Calator pe mapamond

Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș se află în zona central-nord-estică a României, pe raza județelor Neamț și Harghita, în grupa centrală a Carpaților Orientali, grupă montană cunoscută și sub numele de Carpații Moldo-Transilvani. Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș, a fost înființat în anul 1990, devenind astfel arie naturală protejată de un deosebit interes științific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic cât și din punctul de vedere al diversității biologice. Principala cale de acces spre parc este drumul național DN 12C prin localitățile Gheorghieni, Bicaz și Bălan. Parcul se întinde o suprafața de 6.793,64 hectare și are o altitudinea maximă de 1.792 metri în vârful Hășmașul Maree. Cheile Bicazului au o lungime de peste 5 kilometri, fiind cele mai adânci chei din țară, ce impresionează prin pereții verticali monumentali cu o înălțime de peste 300 metri. Alt punct de interes al parcului este Lacul Roșu care este un lac de baraj natural format în anul 1838 prin prăbușirea unui versant în pârâul Roșu, în urma unui cutremur ce a avut magnitudinea de 6,9 grade pe scara Richter.

Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș are in nord Lacul Roșu, Cheile Bicazului și partea inferioară a bazinetelor afluenților de nord ai pârâului Bicaz: Suhard, Cupaș, Lapoș și Șugău. Limita de vest este pârâul Licaș, iar cea de est pârâul Șugău. Spre sud pornește din albia pârâului Bicaz continuându-se pe una din principalele culmi ale Masivului Hășmaș și anume, Culmea Curmătura, cuprinzând la est peretele din dreapta a Cheilor Bicazului cu culminațiile Surducul, Surducelul, Piatra Poienii și Fagul Ciucului. Spre sud se gasește Culmea Ghilcoș, Ucigașu, Hășmașul Negru, vârful Telecul Mare, atingand altitudinea maximă de 1.792 metri în vârful Hășmașul Mare care este punctul dominant al masivului, urmat de alte vârfuri cu altitudini mai mici cum ar fi: Piatra Singuratică, Vârful Fratele și Vârful Tarcău.

Suprafața Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș prezintă mare parte din caracteristicile majore ale Carpaților Orientali, totuși există și numeroase trăsături particulare care le conferă o personalitate geografică aparte. Printre acestea merită amintite următoarele particularități: prezența calcarelor și a dolomitelor pe toată lungimea parcului, ceea ce duce la formarea unui relief mai înalt, cu abrupturi și vârfuri semețe izolate și cu chei adânci și spectaculoase; numeroase culmi rotunjite cu altitudini ce depășesc 1400 - 1500 metri; o fragmentare longitudinală și transversală a reliefului destul de mare, în concordanță cu configurația rețelei hidrografice; o alternanța a sectoarelor înguste de vale cu sectoare mai largi; se găsesc numeroase zăcăminte cuprifere în zona Bălanului (bazinul râului Olt). Culmile și văile din Munții Hășmaș sunt dispuse pe două direcții dominante: NV - SE, în conformitate cu direcția generală de cutare a formațiunilor și cu contactele litologice, și a doua aproape perpendiculară pe aceasta. Existând însă și regiuni unde văile au caracter divergent. Fragmentarea accentuată a reliefului a avut loc cu precădere sub comanda nivelului de bază mai coborât de la exteriorul zonei muntoase.

Relieful Parcului se desfasoara pe doua trepte altimetrice principale care corespund evoluției policiclice a regiunii. Cu excepția măgurilor, de pe stânga cursului superior al pârâului Bicaz, alcătuite din calcare și dolomite detașate prin eroziune selectivă din masivul compact al Hășmașului, relieful păstrează urmele vechilor etape de modelare. Treapta înaltă, a parcului cuprinde altitudini de peste 1.400 metri: Licaș (1675 metri), Suhardul Mare (1.502 metri), Hășmașul Negru (1.773 metri) și Hășmașul Mare (1.792 metri). Treapta joasă este mult mai bine reprezentată în partea de vest a parcului, unde are de regulă, altitudini cuprinse între 1.200 - 1.350 metri. O treaptă joasă și mai îngustă se întinde, între văile Bicăjelul și Dămucului. Microformele de relief care apar în acest sector sunt reprezentate prin turnuri, ace, lapiezuri și alveole. În anumite sectoare apar și acumulări de grohotiș rezultate în urma proceselor de dezagregare care afectează pereții de calcar. Interesant este Turnul Bardosului care apare ca un martor de eroziune care domină întreaga zonă. Versantul estic al Hășmașului Mare cade spre Valea Oltului sub forma unui abrupt calcaros, cu numeroase formațiuni spectaculoase.

Pe suprafața parcului pot fi întâlnite mai multe tipuri de soluri: Molisolurile (rendzine) care se gasesc sub pădurile de amestec de fag cu rășinoase și pe pajiștile de munte din Hășmaș și Lapoș, acestea au o fertilitate variată, în funcție de grosimea lor morfologică, a conținutului de argilă și schelet, fiind în general soluri de productivitate mijlocie; Argiluvisolurile (sol brun podzolit) se gasesc sub insulele de pădure compactă de fag, acestea sunt soluri de trecere între soluri brune de pădure și podzolurile secundare, având o fertilitate variată în funcție de grosimea stratului solidificat de conținutul de pietre și pietriș, bogat în substanțe nutritive, umiditate și alte caractere fizice; Cambisolurile (sol brun acid) se gasesc sub pădurea de amestec din versanții culmii Licașului și al Suhardului Mic. Sunt frecvente pe calcare, gresii calcaroase, conglomerate cu ciment calcaros, roci bogate în minerale calcice și feromagneziene, fiind soluri de productivitate mijlocie și superioară; Spodosolurile (podzol) se gasesc sub pădurile de molid, se formează pe roci acide silicioase, și sunt soluri sărace în substanțe; Soluri neevoluate (litosoluri,regosoluri) se gasesc în sectorul cheilor, pajiștilor degradate și la liziera pădurii de pe versantul vestic al Hășmașului.

Rețeaua hidrografică ce străbate calcarele și conglomeratele mezozoice amplasate adesea prin chei de frumusețe și o sălbaticie rară. Râurile sunt alimentate de pânzele de apă freatică suprapunându-se și peste cursul superior al râului Bicaz, care colectează toate pâraiele ce coboară de pe versanți: pârâul Licaș, pârâul Suhard, pârâul Cupaș, pârâul Lapoș, pârâul Șugău de pe partea stânga, respectiv pârâul Oii, pârâul Bicăjel și pârâul Surduc de pe dreapta. Cei mai importanți afluenți ai Bicazului sunt pâraiele Bicăjel și Dămuc. Bicăjelul, afluentul de pe dreapta Bicazului, izvorăște din sud, de sub vârful Lavardi, curge spre nord străbătând jumatatea sudică a Hășmașului și se varsă in Bicaz, în zona ce poartă numele de "Gâtul Iadului". Albia pârâului Bicăjel străbate o regiune pitorească, cu zone greu accesibile cum ar fi: Cheile Duruitoarei și Cheile Bicăjelului ambele de o neîntrecută sălbăticie. Chei de mai mică amploare, însă la fel de spectaculoase, pot fi admirate pe văile pâraielor Bicăjel, Cupaș, Lapoș și Șugău. Lacul Roșu, situat în amonte de Cheile Bicazului, a luat naștere în anul 1837 în urma unui cutremur care a prăvalit mai multe roci formând Lacul Roșu care face astfel parte din categoria lacurilor de baraj natural. Lacul are o suprafață de aproximativ 13 hectare și o adâncime maximă de 12,5 metri. Apele de pe versantul estic al Masivului Hășmaș sunt colectate de râul Olt, care izvorăște de sub Hășmașul Mare. Regimul precipitațiilor și al temperaturii au un rol determinant influențând alimentarea sezonieră a râurilor.

Clima Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș corespunde tipului de climat temperat, boreal, de natură montană carpatică, cu diverse caracteristici în funcție de altitudine, expoziția versanților, orientare etc. Poziția Masivului Hășmaș față de larga arie depresionară dinspre vest, depresiunile Ciucului si Giurgeului, adăpostul oferit de masivele Tarcău și Ceahlău din nord-est și altitudinea reliefului determină o circulație activă a brizelor, care produc adesea inversiuni termice ce duc la apariția unor temperaturi și fenomene diferite față de aria din care fac parte, fiind influențate de zonele către care sunt orientați versanții. Astfel, inversiunile termice produse pe versantul vestic duc la temperaturi mai scăzute în lunile februarie și martie cuprinse între -25°C și -35°C. Aceste acumulări de aer rece sunt însoțite adesea și de cețuri, care însă se risipesc odată cu rasăritul soarelui, când briza de vale pune în mișcare masele de aer, dirijându-le către creste.Pe versantul nord-estic, în zona centrală, corespunzătoare bazinului Bicazului, umiditatea este mai scăzută, motiv pentru care temperatura medie anuală variază intre 8°C și 9,5°C, climatul fiind caracterizat prin ierni aspre și veri răcoroase. Temperatura medie în timpul verii este de 18°C, temperatura maximă înregistrându-se la sfârșitul lunii iulie, iar cea mai scăzută la sfârșitul lunii ianuarie. Primele înghețuri au loc la sfârșitul lui septembrie, iar ultimele pot avea loc până spre sfârșitul lunii mai. Ploile sunt frecvente primăvara și toamna, însă, de obicei sunt de scurtă durată. Nebulozitatea prezintă un maxim principal în decembrie și un minim principal între 5 iulie și 25 august și un maxim secundar primăvara sau chiar la începutul verii. Zilele senine sunt frecvente în tot cursul anului, cu o durată de strălucire a soarelui de 75 zile pe an.

Cadrul natural al Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș gazduiește numeroase elemente geologice, geomorfologice, pedologice si climatice variate, aici existând condiții microclimatice unice determinate de expoziția și inclinația pantelor și de marea diferență de nivel, condiții ce determină existența unei flore și faune variate si bogate. Pe suprafața parcului au fost identificate 1.147 specii de plante superioare, din care 29 hibrizi si 99 subspecii. Pe suprafața parcului cresc păduri de molid (molidișuri pure - 95 %), păduri de rașinoase amestecate cu fag, care acoperă versanții masivului, pajiști montane întinse, vârfuri cu vegetație subalpină, stâncării cu vegetație specifică, multe raritati floristice și endemice. Specific acestei arii protejate sunt cosaci bicăjean (Astragalus pseudopurpureus) care pot fi întâlniți în zona Lacului Roșu și zona Cheilor Bicazului. Alte specii rare care cresc aici sunt: irisul declarat monument al naturii în anul 1931, înflorește în lunile mai-iunie și uneori a doua oară în lunile august-septembrie, acesta crește pe masivele calcaroase însorite, la altitudini mai mici de 1.500 metri, papucul doamnei care este o orhidee protejată începând din anul 1938, numele ei vine de la forma sa, tămâiță (Daphne cneorum) care se întâlnește pe coastele pietroase, în rariștile de pădure și pe stâncării, floarea de colt (Leontopodium alpinum), sangele-voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata), etc.

Fauna Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș este diversificată cu numeroase specii rare, unele aflate chiar pe cale de dispariție, cât si specii caracteristice zonei montane. În parc pot fi văzute: lepidopterele Parnassius apollo, Polygonia alba, reptile si amfibieni. Cele mai apreciate și rare specii sunt: broasca cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca mare de lac (Rana ridibunda), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul carpatic (Triturus montandoni), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), salamandra (Salamandra salamandra), broasca râioasă (Bufo bufo), broasca roșie de munte (Rana temporaria), șopârla de munte (Lacerta vivipara), năpârca sau șopârla apodă (Anguis colchica), vipera comună (Vipera berus), șarpele de alun (Coronella austriaca), fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), presura de munte (Emberiza cia), corbul (Corvus corax), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), huhurezul mare (Strix uralensis), acvila de munte (Aquila chrysaetos), cerbul carpatin (Cervus elaphus), capra neagră (Rupicapra rupicapra), ursul (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus).

Lacul Roșu situat la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în amonte de Cheile Bicazului, la o distanța de 26 km de Gheorgheni. Lacul Roșu este un lac de baraj natural ce a luat naștere după prăbușirea unui versant, prăbușire cauzată de cutremurul ce a avut loc la data de 23 ianuarie 1838 și o magnitudine 6,9. Lacul se gasește la o altitudine de 983 metri, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin și are o suprafață de 11,47 hectare și un volum de 587.503 m³. Denumirea de "Lacu Roșu" provine de la argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roșu și depozitate pe fundul lacului. Totodată, rocile masivului Suhard au și ele culoare roșiatică, motiv pentru care reflecția acestuia în apa lacului sporește efectul vizual al culorii roșie. Din vechea pădure de brad care acoperea odinioară albia văii, s-au păstrat până în zilele noastre vârfurile brazilor, rămași în picioare în partea de sus a barajului, trunchiurile acestora s-au conservat datorită apei bogate în carbonați de calciu și oxid de fier.
Vârful Suhardul Mic este unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de aici pot fi admirate: Lacul Roșu, Pârâul Oii, Masivul Hasmas, Masivul Suhardul Mare, Masivul Ghilcos, Cichi Biuc.
Din Masivul Ghilcos poate fi admirată zona Lacului Roșu: Stațiunea Lacu Roșu, Masivul Licaș, Masivul Suhardul Mare și Mic, Stâncile Cupașului, Lapoșului, Șugăului, chiar și Ceahlăul.

Cheile Bicazului au o istorie străveche, fiind modelate pe parcursul mai multor mii de ani. Masivul Hășmaș este alcătuit din calcar și alte tipuri de roci solubile, fapt ce a permis râului Bicaz să erodeze masivul fragmentându-l și formând o vale îngustă între munții înalți. Crestele înalte și albe ce flanchează Cheile Bicazului, intercalate cu diferite specii de copaci, creează senzația că pot cădea în orice moment, mai ales din cauza curbelor strânse și a șoselei înguste. Cheile Bicazului au o lungime de 8 kilometri, încep la limita estică a stațiunii Lacu Roșu și se încheie în aval la intrarea în comuna Bicaz-Chei. Cheile sunt împărțite în patru sectoare distincte: Sectorul I, denumit "Între chei", cuprinde zona dintre limita estică a stațiunii Lacu Roșu și Poarta de Piatră, sectorul este flancat pe partea stânga de peretele sud-estic al Suhardului Mic și de pantele de început ale Muntelui Cupaș, despărțite de pârâul Cupaș, pe partea dreaptă a cheilor, în aval de confluența cu Cupașul se gasește vârful Surduc; Sectorul II denumit "Polițele Bardosului" se întinde între Poarta de Piatră și Gâtul Iadului, acesta este dominat pe partea stângă de Piatra Altarului, iar pe cea dreaptă de Muntele Piatra Poienii, care trimite spre vale un pinten prin care a fost săpat tunelul Lacu Roșu; Sectorul III denumit "Gâtul Iadului" se întinde între între Piatra Surducului și Gura Bardosului fiind o porțiune strâmtă, cu aspect de canion, pe partea dreapta se găsește Piatra Surducului, iar pe stânga se găsește Gura Bardosului, de unde peisajul devine mai domol; Sectorul IV denumit "Sfârșitul Cheilor" se întinde în aval de Gâtul Iadului, desfășurându-se într-o zonă mai largă cu pante line, la intrarea în comuna Bicaz-Chei, pe partea stânga se găsesc pârâul Șugău, Cheile Șugăului, stâncile Munticelului și coloana Pietrei Glodului, care însă nu mai aparțin de Cheile Bicazului.
Alte atracții ale Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmașsun: Avenul Licas, Cheile Sugaului, Cheile Duruitoare, Cheile Bicajelului, Varful Hasmasul Mare, Piatra Singuratica , Poiana Alba, Cheile Șugăulu, Piatra Altarului, numeroase puncte de belvedere cu peisaje deosebite și numeroase chei impresionante formate de Pârâul. Bicaz și afluenții săi.

Trasee turistice în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș:

1. Pasul Pangarati (1255 m) - saua "Loduj" (1325 m) - Vârful Medias (1445 m) - Poiana Vârful Calului (1500 m) - Poiana Ciofronca (1550 m) - La Tunzerie (1435 m) - intersectia turistica din Poiana Alba (1460 m) - Poiana Alba (1500 m) - Curmatura (1650 m) - saua Curmatura (1465 m) - cabana Piatra Singuratica (1504 m) - Curmatura Ecem (1628 m) - Vârful Ecem (1690 m) - saua Lic (1525 m) - Vârful Tarcau (1418 m) - Saua Tarcaului (1297 m)
Marcaj: bandă roșie
Timp de parcurs: 8 ore
Distanța de parcurs: 22 km
Diferența de nivel: 435 metri

2. Centrul statiunii Lacu Roșu (967 m) - Balconul de Piatra (1007 m) - Drumul lui Marton Ferenc - Pastravarie (993 m) - Debarcader (983 m) - Centrul statiunii Lacul Roșu (967 m) (traseu circular) Marcaj: cruce roșie
Timp de parcurs: 1 ora
Distanța de parcurs: 3,5 km
Diferența de nivel: 40 metri

3. Centrul statiunii Lacu Roșu (967 m) - Vila Bucur (990 m) - Cabana Suhard (1091 m) - Saua Suhard (1202 m) - Vârful Suhardul Mic (1345 m)
Marcaj: triunghi albastru
Timp de parcurs: 1 - 1/4 ore
Distanța de parcurs: 3 km
Diferența de nivel: 378 metri

4. Centrul statiunii Lacu Roșu (967 m) - Cheile Bicazului - Cheile Bicajelului - drumul Surducului - saua Piatra Rosie (1011 m) - Lacul Roșu (967 m) (traseu circular)
Marcaj: bandă galbenă
Timp de parcurs: 3 - 4 ore
Distanța de parcurs: 10 km
Diferența de nivel: 44 metri

5. Gura pârâului Cupas (944 m) - valea Cupas - gura pârâului Cupasul Mic (962 m) - Drumul Laposului (1435 m)
Marcaj: punct albastru
Timp de parcurs: 2 ore
Distanța de parcurs: 7 km
Diferența de nivel: 491 metri

6. Gura pârâului Cupas (944 m) - poalele Cupasului (1080 m) - Cheile Bicazului (km 29) (850 m)
Marcaj: cruce roșie, de la poalele Cupasului punct rosu
Timp de parcurs: 1 ora
Distanța de parcurs: 3 km
Diferența de nivel: 136 metri

7. Centrul statiunii Lacu Roșu (967 m) - Saua Piatra Rosie (1011 m) - Drumul Vararilor - Saua Tifrei (1002 m) - Cheile Bicazului (850 m)
Marcaj: triunghi galben
Timp de parcurs: 1 ora
Distanța de parcurs: 3,5 km
Diferența de nivel: 44 metri

8. Lacu Roșu (debarcader) (983 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Fagul Roșu (1390 m) - Poiana "Szaraz-tok" (1530 m) - Vârful Piatra Cherecului (1580 m) - Poiana Alba (1460 m)
Marcaj: punct albastru
Timp de parcurs: 4 1/2 ore
Distanța de parcurs: 10 km
Diferența de nivel: 597 metri

9. Centrul stațiunii Lacu Roșu (967 m) - Valea Oii - Gura pârâului Hasmas (1130 m) - Piatra Potcoavei (1450 m) - intersectia traseelor din Poiana Alba (1460 m)
Marcaj: bandă albastra
Timp de parcurs: 2 - 1/2 ore
Distanța de parcurs: 8 km
Diferența de nivel: 493 metri

10. Centrul statiunii Lacu Roșu (967 m) - Balconul de Piatra (1007 m) - Valea pârâului Suhard - Piatra Licos (1675 m) - Pestera carstica Licos (1650 m) Marcaj: cruce albastra Timp de parcurs: 4 ore Distanța de parcurs: 6 km Diferența de nivel: 708 metri

11. Centrul stațiunii Lacu Roșu (967 m) - saua Piatra Rosie - Poiana Ghilcos - Belvedere Piatra Ghilcos (1378 m)
Marcaj: triunghi rosu
Timp de parcurs: 2 ore
Distanța de parcurs: 4 km
Diferența de nivel: 411 metri

12. Valea pârâului Oii (1012 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Poiana Jgheabului - valea pârâului Jgheabul Cherecului - catunul Bicajel (885 m)
Marcaj: punct rosu
Timp de parcurs: 2 ore
Distanța de parcurs: 4,3 km
Diferența de nivel: 230 metri

13. Lacul Roșu (debarcader) (983 m) - Poiana Ghilcos (1210 m) - Piatra Ghilcos (Belvedere) (1378 m)
Marcaj: punct albastru
Timp de parcurs: 2 ore
Distanța de parcurs: 3,5 km
Diferența de nivel: 395 metri

14. Cheile Bicazului (850) - poalele Cupasului (1080) - Poiana din spatele Cupasului - gatul Cupasului (1275) - Poiana din fata Cupasului - Danturasul (1500) - Poiana La Vinkli (1445)
Marcaj: punct rosu
Timp de parcurs: 4 - 5 ore
Distanța de parcurs: 8,5 km
Diferența de nivel: 650 metri

15. Cheile Bicazului (850) - Canionul Laposului - Poienile Cupas - Gatul Cupasului (1275) - Cheile Bicazului (850) (Traseu circular)
Marcaj: triunghi rosu de la Gatul Cupasului punct rosu
Timp de parcurs: 3 ore
Distanța de parcurs: 5 km
Diferența de nivel: 425 metri

16. Cheile Bicazului (850 m) - Saua Tifrei (1002 m) - punctul de belvedere de pe peretele sudic (1060 m) - Piatra Maria (1048 m)
Marcaj: triunghi galben din Saua Tifrei fara marcaj
Timp de parcurs: 1 - 1/2 ore
Distanța de parcurs: 2,5 km
Diferența de nivel: 210 metri

17. Izvorul Oltului - Balan - cabana Piatra Singuratica
Marcaj: banda albastra
Timp de parcurs: 3 - 3,5 ore
Distanța de parcurs: 12 km
Diferența de nivel: 540 metri

18. Halta C.F.R. Tarcau - comuna Lunca De Jos - Varful Nascalat - cabana Piatra Singuratica
Marcaj: halta C.F.R. Tarcău - Lunca De Jos - Crucea Condra - cruce roșie
Marcaj: Crucea Condra - cabana Piatra Singuratică - banda roșie
Timp de parcurs: 7 ore
Distanța de parcurs: 19 km
Diferența de nivel: 1112 metri