Parcul Natural Bucegi este o arie protejată, de interes național, cu o suprafața de 32.663 hectare, din care 16.334 hectare se află pe teritoriul județului Dâmbovița, restul întinzându-se pe teritoriile administrative ale județelor Brașov și Prahova. Parcul Natural Bucegi a fost înființat în anul 1974, urmând să fie declarat arie protejată abia în 6 martie 2000 și apoi printr-o Hotărârea de Guvern din 2003 s-a hotărât limitele și suprafața acestuia. Parcul Natural se întinde în partea sudică a județului Brașov, pe teritoriile administrative ale orașelor Predeal și Râșnov și pe cele ale comunelor Bran și Moieciu, în partea nordică a județului Dâmbovița se întinde pe teritoriul comunei Moroeni, iar în cea nord-vestică a județului Prahova se întinde pe teritoriile administrative ale orașelor Azuga, Bușteni, Comarnic și Sinaia.
Parcul Natural Bucegi cuprinde în totalitate Masivul Bucegi care se desfășoară sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudică, fiind delimitat de abrupturi ce adesea sunt mai înalte cu peste 1.000 de metri decât zonele limitrofe, precum si perimetre limitate din Masivul Leaota. Limita nordica este cea mai impunatoare, fiind reprezentată printr-un abrupt tectono-structural, fragmentat de numeroase văi glaciare, care domină Culoarul Râșnovului și Clăbucetele Predealului. Limita nord-vestică a Parcului Natural Bucegi începe din valea Râul Mare, după confluența cu Valea Grăigarul, și urmează limita fondului forestier până ajunge la pârâul Sumerița, de aici, urcă pe versantul stâng al Sumeriței, până în Culmea Cărbunarilor, traversează Dealul Tinoasa și coboară în pârâul Pănicer, urcând din nou pe Culmea Cărbunarilor până la altitudinea de 1122 metri. Limita nord-vestică se continuă traversând pădurea până ajunge la drumul forestier DF 25 și apoi până la fânețele din Muntele Frunții. Continuă pe versantul drept al văii Poarta și pe Muchia Noaghia până la confluența Văii Reci, pe care o urmărește în amonte până la izvoare, apoi pe fondul forestier, urcă Muchia Preduș și ajunge la altitudinea de 1369 metri, de unde coboară în Valea Șimon, de unde urcă Muntele Pleșei și se încheie la borna 230 bis. In partea sudică, se află Valea Brateiului și Șaua Bucșa care despart Bucegii de Masivul Leaota, iar spre nord, obarsiile vailor Moieciu (Grohotisului) și Simon, de terminatiile Leaotei și Culoarului Bran - Rucar - Dragoslavele. Spre est se întinde Culoarul Prahovei care formează limita cea mai clară și cel mai impresionant abrupt tectono-eroziv din Romania denumit Abruptul Prahovean, care are diferențe de nivel de peste 1.000 - 1.500 metri, acesta fiind fragamentat de numeroase văi sau torenți luvionivali, cu izvoare si cascade de o sălbăticie aparte. Limita sudică este caracterizată prin pante domoale, cu frecvente rupturi ce depașesc 200 metri care fac trecerea spre Subcarpati, fiind delimitată de valea Izvorului și de valea Ialomicioarei separate prin Muntele Paduchiosu.
Parcul Natural Bucegi este bine delimitat ca unitate geografică prin abrupturi de dimensiuni mari ce se întindpână în văile Prahovei, Cerbului și Brăteiului, sau se continua pe culmi mai joase spre culoarele depresionare ale Branului. Înaltimea maxima din parc este atinsa în Vârful Omu și este de 2.504,9 metri. Înălțimea reliefului este cea care a determinat etajarea climei, vegetației și nu în ultimul rând al tipului de sol, rezultand un peisaj armonios si complex. Culmea principală a Bucegilor se remarcă prin forme de relief puternic contrastante: versantul prahovean, abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500 - 900 metri, și platoul Bucegilor, un podiș înalt, cu altitudini între 1600 - 2400 metri și o înclinare de la nord la sud. Masivul Bucegi a luat naștere odată cu formarea sectorului Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț carpatic, în timpul orogenezei alpine, Munții Bucegi s-au înălțat cu aproape 1,000 de metri la sfârșitul Neogenului și începutul Cuaternarului. În limitele Parcului Natural Bucegi se întâlnesc două entități structurale majore: pânza getică a Carpaților Meridionali aflată în vest, și zona de flis a Carpaților Orientali aflată în est. Contactul dintre cele două unități este mascat de dezvoltarea conglomeratelor de Bucegi medii și superioare. La vest de valea Ialomiței, sub aceste conglomerate, apar la zi formațiuni cristaline și depozite sedimentare jurasice și cretacice inferioare (Neocomian-Aptian inferior), în timp ce pe versanții estici și sudici sunt aduse la zi depozite de flis neocomian până la aptian.
Pe teritoriul Parcului Natural Bucegi se găsesc 14 rezervații naturale, fiecare protejând diverse forme de relief, ecosisteme și specii de plante sau animale și 46 de monumente ale naturii cum ar fi: cascade, izbucuri, peșteri, avene, chei, turnuri, colți, arcade, stânci, hornuri, circuri glaciare sau puncte fosilifere. Cele mai cunoscute rezervații și monumente ale naturii sunt:
Abruptul Prahovean este o rezervație naturală de tip mixt cu o suprafață de 3,478 hectare, aceasta se află situată în județul Prahova, pe teritoriul administrativ al orașelor Bușteni și Sinaia, aceasta este o zonă naturală cu un relief diversificat format din stâncării, creste, văi glaciare, lapiezuri, doline, circuri glaciare, abrupturi calcaroase, avene, goluri alpine și peșteri, înconjurate și întrepătrunse de păduri, poieni, pajiști și pășuni.
Abruptul Bucșoiu-Mălăiești-Gaura este o rezervație naturală de tip mixt cu o suprafață de 1,634 hectare, aceasta se află situată în partea nordică a Munților Bucegi, pe teritoriul administrativ al comunelor Bran și Moieciu și al orașului Râșnov, rezervația se remarcă printr-un peisaj alpin cu abrupturi stâncoase, cu vegetație alpină și faună specifică.
Colții lui Barbeș este o rezervație geologică cu formațiuni stâncoase spectaculoase din zona muntoasă aflată în extremitatea estică a Carpaților Meridionali, aceasta are un relief diversificat format din calcare, gresii, șisturi cristaline și conglomerate, cu abrupturi, grohotișuri, doline, custuri, hornuri, turnuri, ace, chei și goluri alpine, cu numreroase izvoare și văi cum ar fi Valea Lupului și Valea Uscată, pajiști, pășuni și păduri specifice Bucegilor.
Cheile Tătarului este o rezervație naturală de tip mixt cu o suprafață de 144,30 hectare situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni și se întinde între platoul Padina și Lacul Bolboci, la o altitudine medie de 1.800 m. în bazinul superior al râului Ialomița. În rezervație pot fi obsevate chei săpate în calcare, cu peisaje impresionante, cursuri de apă, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști și păduri montane.
Orzea - Zănoaga este o rezervație naturală de tip mixt cu o suprafață de 841,20 hectare situată în extremitatea nordică a județului Dâmbovița, în bazinul superior al Ialomiței, în partea sudică a lacului Bolboci. Rezervația Orzea - Zănoaga are o mare valoare peisagistică și geologică, fiind o zonă cu un relief predominant carstic și endocarstic, caracterizat de chei precum Zănoaga Mare și Zănoaga Mică, abrupturi stâncoase, izvoare, văi, doline, lapiezuri, versanți calcaroși și peșteri. Relieful spectaculos este completat de numeroase păduri, pajiști și goluri alpine, care găzduiesc o mare diversitate de floră și faună specifice Munților Carpați Meridionali.
Zănoaga - Lucăcilă este o rezervație naturală de tip mixt cu o suprafață de 259,40 hectare situată în extremitatea nordică a județului Dâmbovița, în bazinul superior al Ialomiței, în sud-vestul lacului Bolboci, lângă rezervația naturală Orzea - Zănoaga. Rezervația se află într-o zonă montană cu un relief carstic și endocarstic unic, cu un defileu spectaculos, străbătut de râul Ialomița, ce oferă peisaje montane deosebite.
Locul fosilifer de la Vama Strunga este o rezervație naturală de tip paleontologic cu o suprafață de 10 hectare situată în partea sud-vestică a Munților Bucegi, în partea sudică a județului Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Moieciu și cea nordică a județului Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Locul Fosilifer Vama Strunga este o rezervație situată pe versantul stâng al culmii Șeaua Strunga, la o altitudine de 1.950 metri, unde se găsesc importante depozite de faună fosiliferă dispuse într-o succesiune de roci cu o grosime de 40 - 50 metri. Calcarele de aici adăpostesc una dintre cele mai importante asociații de faună marină din Jurasicul Mediu al României, incluzând peste 150 de specii diferite.
Babele sunt formațiuni stâncoase aflate pe platoul Muntilor Bucegi din Carpații Meridionali, în comuna Moroeni din județul Dâmbovița. Babele, aflate la 2,292 metri altitudine sunt formațiuni de eroziune ce s-au format într-o perioada de timp îndelungata, pe parcursul ultimelor 2 milioane de ani, în timpul Cuaternarului și s-au format datorită eroziunii eoliene, a precipitațiilor și a fenomenelor de îngheț-dezgheț. Din punct de vedere geomorfologic, Babele sunt compuse din Conglomerate de Bucegi și Gresii de Babele, care sunt cele mai cunoscute formațiuni geologice din Munții Bucegi.
Sfinxul din Bucegi, se află pe platoul Munților Bucegi aproape de Babele, la o altitudine de 2.206 metri. Sfinxul este o altă formațiune geologică faimoasă, care se aseamănă cu un chip uman, alcătuita din conglomerate, rezultată în urma dezagregării și eroziunii, acesta are o înălțime de 8 metri și o lățime 12 metri și a ajuns la forma de astăzi în urma unui îndelungat proces de eroziune.
Cascada Obârșia Ialomiței este situata in Valea cu acelasi nume, in apropierea varfului Omu, aceasta este cea mai înaltă cascadă din Carpații Meridionali și a doua din România, în ceea ce privește înălțimea căderii de apă, măsurând aproximativ 100 de metri. Rupturile de pantă, vâltoarea apelor și modul în care se colectează apa alaturi de susurul plăcut pe care îl produce când se revarsă în lac creează o atmosferă unică de un pitoresc aparte. Valea Obârșiei este o vale glaciară formată din două căldări, inferioară și superioară, despărțite printr-un prag de unde se formează cascada. Din acest loc izvorăște râul Ialomița. Cascada Obârșia Ialomiței a luat naștere pe pragul ce separă căldarea superioară și căldarea inferioară a Văii Obârșiei.
Cascada Urlătoarea este o cascadă spectaculoasă formată de pârâul Urlătoarea, în apropierea orașului Bușteni, România, la altitudinea de 1.100 metri. principala cădere de apă măsoara 15 metri, însă există și alte căderi de apă mai mici, împrăștiate câțiva zeci de metri mai sus, pe cele două pâraie, Urlătoarea Mare și Urlătoarea Mică.
Valea Horoabei sau Canionul Horoabei este un fenomen geologic spectaculos situat în Munții Bucegi, în apropierea localității Bușteni, județul Prahova. Acesta este un defileu îngust și sălbatic format de-a lungul timpului, prin procese de eroziune și modelare a reliefului. Valea Horoabei are pereții stâncoși abrupți, cu înălțimi impresionante, ce se ridică de o parte și de alta a văii, dând naștereunui peisaj aparte. Râul Horoaba, care a creat acest defileu impresionant, este alimentat de izvoare montane și precipitații, ceea ce îi conferă un climat specific montan.
Poiana Crucii este o rezervație naturală de tip floristic cu o suprafață de 0,5 hectare situată în extremitatea nordică a județului Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Rezervația este formată dintr-o pajiște montană aflată la poalele Munților Bucegi, aceasta adăpostește o mare varietate floristică de specii ierboase rare, printre care cele mai importante sunt ghințura galbenă (Gentiana lutea) și păiușul roșu (Festuca rubra).
Turbăria Lăptici este o rezervație naturală de tip botanic cu o suprafață de 15,9 hectare situată la poalele Munților Lăptici, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Aria naturală se află la o altitudine medie de 1.500 metri și este formată dintr-o mlaștină oligotrofă aflată în lunca stângă a pârâului Scândurarilor și găzduiește o mare varietate floristică de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor.
Peștera Ialomiței, denumită și Peștera Schitul Ialomiței, Peștera Schitului, sau Peștera Ialomicioarei se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, în localitatea Moroeni la altitudine de 1.660 metri. Peștera se întinde pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 metri și o diferență de nivel de 60 metri. Doar 400 de metri sunt accesibili turiștilor, până în punctul denumit "La Altar" urmând în amonte o porțiune de încă 80 de metri, cu mai multe galerii și săli. Peștera are o desfășurare mixtă, fiind formată atât din galerii cât și din săli. Intrarea în peșteră este în formă de semielipsă, și se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 metri deasupra fundului văii. La intrarea în Peșteră se găsește Mănăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea, de Mihnea cel Rău, voievodul Țării Românești
Lacul Bolboci denumit și marea din Bucegi este un lac de baraj artificial în Bucegi, pe râul Ialomița, având un volum util de 17,9 milioane m³. În lacul Bolboci pe lângă râul Ialomița se varsă și râurile: Blana, Nucet, Bolboci și Plaiul Mircii.
Alte puncte de interes care oferă o imagine de ansamblu asupra diversității peisajului și a valorilor naturale ale Parcului Natural Bucegi sunt: Arcada din Valea Gaura - formațiune geologică spectaculoasă, cu importanță geomorfologică; Avenul din Bucșoiu - peșteră subterană, cu semnificație speologică; Avenul Vânturiș - peșteră cu semnificație speologică; Cascada Doamnei - o cădere de apă, cu importanță hidrologică; Cascada Vânturiș - o cascadă, ce adaugă la diversitatea peisajului, cu importanță hidrologică; Ceardacul din Valea Cerbului - formațiune geologică cu caracteristici unice, cu importanță geomorfologică; Claia Mare - zonă cu caracteristici geomorfologice unice; Colții Morarului - formațiuni stâncoase, cu importanță geomorfologică; Circul Glaciar Țigănești - rezultat în urma eroziunii glaciare a format un peisaj natural impresionant, cu valoare geomorfologică; Crucea Eroilor Neamului - monument istoric și turistic, construit în memoria eroilor români; Hornurile Mălăieștilor - formațiuni stâncoase verticale, cu importanță geomorfologică; Mecetul Turcesc - formațiune geologică cu o formă neobișnuită, cu importanță geomorfologică; Ogașul Spumos - curs de apă spectaculos, cu importanță hidrologică; Peștera Avenul de sub Babele - peșteră subterană, cu importanță speologică; Pietrele de la Omu - formațiuni stâncoase situate pe cel mai înalt vârf al Bucegilor, cu importanță geomorfologică; platoul cu ciuperci de gresie - zonă cu formațiuni geologice deosebite, cu valoare geomorfologică; Ponorul din Horoaba - formațiune geomorfologică spectaculoasă, cu importanță geomorfologică, Popasul Strunga - zonă cu importanță geologică; Portița Caraimanului - pasaj îngust între stânci, cu importanță geomorfologică; Valea Țapului - vale cu caracteristici geologice deosebite; Peretele Văii Albe - versant stâncos abrupt, cu importanță geomorfologică
Forma de potcoava a Masivului Bucegi a determinat in mod evident dispunerea și direcția de curgere a râurilor. Ialomita este principalul bazinul hidrografic de colectate a apelor din interiorul masivului, aceasta izvorăște de sub Vârful Omu și curge spre sud, fiind alimentată din zăpezi, ploi cât și subteran, prin drenaj carstic, de către apele care se pierd pe suprafața platourilor cu lapiezuri și se indreaptă spre izvoarele din axul sinclinalului. Numeroși afluenți cu izvoare în zona Bucegilor converg spre bazinetele menționate, contribuind la creșterea debitului râului colector, printre ei se află: Doamnele, Horoaba, Tataru, Mircea, Bolboci, Zanoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa si Orzea pe stanga. De obicei afluentii rămân fără apă în cursul mediu și superior, însă când sunt precipitații au un regim torential. Între văile din interiorul Masivului Bucegi, pârâul Izvorul Dorului are un regim diferit deoarece izvorește de sub Cabana Babele și străbate în lung platoul aflat pe culmea estica la inălțimi de 2.100 - 1.700 metri, pe un traseu paralel cu Ialomita, deasupra ei cu 300 - 400 de metri. Între Colții lui Barbes și Vanturis, Izvorul Dorului dă naștere unei cascade după care cotește 90° și se îndreapta spre est, pentru a se varsa in râul Prahova. În cursul superior, pe timpul verii cea mai mare parte a pârâului rămâne făra apă, însă din regiunea din care iși schimba direcția, începe sa aibă apă și iși maresșe debitul, astfel că la vărsare pare a fi un pârâu viguros, capabil să transporte și să depună mari cantități de aluviuni. Pâraiele aflate în exteriorul Munților Bucegi aparțin bazinelor Prahovei și Oltului, astfel pâraiele Moraru, Cerbu, Jepii, Urlatoarea, Babelor, Peleș și Zgarbura se varsă în râul Prahova, iar spre Olt se îndreaptă pâraiele Glajariei, Malăiești și Țiganești, care, reunite, formeaza Ghimbavul, iar pârîul Ciubotei, Gaura și Grohotisul converg spre Bârsa. Pâraiele care dreneaza abruptul Bucegilor au pante repezi și rămân fără apă cea mai mare parte a anului, din cauza lipsei de izvoare. O linie de izvoare ce inconjoară abruptul Bucegilor pe toate laturile se găsește mult mai jos și aici toate pâraiele au scurgere permanentă.
Clima Parcului Natural Bucegi este specifică masivelor montane înalte caracterizată prin doua etaje climatice: un climat montan-forestier ce se întinde între 800 - 1800 metri altitudine pe versanții sudici și între 800 - 1600 metri pe versanții nordici și un climat alpin cu doua subetaje, alpin inferior între 1.800 - 2.000 metri și alpin superior între 1.600 - 1.800 metri altitudine. Clima se caracterizează prin temperaturi medii cuprinse între 2 - 6°C la altitudini de până la 1.800 metri și între 0 - 2°C la altitudini mai mari de 1800 metri, cu precipitații abundente cuprinse între 800 - 1.200 mm/an și vânturi puternice. Pe platoul Bucegi s-a dezvoltat climatul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2°C, precipitații scazute și vânturi puternice. În Parcul Natural Bucegi ca în orice altă zonă montană, starea vremii se schimbă foarte repede, existând chiar unele zile când sunt prezente condiții meteo specifice pentru cel puțin trei anotimpuri. Numărul mediu de zile cu condiții de iarnă și temperaturi sub 0°C, este de 47 zile/an, iar numărul mediu de zile cu temperaturi peste 25°C este de aproximativ 16 zile/an.
Flora Parcului Natural Bucegi este reprezintă un adevărat sanctuar al naturii, găzduind o multitudine de specii de plante animale adaptate la condițiile specifice zonei montane. De la pădurile întinse de conifere și foioase, până la pajiștile alpine, fiecare etaj de vegetație adăpostește o floră bogată și diversă. Diversitatea floristică a parcului este strâns legată de caracteristicile geografice și climatice ale zonei, rezultând o mare diversitate floristică, chiar și în privința unor taxoni cu importanța mai deosebită. 5,6% din flora Bucegilor sunt specii endemice, reprezentate prin 60 de unitati taxonomice - specii sau subspecii. Pe suprafața parcului au fost identificați 375 de taxoni algali ce apartin la 8 filumuri: Cyanophyta cu 138 taxoni, Chlorophyta cu 78 taxoni, Xanthophyta cu 49 taxoni, Bacillariophyta cu 81 taxoni, Chrysophyta cu 6 taxoni, Flagellata cu 1 taxon, Euglenophyta cu 2 taxoni și Pyrophyta cu 2 taxoni. Algele au fost găsite în mai multe biotopuri: în ape, pe roci, în soluri și în peșteri. Dintre speciile ocrotite prin lege din Parcul Natural Bucegi mai valoroase sunt: Taxus baccata L. - Tisa, rară ce crește în pădurile din etajul montan mijlociu, în arborete de amestec de fag cu brad sau brădete, în locuri stâncoase sau pe grohotișuri de calcare, în exemplare izolate sau mici pâlcuri; Gentiana lutea L. - Ghintura galbenă, ce crește sporadic în etajul alpin inferior, etajul subalpin și, foarte rar în etajul montan mijlociu, pajiști sau pe coastele versanților abrupți însoriți; Larix decidua Mill. - Larice, întâlnită frecvent în etajul montan superior și subalpin, sporadică în etajul alpin inferior, în pâlcuri, rariști, arborete mici sau exemplare izolate, pe versantul prahovean al masivului. Masivul Bucegi; Rhododendron myrtifolium Auct. -Smirdarul, crește în zona alpină și eîn tajul subalpin, atât pe coastele usor înclinate de pe Platoul Bucegilor, cât și pe versanții abrupți; Daphne blagayana Freyer - Iedera albă, întâlnită rar pe grohotișurile de calcar semiumbrite, în etajele montan mijlociu și superior; Salix myrtilloides L. - Salcia de turbă crește în Rezervația Naturală Lăptici, în turbărie, într-un singur pâlc, pe stratul gros de mmușchi Sphagnu; Leontopodium alpinum (L.) Cass. - Floarea de colt, crește în zona alpină, cu deosebire în etajul alpin inferior, fiind rară în etajul subalpin și sporadică pe stâncăriile însorite; Angelica archangelica L. - Angelica, crește sporadic în etajele montan superior și subalpin, pe langă pâraie și în chei, în locuri stâncoase și umede; Trollius europaeus L. - Bulbucii de munte, cresc poradic din etajul montan mijlociu până în etajul alpin inferior, prin fânețe, pajiști de pe coaste și brâne însorite.
Parcul Natural Bucegi este un habitat complex care găzduiește o biodiversitate impresionantă, fiind cunoscute până în prezent 3,500 specii animale, de la rotifere pana la taxoni superiori. Fauna parcului este diversificată, fiind reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN (Uniunea internațională pentru conservarea naturii). Dintre speciile de mamifere cele mai reprezentative sunt: Capra neagră (Rupicapra rupicapra), Căprioara (Capreolus capreolus), Cerbul (Cervus elaphus), Cerbul lopătar (Dama dama), Chițcanul de câmp (Crocidura leucodon), Jderul de copac (Martes martes), Liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), Liliacul urecheat (Plecotus auritus), Liliacul de ziduri (Vespertilio murinus), Lupul (Canis lupus), Orbetele (Nannospalax leucodon), Pârșul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), Pisica sălbatică (Felis silvestris), Râsul (Lynx lynx), Șoarecele săritor de pădure (Sicista betulina), Ursul carpatin (Ursus arctos), Veverița (Sciurus carolineansis) și Vulpea (Vulpes vulpes crucigea). Dintre speciile păsări se remarcă: Acvila de munte (Aquila chrysaetos), Corbul (Corvus corax), Cocoșul de munte (Tetrao urogallus), Fâsa de munte (Anthus spinoleta), Forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), Drepneaua neagră (Apus apus), Mierla de piatră (Monticola saxatilis), Șorecarul comun (Buteo jamaicensis) și Vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus). Dintre speciile de reptile și amfibieni în parc trăiesc: Broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria), Broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), Brotacul verde de copac (Hyla arborea), Izvorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), Salamandra carpatică (Triturus montandoni), Salamandra de foc (Salamandra salamandra), Șarpele de alun (Coronella austriaca), Șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), Șarpele orb (Anguis fragilis), Șopârla de câmp (Lacerta agilis), Șopârla de ziduri (Podarcis muralis), Tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), Tritonul de munte (Triturus alpestris) și Viperă (Vipera berus). Dintre speciile de pești ce pot fi observate în apele Parcul Natural Bucegi cele mai importante sunt: Lostrița (Hucho hucho), Porcușorul de nisip sau petrocul (Romanogobio kesslerii), Păstrăvul de munte (Salmo trutta fario) și Zglăvoacă (Cottus gobio).
Trasee turistice în Parcul Natural Bucegi:
1. Sinaia (800 m) - Hotel Alpin (1.400 m) - Curmătura Vârfului cu Dor (1.940 m) - Valea Izvorul Dorului - Șaua Lăptici (1.830 m) - Hotel Peștera (1.610 m).
Marcaj: bandă roșie
Timp de parcurs: 5 h - 6 h
Descriere: de la Hotelul Furnica, traseul urcă, continuu, până în Șaua Vârfului cu Dor, trece pe lângă Cabana Brădet, Hotel Alpin, Cabana Valea cu Brazi. După punctul "La Lac", continuă pe lângă Piatra Turcului și urcând pe Muntele Furnica, ajunge în Șaua Vârfului cu Dor, coboară prin Vâlcelul Vârfului cu Dor, urcă în amonte pe Valea Dorului și după un urcuș scurt în Șaua Lăptici, coboară spre Hotelul Peștera.
2. Sinaia (800 m) - Cabana Poiana Stânei (1.270 m) - Cabana Piatra Arsă (1.950) - Cabana Babele (2.200 m) - Cabana Omu (2.505 m) - Valea Mălăiești - Uzina Electrică Râșnov (815 m) - Râșnov (675 m).
Marcaj: bandă albastră
Timp de parcurs: 13h - 15 h
Descriere: traseul urcă continuu de la marginea orașului Sinaia, trecând prin Valea Peleșului, traversează Poiana Stânei. Mai sus urcă pe Piciorul Pietrei Arse, ocolește Obârșia Văii Peleșului și coboară spre Cabana Piatra Arsă. Traversează Valea Dorului, depășește Șaua Cocora-Lăptici și coboară prin Poiana Vârful cu Brădet la Cabana Peștera. De aici urmează malul stâng al Văii Ialomiței, până la Cascada Obârșiei și urcă în curmătura Văii Cerbului. După un scurt urcuș, atinge Vârful Omu, de unde urmează o coborâre ușoară spre Nord, Nord-Vest pe Muntele Bucșoiu. Traseul se orientează spre dreapta și coboară accentuat în serpentine în Căldarea Mălăiești, până în apropierea fostei Cabane Mălăiești. De aici drumul coboară prin pădure și după ce se lasă la dreapta traseul spre Cabana Diham, continuă spre stânga coborând în drumul forestier din Valea Glăjăriei, pe care îl urmează până la Râșnov.
3. Bușteni (885 m) - Valea Jepilor - Cabana Caraiman (2.025 m) - Cabana Babele (2.200 m) - Hotel Peștera (1.610 m) - Cabana Padina (1.525 m) - Cabana Bolboci (1.460 m) - Cabana Zănoaga (1.400 m) - Cabana Scropoasa (1.205 m) - Dobrești (1.000 m) - Tabăra Căprioara.
Marcaj: cruce albastră
Timp de parcurs: 11 h - 12 h 30 min
Descriere: din Bușteni, traseul trece pe lângă stația Telecabinei, urmează drumul forestier câteva zeci de metri. Urcă din ce în ce mai accentuat prin pădure, pe versantul nordic al Jepilor Mici și după cca. o ora - o ora jumatate atinge firul Văii Jepilor. În continuare, poteca urcă pe versantul sudic al Caraimanului, traversează firul apei de mai multe ori și iese spre stânga la Cabana Caraiman. Continuă paralel cu firul apei până la Cabana Babele. De aici coboară pe piciorul Babelor pe Valea Ialomiței, trece pe lângă stația de Telecabină Peștera și urmează în aval șoseaua pe lângă Hotelul Peștera, Cabana Padina, prin Cheile Coteanului și Tătarului; pe malul vestic al Lacului Bolboci ajungem la Cabana Bolboci și puțin mai departe la baza stângă la Cabana Cheile Zănoagei. Străbate Cheile Zănoagei Mari, ocolește Cheile Orzei și coboară spre Dobrești.
*** Observații: interzis pe timp de iarnă tronsonul Bușteni-Cabana Caraiman.
4. Bușteni (885 m) - Vârful Gălma Mare (1.419 m) - Poiana Coștilei (1.310 m) - Cabana Omu (2.505 m) - Cabana Babele (2.200 m) - Cabana Piatra Arsă (1.950 m) - Curmătura Vârfului cu Dor (1.885 m).
Marcaj: bandă galbenă
Timp de parcurs: 9 h - 11 h
Descriere: până la Poiana Coștilei, urmăm traseul 3. De acolo traseul urmează spre vest pe poteca marcată, traversează firul văii, urcă pe versantul dinspre Moraru și ajunge în Poiana Văii Țapului, de unde continuă pe Muntele Coștila până la marginea pădurii. Urcă în partea superioară a căldării glaciare a Văii Cerbului și continuă în serpentine largi până la Cabana Omu. Traseul coboară spre sud, pe deasupra Văii Cerbului până la Cabana Babele. Coboară domol spre sud în lungul platoului, urcă pe Muntele Furnica. Apoi coboară la stația de Telecabină din renumita stațiune Sinaia (Cota 2000).
*** Observații: interzis iarna tronsonul Poiana Coștilei-Cabana Omu-Cabana Babele.
5. Bușteni (885 m) - Cabana Gura Diham (987 m) - Cabana Poiana Izvoarelor (1.455 m) - La Prepeleac (1.750 m) - Cabana Omu (2.505 m) - Muntele Bătrâna (2.181 m) - Șaua Strunga (1.909 m).
Marcaj: bandă roșie
Timp de parcurs: 8 h 30 min - 10 h
Descriere: din Bușteni, traseul urmează șoseaua până la Cabana Gura Diham. Urcă trecând pe la Cabana Poiana Izvoarelor, Poiana Pichetul Roșu și punctul "La Prepeleac" unde urcușul devine dificil, mai întâi prin pădure, iar apoi printr-o zonă de stâncării. După ce trece de o muchie la cupuna Bucșoiului întâlnește un alt traseu. Atinge Vârful Bucșoiu, coboară în Curmătura Bucșoiului și după un urcuș scurt, coboară în Curmătura Morarului. Urmează un urcuș de cca. 10 minute spre Cabana Omu. De aici traseul se orientează spre sud, iar apoi spre sud-vest, trece pe deasupra Mecetului Turcesc; străbate Muntele Doamnele, Muntele Bătrâna și Muntele Strungile Mari și ajunge în Șaua Strunga.
*** Observații: interzis pe timp de iarnă tronsonul Pichetul Roșu - Șaua Strunga.
6. Simon (800 m) - Plaiul lui Lom - Poiana Guțanu (1.460 m) - Șaua Strunga (1.909 m) - Cabana Padina (1.525 m)
Marcaj: bandă roșie
Timp de parcurs: 6 h 30 min - 7 h 30 min
Descriere: din Simon, la 5 km de la DN Brașov-Pitești, poteca urcă prin pădure și prin poieni până la Poiana Guțanu. Apoi drumul se îndreaptă spre est și apoi spre sud, traversează Valea Grohotișului, urcă accentuat pe sub Muntele Grohotișului și ajunge în Șaua Strunga. De aici coboară pe Muntele Colți la Cabana Padina.
7. Moeciu de Sus (950 m) - Poiana Guțanu (1.460 m) - Șaua Bătrâna (2.181 m) - Hotel Peștera (1.610 m)
Marcaj: triunghi roșu
Timp de parcurs: 7 h - 8 h
Descriere: Poteca se desfășoară în paralel cu drumul auto până la Piciorul Seciului, unde părăsește șoseaua, urcând accentuat prin pădure. După ce depășește Casa de Vânătoare și Stâna din Gutanu, urcă spre Colții Tapului, ieșind în Șaua Bătrâna. Din șa, coboară spre Hotel Peștera prin Valea Doamnele.
*** Observații: traseu interzis iarna.
8. Moeciu de Sus (950 m) - Valea Prăvalele - Șaua Strunga (1.909 m) - Cabana Padina (1.525 m)
Marcaj: cruce roșie
Timp de parcurs: 6 h - 7 h
Descriere: De la capătul drumului forestier care traversează satul Simon, traseul urcă paralel cu firul apei, pe sub muntele Grohotișul până în Șaua Strunga. Din Șa, coboară pe Muntele Colți la Cabana Padina.
9. Curmătura Vârfului cu Dor (1.885 m) - Valea Izvorul Dorului - Cabana Bolboci (1.460 m)
Marcaj: cruce galbenă
Timp de parcurs: 2 h - 2 h 30 min
Descriere: Din Curmătura Vârfului cu Dor, traseul coboară prin vălcelul Vârfului cu Dor până în Valea Izvorul Dorului, după ce traversează două fire de apă, urcă ușor pe sub Vârful Nucet, coborând prin pădure, traseul iese puțin în amonte de Cabana Bolboci, pe malul stâng al Ialomiței, continuând în aval, traversează Barajul și ajunge la Cabana Bolboci.
10. Cabana Babele (2.200 m) - Crucea Eroilor (2.284 m) - Șaua Sugarilor (2.295 m)
Marcaj: cruce roșie
Timp de parcurs: 1 h 30 min - 2 h
Descriere: De la Cabana Babele, poteca se îndreaptă spre nord-vest în urcuș spre Muntele Caraiman până aproape de Crucea Eroilor. De la Cruce, revine pe Vârful Caraiman, iar apoi coboară spre Șaua Sugarilor.
11. Cabana Bolboci (1.460 m) - Muntele Zănoaga - Cantonul Brătei (1.250 m)
Marcaj: cruce roșie
Timp de parcurs: 2 h 30 min 3 h
Descriere: De la cabană, traseul urmărește drumul auto nemodernizat spre Muntele Zănoaga, după cca. 1 oră, îl părăsește și urcă în Șaua Lespezi, de unde coboară în Valea Brăteiului.
12. Cabana Padina (1.525 m) - Șaua Strunga (1.904 m) - Vârful Bucșa - Curmătura Fiarelor (1.790 m) - Satul Fundățica (1.140 m)
Marcaj: bandă roșie
Timp de parcurs: 5 h - 6 h
Descriere: Traseul traversează culmea centrală nordică a Munților Leaota, făcând legătura între Munții Bucegi și Culoarul Rucăr-Bran, iar de aici cu Piatra Craiului și Iezer-Păpușa.
13. Cabana Omu (2.505 m) - Obârșia Ialomiței - Cabana Peștera (1.610 m)
Marcaj: bandă albastră
Timp de parcurs: 2 h - 2 h 30 min
Descriere: De la Cabana Omu pe direcția Sud, Sud-Vest, poteca ocolește Vârful Bucura-Dumbrava, apoi Vârful Găvanele coborând în căldarea glaciară a Obârșiei, în apropiere de Mecetul Turcesc. Ea trece pe lângă Cascada Ialomiței, ajunge în Valea Sugarilor și întâlnește drumul pietruit care duce la Cabana Peștera.
*** Observații: traseu interzis pe timp de iarnă.
14. Cabana Omu (2.505 m) - Muntele Doamnele - Muntele Strungile - Șaua Strunga (1.904 m) - Cabana Padina (1.525 m)
Marcaj: bandă roșie
Timp de parcurs: 5 h - 5 h 30 min
Descriere: Din Vârful Găvanele ne abatem spre vest și urmăm poteca ce se îndreaptă pe deasupra Mecetului Turcesc, către Muntele Doamnele. Poteca ajunge pe Cupola Gutanului, străbate Muntele Bătrâna, Stâncăriile Țapului și Strungilor până în Șaua Strunga, de unde pe coastele calcaroase ale Muntelui Colți coboară la Cabana Padina.
*** Observații: traseu interzis pe timp de iarnă.
15. Cabana Miorița (1.987 m) - Muntele Furnica (1.950 m) - Cabana Babele (2.200 m) - Ceardacul Obârșiei - Cabana Omu (2.505 m)
Marcaj: bandă galbenă
Timp de parcurs: 5 h - 6 h
Descriere: Traseul parcurge Platoul Bucegilor pe latura sa estică, trecând pe lângă Cabana Miorița, Cabana Piatra Arsă și Cabana Babele.
16. Cabana Babele (2.200 m) - Crucea Eroilor (2.284 m) - Vârful Caraiman (2.384 m) - Spinarea Coștilelor - Șaua Sugarilor (2.295 m)
Marcaj: cruce roșie
Timp de parcurs: 2 h - 2 h 30 min
Descriere: Din versantul ce merge la Vârful Omu se ramifică spre Nord-Est, apoi spre Est poteca de pe versantul sudic al Caraimanului care ajunge pe un pinten stâncos ce separă Valea Jepilor de Valea Seacă a Caraimanului, în marginea căreia se află Crucea Eroilor. Din Șaua Caraimanului poteca se orientează spre Vest, continuă în urcuș Coama Caraimanului, traversează drumul Babele-Coștila, apoi, în coborâre pe Spinarea Coștilelor, ajunge în Șaua Sugarilor.
*** Observații: traseu interzis pe timp de iarnă.
17. Moroeni (600 m) - Dobrești - Cheile Orzei - Cabana Scropoasa (1.205 m) - Cabana Cheile Zănoagei (1.380 m) - Cabana Bolboci (1.460 m) - Cabana Peștera (1.610 m)
Marcaj: cruce albastră
Timp de parcurs: 8 h - 9 h
Descriere: Cu excepția porțiunii dintre Dobrești și Scropoasa, restul traseului se desfășoară pe șoseaua asfaltată (Moroeni - Tabăra Școlară Cerbul - Dobrești - Cabana Scropoasa - Cabana Peștera).
18. Moroeni (600 m) - Sanatoriul Moroeni (1.022 m) - Plaiul Priporului - Plaiul Orzei - Cabana Scropoasa (1.205 m)
Marcaj: cruce albastră
Timp de parcurs: 6 h - 7 h
Descriere: Traseul se desfășoară pe drumul modernizat Pucheni - Glod - Sanatoriul Moroeni și pe drumul forestier auto Sanatoriul Moroeni - Cabana Scropoasa; pe Plaiul Priporului și Plaiul Orzei poate fi folosită și poteca pastorală ce urmărește culmea.
19. Sinaia (825 m) - Valea Izvorului - Pasul Păduchiosului (1.032 m) - Popasul "Cota 1000" - Valea Ialomicioara - Moroeni (600 m)
Marcaj: șoseaua asfaltată (22 km - DN 71)
Timp de parcurs: 3 h - 4 h
Descriere: Șoseaua face legătura între Prahova și Dâmbovița, traversând partea de sud a Bucegilor. Din ea se ramifică drumul pietruit către Cabana Cuibul Dorului și mai departe pe Platoul Bucegilor și peste Muntele Dichiu.
Parcul Natural Bucegi in imagini:
