vanzandu-si propriile dulceturi si mierea de albine

Manastirea Kykkos este o manastire ortodoxa, fiind una dintre cele mai importante manastiri din Cipru si a fost construita sub directa comanda a imparatului bizantin Alexios I, dupa ce un aset pustnic a avut viziunea unei icoane a Fecioarei Maria pictata de Sfantul Luca care a ajuns in Cipru de la Constantinopol. Pustnicul l-a convins pe un guvernatorul local sa mearga in capitala bizantina pentru a o aduce. Dupa ce a adus icoana guvernatorul, care suferea de boli destul de grave, s-a insanatosit dupa ce si-a incheiat misiunea, convingandu-l astfel pe imparat sa construiasca o biserica langa pestera pustnicului. Icoana se gaseste si in zilele noastre in manastire, in ciuda faptului ca cea mai mare parte a manastirii originale a fost distrusa de incendii. Cladirea actuala a manastirii dateaza din anul 1831. Tot aici se gaseste un muzeu bizantin care gazduieste o bogata colectie de artefacte religioase detinuta de manastire. In muzeu mai pot fi admirate elemente de iconografie, manuscrise si arta religioasa. Atat Manastirea Kykkos, cat si Muzeul Bizantin se gasesc la 20 de kilometri vest de satul Pedoulas din Masivul Troodos.

Stanca Afroditei sau Petra tou Romiou se afla la 43 de kilometri vest de Limassol si este mirificul loc din care a iesit din valuri zeita Afrodita. Petra tou Romiou este format din doua stanci mari albe ca spuma laptelui ce vegheaza marea, formand unul dintre cele mai frumoase peisaje de plaja din Cipru. Marea din aceasta zona este de obicei foarte agitata, fiind periculoasa pentru inot. In apropiere de Stanca Afroditei se afla un restaurant, un pavilion turistic si statiunea Aphrodite Hills.

Sanctuarul lui Apollo a fost unul dintre cele mai importante locuri de rugaciune dedicate zeul Hylates, Zeul Padurilor si protector al Anticului Kourion. Cele mai vechi izvoare arheologice indica faptul ca sanctuarul a fost construit aici la sfarsitul secolului al VIII-lea i.e.n. si a fost dedicat mai intai altor zeitati, iar apoi la mijlocul secolului al III-lea e.n. a fost inchinat zeului Apollo al lemnului si padurilor. Majoritatea elementelor ce au ramas pana in zilele noastre inclusiv templul, dateaza din perioada romana, intre anii 100-200 e.n. Sapaturile arheologice au descoperit si alte structuri inclusiv un complex de bai, sala de pelerini si incinta sfanta. Cea mai bine conservata portiune a sanctuarului principal sunt stalpii triumfatori ai singurei cladiri a ceea ce trebuie sa fi fost un loc religios destul de impresionant. Turistii mai pot admira Casa Preotiei, unde s-au mai pastrat resturile unui mozaic. Sanctuarul lui Apollo este la doar trei kilometri vest de Situl arheologic Kourion.

Situl arheologic Amathus se gaseste la 11 kilometri de Limassol, fiind reprezentativ prin vechimea ruinelor care conform mitologiei, in acest loc zeul Theus a parasit-o pe gravida Ariadne dupa lupta sa cu Minotaurul. In antichitate, Amathus reprezenta un oras important ce juca un rol definitoriu pe piata economica. Se crede ca primii locuitori din Amathus au fost micenieni insa nu exista dovezi clare care sa demonstreze acest fapt. Ruinele pastrate pana in zilele noastre dateaza din epoca romana si bizantina.

Sub ocupatia romana, Amathus era un oras portuar important, in care economia se baza pe exportul de cupru si cherestea a insulei, insa varsta de glorie a orasului a intrat in declin in timpul secolului al IV-lea dupa ce a fost lovit de o serie de cutremure devastatoare. Cel mai important ansamblu al sitului arheologic Amathus este Agora, in cadrul careia au fost reconstruiti un numar mare de stalpi, putandu-se observa vestigiile unor ziduri timpurii. Pe dealul de deasupra sitului se gasesc ramasitele Acropolei si ale Templului Afroditei, iar in partea de jos a dealului se gaseste o bazilica bizantina distrusa.

Castelul Kolossi

Castelul Kolossi este o fosta fortareata din timpul cruciadelor, amplasata in micul oras cu acelasi nume situat la 14 km vest de Limassol. Acesta este cel mai vechi din Cipru si unul dintre cele mai vechi din lume. Terenul din Kolossi a fost dat Cavalerilor din Ordinul Sfantului Ioan al Ierusalimului in anul 1210 de catre Regele Hugh al III-lea, si a fost construit asa cum arata in zilele noastre de catre Cavalerii Sfantului Ioan in anul 1454, pe ruinele unui vechi castel din secolul al XIII-lea. Castelul este un reper in ceea ce priveste arhitectura militara si a fost folosit ca centru de comanda al Marelui Ordin al Sfantului Ioan din Ierusalim pana cand a trecut sub administrarea Ordinului Cavalerilor Templieri din secolul al 14-lea.

In vremurile demult apuse, Castelul Kolossi era considerat ca avand o uriasa importanta strategica, deoarece in interiorul sau se gaseau facilitati de producere a zaharului, care reprezenta unul dintre principalele produse comercializate catre statele vecine in perioada Evului Mediu. Instalatia pentru producerea zaharului era se gasea in partea de est a castelului. Tot in castel era produs vinul dulce si traditional al Ciprului destinat exportului, care era cunoscut si sub numele de Vin de Commanderie sau Commandaria. Commandaria fiind de altfel una dintre cele mai vechi marci de vin din lume, care este comercializata de peste opt secole.

Castelul este foarte bine conservant trecand cu succes testul timpului, cu o structura puternica, rezistand de-a lungul timpului nu doar impotriva atacurilor, ci si impotriva numeroaselor cutremure care au avut loc pe insula. Fiecare dintre cele patru laturi ale castelului masoara 16 metri lungime in exterior si 13.5 metri in interior si o inaltime de 21 de metri. Turnul se inalta pe trei nivele dupa cum urmeaza: nivelul de jos este impartit in trei zone distincte si a fost folosit ca depozit, in mijlocul partii de est se gaseste o scara ingusta in spirala de piatra care duce la al doilea nivel, unde se gasea bucataria, scara urca mai departe spre cel de-al treilea nivel care este divizat in doua incaperi mari, care adapostea Comandorul. La sud de castel se gaseste o curte interioara inconjurata de ziduri si ruinele unei cladiri auxiliare. In coltul de sud-vest cladirii auxiliare se gaseste o intrare protejata de un turn circular.

Pe langa partea istorica si a plajelor Limassolul mai este renumit si pentru festivalurile anuale cum ar fi: Festivalul Vinului din luna septembrie, Carnavalul din Limassol sau Festivalul Berii care dureaza 3 zile si se desfasoara in centrul orasului.

Cel mai important oras al districtului Paphos este chiar capitala sa ce poarta acelasi nume aflata in sud-vestul Ciprului. In antichitate doua localitati purtau numele de Paphos: Paphosul vechi care este cunoscut in zilele nostre sub numele de Kouklia si Paphosul nou. Capitala Paphos este un oras aflat pe coasta mediteraneana, la aproximativ 50 de kilometri vest de Limassol de care este legat prin autostrada A6. Paphosul modern reprezinta un reper turistic de top ce a fost dezvoltat in jurul portului medieval, unde se regasesc majoritatea hotelurilor de lux si a infrastructurii de divertisment a orasului. Bulevardul Apostolou Pavlou reprezinta artera principala, fiind cea mai aglomerata strada din Paphos, care porneste din apropierea centrului orasului din piata Kennedy si se termina in afara fortului medieval din port.

Calatorul intalneste in Paphos o comuniune cultural-religioasa formata din bisericile crestine si lacasuri de cult musulmane, din mozaicuri si ruine antice si de ramasitele zidurilor de aparare, candva marete insa acum distruse de un cutremur.

Mormintele Regilor formeaza o necropola uriasa aflata in nordul portului Paphos si este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Denumirea provine de la frumusetea si opulenta ce caracterizeaza locul, chiar daca in acest loc nu este ingropat niciun rege. Mormintele Regilor dateaza din secolul al IV-lea i.e.n., sunt daltuite in roca solida si reprezinta locurile in care au fost inhumati aristocratii din Paphos si inaltii oficiali ai acelor vremuri. O parte din morminte au sculptate ornamentate cu coloanele doriene si pereti acoperiti de fresce, iar datorita faptului ca au fost sapatre in roca imita casele de locuit. Chiar daca la o privire fugara mormintele par niste ruine ce se pierd in peisaj, odata cu inaintarea in mormintele subterane se dezvaluie adevaratele opere de arta reprezentate de sculpturile din stanci, de coloanele dorice si de minunatele fresce.

Castelul Paphos aflat in vecinatatea portului a fost la inceput un fort bizantin construit din dorinta de a proteja orasul, apoi a fost reconstruit in secolul al XIII-lea, distrus in anul 1570 de venetieni si restaurat de otomani dupa capturarea insulei.

Saranta Kolones sau asa numitul "Cele patruzeci de coloane de castel" este o cetate medievala distrusa aflata in interiorul Parcului Arheologic Paphos aflat la nord de portul Paphos. Denumirea cetatii provine de la numarul mare de coloane de granit care se crede ca faceau parte cetatea antica. Cetatea avea un zid cu o grosime de aproximativ trei metri, cu patru turnuri uriase de colt si alte patru turnuri intermediare de-a lungul zidurilor de alaturare si a gropii care inconjura castelul.

Intregul oras a fost adaugat de UNESCO pe lista patrimoniului sau cultural mondial, printre cele mai impozante vestigii istorice merita amintite: Casele lui Dionysos, Tezeu si Aion, stalpul de care se crede ca Sfantul Pavel a fost legat si biciuit, mormantul Agia Salomoni si vechiul Teatru Odeon.

Alte locuri de interes includ Acvariul din Pafos, Muzeul Bizantin si Muzeul Arheologic Districtual unde iubitorii de arta pot admira colectia de antichitati cipriote din zona Paphos. Turistii doritori de soare si briza se pot bucura de plajele: Coral bay, Coral Beach Sandy beach, Theo Sunset Bay Beach Sandy beach, Vrachia Beach Sandy beach sau Coral Bay Sandy beach unde valurile marii racoresc atmosfera incinsa.

Districtul Famagusta denumit Gazimagusa in turca este unul din cele sase districte ale insulei, fiind in cea mai mare parte sub administarea cipriotilor turce, mai potin o mica suprafata din sud si baza britanica din Dhekelia.

Cele mai importante atractii turistice ale districtului Famagusta guvernata de Republica Cipru este caracterizata prin nisipurile aurii stralucitoare si valurile stralucitoare ce stropesc faleza fomand astfel un peisaj pitoresc cu miresme orientale. Cele mai cunoscute zone ale partii controlate de cipriotii greci sunt statiunile de vacanta Agia Napa si Paralimni-Protaras, satele traditionale si Parcul Forestier Natural din Cape Greco.

Ayia Napa

Ayia Napa este considerata ca fiind capitala distractiei de pe intreaga insula. Ayia Napa a fost un sat denumit astfel dupa o manastire venetiana situata in centrul orasului ce purta acelasi nume. Cuvantul "Ayia" inseamna sfant in limba greaca, iar "Napa" este un arhaism ce inseamna vale impadurita. In antichitate, zona din jurul orasului Ayia Napa era acoperita cu o padure deasa.

Piata centrala din Ayia Napa este cunoscuta ca fiind centrul petrecerior ce iau amploare odata cu lasarea serii, aceasta are numeroase baruri si cluburi care raman deschise pana in zori. Pe timpul zilei marea si plajele reprezinta principalul punct de atractie al statiunii care are douazeci si sapte de plaje, insa cele mai renumite plaje din Ayia Napa sunt: Nissi Beach, Grecian Bay Beach si Makronissos Beach.

Nissi Beach este una dintre cele mai frumoase plaje dn lume, aceasta atrage turistii prin apa cristalina a marii, prin nisipul alb si moale si prin pitoreasca insula din roca aflata la aproximativ 60 de metri de tarm. Nissi Beach are un centru de sporturi nautice unde turistii pot practica o multime de sporturi, de la parapanta si windsurfing pana la schi nautic sau plimbari cu pedale. Pe plaja se gasesc o multitudine de baruri, cafenele si restaurante dornice sa-si serveasca clientii.

Grecian Bay Beach este cea mai apropiata plaja de centrul orasului Ayia Napa si porneste de langa port continuandu-se spre est fiind acoperita cu un strat de nisip fin si auriu. Hotelurile aflate in imediata vecinatate a marii sunt in cea mai mare parte de 4 si 5 stele, avand propria plaja.

Makronissos Beach este cunoscuta datorita apei sale turcoaz incredibila si nisipului fin de culoare alba-auriu, fiind considerata una dintre cele mai frumoase plaje din Europa. Spre deosebire de Nissi Beach aflata in apropiere, Makronissos Beach este mult mai linistita, venind in intampinarea familiilor cu copii. Turistii care incerca sa scape de plajele aglomerate se pot indrepta spre Kermia Beach aflata la doi kilometri est de Agia Napa, care are dimensiuni mai reduse, insa este la fel de frumoasa, sau spre Konnos Beach aflata doua kilometri est de Kermia Beach si care reprezinta alegerea perfecta pentru familiile cu copii, aici marea fiind si mai calda.

Manastirea Agia Napa a fost ridicata in urma cu peste o mie de ani, deasupra unei pesteri in care legenda spune ca a fost gasita o icoana cu Fecioara Maria si astfel manastirea a fost construita partial in pestera. Manastirea Agia Napa se gaseste in centru statiunii cu acelasi nume fiind cunoscuta si sub numele de Fecioara de paduri. Manastirea este impunatoare fiind asemanatoare unei cetati medivale datorita faptului ca a fost construita partial in subteran si sculptata in piatra. In fata portii de intrare troneaza un urias paltin ce vegheaza de peste 600 de ani si impreuna cu gradinile ce inconjoara manastirea dau locului o eleganta aparte.

Manastirea cunoscuta in forma actuala a fost construita in secolul al XVI-lea de fiica unui nobil venetian, care s-a retras aici in cautarea linistii, dupa ce tatal ei nu a fost de acord sa se casatoreasca cu un batran. Fiica nobilului venetian a ridicat doua biserici, una de rit catolic si unade rit ortodox, ambele aflate in zilele noastre sub un singur acoperis. Casa fantanilor aflata in mijlocul curtii a fost construita ca fiind mormantul tinerei. Manastirea Agia Napa a fost abandonata in secolul al XVIII-lea ceea ce a dus la o degradare accentuata, fiind restaurata ulterior in perioada stapanirii britanice.

Parcul de distractii Water World din Ayia Napa urmareste o tematica din Grecia Antica fiind cel mai mare parc acvatic din Cipru. Acesta pune la dispozitia turistilor numeroase topogane cu apa, piscine cu valuri scaldate in mult soare. Principalele atractii sunt: Aeolos Whirlpool un tobogan cu serpentine, Calypso, toboganul Zephyr's Breeze, toboganul Drop to Atlantis, un tobogan lat denumit The Fall of Icarus, The Quest of Heracles unde se aluneca prin tuburi incolacite, Kamikaze Slides format din Muntele Olimp si Zenitul lui Zeus unde se coboara cu viteza de la o inaltime de 20 de metri, Aphrodite's Bath care este o piscina pentru adulti, Poseidon's Wave Pool care este o piscina cu valuri pentru copii, Trojan Adventure care este o structura de joaca pentru copii, Pegasus Pool o piscina pentru copii foarte mici, River Odyssey care este o plimbare relaxanta cu colacul pe apa, Atlantis Activity Pool este o piscina cu jocuri, Chariot Chase, Apollo's Plunge, Phaethon's Flume un tobogan transparent, Serpentine Slides, Minotaur's Labyrinth, etc.

Protaras este amplasat pe coasta sud-estica a Ciprului, fiind o destinatie cautata datorita plajelor cu nisip alb si fin, a marii limpede si a climatului mediteranean care se bucura de multe zile insorite. Intre lunile iunie si septembrie, temperaturile depasesc 30° Celsius.

Protaras este un orasel mai mic si animat ce s-a dezvoltat in anii 1980 ca o alternativa la aglomeratia si atmosfera salbatica din Ayia Napa aflat la 8 kilometri vest. Protarasul zilelor noastre este tot mai cautat de familiile aflate in vacanta, deoarece orasul in sine are o atmosfera mai relaxata necunoscand agitatia statiunilor mai mari. Inainte de a devenii statiune turistica, Protarasul era practic nelocuit, aici existand doar mori de vant, unele continuand sa fie prezente pentru a completa peisajul de ansamblu al statiunii.

Fig Tree Bay Beach este o plaja cu un nisip fin, foarte lata si cu posibilitati de a practica sporturi nautice si de plaja. Numele sau provine de la un smochin care se afla singur langa plaja, ce a fost plantat de catre turci cu multi ani inainte. La o distanta de o suta de metri in larg se gaseste o mica insula. Fig Tree Bay este una din cele mai cautate plaje din Cipru datorita nisipului fin, al plajelor linistite si nu in ultimul rand al soarelui ce dezmiarda statiunea. La nord de aceasta plaja se gaseste statiunea Pernera, care are la randul ei o plaja la fel de superba. In nordul coastei, apele linistite ale Marii Mediterane scalda nisipurile Plajei Skoutari, zona fiind perfecta pentru snorkelling care este o activitate sportiva ce presupune scufundare si inot la suprafata apei.

Ocean Aquarium Park

Ocean Aquarium Park aflat intre Paralimni si Protaras gazduieste peste 1.000 de specii rasfirati pe cei peste 12.000 de metri patrati de gradini tropicale unde sunt reproduse mini-ecosisteme cu locul de viata a speciilor expuse. Sunt expusi chiar si pinguinii ce traiesc la Polul Sud intr-un mediu controlat asemanator mediului natural. Mai pot fi admirate nenumarate specii marine, crocodili, pasari exotice din toata lumea si gradini tropicale.

O serie de pesteri marine se gasesc de-a lungul coastei orasului Protaras, generoase cu turistii dornici sa descopera formatiuni carstice unice, putand observa arcuri si mici golfuri ascunse.

Biserica Profetului Ilie se gaseste la 115 metri altitudine pe varful unui deal. Aceasta este una din cele mai vechi biserici din Cipru si a fost construita in secolul al IV-lea pe locul unde scriu cartile sfinte ca ar fi trait. Din vecinatatea bisericii se deschide o vedere panoramica asupra statiunii Protaras si a marii Mediterane.

Paralimni este o statiune turistica din sudul Ciprului in apropierea zonei controlata de Turcia. De la invazia turca din anul 1974, aceasta s-a dezvoltat in primul rand datorita migratiei refugiatilor ce paraseau partea turceasca si a dezvoltarii ulterioare a turismului.

Turistii ce viziteaza observa ca centrul orasului Paralimni este intesat cu magazine, cafenele si baruri, pe langa care mai pot fi admirate piate cu gradini frumoase si fantani arteziene sau teatrul in aer liber unde pe timpul sezonului cald se dau reprezentatii aproape zilnic. Zona rurala din vecinatatea orasului Paralimni este renumita pentru cresterea cartofilor si a altor legume necesare bucatariei zilnice. Tot aici pot fi admirate vechile mori de vant utilizate pentru a trage apa din acviferele subterane in vederea irigarii terenurilor.

Biserica Maicii Domnului din Paralimni se gaseste chiar in centrul orasului este de dimensiuni reduse, insa impunatoare si dateaza din secolul al XIII-lea. In trecut denumirea lacasului sfant folosita de localnici era Sfanta Ana. Pe culoarul bisericii se gasesc bine conservate numeroase elemente bizantine, pe langa care se gasesc si elemente de arhitectura gotica, ce amintesc de ocuparea franca a Ciprului. Biserica initial a fost ridicata din piatra si a fost prevazuta cu pictograme pe toate suprafetele, insa aceasta a fost distrusa ramanand doar cateva ruine care sa-i ateste gloria de odinioara. De pe vremea bisericii initiale s-au pastrat cateva icoane cum ar fi cea a Arhanghelului Mihail expusa pe peretele de nord, restul fiind mult mai recente. In zilele noastre biserica are o absida semicirculara care este prevazuta cu o fereastra. Pe langa aceasta biserica mai merita amintite vechea si noua biserica a Sfantului Gheorghe.

Datorita faptului ca Paralimni este o statiune dezvoltata in jurul unui lac, nu are plaje la Marea Mediterana, astfel pentru plaja turistii trebuie sa aleaga una dintre plajele statiunilor din apropiere.

Parcul Forestier Natural din Cape Greco se afla la capatul sudic al golfului Famagusta si face parte din municipalitatea Ayia Napa. Cape Greco este cel mai estic punct al Ciprului fiind recunoscut datorita stancilolr ce marginesc marea, a pesterilor si a micilor golfuri ce au daltuit adanc in roca. Inafara panoramelor sale uluitoare, parcul este perfect pentru inot, scufundari, excursii cu barca, plimbari cu bicicleta intr-un cadru natural de o salbaticie rara.

Una dintre cele mai uimitoare panorame pe intreaga insula si, cu siguranta, cea mai frumoasa excursie de coasta, Cape Greco, intre Agia Napa si orasul Protaras, este punctul cel mai sudic al Ciprului si are o traseu fantastic de drumetii care va duce de-a lungul stancilor, chiar la varful sudic al insulei. Intreaga zona este un parc national si exista banci la indemana amplasate la puncte de vedere, astfel incat sa puteti sta si sa admirati vederile.

Parcul Forestier Natural din Cape Greco reprezinta o atractie deosebita datorita mediul sau natural si a faptului ca este o zona protejata. O legenda locala descrie locul ca fiind zona in care salasluieste monstrului marin Ayia Napa.

Orasul Famagusta din partea administrata de cipriotii turci este considerat ca fiind capitala istorica a Ciprului de Nord. Acest oras a fost fondat in secolul al XI-lea i.e.n. si fiind unul dintre exemplele elocvente de arhitectura medievala la nivel mondial. Orasul Famagusta reprezinta un adevarat paradis pentru iubitorii de istorie, aici fiind pana in anul 1300 i.e.n. principala piata a Mediteranei de Est si vatra a nenumarate civilizatii, dintre care cea mai notabila a fost cea romana. Famagusta vremurilor noastre reprezinta o intrepatrundere a lumii antice cu cea moderna fara a sti insa care de unde incepe si unde se incheie.

Primele constructii au fost ridicarte de colonisti ce au case inca din vremurile preistorice. In secolul al IV-lea civilizatia si comertul devenisera infloritoare, insa orasul a fost distrus in cea mai mare parte de un cutremur dezastruos. Pastrandu-se pana in zilele noastre doar ruinele Templului lui Zeus, stadionul si unele ruinele ale necropolei. Zidurile orasului au o inaltime de 17 metri si reprezinta cea mai veche structura care a rezistat urgiei timpului pana in zilele noastre.

In orasul vechi se gasesc numeroase strazi vechi, cu magazine de artizanat si de suveniruri sau cafenele si restaurante dornice sa-si intampine turistii cu bucurie. Printre siturile religioase ale orasului trebuie mentionata Moscheea Lala Mustafa Pasha si Manastirea Santul Barnaba precum si cele doua biserici zidite pe vremea Imperiului Bizantin din secolul al XII-lea. De o importanta deosebita se mai bucura Turnul lui Othello care este, fara indoiala, una dintre cele mai impozante cladiri, fiind conform unei legende si locul unde s-au desfasurat evenimentele tragice descrise in celebra piesa a lui Shakespeare.

Una dintre ele - Biserica Maicii Domnului - este situata in satul Liopetri. Domul bisericii este destul de neobisnuit pentru astfel de cladiri, avand 8 laturi. Salile sanctuarului sunt decorate cu fresce care prezinta fetele sfintilor. Cartierul orasului este, de asemenea, foarte pitoresc si interesant din punct de vedere istoric. Veti gasi ruinele templelor antice, ale amfiteatrelor si ale pietelor mari, chiar la fiecare pas. Partea de sud a orasului este locatia Capului Greco - un loc uimitor de frumos, cu vederi panoramice ale orasului si ale coastei. Exista mai multe pesteri adanci la poalele capului. Exista intotdeauna multi oameni aici, care doresc sa exploreze frumusetea naturii, precum si pescari.

Varosha orasul fantoma

Varosha orasul fantoma este de fapt un cartier din sudul orasului Famagusta care a fost abandonat din anul 1974 odata cu invaziea turceasca. Odata cu intrarea orasului Famagusta sub control turcesc a fost abandonat, continuand si in prezent sa fie nelocuit. Cladirile s-au degradat odata cu trecerea timpului, au fost jefuite, unele strazi au fost invadate de vegetatie, cartierul fiind descris ca un oras fantoma. Intrarea in oras era strict inerzisa publicului pana in anul 2003 cand pentru prima data a avut loc o relaxare a restrictiilor de circulatie si cipriotii din ambele tabere au putut sa patrunda in zona protejata de ONU, trecand 'Linia Verde'.

Inainte de invazia turca, Varosha era o statiune turistica infloritoare din Famagusta unde veneau la plaja personalitati din intreaga lume. Pe aici au trecut Richard Burton si Brigitte Bardot, iar hotelul Argo, aflat pe strada JFK, se povesteste ca era favoritul actritei Elizabeth Taylor. Statiunea Varosha a acelor timpuri rivaliza in preferintele turistilor cu Riviera franceza, fiind un adevarat centru al manifestarilor artistice si intelectuale.

Kyrenia sau Girne este printre cele mai frumoase orase al Ciprului de Nord, fiind un oras portuar clasic, insa ramas in istorie datorita pozitiei strategice a portului ce a facut sa fie unul din primele locuri ocupate de armata turca, la invazia din anul 1974. Kyrenia este un oras vechi de peste 1300 de ani bine amplasat din punct de vedere natural fiind flancat de Muntii Pentadaktylos ce formeaza o adevarata bariera naturala. Pana sa cunoasca ocupatia britanica in anul 1878 Kyrenia a fost un oras linistit, un mic port ce facea legatura intre Cipru si Turcia. Din acest port erau exportate: grau, masline, magari, capre si erau aduse obiecte din lemn, lut, legume, branza, unt, matase si panza de bumbac.

Kyrenia este in prezent o statiune turistica si ofera cateva puncte de interes. Castelul Kyrenia situat in partea de est a vechiului port este un loc spectaculos. Castelul dateaza din perioada bizantina si a servit bizantinii, cruciatii, venetienii, otomanii si britanicii. In interiorul zidurilor sale exista o capela din secolul al XII-lea care contine capitolii romane si un muzeu. In oras veti putea vizita si Muzeul Icoanelor, gazduit intr-o biserica dedicata Arhanghelului Mihail. Nu departe de aceasta biserica, exista cateva morminte taiate in piatra datand din secolul al IV-lea. In spatele portului se gasesc ruinele unei mici biserici crestine, iar in port este un mic turn. Biserica Anglicana St Andrews este asezata in spatele castelului.

Portul din Kyrenia reprezinta un adevarat reper al orasului, deoarece turistii sunt intampinati de peisaje salbatice si de istoria sa bogata. La iesirea din port se gasesc numeroase restaurante si baruri ce ofera privelisti minunate cu maretia locului.

Cei veniti in Kyrenia a se relaxa la soare nu vor fi dezamagiti deoarece Kyrenia are plaje fabuloase cum ar fi: Acapulco Beach, Escape Beach si Alagadi Beach. Acapulco Beach este o plaja foarte populara cu o plaja lata si nisip fin auriu, apele cristaline cu adancimi reduse si multe alte facilitati ce vin in intampinarea celor dornici de o minunata vacanta.

Escape Beach este amplasata la 5 kilometri de Kyrenia, fiind una dintre cele mai frumoase plaje din nordul Ciprului, cu nisip fin auriu si ape limpezi fiind spatiul ideal de plaja. Aici pot fi practicate diferite sporturi acvatice cum ar fi: scufundari la mare adancime, Jet Ski, canotaj, plimbari cu barca etc.

Alagadi Beach, mai este cunoscuta si sub numele de Turtle Beach, se gaseste in estul Kyreniei si este renumita datorita broastelor testoase ce-si isi depun aici ouale in timpul verii.

Castelul Sfantul Ilarion se gaseste la mijlocul distantei dintre Kyrenia si Nicosia, in partea nordica a Ciprului, fiind zona montana ce poarta numele de Besparmak. Acest castel este cel mai vestic si cel mai bine conservat, dintre cele trei castele aflate in nordul Ciprului: Kantara, Buffevento si Sfantul Ilarion. Castelul se gaseste intr-o zona montana la o inaltime de 732 de metri, intr-o o pozitie strategica, veghind caile de legatura dintre Kyrenia si Nicosia.n Castelul Sfantul Ilarion initial a fost o manastire, ridicata in memoria unui calugar care a ales acel loc pentru a trai in sihastrie in secolul al VII-lea. Legenda spune ca Ilarion a purificat muntele, alungand demonii pagani care se aflau acolo si care urlau infiorator. Insa calugarul era complet surd, asa ca nu a auzit tipetelor infricosatoare ale demonilor care bantuiau muntele. Demonii s-au recunoscut invinsi si l-au lasat pe Ilarion sa traiasca in pace pe munte. Mai tarziu, in secolul al X-lea, s-a construit Manastirea Sfantul Ilarion, dupa care in secolul al XI-lea bizantinii au intarit locul fortificandu-l, motiv pentru care a si fost ultimul cucerit de catre Richard Inima de Leu, care a preluat controlul Kyreniei in anul 1191. Fortificatiile castelului au fost continuate si de Lusignani, in secolul al XIII-lea. Castelul Sfantul Ilarion a avut un rol important si in lupta de patru ani cu Imparatul Roman Frederick al II-lea, care a fost invins in cele din urma in anul 1232, iar in urmatorii 150 de ani castelului i-au mai fost construite apartamentele regale somptuoase devenind astfel resedinta de vara a regelui. Din secolul al XV-lea, odata ce insula a trecut sub controlul venetieniilor a fost lasat in paragina, insa incepand cu anul 1964 i-a fost redata maretia datorita cipriotilor turci care-l foloseau pe post de centru in operatiuni.

Castelul Buffavento se gaseste in zona montana a Kyreniei, in partea de nord a Ciprului, aflandu-se intre Castelul Sfantul Ilarion si Castelul Kantara, toate trei fiind construite ca puncte strategice defensive impotriva atacurilor arabilor. Castelele Sfantul Ilarion si Kantara pot fi vazute de la Buffavento motiv pentru care era folosit pentru a trimite semnale, pe care le puteau vedea si ceilalti. Castelul Buffavento controla o trecatoare importanta din munti, fiind folosit si pe post de inchisoare pana in secolul al XIV-lea. Conform izvoarelor arheologice o parte din castel a fost zidit de bizantini in secolul al XI-lea, dupa care mai tarziu, in secolul al XIV-lea, lusignanii au extins castelul, fiind parasit dupa ce venetienii au cucerit insula. Ca si alte castele din Cipru si castelul Buffavento este asociat cu o regina misterioasa care se spune ca a domnit peste insula. Istorici cred ca legenda face legatura, cel mai probabil, cu zeita Afrodita.

Castelul Kantara este cel mai estic dintre cele trei castele ce formau linia de aparare din muntii Kyreniei. Acesta se gaseste la o altitudine de 630 de metri, fiind bine pozitionat pentru a controla intrarile in Peninsula Karpass si Mesaoria. Exista istorici care cred ca acest castel ar fi fost ridicat de bizantinii in secolul al X-lea ca un post de paza impotriva raidurilor arabe. Prima mentiune istorica privind castelul provine din anul 1191 cand se face referire la capturarea lui Richard Inima de Leu in Cipru. La acel moment, Isaac Comnenul, conducatorul bizantin al insulei, s-a refugiat in Castelul Kantara, iar mai tarziu, nobilimea a folosit castelul ca o cabana de vanatoare.

Muzeul Epavei din Kyrenia gazduieste una dintre cele mai importante descoperiri din istoria arheologiei marine, epava navei Kyreniene, care este o epava nemaipomenit de bine conservata a unei nave comerciale grecesti, veche de peste 2300 de ani, fiind cea mai veche nava descoperita vreodata. Corpul navei are o lungime de pestee 14 metri si a fost construit in mare parte din lemn de pin de Aleppo invelit in plumb. Astazi epava este pastrata intr-un mediu controlat. In muzeu mai sunt expuse si alte artefacte cum ar fi o intreaga incarcatura a unei nave, care include peste 400 de amfore, 9000 de migdale perfect conservate gasite in borcane, 29 de pietre de moara, 4 cani, 4 recipiente de ulei, 4 linguri de lemn, cat si alte obiecte. Nivelul superior al muzeului gazduieste o expozitie foto facute in timpul procesului de recuperare a epavei, tot acolo existand si o platforma de unde vizitatorii pot privi epava de la inaltime.

Satul Bellapais este amplasat in Ciprul de Nord la cinci kilometri de orasul Kyrenia si la 29 de kilometri nord-est de Nicosia. Bellapais este un sat traditional cipriot, cu case saracacioase vopsite in alb si imprastiate pe intreg dealul pana la ruinele manastiri Bellapais Abbey zidita de Canons Regular in secolul al XIII-lea.

Dhekelia

Akrotiri si Dhekelia sunt doua baze militare suverane ale Regatului Unit aflate in Cipru. Akrotiri si Dhekelia au ramas sub administrare britanica dupa acordarea independentei din anul 1960 datorita pozitiei strategice a insulei din Marea Mediterana. Akrotiri alaturi de Garnizoana Episkopi formeaza partea numita Baza Militara Suverana Vestica aflata in sud-vestul insulei in vecinatatea orasului orasul Limassol si Dhekalia alaturi de Ayios Nikolaos formeaza Baza Militara Suverana Estica aflata in sud-estul insulei in vecinatatea orasului Larnaca. Satele Xylotympou si Ormidhia reprezinta doua enclave in teritoriul bazei. Centrala Electrica Dhekalia face parte tot de Cipru chiar daca este amplasata in interiorul bazei militare.

In timpul invaziei turce din anul 1974, trupele britanice nu s-au implicat in conflict, insa au permis stabilirea refugiatilor in baza Dhekalia. Inaintarea armatei turce s-a stopat in dreptul acestei baze din dorinta turcilor de a nu genera un conflict militar cu Regatul Unit, motiv pentru care partea sud-vestica a Ciprului, mai exact peninsula Ayia Napa a ramas sub controlul Republicii Cipru.

Ciprul a solicitat de nenumarate ori retrocedarea bazelor, motivand ca acestea utilizeaza o suprafata uriasa ce ar putea fi folosita in scop civil. Intre anii 1960 - 1964, Regatul Unit a platit chirie pentru bazele militare, insa dupa conflictul intercomunal din anul 1964 a refuzat sa mai plateasca motivand faptul ca nu exista nici o garantie ca cele doua comunitati vor beneficia in mod egal de acestea.

In zilele noastre se estimeaza ca in Akrotiri si Dhekelia ar locuii 3.000 de soldati, insa numarul total al locuitorilor fiind de aproximativ 14.000 dintre care jumatate ar fi ciprioti. Bazele militare britanice reprezinta 3% din intreg teritoriu al Ciprului, fiind detinut in procent de 60% de catre cetateni ciprioti sau britanici si restul de 40% apartinand Ministerului Apararii al Regatului Unit, sau sunt clasificate ca fiind terenuri ale Coroanei Britanice.



Cipru sau Republica Cipru in imagini:


Castelul Medieval din Larnaca
Lacul Sarat din Larnaca
Stanca Afroditei
Cape Greco
Kyrenia



Bijuteria de lux Papillon Construct