Calator pe mapamond

Parcul Național Retezat este prima rezervație naturală înființată în România, fiind o arie protejată de interes național, ce face parte din regiunea biogeografică alpină, aceasta a fost declarata arie protejată din dorința protejării biodiversității și menținerii arealului într-o stare bună de conservare atât în ceea ce privește flora și fauna sălbatică cât și a unor habitate naturale de interes comunitar. Parcul are o suprafață de peste 38.138 de hectare și este situat în vestul Carpaților Meridionali, pe raza județelor Hunedoara, dar ocupă și o suprafață limitată din județul Caraș-Severin și Gorj. Parcul Național Retezat a fost fondat în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru Borza și a marelui savant, explorator, speolog și biolog român Emil Racoviță, ulterior,începând cu anul 1979 a dobandit statutul de arie naturală protejată de interes național și internațional, fiind recunoscut ca Rezervație a biosferei. La înființare, Parcul Național Retezat se întindea pe o suprafață de 13.000 ha, suprafață care în timp s-a tot mărit ajungând în prezent la 38.138 ha. Cea mai mare suprafață a parcului se află în județul Hunedoara (87%), restul aflându-se pe teritoriile administrative ale județelor Caraș-Severin (11%) și Gorj (2%). Parcul Național Retezat ocupă cea mai mare parte a Munților Retezat cât și o regiune nordică a Munților Godeanu, împreună alcătuind cel mai complex și grandios masiv montan din România. Limitele actuale ale Parcului Național Retezat au fost stabilite în 2003 și includ pe langă arealul din Retezatul propriu zis și o parte din munții Piule, Albele, Piatra Iorgovanului și Stînuleții Mari, ce fac parte din Retezatul Mic, numit și Retezatul Calcaros care se detașează clar de Retezat, cât și de Godeanu prin prezența calcarelor jurasice. În linii mari, Parcul Național Retezat este delimitat de Depresiunea Hațegului, Muntii Tulisa, Valea Streiului, Depresiunea Petroșani, Valea Jiului de Vest și Valea Râului Mare.

Zonarea funcțională a Parcului Național Retezat are la bază criterii legate de activitățile permise și a gestiona în mod durabil valorile deosebite ce se constituie în obiective majore pentru conservare. Astfel, principalele zone se desfășoară după cum urmează:

A. Zona cu protecție strictă, destinată cercetării științifice, zonă din care face parte Rezervația Științifică Gemenele, care corespunde categoriei I IUCN. În această zonă nu este permisă desfășurarea nici unei activități de exploatare a resurselor naturale, accesul fiind permis doar pe baza unei autorizații emise de Academia Română, Comisia Monumentelor Naturii, doar pentru cercetători și studenții de la secțiile cu specializări în domeniile legate de conservarea biodiversității, grupuri care desfășoară exerciții de studiu sau practică în domeniile legate de conservarea biodiversității, însă în grupuri de maxim 9 persoane. Rezervația Științifică Gemenele se întinde pe o suprafată de 1.947 ha și are limitele stabilite încă din anul 1955, acestea sunt: Gura Zlata, Valea Zlătuii, Scoaba Retezatului, vârful Retezat, Șaua Retezatului, vârful Bucurei, Poarta Bucurei, vârful Judele, vârful Bârlea, vârful Șesele Mari, vârful Șesele Mici, vârful Zănoaga, Cioaca Radeșului, coborând apoi pe pârâul Turcului, afluent al Zlătuii, până la Gura Zlata.

B. Zona cu protecție specială, unde este permis practicarea turismului controlat, activități de natură educativă și utilizarea pășunilor de către localnici în condițiile stabilite de Regulament si de Planul de Management al Parcului. În interiorul zonei de protecție specială se delimitează zone de protecție integrală în cadrul cărora sunt permise doar turismul controlat și activități de natură educativă. Zonele de protecție integrală se constituie din totalitatea suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră, jnepeniș și alți arbuști, stâncării și grohotișuri din zona cu protecție specială, precum și alte suprafețe, delimitate și aprobate conform prevederilor Planului de mangement.

C. Zona tampon, în care sunt permise activități de gospodărire și valorificare a resurselor naturale cu respectarea principiilor de utilizare durabilă a acestora, în conformitate cu Planul de management al Parcului Național Retezat.

D. Zone de interes special din punct de vedere al biodiversității sau al infrastructurii turistice. Zonele de interes special din punct de vedere al biodiversității sunt zone în care se găsesc habitate și specii importante, care necesită măsuri speciale de conservare sau care prezintă o biodiversitate ridicată cum ar fi: Lunca Berhinei care este zonă de importanță lepidopterologică, Valea Râului Mic și Lăpușnicului care sunt zone de importanță avifaunistică, Fețele Valesei care este zonă de interes botanic și faunistic, etc. Tot aici se găsesc zone cu infrastructură turistică, ce cuprind perimetrele construibile, însă clar delimitate în Planurile de Urbanism General cum ar fi: pe Valea Râului Mare, Râușor, Pietrele și pe valea Jiului de Vest.

Parcul Național Retezat dispune de o mare diversitate a formelor, fapt ce-i conferă peisajului o spectaculozitate aparte, cu un relief ce urmărește structura geologică și caracteristicile substratului litologic. Pot fi observate două aliniamente principale orientate pe direcțiile nord-est și sud-vest ce grupează cele mai mari altitudini, separate de văile Lăpușnicul Mare - Râul Bărbat, unite în partea lor centrală. Spre Depresiunea Hațeg se găsește un abrupt imens, cu fațete triunghiulare, specifice eroziunii în condiții tectonice favorizante. Pe aliniamentul nordic cele mai mari vârfuri sunt: Vârful Zlata (2.142 m), Vârful Șesele (2.278), Vârful Judele (2.333 m), Vârful Bucura (2.433 m), Vârful Peleaga (2.509 m), Vârful Păpușa (2.508 m), Vârful Mare (2.463), Vârful Lăncița (1.968 m) și Vârful Brădet (1.861). Din el se desprind culmi secundare, mai lungi, orientate spre Râul Mare aflat în vest, Depresiunea Hațeg în nord sau mai scurte spre sud și est. Cel de-al doilea aliniament are altitudini mai reduse și se leagă de Masivul Godeanu și include următoarele vârfuri: Vârful Piule (2.081 m), Vârful Drăgșanu (2.080 m), Vârful Custura (2.457 m), Vârful Gruniu (2.294 m), Vârful Iorgovanu (2.014), Vârful Lazăru (2.282) Culmea Tulișa (1.782 m) și cel mai reprezentativ vârf care a dat și numele masivului Vârful Retezat (2482 m). Cele două culmi principale sunt legate prin custura Păpuși care este o culme secundară cu versanți abrupți situată la peste 2.200 metri.

Altitudinile rezervației sunt cuprinse între 850 de metri la Gura Zlata și 2.509 metri în vârful Peleaga, care este cel mai înalt vârf din rezervație, chiar dacă în Retezat se găsesc peste 20 de vârfuri care depășesc altitudinea de 2.200 metri. Diversitatea reliefului alpin din Retezat este dominat de înălțimea vârfurilor care depasesc 2.000 de metri, cât și de și de urmele evidente ale unei glaciații, mai pregnantă în centrul masivului. Datorită acestui fapt, întreg masivul este puternic erodat existând numeroase văi adânci ce îl împarte în mai multe lanțuri dispuse radial.

Cel mai variat și spectaculos relief al rezervației a luat naștere prin modelarea glaciară și periglaciară, putându-se observa; circuri imense care sunt simple sau complexe, văi ce trădează prezența unor ghețari cu lungimi apreciabile, lacuri ascunse în adânciturile stâncilor, acumulări mari de grohotiș, stânci ascuțite sau cu aspect ruiniform. Relieful glaciar și periglaciar este extins pe suprafețe mari și se distinge printr-o mare varietate și complexitatea a formelor. În Retezat se găsesc complexe glaciare mari pe văile Lăpușnicul Mare (Bucura, Peleaga), unde întinderea de gheață a avut o lungime de aproape 14 kilometri, fiind una dintre cele mai extinse din Carpați. Valea Nucșoara a avut o întinderea de gheață cu o lungime de 7 kilometri, având la obârșie patru componente glaciare: Stânișoara, Pietrele, Valea Rea și Galeșul. De asemenea, sunt prezente aliniamente de custuri ce au lungimi de peste un kilometru, caracterizate prin abrupturi de peste 300 de metri (cum este cazul Retezatului spre nord), forme tipice de relief glaciar (ca în cazul Păpușilor), vârfuri piramidale cu versanți abrupți și grohotișuri (Colții Pelegei, Vârful Mare), circuri glaciare adăpostind importante acumulări de grohotiș și morene, praguri glaciare cu cascade spectaculoase, versanți predispuși la avalanșe și văi glaciare în formă de "U" care se extind până la altitudini de 1.300 - 1.400 de metri.

Defileele, se întind pe lungimi de mai mulți kilometri, fiind prezente în diferite sectoare, în lungul Râului Mare, Râului Nucșoarei, Râului Bărbat și a Râului Jiului de Vest. Formele de relief carstic s-au dezvoltat cu precădere pe culmea Piule - Iorgovanu și se remarcă formele de relief ascuțite, turnurile, versanții cu abrupturi și văile înguste în chei. Dintre peșteri cele mai impresionante sunt: Peștera Zeicului cu o lungime de 260 metri și o adâncime de 50 metri care a fost declarată în anul 2.000 Rezervație naturală și Monument al naturii, deoarece prezintă o mare varietate de formațiuni stalagmitice și un bogat material paleontologic, Peștera din Dâlma cu Brazi cu o lungime de 226 metri, Avenul din Stâna Tomii din Munții Piule - Iorgovanu, care deține cea mai lungă veticală nefracționată din România (1.14m), Avenul Bradul Strâmb, Peșterile Arcada, Peșterile din Cheile Buții, Avenele din Curmătura Stănuleți, Peștera de la Gura Cetății, Peștera Mălăiești, Avenul Oilor, Peștera Piatra Scobită, Avenele din Scocul Soarbele, Avenul din Scocul Stănuleți, Peștera Toplița, Peștera Valea de Brazi și Avenul cu Zăpada din Scorota Seacă.

În circurile și pe văile glaciare există un număr de 82 de lacuri, cifră care reprezintă aproximativ 38% din totalul de lacuri glaciare din România, dintre care doar 54 sunt permanente, fiind alimentate din zăpada topită de pe crestele munților și de mici izvoare. Complexul glaciar Judele cuprinde patru circuri, de la vest spre est succedându-se Zănoguță, Zănoaga și Judele I și II. Circul Zănoaga adăpostește două mici lacuri glaciare - Zănoaga (1.800 m) și Tăul Spurcat (1.910 m). Lacul Zănoaga cu o suprafață de 6,5 ha este situat în circul omonim la o altitudine de 1.997 metri. Acesta are în partea centrală o adâncime maximă de 29 metri, fiind astfel cel mai adânc lac glaciar din România. Tot în zona lacului Zănoaga se mai află încă patru lacuri: Lacul Judele, Lacul Tăul Ascuns, Lacul Tăul Urât și Tăul Răsucit. Complexul glaciar Lăpușnicul Mare cuprinde mai multe circuri, dintre care cele mai spectaculoase sunt: Lacul Slăveiul, Lacul Bucura și Lacul Peleaga. Caldarea glaciară a Bucurei găzduiește cele mai spectaculoase lacuri glaciare, cum ar fi Lacul Bucura, Lacul Tăul Agățat, Lacul Tăul Porții, Lacul Viorica, Lacul Florica, etc. Lacul Bucura este cel mai mare lac glaciar din România, acesta se găsește în căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga și Șaua Bucurei, fiind orientat în direcția nord - sud, la o altitudine de 2.040 metri. Lacul Bucura are o suprafață de 8,90 ha, o adâncime maximă de 15,5 m, lungime de 550 metri, o lățime medie de 160 metri și un volum estimat de circa 625.000 m³. Lacul se alimentează din 5 izvoare principale și are o singură scurgere, pe unde își revarsă apa spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 litri pe secundă. Lacul Tăul Agățat aflat la o altitudine de 2.260 metri se găsește într-un circ suspendat, sub Vârful Bucura. Lacul Tăul Porții pare că atârnă de cea mai înaltă treaptă glaciară a Circului Bucura, acesta se află la o altitudine de 2.260 metri fiind lacul glaciar situat la cea mai mare altitudine din Retezat. Tăul Porții are o oglindă de apă și este aproape tot anul acoperit cu gheață. În verile călduroase apa lacului încep să se dezghețe abia în luna august. Lacul Florica se află la o altitudine de 2.090 metri, o suprafață de peste 1 ha, o adâncime maximă de 6 metri, o lungime de 200 metri și lățimi ce variază de la 10 metri până la 70 metri. Acest lac este alimentat de două izvoare aflate în partea vestică a lacului. În imediata lui vecinatate se găsesc două lacuri mai mici: Lacul Ana care este cel mai mare din această salbă lacustră cu o adâncime de 11,6 metri și lLacul Lia, ultimul din acest șirag aflat la o altitudine de 1.930 metri. Tot pe latura sudică a Retezatului se mai află: Lacul Buta, Lacul Turcelu și Lacul Slavei ultimul, un mare lac de baraj morenaic. În zona de la obârșie a Văii Radeșului se găsesc trei circuri glaciare - Zlata, Radeș și Cioaca, în ultimul pot fi admirate cele două mici lacuri glaciare, Zănoaga I și Zănoaga II. La obârșia Văii Cârligului se află un circ glaciar complex, orientat spre nord, unde se găsesc trei lacuri de mici dimensiuni: Lacul Cârligul I, Lacul Radeș I și Lacul Radeș II, situate la altitudini cuprinse între 1.942 - 2.020 metri. Un circ foarte frumos se află în partea superioară a râului Dobrun, unde se găsesc cinci lacuri, cele mai mari fiind Lacul Caprele (2140 m), Lacul Iezer (2090 m) și Lacul Negru (2036 m). Circul glaciar aflat în partea superioară a râului Dobrun, găzduiește o salbă de cinci lacuri, cele mai mari fiind; Lacul Caprele (2.140 m), Lacul Iezer (2.090 m) și Lacul Negru (2.036 m). Complexul glaciar Pietrele s-a dezvoltat pe văile Stânișoara, Pietrele, Valea Rea și Galeșu, cu circuri bine dezvoltate și văi cu lungimi de 2 - 6 kilometri. Circul Stânișoara se află în partea vestică a complexului, acesta este asimetric, bine dezvoltat și găzduiește lacurile: Zănăguțele Stânișoarei I (2.000 m), Zănăguțele Stânișoarei II (2.000 m) și Lacul Stânișoara (1.990 m). Circul și Valea Pietrele se află în partea centrală, cu un circ larg în partea superioară, unde se găsesc cele trei lacuri cunoscute sub numele de Lacurile Tăuțui Pietrelor, dispuse sub forma unei salbe la o altitudine de 2.100 metri, și Lacul Pietrele aflat la o altitudine de 1.990 metri, o suprafață de aproximativ 0,4 ha și o adâncime de sub 1 metru. Lacul Pietrele este flancat de impunătoarele piscuri ale Stânișoarei, Pietrele și de Șaua Bucuri. Circul din Valea Rea găzduiește o salbă de cinci lacuri, cel mai mare dintre ele este Lacul Valea Rea, ce are o adâncime de peste 4 metri și o suprafață de 1 ha. Circul Galeșu are o dezvoltare largă, găzduind patru acumulări lacustre, dintre care cel mai important este Lacul Galeșu care este al treilea lac ca adâncime din Carpații Meridionali. Lacul Galeșu este situat la o altitudine de 2.040 metri are o adâncime de 20,5 metri și o suprafață de 3,6 ha. În cadrul aceleiași căldări glaciare, la altitudini de peste 2.240 metri, se găsesc lacurile Zănoaguțele Galeșului.

Configurația tectonică, litologia variată și morfologia complexă a Parcului Național Retezat, coroborate cu expunerea culmilor la advecția maselor de aer oceanic, generează un regim pluviometric extrem de bogat și un potențial hidrografic superior celorlalte masive carpatice. Rețeaua hidrografică a parcului se drenează în două direcții principale: spre nord, scurgându-se în râul Strei care colectează toate apele din vestul, nordul, centrul și nord-estul masivului și a doua direcție spre sud, către Jiul de Vest. Densitatea volumului de ape colectate de râuri este mai ridicată în bazinul hidrografic al Streiului decât in cel al Jiului. În urma intervențiilor antropice din secolul al XX-lea, regularizarea scurgerii râurilor a început să fie controlată și prin lacuri de baraj artificiale care au fost amenajate pe Râu Mare. Începând cu anul 1974 a început construcția barajului de acumulare de la Gura Apelor, aflat la confluența râurilor Lăpușnicul Mare, Lăpușnicul Mic și Râul Șes, lucrarea a fost finalizată în anul 2004. Pentru completarea volumului de apă din baraj au fost construite două canale subterane ce aduc apa de pe râurile Râușor și Nucșoara. Cele mai importante cursuri de apă sunt Râul Mare cu o lungime de 65,8 kilometri, Lăpușnicul Mare cu o lungime de 21 kilometri, Râul Râușor cu o lungime de 16 kilometri, Râul Bărbat cu o lungime de 28 kilometri și Râul Jiul de Vest cu o lungime de 51,4 kilometri. Râul Mare este un curs de apă, afluent al râului Strei care în trecut se forma la confluența dintre Râul Șes și Lăpușnicul Mare, în prezent după regularizare se formează în lacul de acumulare Gura Apelor construit pe Râul Mare. Râul Mare are 11 afluenți de stânga, Râul Șes, Murariu, Netiș, Bodu, Valea Mare, Bonciu, Șipotu, Pădeșel, Valea Jurii, Curpen, Galbena, și 12 afluenți de dreapta, Lăpușnicul Mare, Văgăuna Neagră, Rădeșul Mic, Zlata, Runcu, Râul Căldărilor, Vranița, Batanu, Valea Bozii, Râușor, Valea Dâljii, Sibișel. Râul Lăpușnicul Mare este cel mai important afluent al Râului Mare și se formează la confluența brațelor Bucura și Peleaga având un debit mediu anual de 12.9 m³/s. Un loc important în hidrologia parcului îl constituie lacurile naturale relicte care își datorează geneza condițiilor optime ale acumulării și transformării zăpezilor în ghețari la altitudini de peste 1.700 metri în Pleistocenul Superior. Deși lacurile glaciare au suprafețe și volumuri relativ mici, au un rol deosebit în regularizarea naturală a scurgerii râurilor din Munții Retezat. Mlaștinile se formează frecvent în parc la marginea unor izvoare, pâraie alpine sau în urma colmatării parțiale a unor lacuri glaciarecum ar fi: Valea Glaciară Judele, Tăul Negru, Lacul Lia, Lacul Bucura, Lacul Tăul Răsucit. etc. Apele subterane de mică adâncime se găsesc cu precădere în scoarța de alterare de la baza grohotișurilor și în arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului de Vest.

Parcul Național Retezat găzduiește o mare diversitate a formelor, ceea ce conferă peisajului o spectaculozitate aparte. Cea mai mare parte a masivului Retezat este alcătuită din formațiuni cristaline aparținând Autohtonului Danubian. În Retezatul Mic aflat în partea sud-vestică se găsesc calcare de vârstă jurasica și cretacică, care determină prezența unui relief carstic. Relieful are un caracter ruiniform, datorită altitudinilor mari de peste 2.000 de metri cum ar fi Vârful Peleaga (2.508). De obicei, crestele sunt înguste, ascuțite, cu aspect de creneluri, pe alocuri mai domoale, sau chiar plate, existând mari platforme de eroziune. Relieful carstic, săpat în calcare mezozoice, se află în partea de sud-vest a masivului, în Culmea Drăgușanu, Șaua Scorotei. Vârful Pleșa cât și în zonele limitrofe. Văile din această zonă (Cheile Butii, văile Scocu, Urzicaru, Scorota etc.) sunt dominate de pereți abrupți, culmile secundare care se desprind din nucleul masivului au un character rotunjit, coborând în trepte spre marginea Munților Retezat. Altă fâșie de șisturi cristaline aferente domeniului danubian se găsește la nord-vest de blocul granitic nordic, unde masa cristalină face corp comun cu intruziunile eruptive. Sedimentarul este reprezentat prin câteva petece geologice paleozoice și mezozoice, mai ales în calcarele din Jurasicul Superior si Cretacicul Inferior, ce aparținân cuverturii autohtonului, și care se află spre periferia estică a Retezatului (Culmea Tulișa) și în sud-sud vest (Retezatul Mic). Cistalinul pânzei getice apare doar pe latura nordică a munților, pătrunzând mai departe sub sedimentarul depresiunilor Hațeg și Petroșani. În Retezat există o mare varietate de soluri diferențiate de altitudine și de structura rocilor. Tipurile specifice de sol din Parcul Național Retezat sunt: sol brun acid și brun feriiluvial, rendzină, sol brun eumezobazic, sol humicosilicatic, litosol, podzoluri și podzoluri turboase, etc.

Parcul Național Retezat se caracterizează printr-o climă aspră și umedă, încadrându-se într-un topoclimat complex de munte, cu numeroase particularități condiționate de altitudine și orientarea generală a culmilor muntoase față de direcția maselor de aer maritim din vest și a celui continental din est si nord-est, expoziția versanților și nu în ultimul rând de unghiul de înclinare al pantelor. La altitudini mai mari de 2.000 de metri temperatura medie anuală este cuprinsă între -2°C - -4°C, la altitudini de 1.400 - 1.500 metri valorile medii anuale ale aerului ajung la 2°C - 4°C. În iulie, care este luna cea mai caldă, temperatura medie este în jurul valorii de 6°C pe culmile mai înalte și de 8°C - 10°C, pe măsură ce scade altitudinea spre limita superioară a pădurii și apoi spre poalele muntelui, termometrele indică valori cuprinse între 8°C - 10°C, observându-se o ușoară încălzire a aerului. În cea mai friguroasă lună a anului, ianuarie, la altitudini de peste 2.000 metri, temperatura medie este de aproximativ -10°C, crescând ușor în zona subalpină la -8°C - -6°C. Între lunile noiembrie - aprilie se remarcă un sezon îndelungat cu înghețuri și precipitații abundente, predominant sub formă de zăpadă, ceea ce favorizează formarea avalanșelor. Perioada de tranziție durează aproximativ 3 - 4 luni în lunile aprilie - mai și octombrie - noiembrie), perioadă caracterizată prin alternanța valorilor termice pozitive cu înghețuri și precipitații ce oscilează între ploi, lapoviță și ninsoare. Între lunile iunie și septembrie predomină temperaturile pozitive, deși pot apărea zile reci și, ocazional, chiar căderi de zăpadă. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor este de 1.400 mm pe culmile mai înalte, scăzând treptat spre poale la 1.200 - 1.000 mm. Cele mai ploioase luni sunt iunie și iulie, pe când septembrie și octombrie sunt lunile cu precipitațiile cele mai reduse. Pe timpul verii ploile au adeseori caracter torențial, fiind adeseori de descărcări electrice. Iarna aduce viscole puternice, cu rafale de vânt și zăpadă abundentă, fenomene ce apar mai rar și primăvara sau toamna. Topirea zăpezii în arealul alpin începe, de obicei, în luna mai, însă în chiar și în luna iunie, multe vârfuri și văi rămân acoperite de zăpadă, mai ales pe versanții nordici șipe văile umbrite.

Cu o floră și faună extrem de variată, Parcul Național Retezat reprezintă o zonă montană naturală remarcabilă, caracterizată printr-o diversitate impresionantă de specii endemice și ecosisteme unice. Aici se găsesc aproximativ 1.190 de specii de plante superioare, 90 de specii taxoni endemici, și 130 sunt plante rare sau vulnerabile. Fauna include 50 de specii de mamifere, 168 de specii de păsări, 9 specii de reptile și 5 specii de amfibieni. Vegetația din Parcul Național Retezat reflectă atât etajarea climatică, cât și influențele locale, precum expoziția și înclinarea versanților, tipul de rocă, dinamica maselor de grohotiș, frecvența avalanșelor și alți factori. La poalele muntelui, spre Depresiunea Hațeg, se întâlnește un etaj de foioase cu păduri de gorun (Quercus petraea), iar pădurile de fag (Fagus sylvatica), în amestec cu cele de carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus) și mesteacăn (Betula), urcă până la altitudinea de 1.200 metri, unde se îmbină treptat cu bradul (Abies) și molidul (Picea abies). Etajul coniferelor, dominat de molid (Picea abies), se extinde până la altitudini de 1.700 - 1.800 metri. Între 1.800 și 2.100 metri sau chiar până la 2.200 metri pe versanții sudici se dezvoltă tufărișurile subalpine, cu jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), smârdar (Rhododendron myrtifolium), afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis-idaea), alături de întinse pajiști ierboase întrerupte de grohotișuri. Pajiștile alpine acoperă vârfurile și pantele abrupte ale căldărilor glaciare. Pădurile acoperă peste jumătate din suprafața parcului, iar dintre acestea aproape a patra parte sunt păduri virgine și cvasivirgine, de altfel tot aici se află și cea mai mare pădure naturală de amestec din Europa. Zona calcaroasă a Retezatului Mic este de o importanță deosebită din punct de vedere floristic, deoarece aici se află numeroase specii de plante rare sau endemice. Pe pajiștile din regiunea alpină se află majoritatea speciilor din flora alpină, iar la limita dintre aceste pajiști și zonele de stâncărie se poate fi admirat smârdarul (Rhododendron kotschyi) și jneapănul (Pinus mugo) care are un rol deosebit de important în stabilizarea grohotișurilor. Printre cele mai importante specii de flori din Parcul Național Retezat merita amitite: bujorul de munte (Rhododendron myrtifolium), floarea-de-colț (Leontopodium alpinum Cass.), ghințura galbenă (Gentiana lutea), talpa ursului (Heracleum palmatum), angelica (Angelica archangelica), albăstreaua de munte (Centaurea pinnatifida), clopoțelul de munte (Campanula patula ssp. abietina), garofița din speciile (: Dianthus glacialis ssp. gelidus, Dianthus tenuifolius, Dianthus henteri), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), sisinelul de munte (Pulsatilla alpina), flămânzica (Draba verna), anghelina (Primula halleri, Primula longiflora), sângele voinicului (Lathyrus odoratus), șofranul (Crocus banaticus), orhidee diverse specii (Pseudorchis albida, Pseudorchis frivaldii, Dactylorhiza cordigera), pufulița (Epilobium alsinifolium), sisinelul de munte (Pulsatilla alba), crinul de pădure (Lilium carniolicum ssp. jankae), credeii de munte (Luzula sudetica), crușățea (Barbarea vulgaris), ghințura punctată (Gentiana punctata), pătlăgina (Plantago gentianoides), macul de munte (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani), daria de munte (Pedicularis baumgartenii), rogozuri din speciile (Juncus filiformis, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex echinata, Carex dacica).

Fauna Parcului Național Retezat este extrem de bogată, atât calitativ, prin numărul mare de specii, cât și cantitativ, prin numărul mare de exemplare care alcătuiesc populațiile acestor specii. Aici se găsesc numeroase specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, printre care se află și unele specii protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Parcul Național Retezat gâzduiește o mare diversitate de nevertebrate, fiind identificate până acum aproximativ 3.000 de specii încadrate în toate grupele taxonomice caracteristice habitatelor carpatice. Parcul este un adevărat refugiu pentru speciile endemice, găzduind 9 subspecii de fluturi de zi, 6 specii de plecoptere, 4 de tricoptere și 8 de nematode. Fluturii sunt cei mai bine reprezentați, cu peste 1.100 de specii identificate până în prezent. Importanța Retezatului pentru conservarea fluturilor este recunoscută la nivel european, Lunca Berhina fiind declarată Arie de Importanță Lepidopterologică Europeană. Specii emblematice precum croitorul fagului (Rosalia alpina), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) și fluturele Litera L (Nymphalis vaualbum) beneficiază de protecție europeană. Diversitatea faunei vertebratelor din Parcul Național Retezat este remarcabilă, aceasta cuprinde reprezentanții tuturor claselor de vertebrate întâlnite în România. În apele cristaline ale râurilor din parc trăiește cicarul (Eudontomyzon danfordi) specie rară ocrotită datorită importanței sale ecologice și a statusului său vulnerabil. Prezența cicarului confirmă calitatea ridicată a apelor din Retezat. Peștii sunt reprezentați prin 11 specii, printre care și nisiparița (Sabanejewia aurata), considerată endemit pentru bazinul Dunării. Între anii 1960 - 1970 au fost populate mai multe lacuri din parc păstrăvi de lac (Salmo trutta lacustris) o subspecie neindigenă adusă din Alpi, care se pare că au dus la scăderea populațiilor de amfibieni, deoarece se inmulțiau în lacurile glaciare. În parc trăiesc 7 specii de amfibieni, printre care se numără: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul de munte (Ichthyosaura alpestris) și buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), toate fiind protejate, deoarece se estimează că acestea sunt afectate de pierderea habitatelor favorabile înmulțirii și de schimbările climatice.

Reptilele sunt reprezentate în parc prin 5 specii, dintre care cele mai cunoscute sunt: vipera (Vipera berus), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu corn (Vipera ammodytes), șarpele orb (Anguis fragilis) și năpârcă (Natrix natrix). Aceste specii s-au adaptate diverselor habitate ale parcului, de la păduri și pajiști montane până la zonele umede și lacuri. Reptilele au un rol important în menținerea echilibrului ecologic, fiind prădători eficienți care controlează populațiile de insecte și mici vertebrate.

Mamiferele determinate până în prezent în Parcul Național Retezat în număr de 55 de specii reprezintă peste 23% din mamiferele terestre ale Europei, fapt ce evidențiază marea diversitate a habitatelor naturale de aici. Cele mai cunoscute mamifere din parc sunt: ursul carpatin (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), mistrețul (Sus scrofa), capră neagră (Rupicapra rupicapra), cerbul (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul de copac (Martes martes), vulpea (Vulpes vulpes), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul de apă (Myotis daubentonii), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), liliacul cu urechi de șoarece (Myotis blythii), pârșul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), pârșul de stejar (Eliomys quercinus), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), chițcanul pitic (Sorex minutus), șoarecele pitic (Micromys minutus), chițcanul de pădure (Sorex araneus), chițcanul de câmp (Crocidura leucodon), chițcan de munte (Sorex alpinus) și marmota alpină adusă în anul 1973, de o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române din Alpii Austrieci.

Pe văile masivului Retezat și în apropierea lacurilor de acumulare, diversitatea păsărilor este impresionantă pentru o zonă montană. Înregistrările din anul 1992 atestă prezența a 82 de specii, dintre care 60 își construiesc cuiburi aici, 11 specii posibile clocitoare și alte 11 specii sunt migratoare sau oaspeți de iarnă, care vizitează zona doar în anumite perioade ale anului. Cele mai importante specii sunt: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), potârnichea de tundră (Aegolius funereus), pescărușul albastru (Alcedo atthis), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), șerparul (Circaetus gallicus), șoimul călător (Falco peregrinus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), buha (Bubo bubo), ciuvica (Glaucidium paserrinum), caprimulgul (Caprimulgus europaeus), barza neagră (Ciconia nigra), șerparul (Circaetus gallicus), cristeiul de câmp (Crex crex), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoarea verzuie (Picus canus), muscarul (Ficedula parva), muscarul gulerat (Ficedula albicollis) și sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio).

rasee turistice în Parcul Național Piatra Craiului:

1. Ohaba de sub Piatră (370 m) - Nucșoara (610 m) - Cabana Cârnic (1.005 m) - Cabana Pietrele (1.480 m) - Cabana Gentiana (1670 m) - Curmătura Bucurei (2206 m) - Lacul Bucura (2,040 m) - Poiana Pelegii (1.633 m) - Șaua Plaiul Mic (1.870) - Cabana Buta (1.580 m) - Cheile Buții (790 m) - Câmpul lui Neag (750 m)
Marcaj: banda albastră
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 19 h - 20 h
Distanța de parcurs: 48,6 km
Diferența de nivel: 1.836 metri
*** Observații: Traseu periculos pe durata iernii pe segmentele Lacul Pietrele - Cabana Buta și Pietrele - Curmătura Bucurei.

2. Pui (430 m) - Hobița (535 m) - Creasta Serelului (1.900 m) - Refugiul Baleia (2.042 m) - Culmea Cozma-Baleia (1.410 m) - Vârful Gorova (1.967 m) - Vârful Lancita (2.101 m) - Șaua Vârful Mare (2.370 m) - Portile Inchise (2.279 m) - Vârful Păpușa (2.508 m) - Șaua Peleaga (2.285 m) - Vârful Peleaga (2.509 m) - Curmatura Bucurei (2.206 m) - Vârful Bucura 1 (2.431 m) - Saua Retezatului (2.251 m) - Vârful Retezat (2.487 m) - Saua Lolaia (2.217 m) - Lacul Ștevia (2.070 m) - Pârâul Râușor (1.250 m) - Baza Salvamont Rausor (1.250 m)
Marcaj: banda rosie
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 16 h - 17 h
Distanța de parcurs: 44,7 km
Diferența de nivel: 2.079 metri
*** Observații: Traseu periculos pe durata iernii între Cabana Baleia și Refugiul Condor.

3. Uricani (750 m) - Curmatura Tulișa (1.555 m) - Culmea Vacarea (2.000 m) - Vârful Văcarea (2.238 m) - Culmea Custura (2.250 m) - Vârful Gruniul Mic (2.298 m) - Vârful Custura (2.457 m) - Saua Plaiul Mic (1.884 m) - Culmea Dracsanu (1.995 m) - Vârful Albele (2.004 m) - Piatra Iorgovanului (2.014 m) - Șaua Paltina (2.090 m) - Vârful Galbena (2.161 m) - Vârful Godeanu (2.229 m)
Marcaj: banda rosie
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 16 h - 17 h
Distanța de parcurs: 28,2 km
Diferența de nivel: 1.707 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

4. Cabana Pietrele (1.480 m) - Valea Pietrele (1.900 m) - Valea Galeș (1.990 m) - Râul Galeș (2.108 m) - Șaua Varful Mare (2.370 m) - Vârful Mare (2.463 m)
Marcaj: triunghi rosu
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 4 h 30 min - 5 h
Distanța de parcurs: 7 km
Diferența de nivel: 983 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

5. Cabana Pietrele (1.480 m) - Valea Rea (2.311 m) - Tăurile din Valea Rea (2.191 m) - Șaua Peleaga (2.285 m)
Marcaj: triunghi galben
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 3 h 30 min - 4 h 30 min
Distanța de parcurs: 6,5 km
Diferența de nivel: 831 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna, in partea superioara deoarece pot apărea probleme de orientare.

6. Cabana Pietrele (1.480 m) - Valea Stanișoarei (1.920 m) - Lacul Stanișoara (2.000 m) - Șaua Retezatului (2.271 m) - Vârful Retezat (2.487 m)
Marcaj: triunghi albastru
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 3 h 30 min - 4 h 30 min
Distanța de parcurs: 6 km
Diferența de nivel: 1.007 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

7. Cabana Pietrele (1.480 m) - Culmea Lolaia (2.032 m) - Saua Ciurila (1.810 m) - Vârful Lolaia Nord (2.180 m) - Vârful Lolaia Sus (2.275 m) - Saua Lolaia (2.215 m) - Vârful Retezatului (2.487 m) - Saua Retezatului (2.251 m) - Poarta Bucurei (2.240 m) - Taul Portii (2.260 m) - Lacul Bucura (2040 m)
Marcaj: banda galbena
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 6 h - 6 h 30 min
Distanța de parcurs: 9,37 km
Diferența de nivel: 1.007 metri
*** Observații: Traseu recomandat turistilor bine antrenați și pregătiți fizic vara, nerecomandat iarna.

8. Cabana Pietrele (1.480 m) - Valea Stânișoarei (1.920 m) - Șaua Ciurila (1.780 m) - Pârtia Râușor (1.400 m ) - Baza Salvamont Râușor (1.250 m)
Marcaj: cruce albastra
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 2 h 30 min - 3 h
Distanța de parcurs: 6.5 km
Diferența de nivel: 530 metri

9. Lacul Galeș (1.990 m) - Șaua Zanoagelor (2.370 m) - Tăurile din Valea Rea (2.191 m) - Șaua Peleaga (2.285 m).
Marcaj: cruce rosie
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 2 h - 2 h 30 min
Distanța de parcurs: 2.5 km
Diferența de nivel: 380 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

10. Valea Nucșoara (644 m) - Cetatea Colt (831 m)
Marcaj: triunghi albastru
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 1 h 30 min - 2 h
Distanța de parcurs: 4.8 km
Diferența de nivel: 187 metri

11. Rau de Mori (750 m) - Suseni (831 m) - Valea Râusor (980 m) - Baza Salvamont Râușor (1.250 m) - Pârtia Râușor (1.200 m) - Valea Valerească (1.311 m) - Șaua Muncelu (1.587 m) - Culmea Prelucele (2.255 m) - Vârful Retezat (2.487 m)
Marcaj: triunghi roșu
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 8 h 10 min - 9 h
Distanța de parcurs: 19 km
Diferența de nivel: 1,737 metri

12. Brazi (492 m) - Cabana Gura Zlata (775 m) - Lacul Gura Apelor (1.078 m) - Cabana Rotundă (1.160 m) - Lunca Berhina (1.241 m) - Poiana Pelegii (1.633 m) - Valea Peleaga (2.054 m) - Tăul Ghimpele (2.122 m) - Șaua Peleaga (2.285 m)
Marcaj: punct albastru
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 16 h - 17 h
Distanța de parcurs: 50 km
Diferența de nivel: 1.793 metri
*** Observații: Porțiunea traseului din Poiana Pelegii până în Șaua Peleaga (2.285 m) nu este recomandat iarna.

13. Cabana Gura Zlata (775 m) - Casa Academiei (1.770 m) - Valea Radeșu Mare (1.800 m) - Sub Vârful Cioaca Porumbelului (1.453 m) - Platoul Rades-Zlata (2.063) - Lacul Zănoaga (2.010 m) - Șaua Judele (2.370 m) - Lacul Bucura (2.040 m)
Marcaj: triunghi roșu
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 8 h - 9 h
Distanța de parcurs: 17.7 km
Diferența de nivel: 1.615 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

14. Lacul Gura Apelor (1.078 m) - Culmea Zlata (2.063) - Vârful Zlata (2.141 m) - Platoul Rades-Zlata (2.063) - Lacul Zănoaga (2,010 m) - Crucea Trasnitului (2.104 m) - Culmea Slaveiu (2.332 m) - Lacul Bucura (2.040 m)
Marcaj: cruce albastra
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 9 h - 9 h 30 min
Distanța de parcurs: 19.5 km
Diferența de nivel: 1.254 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

15. Lunca Berhina (1.229 m) - Crucea Trasnitului (2.104 m)- Culmea Slaveiu (2.332 m) - Lacul Bucura (2.040 m)
Marcaj: punct galben
Grad de dificultate: Mediu
Timp de parcurs: 6 h - 7 h 30 min
Distanța de parcurs: 9,5 km
Diferența de nivel: 1.103 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

16. Refugiul Baleia (1.410 m) - Culmea Cozma-Baleia (1.410 m) - Șaua Gorova (1.514 m) - Refugiul Stâna de Râu (1.563 m) - Șaua Custurii (2.205 m) - Valea Peleaga (2.054 m) - Refugiul Salvamont Poiana Pelegii (1.633 m)
Marcaj: triunghi albastru
Grad de dificultate: Mediu
Timp de parcurs: 7 h - 8 h 30 min
Distanța de parcurs: 18 km
Diferența de nivel: 795 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

17. Pui (430 m) - Hobița (535 m) - Valea Răul Bărbat (494 m) - Stâna de Râu (1.563 m) - Lacul Tăul Țapului (2.130 m) - Porțile Închise (2.280 m)
Marcaj: punct roșu
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 10 h - 11 h 30 min
Distanța de parcurs: 33 km
Diferența de nivel: 1.850 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna de la Stâna De Râu până la Porțile Închise.

18. Lacul Bucura (2.040 m) - Lacul Lia (1.910 m) - Lacul Ana (1.990 m) - Lacul Viorica (2.070 m) - Lacul Florica (2.090 m) - Lacul Tăul Agățat (2.208 m) - Lacul Tăul Porții (2.260 m) - Lacul Bucurelu (2.042 m) - Lacul Bucura (2.040 m)
Marcaj: punct roșu
Grad de dificultate: Mediu
Timp de parcurs: 2 h - 2 h 30 min
Distanța de parcurs: 5 km
Diferența de nivel: 360 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

19. Uricani (750 m) - Curmătura Tulișa (1.555 m) - Culmea Văcarea (2.000 m) - Vârful Văcarea (2.238 m) - Culmea Custura (2.250 m) - Vârful Gruniul Mic (2.298 m) - Vârful Custura (2.457 m) - Șaua Custurii (2.205 m) - Vârful Păpușa (2.508 m) - Șaua Peleaga (2.285 m) - Vârful Peleaga (2.509 m) - Piciorul Pelegii (2.508 m) - Lacul Bucura (2.040 m)
Marcaj: cruce galbenă
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 12 h - 13 h 30 min
Distanța de parcurs: 52.5 km
Diferența de nivel: 1.758 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

20. Câmpul lui Neag (750 m) - Piatra Iorgovanului (2.014 m) - Șaua Paltina (2.090 m) - Lunca Berhina (1.229 m)
Marcaj: triunghi roșu
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 10 h - 11 h 30 min
Distanța de parcurs: 27 km
Diferența de nivel: 1.340 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

21. Complex turistic Cheile Butii (900 m) - Vârful Pleșa (1.840 m) - Vârful Piule (2.081 m) - Șaua Scorota (1.950 m) - Cabana Buta (1.580 m)
Marcaj: Banda galbenă
Grad de dificultate: Mediu
Timp de parcurs: 3 h - 4 h
Distanța de parcurs: 11 km
Diferența de nivel: 1.181 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna.

22. Câmpușel (1.180 m) - Șaua Scorota (1.925 m) - Stâna Scorota (1.950 m) - Cabana Buta (1.580 m)
Marcaj: punct galben
Grad de dificultate: Mediu
Timp de parcurs: 4 h - 5 h
Distanța de parcurs: 7 km
Diferența de nivel: 770 metri
*** Observații: Traseu nerecomandat iarna