Calator pe mapamond

Parcul Național Piatra Craiului este o arie protejată de interes național, localizată în Masivul Piatra Craiului, grupare montană ce aparține nord-vestului lanțului carpatic al Meridionalilor, având o suprafață totală de 14.773 hectare. Parcul Național Piatra Craiului se întinde în extremitatea nord-estică a județului Argeș (6.967 ha) pe teritoriile comunelor Dâmbovicioara, Dragoslavele și Rucăr și în cea sudică a județului Brașov (7.806 ha) pe teritoriile comunelor Fundata, Moieciu și Bran și pe al orașului Zărnești.

Prima rezervație naturală din zona Pietrei Craiului a fost fondată în anul 1938 și a avut doar 440 de hectare, urmând ca apoi în anul 1972 să-i fie dublată suprafața. Parcul Național Piatra Craiului în limitele de azi a fost fondat în anul 1990 și din cele 14.773 de hectare, dintre aproximativ 40% reprezintă zone cu protecție strictă, unde singurele activități permise sunt turismul și cercetarea. Parcul Național Piatra Craiului face parte din regiunea biogeografică alpină, suprapunându-se sitului de importanță comunitară - Piatra Craiului și include rezervațiile naturale: Cheile Zărneștilor care este o arie protejată de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic, cunoscută și sub denumirea de Prăpăstiile Zărneștilor cu o suprafață de 109,80 hectare, Peștera Liliecilor cunoscută și sub numele de Peștera Mare sau Peștera Badichii este o rezervație naturală de tip speologic cu o suprafață de 4,80 hectare, Peștera Dâmbovicioarei care s-a format datorită acțiunii de eroziune a apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului, Avenul din Grind este o rezervație naturală de tip speologic cu o suprafață de 0,50 hectare, Peștera Dobreștilor este o rezervație naturală de tip speologic cu o suprafață de 0,50 hectare și este o cavitate (peșteră) în abrupturile calcaroase ale Cheilor Dâmbovicioarei, Peștera nr. 15 este o rezervație naturală de tip speologic cu o suprafață de 0,50 hectare, Peștera Stanciului este o rezervație naturală de tip speologic cu o suprafață de 0,50 hectare și este o cavernă săpată în abrupturile calcaroase ale Munțiilor Piatra Craiului, Peștera Uluce este o rezervație naturală de tip speologic cu o suprafață de 0,50 hectare, este o cavitate cu mai multe galerii cu o lungime totală de 236 metri, străbătute de mici cursuri de apă, cu mici lacuri și cascade, Cheile Zărneștilor sau Prăpăstiile Zărneștiului este o rezervație naturală de tip geologic cu o suprafață de 109,80 hectrare, fiind o zonă naturală de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic, cu formațiuni de tip chei, versanți împăduriți de o frumusețe aparte și multă vegetație.

Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în Vârful La Om, cunoscut și sub numele de Piscul Baciului, cu o înălțime de 2.238 metri, masivul deține numeroase piscuri cu înălțimi ce depașesc 2.000 de metri cum ar fi: Vârful Sbirii - 2.220 metri - este cunoscut pentru structura sa geologică aparte fiind un adevărat spectacol geologic și un exemplu impresionant al interacțiunii dintre forțele naturii asupra rocilor calcaroase; VârfulȚimbalul Mare - 2.177 metri este caracterizat prin numeroase formațiuni stâncoase abrupte și expuse, fiind cunoscut pentru aspectul său dramatic și stâncos; Vârful dintreȚimbale - 2.170 metri, reflectă complexitatea și diversitatea proceselor geologice care au avut loc în regiune de-a lungul milioanelor de ani, contribuind la formarea peisajului montan impresionant, caracterizat prin roci calcaroase, forme de eroziune distincte și un ecosistem montan unic; Vârful Căldării Ocolite - 2.202 metri, este un vârf emblematic al Munților Piatra Craiului, cunoscut pentru formele sale spectaculoase și pentru istoria geologică complexă, oferind o perspectivă unică asupra proceselor geologice care au modelat peisajul montan; Vârful Ascuțit - 2.150 metri, este un vârf distinctiv din punct de vedere geologic, fiind parte a celei mai spectaculoase creste calcaroase din Carpații românești, caracteristicile geologice ale acestuia sunt influențate de natura rocilor și de procesele geomorfologice care au modelat de-a lungul vremii relieful zonei; Vârful Padina Popii - 2.025 metri, este o formațiune geologică remarcabilă, reprezentativă pentru relieful carstic din România datorită complexității și frumuseții sale naturale.

În partea sud-vestică a Depresiunii Bârsei, se ridică impunător unul din cei mai frumoși munți ai României Munții Piatra Craiului, privind semeț peste depresiunile din jur desfașurându-se sub forma unui arc de cerc cu orientare de la nord-est spre sud-vest. Munții Piatra Craiului sunt compuși din trei subdiviziuni: Piatra Craiului Mică, Piatra Craiului Mare și Pietricica separate clar prin Șaua Funduri și Curmătura Pietrei Craiului.

Piatra Craiului Mică este orientată pe direcția Vest-Nord-Vest - Est-Sud-Est, înalțându-și pantele împădurite imediat lângă orașul Zărnești, de unde se deschide o frumoasă priveliște asupra orașului și a Depresiunii Bârsei. Limitele nordice ale acestei sundiviziuni sunt pantele abrupte și împădurite cunoscute ca Dosul Pietrei Mici, acestea se mai domolesc odata ce trec de valea râului Bârsa și formează o zonă cu fânețe numită Sub Bare. Spre vest, Piatra Craiului Mică este delimitată de Piatra Craiului Mare, de despicătură Curmătura Pietrei Craiului, în partea centrală a Curmăturii, se ridică un turn de piatră denumit Colțul din Curmătură, turn ce separă la est Șaua Crăpăturii (1.660 m) de Șaua Curmăturii (1.620 m), la vest. Din Curmătura Pietrei Craiului pornesc două văi care coboară în direcții opuse: spre nord coboară valea Crăpăturii, afluent al Bârsei Mari, iar spre sud, valea Curmăturii, afluent al Râului Mare. Spre sud și est, se află valea Râului Mare și cheile Prăpăstiile Zărneștilor care delimitează Piatra Craiului Mică de Măgura Mică și de culmea Toancheș, Această arie are un relief contrastant cu pante mai domoale cum ar fi poiana Zănoaga și poiana Curmătura flancate de pereți abrupți cum ar fi peretele Gălbenoasa. Piatra Craiului Mică are o înălțime maximă de doar 1.816 metri atinsa în vârful Piatra Craiului Mică.

Piatra Craiului Mare denumită adeseori doar Piatra Craiului este principala formă de relief a masivului, aceasta are o alcătuire geologică simplă, fiind formată dintr-o creastă izolată și puternic individualizată, orientată pe direcția Nord-Est - Est-Vest. Aici se găsesc cele mai mari altitudini din masiv cu o altitudine maximă de 2.238 metri în Vârful La Om. Creasta Pietrei Craiului Mari este bine delimitată de: versantul estic și de versanții nord-vestic și vestic, aceasta începe din Vârful Turnul (1.923 m) și se termină în Șaua Funduri (1.889 m), unitate de relief care marchează limita dintre creasta înaltă a Pietrei Craiului și următoarea subdiviziune Pietricica aflată spre sud. Creasta are o lungime de aproape 10 kilometri, un profil asemănător unei lame de fierăstrău și o altitudinea maximă în vârful La Om (2.238 m) care este amplasat central. Creasta este divizată în două mari segmente: Creasta Nordică și Creasta Sudică.

Creasta Nordică pornește din Vârful Turnu și se sfârșește în Șaua Grindului având o lungime de aproximativ 6 kilometri. Vârful Turnu aflat în extremitatea nord-estică a crestei, se ridică brusc deasupra șeii Curmătura. Cu aproximativ 300 de metri, de aici până în vârful PadinaÎnchisă creasta are un relief accidentat cu numeroase vârfuri și stânci puternic erodate.În vecinătatea vârfului PadinaÎnchisă se află Șaua PadineiÎnchise (1.955 m), de aici creasta urcă până în vârful Padina Popii (1.970 m). Muchia care pornește din vârf spre nord-vest, este la început cumpănă de ape între Padina Popii și PadinaÎnchisă, se sfârșește deasupra Șeii Curmătura Prăpastiilor (1.510 m). Mai departe, creasta, acoperită de jnepeni se lațește și devenind mai domoala și mai puțin accidentată, se înalță progresiv atingând altitudinea de 2.150 metri în Vârful Ascuțit. Din Vârful Ascuțit creasta începe să coborâre spre versantul nord-vestic, Brâul Ciorânga Mare. Din Vârful Ascuțit până în Vârful Țimbalul Mare (2.177 m) pe o lungime de aproximativ 350 metri creasta devine accidentată, cu mai multe vârfuri mici, despărțite de strungi. Din Vârful Țimbalul Mare, spre versantul nord-vestic, se întinde Padina lui Călineț, cea mai frumoasă zonă de abrupt din masiv, urmând apoi o coborâre până în Șaua Călinețului (2090 m), după care începe să urce, atingând în Vârful Dintre Țimbale altitudinea de 2.170 m, din acest punct până în vârful Țimbalul Mic (2.231 m), creasta devine tot mai îngustă și mai crenelată. Din vârful Țimbalul Mic, creasta coboară rapid ajungând în zona numită a Clăilor, de unde începe o înșiruire de nouă vârfuri stâncoase pe linia crestei. La sud de Vârful Sbirii (2.220 m), creasta se curbează spre est continuând spre Vârful Claia Căldării Ocolite (2,204 m) și apoi spre nord-vest unde se află stâncăriile de la Colții Răi. Din Șaua Căldării Ocolite (2.150 m) Creasta Nordică se lățește și începe să urce, atingând înălțimea maximă în vârful La Om (2.238 m), după care coboară aproximativ 300 de metri sfârșindu-se în Șaua Grindului (2.150 m).

Creasta Sudică cu o lungime de aproape 4 kilometri se întinde în continuarea Crestei Nordice din Șaua Grindului, de unde urcă până în vârful Grind (2.210 m), îngustându-se și devenind accidentată până în Colții Grindului de unde urmează o zonă de creastă denumită Coama Lungăce care este cea mai accidentată zonă de pe cuprinsul Crestei Sudice.În continuare, creasta devine mai domoală, pierzând treptat din înălțime până la Vârful Lespezi (2.127 m), Vârful Pietrei (2.086 m), atingând în Vârful Funduri (1.951 m), vârf ce flanchează dinspre nord Șaua Funduri (1.889 m), șa care marchează limita dintre creasta Pietre Craiului și Pietricica.

Pietricica este cea mai mică și cea mai puțin cunoscută dintre cele trei subdiviziuni ale Munților Piatra Craiului, aceasta este situată în partea sudică a masivului, fiind prelungirea sudică a crestei Pietrei Craiului, începând din Șaua Funduri și sfârșind în nordul depresiunii Podu Dâmboviței, la confluența râurilor Dâmbovița cu Dâmbovicioara, prin pădurile calcaroase Plaiul Mare și Plaicul. Pietricica are o lungime de aproximativ 12 kilometri și chiar dacă nu se bucură de aceeași faimă ca Piatra Craiului Mare sau Piatra Craiului Mică, oferă peisaje unice cu caracteristici geologice și de relief ușor diferite având versanți cu o asimetrie evidentă. Astfel, în timp ce versantul estic este format dintr-o culme domoală acoperită cu păduri si pajiști subalpine, cel vestic este foarte abrupt. Altitudinea maxima este atinsă în Vârful Pietricica (1.764 m).

Abruptul nord-vestic alături de cel vestic, sunt cele mai impresionante, oferind priveliști de o frumusețe aparte. Abruptul nord-vestic se întinde între vârful Turnul și Umerii Pietrei Craiului, fiind străbătut de câteva brâne sau brâuri, dintre care mai spectaculoase sunt: Brâna Capelor aflată pe versantul stâng al PadineiÎnchise, Brâul Ciorânga Marecare străbate de-a curmezișul abruptul de sub vârful Țimbalul Mare, de la Padina lui Călineț până sub Vârful Ascuțit, Brâul Răchitei aflat în apropierea refugiului Refugiul Speranțelor (Ciorânga Mare), Brâul de Mijloc ce se întinde între Padina lui Călineț și traseul turistic La Lanțuri, pe care-l intersectează la altitudinea de 1.890 metri.În zona superioară a abruptului se găsesc: Brâul de Sus și Brâul de Sub Clăi. Abruptul nord-vestic este străbătut și de numeroase văi torențiale, numite padine. Pe coastele nordice ale vârfului Turnul (1.923 m) și-au săpat albiile două văi adânci: Padina Hotarului și Padina Șindileriei, alte două văi, Padina Calului și Padina Chicerii, sunt despărțite de Șaua Chiliilor (1.090 m). Una dintre cele mai frumoase văi ale versantului nord-vestic este PadinaÎnchisă care se unește cu Padina Șindileriei.

Abruptul vestic este delimitat de Umerii Pietrei Craiului, la nord, și de Valea Urzicii, la sud, acesta are o întindere mai mica decât cel nord-vestic, este și mai greu accesibil însă la fel de spectaculos, acesta este format, în mare parte, din pereți masivi cum ar fi: Umerii Pietrei Craiului, Peretele din Padina Lăncii, Peretele Central, Peretele Piscului Rece și Peretele de la Cerdac. Cele mai spectaculoase formațiuni carstice din abruptul vestic sunt: Acadă de la Cerdacul Stanciului, Peștera Stanciului, Moara Dracului o grotă suspendată în Peretele Muchiei Roșii. Și abruptul vestic este brăzdat de brâuri cum ar fi Brâul de Mijloc care se continuă din traseul turistic La Lanțuri, depășește Umerii Pietrei Craiului și urcă până la altitudinea de 1.960 metri iar apoi după ce intersectează firul văii Padina Lăndi, coboară, la baza Peretelui Central (1.800 m), de unde se continuă spre sud, sub denumirea de Brâul Roșu, până ce se intersectează Valea Urzicii aflata la altitudinea de 1,760 metri. Datorită pereților masivi, văile se află mai jos, la baza pereților, excepție făcând Valea lui Ivan. Alte văi mai importante sunt: Padina Lâncii, Valea lui Ivan care își are obârșia sub creastă și este despârțită de Valea Dragoslăvenilor de muchia Piscul cu Brazi (1438 m) și Valea Urzicii.

Cu toate că abruptul estic nu este atât de spectaculos ca cel nord-vestic sau cel vestic, păstrează aceleași caracteristici alpine, acesta este mai ușor înclinat însă prezintă numeroase stâncării, țancuri, homuri și pereți de mică înălțime. Din loc în loc, este presărat cu pășuni ce se întind până pe culmi. Muchia Colții Găinii coboară de sub vârful La Om se continuă până în Poiana Vlădușca - Șaua Vlădușca formând o cumpănă de ape între bazinul Oltului și cel al Dâmboviței. Abruptul estic este străbătut de două brâuri în porțiunea de mijloc: Polițele Martoiului ce se întind de la Colții Găinii până la cabana Curmătura și Brâul de Sub Grind situat sub Hornurile Grindului. Majoritatea văilor sunt greu accesibile datorită săritorilor și a grohotișurilor cu toate acestea merită smintite: Valea Curmăturii, Valea Cheii, Valea Vlădușca, Valea Cheii de Sub Grind, Valea Căpățânilor, Valea Șteghii și Valea Funduri care în aval se numește Valea cu Apă.

Parcul Național Piatra Craiului este un adevărat sanctuar al naturii cu un univers carstic fascinant, unde natura a sculptat în calcare adevărate opere de artă unice: doline adânci, lapiezuri ascuțite, hornuri impunătoare și peșteri care ascund galerii întortocheate și formațiuni de stalactite și stalagmite ce-ți taie respirația. Cele mai cunoscute dintre atracțiile parcului sunt: Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei care sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului, tot aici se află Peștera de la Gura Defileului și Peștera Labirintului urmate de Cheile Zărneștilor cunoscute și sub denumirea de Prăpăstiile Zărneștilor, Izbucurile Fântânile Domnilor si Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului și Marele Grohotiș.

Cheile Dâmbovicioarei aflate în arealul montan calcaros al Munților Piatra Craiului, pe traseul Rucăr-Bran sunt formate de râul Dâmbovicioara, care izvorăște pe versantul sudic al Vârfului La Om. Cheile au o lungime de 2 kilometri, au un aspect impunător și fac parte dintr-o serie de cel puțin 20 de chei aflate în bazinul hidrografic al Dâmboviței. Râul Dâmbovicioara a erodat rocile sedimentare, calcaroase, și gresiile conglomerate formând un adevărat canion lung de 8 kilometri, care în unele porțiuni are pereți verticali cu înălțimi de peste 200 de metri. Pe toata lungimea vaii alterneaza sectoarele calcaroase cu cele conglomeratice dând naștere unui relief spectaculos.În Cheile Dâmbovicioarei pot fi admirate diverse turnuri sau creste ascuțite, însă există și numeroase goluri carstice în subteran, motiv pentru care în această zonă se găsesc peste 50 de peșteri dintre care cele mai renumite sunt: Peștera Dâmbovicioara, Peștera de la Gura Defileului și Peștera Labirintului. Cea mai importantă peșteră din arealul Parcului Național Piatra Craiului este Peșteră Dâmbovicioara care a luat naștere în urma acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au săpat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Peștera are o singură galerie cu o lungime totală, de 555 metri, lățimi ce variază între 3 - 4 metri și înălțimi de 4 - 5 metri, cu puține ramificații, și acelea de dimensiuni mici. Dupa 150 de metri de la intrare, galeria se îngusteaza foarte mult accesul mai departe fiind dificil.În amonte de Cheile Dâmbovicioarei la confluența Dâmbovicioarei cu Valea Muierii se găsește un izvor numit "La Galgoaie" de unde apa curge cu o viteză torențială în Dâmbovicioara urmat de o cheie îngustă, greu accesibilă presărată cu numeroase cascade.

Cheile sau Prăpăstiile Zărneștilor situate în partea nord-estică a masivului, pe valea Râului Mare, sunt un complex impresionant de chei, cu pereți verticali impunători și o istorie geologică fascinantă. Cheile Zărneștilor faimoase pentru pereții lor abrupți și formațiunile carstice unice au o lungime totală de 3,9 kilometrii și pereți înalți ce depășesc pe alocuri 200 de metri. Cel mai mare sector al cheilor se află în Valea Prăpăstiilor și are o lungime de 1,7 kilometri, acest sector este îngust, cu pereți verticali, dezvoltat în călcare stratificate, care, după unii geologi, se găsesc doar în aceste chei. Formarea cheilor a fost accelerată, datorită stratelor de calcar existând patru etape în dezvoltarea Prăpăstiilor Zărneștilor, însă in prezent Cheile Zărneștilor este doar o vale seacă, care stă mărturie proceselor geologice din perioada Jurasica.

Izbucurile Fântânile Domnilor si Fântâna lui Botorog, primele resurgențe aflate în aval de Prăpăstiile Zărneștilor sunt izvoarele Fântânile Domnilor aflate pe valea Râului Mare, la o altitudine de 860 metri, captate pentru a alimenta cu apă orașul Zărnești. Fântânile Domnilor sunt una dintre atracțiile naturale ale zonei, acestea sunt izbucuri carstice cu debit mare ce reprezintă locurile de ieșire a apei unui pârâu subteran, care curge pe un canal carstic. Fântâna lui Botorog aflată pe valea Dâmbovicioarei este un izvor natural, cunoscută ca fiind punct de plecare în drumețiile turistice din zona Zărnești și pentru fântână de piatră cu cruce deasupra, ridicată de familia Botorog în anul 1965 în amintirea părinților lor Maria și Ioan.

Zăplazul este o formațiune geologică spectaculoasă din Parcul Național Piatra Craiului, caracterizată printr-o succesiune de patru arcade naturale rămase dintr-o veche peștera, situată în partea vestică a crestei, pe traseul La Lanțuri. Arcada superioară este cea mai mare avâd un diametru de aproape 4 metri, cele mai mici dimensiuni le are arcada inferioara, de aproximativ 0,7 metri. Aceste arcade, sculptate de fenomenele de eroziune în stâncile calcaroase au creat un peisaj unic fiind un exemplu minunat, unde natura a modelat peisajul parcului.

Cerdacul Stanciului este o formațiune carstică uimitoare de forma unei arcade circular - ovală, cu un diametru de 9 metri pe verticală și 12 metri pe orizontală. Uriașa arcadă a luat naștere în urma prăbușirii pereților unei peșteri și a eroziunii provocate de vânt și ploi. Cerdacul Stanciului este cea mai mare arcadă carstică din Piatra Craiului, aceasta, fiind formată din calcar masiv. Blocul de calcar aflat in centrul arcadei este o portiune din tavanul fostei pesteri. Cerdacul Stanciului este situat la baza versantului vestic al Pietrei Mari la o altitudine de 1.720 metri.

Marele Grohotiș cunoscut și sub numele de Horjul Mare este o mare întindere de pietre sub forma unei văi abrupte, fiind cel mai important fenomen carstic din Carpați și cea mai mare formațiune de acest gen in România. Marele Grohotiș se întide la o altitudine cuprinsă între 1.500 - 1.650 metri pe o lungime de aproximativ 4 kilometri. Grohotișurile reprezintă una dintre cele mai caracteristice componente ale Pietrei Craiului.

Compoziția și structura solurilor din Parcul Național Piatra Craiului sunt direct legate de prezența calcarelor, care au modelat peisajul și au influențat procesele de formare a solului. Alături de relieful variat și de condițiile climatice specifice, aceste calcare au favorizat dezvoltarea unor tipuri de sol precum molisoluri, cambisoluri, argiluvisoluri și spodosoluri, fiecare cu caracteristici distincte legate de procesele pedogenetice. Cea mai mare parte a parcului are o alcătuire geologica formată din calcare recifale, care s-au sedimentat peste șisturile cristaline existente. Pereții nord-vestic și vestic reprezintă o succesiune de vechi recife de corali care își aveau habitatul în marea caldă, de mica adâncime existentă aici în mezozoic. Calcarele au o mare dezvoltare în jurul masivului, unde alaturi de conglomeratele perioadei cretacice, dau o notă aparte Parcului Național Piatra Craiului. Suprafața acoperită cu calcare este de aproximativ 25 km², din care 20,8 km² reprezintă o suprafață continuă, grosimea lor este una apreciabila fiind cuprinsă între 300 metri în Pietricica și 1.200 metri in Piatra Craiului Mare. Suprafața acoperită cu calcare este putemic înclinată sau chiar verticală, fapt ce a favorizat formarea unui relief alcătuit din văi adanci desparțite de creste abrupte și puternic erodate.În zonele unde stratificația orizontală nu a fost afectată, peisajul este impresionant cu pereți verticali de 300 - 400 metri înălțime, așa cum este Peretele Central din zona Marelui Grohotis. Structura geologică a masivului din parc se prezintă astfel: șisturi cristaline ce constituie fundamentul pe care s-au fixat recifurile de corali, conglomerate și gresii care au fost primele sedimente depuse peste șisturile cristaline, acestea fiind formate din nisipuri si pietrisuri, japsuri care sunt roci dure, silicioase, de culoare roșie sau verde formate prin sedimentarea organismelor silicioase, calcare noduroase roșii formate din amoniți, calcare jurasice de culoare cenușie-albicioasă care sunt de fapt sedimentele calcaroase ce formeaza imensa stiva de calcare, calcare cretacice albe care împreuna cu depozitele mamoase s-au format in cretacic și conglomeratele care sunt roci sedimentare formate prin cimentarea cu calcare, gresii și argilă.

Clima Parcul Național Piatra Craiului este asemănătoare celorlate masive din Carpați, există, însă și unele particularități locale impuse de orientarea generală și configuratia specifică a reliefului Pietrei Craiului, totul axându-se pe o linie de creastă inaltă și izolata, dispusă perpendicular pe axul general est-vest al culmii Carpaților Meridionali. Aeastă orientare a generat anumite particularitati, astfel temperatura medie anuala este ușor mai ridicată și datorită faptului că rocile calcaroase predominante absorb mai multa caldura. Temperatura parcului scade treptat de la poale spre crestele munților. Orientarea generală a culmii Pietrei Craiului pe direcția nord-est - sud-vest duce la apariția diferențelor de temperatura între cei doi versanti oponenți, astfel pe versantul de rasarit, unde temperatura maximă diurnă se înregistrează la amiază, temperaturile sunt mai scăzute decât pe versanții de apus si nord-vest, care sunt expuși încălzirii solare după amiaza. Extremitatea nord-estică a masivului denumită și Dosul Pietrei Mici prezintă un topoclimat caracterizat prin diferențe mai mici intre temperaturile diurne maxime și minime, cât și printr-o umiditate mai ridicată, ceea ce favorizeaza dezvoltarea unor păduri compacte, a caror limita superioara crește. Regimul eolian al Pietrei Craiului este influențat de relieful masivului, astfel datorită poziției dominante a crestei, vânturile sunt ușor deviate spre sud-est. Această direcție predominantă este confirmată atât de înclinarea arborilor cât și de acumularea asimetrică a zăpezii. Sezonieritatea vânturilor este marcată de intensificări semnificative iarna și primăvara, când pot atinge viteze de peste 100 km/h. Pietrarul este un vânt local ce bate pe direcția nord-estică, devenind mai puternic în sezonul de tranziție. Nebulozitatea este ridicată cu o medie anuala a zilelor cu cer acoperit de 180 - 200, iar a celor cu cer senin de maxim 80. Două fenomene meteo caracteristice zonei sunt demne de menționat: marea de nori, care transformă cele mai proeminente piscuri de pe creasta în insule stâncoase, și ceața densă si umeda care acopera zonele de altitudine medie, numită de localnici boaghea. Precipitațiile din Piatra Craiului sunt abundente cu o medie anuală cuprinsă între 1.050 - 1.250 mm, din care lapovița și ninsoarea reprezintă aproximativ 50%. Cele mai abundente ploi se inregistreaza in lunile mai - iunie, iar cele mai reduse in lunile de toamna.În masivul Piatra Craiului ninsorile pot cădea oricând, însă de obicei, încep spre sfârșitul lunii septembrie, cu o frecvența mai ridicată în lunile ianuarie - februarie, când se înregistrează și cele mai scăzute temperaturi. Pe creastă zăpada se depune în octombrie și rămâne până în aprilie - mai. Purtați de vânt fulgii nu se depun uniform, așezându-se mai ales în zonele adăpostite, unde poate rămâne până vara,motiv pentru care zăpezile sunt mai mari pe versantul estic, în timp ce pe versantul opus, ea se acumulează mai mult pe brâne și pe văile de abrupt.

Constituția geologica a Pietrei Craiului, preponderent calcaroasă, se caracterizează prin imposibilitatea reținerii apelor de infiltrație sau de șiroire, pentru a da naștere unor pânze freatice și, in final, unor văi cu apă. Așa se explică faptul că, în timp ce văile care brăzdează masivul la altitudini de peste 1.200 -1.400 metri sunt lipsite de apă, singurele văi cu apă sunt cele de la periferia masivului: Bârsa Mare, Dambovița, Dambovicioara, cu unii dintre afluenții lor. Apele Pietrei Craiului aparțin celor doua bazine hidrografice principale: râurile aflate în nord aparțin bazinului Oltului, iar cele din sud aparțin bazinului Dâmboviței. Bazinul Bârsei marchează limita nordică a Pietrei Craiului, fiind format în zona Plaiul Foii, la întâlnirea cursurilor râurilor Bârsa Tămașului și Bârsa Groșetului. Pe dreapta Bârsei, de la Plaiul Foii până la Zărnești, se găsesc mai mulți afluenți cu un debit redus de apă cum ar fi: Valea Podurilor, Padina lui Călineț, Padina Urșilor (cu Padina Popii - Padina lui Raie - Ciorânga Mare), Padina Badoaiei, PadinaÎnchisă (cu Padina Șindileriei), Padina Călului, Padina Hotarului (cu Padina lui Măn), Valea Crăpăturii și numeroase pârâie din zona 'toplițelor' de la marginea orașului Zărnești. Pe cealaltă parte a Bârsei, se găsesc doar doi afluenți principali: Bârsa lui Bucur și Bârsa Fierului, ambele cu un debit semnificativ de apă, deoarece străbat zonele de șisturi cristaline din Munții Tăgla-Persani. Bazinul Râul Mare al Zărneștilor, afluent al Bârsei Mari este principalul colector al apelor de pe versantul estic al masivului Piatra Craiului, acesta capteaza toate pâraiele ce curg de pe versantul estic, care însă nu au un debit permanent. Bazinul Dambovicioara formează o parte din limita estică a masivului, colectând o serie de pâraie, dintre care cele mai importante sunt: Valea Grind, Valea Capatanelor, Valea Steghii, Valea cu Apa și Valea Muierii. Dambovicioara își mărește considerabil debitul în aval, unde primește apele izvoarelor carstice Gâlgoaie care sunt de fapt izvoarele râului Dambovicioara. Bazinul Dâmboviței colectează următoarele cursuri de apă: Valea Dragoslovenilor cu afluenții Valea Tamașului și Padina Lăncii, Valea lui Ivan, Valea Urzicii, Valea Larga, Valea Speriata, Valea Gruiului si Valea Berila.

Parcul Național Piatra Craiului găzduiește o diversitate remarcabilă de plante numărând peste 1.170 de specii și subspecii de plante, ceea ce reprezintă aproximativ 30% din totalul speciilor superioare existente în România. Din cele peste 1.170 de specii, 181 de specii sunt endemice, supuse unui regim sever de protecție. Flora specifică Parcului Național Piatra Craiului este influențată de prezența calcarelor, fapt ce dezvoltă un habitat unic pentru speciile endemice, printre care se remarcă Garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) care este un adevărat monument al naturii. Specific Pietrei Craiului este repartiția diferențiată a vegetației pe cei doi versanți, pe versantul nord-vestic care este mai sălbatic și mai greu accesibil s-a păstrat mai bine specificul florei, în timp ce pe versantul estic, mai domol, mai însorit și cu pajiști întinse, prezintă o vegetație mai puțin diversă. La poalele masivului Piatra Craiului, vegetația include pădurile de fag (Fagus sylvatica), apoi odată cu creșterea în altitudine, fagul se amestecă cu bradul (Abies alba), iar la altitudini mai mari de 1.100 metri, bradul devine dominant.Între Valea Crăpăturii și Padina lui Călineț la peste 1.200 metri se găsesc pâlcuri de tisă (Taxus baccata). Etajul pădurilor de molid (Picea excelsa) se întinde pe versanții nord-vestici între altitudinile de 1.300 - 1.650 metri, iar pe cei vestici, pot să urce până la 1.750 metri. Primăvara poienile se animă prin apariția unor covoare florale diverse, alcătuite din: brândușe (Crocus vernus), ghiocei (Galanthus), floarea Paștelui (Anemone nemorosa) și floarea crucii-voinicului (Hepatica transsilvanica). Vara, pajiștile înflorite etalează privirea cu o paletă vibrantă de culori: clopoței (Campanula patula), crini de pădure (Lilium martagon), garofiță de munte (Dianthus superbus), garofiță albă (Dianthus spiculifolius), gențiană galbenă (Gentiana lutea), și ambrisor (Thymus montanus), sângele voinicului (Nigritella rubra), stuppinița albă (Platanthera bifolia), bulbuci (Trollius europaeus). Etajul subalpin, se întinde între 1.650 - 1.900 metri și este dominat de tufișuri și pajiști subalpine cu jneapăn (Pinus mugo), afin (Vaccinium myrtillus), merișor (Vaccinium vitis-idaea), și smirdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi). Mai rar poate fi observat ienuparul pitic (Juniperus nana) și aninul de munte (Alnus viridis), iar pe pajiști predomină paiușul roșu (Festuca rubra).În zonele mai umbrite ale masivului, își fac apariția ciuboțica ursului (Cortusa matthioli) și gălbenelele de munte (Doronicum carpaticum). Pe grohotișurile abrupte,flora cuprinde specii precum: iarba deasă (Poa nemoralis), lânărita (Linaria alpina), macul galben (Papaver pyrenaicum), crinul de stâncă (Lloydia serotina) și toporașul galben de munte (Viola biflora). Și câteva specii rare ca: argințica (Dryas octopetala), nemțișor (Delphinium intermedium) și floarea-de-colț sau floarea reginei (Leontopodium alpinum) Etajul alpin, se întind la altitudini de peste 1.900 metri, și este caracterizat printr-o vegetație adaptată la condițiile aspre de altitudine cum ar fi pajiștile naturale, pe versantul estic se găsesc și pajiști de coada iepurelui (Sesleria haynaldii).Între vârfurile La Om șiȚimbalul Mare pot fi văzute: mălaiul cucului (Sesleria coerulans), rogozul de munte (Carex sempervirens) și argințica (Dryas octopetala).

Fauna Parcului Național Piatra Craiului este diversificată, cuprinzând numeroase specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele dintre ele fiind protejate prin lege și incluse pe lista roșie a IUCN (International Union for Conservation of Nature). Parcul Național Piatra Craiului este unul dintre cele mai importante areale din Munții Carpați, deoarece există o mare diversitate a speciilor de animale, inclusiv specii endemice. Nevertebratele din arealul parcului prezintă un interes științific major, deoarece aici trăiesc 35 de specii endemice și 91 de specii noi pentru știință, descoperite și descrise recent, necunoscute înainte, printre care se află: păianjenul de peșteră (Nesticus constantinescui) și Arahnida - Acari (Rhagidia carpatica). Parcul mai adăpostește peste 216 specii de fluturi, dintre care unele sunt rare sau endemice: Psodos coracinus dioszeghy - subspecie endemica alpina, Apamea zeta sandorokovacsi - subspecie endemica din Munții Carpați, Erebia pronoe - specie observată doar în Piatra Craiului și Bucegi sau Pieris bryoniae - specie aflată pe cale de dispariție. Fauna acvatică a Parcului Național Piatra Craiului include mai multe nevertebrate și 10 specii de pești specifici râurilor de munte, cum ar fi: chiscar de râu (Eudontomyzon mariae), mreana vânătă (Barbus meridionalis), păstrăvul (Salmo trutta) și zglăvoaca (Cottus gobio). Printre cei mai cunoscuți amfibieni din parc se numără: izvoraș cu burta galbenă (Bombina variegata), salamandra (Salamandra salamandra), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), brotacul verde de copac (Hyla arborea), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), broasca roșie de munte (Rana temporaria) și buhaiul de baltă (Bombina bombina). Cele mai comune reptile din parc sunt: șopârlă de câmp (Lacerta agilis), șopârla de munte (Zootoca vivipara), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), gușterul (Lacerta viridis), șarpele de apă (Natrix tessellata), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele orb (Anguis fragilis), șarpele de casă (Natrix natrix), viperă comună (Vipera berus), năpârca (Anguis colchica). Ornitofauna parcului este diversificată, numărând peste 112 specii de păsări, dintre care amintim: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), corbul (Corvus corax), ierunca (Tetrastes bonasia), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), codroșul de munte (Phoenicurus ochruros), șoimul călător (Falco peregrinus), brumăriță de stâncă (Prunella collaris), cristelul de câmp (Crex crex), stăncuță (Corvus monedula), ciuful de pădure (Asio otus), porumbelul gulerat (Columba palumbus), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), șorecarul comun (Buteo buteo), șorecarul încălțat (Buteo lagopus), sticletele (Carduelis carduelis), pupăză (Upupa epops), cucul (Cuculus canorus), mierla (Turdus merula), eretele vânăt (Circus cyaneus), scatiul (Carduelis spinus), grangurul (Oriolus oriolus), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), presura galbenă (Emberiza citrinella), codobatura (Motacilla alba), fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), ciocârlanul (Galerida cristata), pitulicea (Sylvia nisoria). Din cele aproximativ 100 de specii de mamifere din România, peste 40% trăiesc și în masivul Piatra Craiului, dintre acestea cele mai comune sunt: caprioara (Capreolus capreolus) întâlnită în pădurile dese, cerbul (Cervus elaphus) care poate fi întâlnit până la limita superioară a pădurii, ursul (Ursus arctos) bine reprezentat atât de ursul de talie mică, cât și de ursul brun, mai mare, care trăiește în pădurile de conifere de la poalele masivului. De-a lungul poienilor mai ales în cele de pe versantul estic își fac apariția porcii mistreți (Sus scrofa).În păduri pot fi întâlnite vulpea (Canis vulpes), veverița (Sciurus vulgahs), râsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felix silvestris) și lupul (Canis lupus). Capra neagră (Rupicapra rupicapra) populează zonele stâncoase de pe versanții nord-vestici și vestici, numărând aproximativ 300 de exemplare. Pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului au fost identificate 21 de specii de lilieci, adăpostite în peșteri sau în scorburile arborilor bătrâni, dintre acestea amintim: liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliacul comun (Myotis myotis), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) și liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros).

Trasee turistice în Parcul Național Piatra Craiului:

1. Zărnești (730 m) - Refugiul Diana (1.480 m) - Brâna Caprelor (1.960 m) - Cabana Curmătura (1.470 m)
Marcaj: bandă albastră.
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 5 h - 5 h 30 min
Distanța de parcurs: 10,7 km
Diferența de nivel: 1.230 metri

2. Refugiul Diana (1.480 m) - Vârful Padina Popii (2.013 m) - Vârful Ascuțit (2.156 m)
Marcaj: triunghi albastru.
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 5 h - 6 h
Distanța de parcurs: 5,5 km
Diferența de nivel: 676 metri

3. Zărnești (730 m) - Valea Crăpăturii (1.000 m) - Șaua Crăpăturii (1.580 m) - Cabana Curmătura (1.470 m)
Marcaj: bandă galbenă.
Grad de dificultate: Greu
Timp de parcurs: 3 h - 3 h 30 min
Distanța de parcurs: 8,1 km
Diferența de nivel: 850 metri

4. Padina Hotarului (969 m) - Vârful Turnu (1.923 m)
Marcaj: cruce albastră.
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 2 h 30 min - 3 h 20 min
Distanța de parcurs: 2,3 km
Diferența de nivel: 954 metri

5. Padina Șindrilei (1.170 m) - Vârful Turnu (1.923 m)
Marcaj: cruce roșie.
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 2 h - 2 h 30 min
Distanța de parcurs: 4,98 km
Diferența de nivel: 753 metri

6. Cabana Plaiul Foii (849 m) - Refugiul Șpirlea (1.420 m) - La Lanțuri (1.920 m) - Șaua Grindului (2.195 m)
Marcaj: bandă roșie.
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 5 h - 5 h 30 min
Distanța de parcurs: 12,29 km
Diferența de nivel: 1.346 metri

7. Zărnești (730 m) - Fântâna lui Botorog (850 m) - Valea Curmăturii (1.200 m) - Cabana Curmătura (1.470 m)
Marcaj: bandă galbenă.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 3 h - 3 h 45 min
Distanța de parcurs: 8,2 km
Diferența de nivel: 740 metri

8. Zărnești (730 m) - Sat Peștera (1.200 m)
Marcaj: bandă roșie.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 3 h 50 min - 4 h 30 min
Distanța de parcurs: 10,1 km
Diferența de nivel: 470 metri

9. Zărnești (730 m) - Prăpăstiile Zărneștilor (1.096 m) - Cabana Curmătura (1.470 m)
Marcaj: bandă albastră.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 4 h - 4 h 50 min
Distanța de parcurs: 10,2 km
Diferența de nivel: 740 metri

10. Zărnești (730 m) - Prăpăstiile Zărneștilor (1.096 m) - La Table (1.400 m)
Marcaj: cruce roșie.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 4 h 30 min - 5 h 30 min
Distanța de parcurs: 10,7 km
Diferența de nivel: 670 metri

11. Poiana Zănoaga (1.314 m) - Piatra Craiului Mică (1.816 m) - Șaua Crăpăturii (1.580 m) - Cabana Curmătura (1.470 m)
Marcaj: punct albastru.
Grad de dificultate: Greu
Timp de parcurs: 1 h 30 min - 2 h
Distanța de parcurs: 3,11 km
Diferența de nivel: 502 metri

12. Cabana Curmătura (1.470 m) - Poiana Vladusca (1.300 m) - La Table (1.400 m)
Marcaj: triunghi roșu.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 3 h - 3 h 30 min
Distanța de parcurs: 7,2 km
Diferența de nivel: 170 metri

13. Casa Folea (1.200 m) - Prăpăstiile Zărneștilor (1.096 m) - Valea Cheii (1.214 m) - Cabana Curmătura (1.470 m)
Marcaj: triunghi galben.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 4 h - 4 h 30 min
Distanța de parcurs: 9,7 km
Diferența de nivel: 374 metri

14. Cabana Plaiul Foii (849 m) - Curmătura Foii (1.367 m) - Șaua Funduri (1.880 m)
Marcaj: triunghi albastru.
Grad de dificultate: Greu
Timp de parcurs: 4 h 30 min - 5 h
Distanța de parcurs: 10,2 km
Diferența de nivel: 1.031 metri

15. Curmătura Pietrei Craiului (1.450 m) - Vârful La Om (2.238 m) - Șaua Funduri (1.880 m)
Marcaj: punct roșu.
Grad de dificultate: Dificil
Timp de parcurs: 3 h 50 min - 4 h 30 min
Distanța de parcurs: 9,7 km
Diferența de nivel: 788 metri

16. Sat Șirnea (1.171 m) - Podu Dâmboviței (745 m)
Marcaj: cruce albastră.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 5 h 30 min - 6 h
Distanța de parcurs: 15,7 km
Diferența de nivel: 426 metri

17. Sat Șirnea (1.171 m) - Vârful Spărturi (1.516 m) - Valea Seacă (1.124 m) - Refugiul Grind (1.620 m)
Marcaj: triunghi roșu.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 3 h - 3 h 30 min
Distanța de parcurs: 7,1 km
Diferența de nivel: 449 metri

18. Sat Șirnea (1.171 m) - Curmătura Groapelor (1.389 m)
Marcaj: triunghi roșu.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 1 h 10 min - 1 h 40 min
Distanța de parcurs: 2,5 km
Diferența de nivel: 218 metri

19. Casa Folea (1.200 m) - Poiana Toanches (1.468 m) - Măgura Mică (1.308 m) - Fântâna lui Botorog (850 m)
Marcaj: bandă roșie.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 2 h 50 min - 3 h 20 min
Distanța de parcurs: 6,3 km
Diferența de nivel: 618 metri

20. Casa Folea (1.200 m) - Valea Pietrelor (1.400 m) - Șaua Joaca (1.436 m) - Șaua Vlădusca (1.415 m)
Marcaj: cruce roșie.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 2 h 30 min - 3 h 30 min
Distanța de parcurs: 6,4 km
Diferența de nivel: 236 metri

21. Traseul de creasta - Făgăraș (430 m) - conexiune Piatra Craiului (2.238 m)
Marcaj: bandă roșie.
Grad de dificultate: Greu
Timp de parcurs: 24 h - 32 h
Distanța de parcurs: 65,6 km
Diferența de nivel: 1,808 metri

22. Podu Dâmboviței (745 m) - Vârful Pietricica (1.764 m) - Creasta Sudică (2.209 m) - Vârful La Om (2.238 m)
Marcaj: punct roșu.
Grad de dificultate: Greu
Timp de parcurs: 7 h 55 min - 8 h 30 min
Distanța de parcurs: 17,4 km
Diferența de nivel: 1493 metri

23. Dâmbovicioara (800 m) - Cabana Brustureț (990 m) - Piscul Păduricii (1.320 m) - Refugiul Grind (1.620 m)
Marcaj: bandă albastră.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 5 h - 5 h 45 min
Distanța de parcurs: 12,1 km
Diferența de nivel: 820 metri

24. Dâmbovicioara (800 m) - Ciocanu (1.159 m) - Poiana Grind (1.331 m) - La Table (1.400 m)
Marcaj: cruce albastră.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 4 h 45 min - 5 h 30 min
Distanța de parcurs: 11,3 km
Diferența de nivel: 600 metri

25. Cabana Brustureț (990 m) - Valea Seacă (1.124 m) - Poiana Grind (1.331 m) - La Table (1.400 m)
Marcaj: cruce galbenă.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 2 h 30 min - 3 h 20 min
Distanța de parcurs: 6 km
Diferența de nivel: 410 metri

26. Cabana Brustureț (990 m) - Cabana Pietricica (1.206 m) - Poiana Pietricica (1.254 m)
Marcaj: triunghi albastru.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 2 h - 2 h 30 min
Distanța de parcurs: 5,8 km
Diferența de nivel: 264 metri

27. Cabana Brustureț (990 m) - Ciocanu (1.159 m)
Marcaj: bandă galbenă.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 1 h 20 min - 2 h
Distanța de parcurs: 3 km
Diferența de nivel: 169 metri

28. La Table (1.400 m) - Șaua Funduri (1.880 m) - Marele Grohotiș (1.650 m) - Vârful Tămășel (1.644 m) - Curmătura Foii (1.367 m)
Marcaj: triunghi albastru.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 5 h 40 min - 6 h 30 min
Distanța de parcurs: 13,7 km
Diferența de nivel: 513 metri

29. Valea Dâmboviței (940 m) - Valea lui Ivan (1.090 m) - Vârful Tămășel (1.644 m) - Curmătura Foii (1.367 m)
Marcaj: triunghi roșu.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 4 h 45 min - 5 h 30 min
Distanța de parcurs: 10,4 km
Diferența de nivel: 704 metri

30. Valea Dâmboviței (940 m) - Valea Tamașului (1.020 m) - Curmătura Foii (1.367 m)
Marcaj: bandă albastră.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 4 h 50 min - 5 h 30 min
Distanța de parcurs: 9,4 km
Diferența de nivel: 704 metri

31. Valea Dâmboviței (940 m) - Valea Cascoe (970 m) - Curmătura Foii (1.367 m)
Marcaj: triunghi galben.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 2 h 30 min - 3 h
Distanța de parcurs: 4,8 km
Diferența de nivel: 407 metri


32. Crucea Grănicerului (1.368 m) - La Prepeleag (1.674 m)
Marcaj: cruce roșie.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 1 h - 1 h 30 min
Distanța de parcurs: 1 km
Diferența de nivel: 306 metri


33. Piscul cu brazi (1.438 m) - Marele Grohotiș (1.650 m)
Marcaj: cruce albastră.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 0 h 30 min - 0 h 45 min
Distanța de parcurs: 0,95 km
Diferența de nivel: 212 metri


34. Cabana Garofița (1.100 m) - Cerdacul Stanciului (1.720 m)
Marcaj: cruce galbenă.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 1 h - 1 h 30 min
Distanța de parcurs: 2,5 km
Diferența de nivel: 620 metri


35. Cabana Garofița (1.100 m) - Vârful Tămășel (1.644 m)
Marcaj: punct galben.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 1 h - 1 h 30 min
Distanța de parcurs: 2 km
Diferența de nivel: 544 metri


36. Vârful La Om (2.238 m) - Refugiul Grind (1.620 m) - Curmătura Groapelor (1.389 m) - Fundata (1.266 m)
Marcaj: bandă roșie.
Grad de dificultate: Greu
Timp de parcurs: 6 h 50 min - 7 h 30 min
Distanța de parcurs: 16.1 km
Diferența de nivel: 972 metri


37. Curmătura Groapelor (1.389 m) - La Table (1.400 m)
Marcaj: triunghi roșu.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 1 h 30 min - 2 h
Distanța de parcurs: 4,4 km
Diferența de nivel: 11 metri


38. Cabana Curmătura (1.470 m) - Padinile Frumoase (2.150 m) - Vârful Ascuțit (2.156 m)
Marcaj: triunghi albastru.
Grad de dificultate: Greu
Timp de parcurs: 2 h 10 min - 2 h 50 min
Distanța de parcurs: 3.1 km
Diferența de nivel: 686 metri


39. Bran (720 m) - Culmea Măgurii (950 m) - Fântâna lui Botorog (850 m)
Marcaj: bandă roșie.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 4 h - 5 h
Distanța de parcurs: 9,4 km
Diferența de nivel: 230 metri


40. Tohanita (650 m) - Șaua Măgura (783 m) - Sat Măgura (1.080 m) - Fântâna lui Botorog (850 m)
Marcaj: triunghi albastru.
Grad de dificultate: Ușor
Timp de parcurs: 4 h - 4 h 30 min
Distanța de parcurs: 8 km
Diferența de nivel: 430 metri

41. Valea Curmăturii (1.200 m) - Poiana Curmătura (1.480 m) - Cabana Curmătura (1.470 m)
Marcaj: punct galben.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 0 h 30 min - 1 h
Distanța de parcurs: 1,4 km
Diferența de nivel: 270 metri

42. Padina (Podul) lui Călineț (828 m) - Izvorul Căpitanului Orlovski (1.350 m) - Refugiul Speranțelor (1.685 m) - Vârful Ascuțit (2.150 m)
Marcaj: triunghi roșu.
Grad de dificultate: Moderat
Timp de parcurs: 5 h - 5 h 30 min
Distanța de parcurs: 4,3 km
Diferența de nivel: 1.322 metri