Parcul Național Ceahlău este o arie protejată de interes național (rezervație naturală de tip științific și botanic), situată în nord-estul Romăniei pe teritoriul vestic al județului Neamț în grupa centrală a Carpaților Orientali, în partea de sud est a Muntilor Bistriței. Parcul se întinde de la sud la nord între vărful Făgețel (1.165 m) și Poiana Coacăzului Piciorul Humăriei pe o suprafață de 8.396 hectare incluzănd și ariile protejate Polița cu Crini (rezervație naturală de tip științific și botanic) și Cascada Duruitoarea (monument al naturii). Parcul se întinde pe aproape 15 kilometri. Pe teritoriul Parcului Național Ceahlău se găsesc formațiuni geologice din flișul cretacic intern care aparțin de pănza de Ceahlău (în partea vestică și centrală) și de pănza de Teleajen (în estul ariei protejate). Din punct de vedere litologic se disting pachete groase de gresii, marne, argile, conglomerate, etc. dispuse în benzi cutate și faliate orientate pe directia nord-sud.
Aria naturală găzduiește mai multe tipuri de habitate: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior, Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua cu Pinus cembra din regiunea montană sau doar de Pinus cembra, Păduri din Tilio-Acerion ce se întind pe versanți abrupți, pe grohotișuri și ravene, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Peșteri interzise accesului public, Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul cămpiilor, pănă la cel montan și alpin, Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Fănețe montane, Versanți stăncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase și Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul răurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului oriental al Carpaților.
Relieful parcului național Ceahlău poarta amprenta structurii geologice și litologiei, astfel subunitatea centrala a masivului este formantă dintr-un uriaș sinclinal suspendat, dezvoltat pe Conglomeratele de Ceahlău. Platoul superior este asemănător suprafeței boltite a sinclinalului ale carui extremitati ating cele mai mari altitudini: varful Ocolașul Mare (1.907m) în extremitatea sudica și varful Toaca (1.904 m), în partea de nord. Platoul se întinde între cele doua varfuri pe o lungime de 5 km, avănd o latime maxima fiind de 1 kilometru.
Platoul parcului este delimitat de abrupturi înalte ce măsoară 200 - 300 de metri. Cele mai mari abrupturi se găsesc la obărșia păraielor Izvorul Muntelui și Maicilor și în Piatra Sura, adeseori abrupturile sunt fragmentate în trepte.
O caracteristică unica a microreliefului este forma stăncilor și a formațiunilor stancoase cu forme ciudate: turnuri, coloane, clai, piramide. Aspectul ruiniform s-a format datorită eroziunii factorilor climatici asupra conglomeratelor cat și alternantei lor cu gresiile și stancile din calcar. Cele mai impunătoare sunt: Claile lui Miron, Caciula Dorobantului, Panaghia, Cetatuia și Calugarii, Detunatele, Dochia, etc. De remarcat este și culmea Piatra Sura - Batca Neagra o bariera din stanci ce inchide spre vest Poiana Stănilelor.
La baza abrupturilor s-a acumulat o mare trena de grohotis care inconjoară masa de conglomerate, acoperita cu paduri intunecoase de conifere. Frecvent în masa de conglomerate se remarcă numeroase blocuri uriase de piatra înconjurate de vegetatia forestieră, unele avand dimensiuni impresionante.
Subunitatea periferica din jurul parții centrale a masivului este foprmată din roci putin rezistente la eroziune care prezintă la nivelul interfluviilor o alternanță de vârfuri mai înalte separate de inșeuări numite de localnici curmături sau tarnițe).
Masivul Ceahlău dispune de o rețea hidrografică cu un caracter divergent care este colectata, în final, de raul Bistrița. Alimentarea răurilor și păraielor din Ceahlău este asigurata în special din izvoarele freatice. Între confluența răului Bistrița cu Bistricioara și barajul de la Izvorul Muntelui s-a format cel mai mare lac de baraj artificial de pe raurile interioare ale Romaniei, lacul Izvorul Muntelui al carui țărm delimiteaza, spre est, Masivul Ceahlău. Bistricioara, reprezintă limita de nord și nord vest a masivului pe o lungime de 12 kilometri, între confluența sa cu părăul Pintic și gura de vărsare în lacul Izvorul Muntelui. Cel de-al treilea rau ca marime dintre afluentii Bistriței este răul Bicaz, care delimiteaza la sud masivul Ceahlău. Alte răuri mai mici sunt: Cosusna, Izvorul Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Tiflicul, Rapciunita și Schitul.
Fauna din Parcul Național Ceahlău este diversă și bogată, incluzănd o varietate de: mamifere - cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), capră neagră (Rupicapra rupicapra), pisică sălbatică (Felis silvestris), mistreț (Sus scrofa), nevăstuică (Mustela nivalis), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), jder (Martes martes), viezure (Meles meles), iepure de cămp (Lepus europaeus), dihor (Mustela putorius), arici comun (Erinaceus europaeus), părș cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), părș de stejar (Eliomys quercinus), părș de alun (Muscardinus avellanarius), șoarece săritor de pădure (Sicista betulina), liliacul de ziduri (Vespertilio murinus), liliacul tărziu (Eptesicus serotinus), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus), liliacul urecheat (Plecotus auritus), păsări - uliu porumbar (Accipiter gentilis),acvilă de munte (Aquila chrysaetos)[13], pescăruș albastru (Alcedo atthis), făsă de munte (Anthus spinoletta), cocoș de munte (Tetrao urogallus)[14], acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina)[15], corb (Corvus corax), cristel-de-cămp (Crex crex), mierlă de apă (Cinclus cinclus), mierla de piatră (Monticola saxatilis), brumăriță de stăncă (Prunella collaris), ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus), pițigoi-moțat (Parus cristatus), ciocărlia de pădure (Lullula arborea), șoim călător (Falco peregrinus), pițigoiul de munte (Parus montanus), mierla gulerată (Turdus torquatus) sau mierla de apă (Cinclus cinclus), reptile și amfibieni - șarpe de alun (Coronella austriaca), șopărlă de cămp (Lacerta agilis), șarpe de apă (Natrix tessellata), năpărcă(Anguis fragilis), viperă (Vipera berus), broască răioasă verde (Bufo viridis), broasca roșie de munte (Rana temporaria), broască răioasă (Bufo bufo) sau tritonul de munte (Triturus alpestris).
Flora parcului național Ceahlău este alcătuită din arbori și arbusti cu numeroase specii de brad (Abies alba), larice (Larix decidua), zămbru (Pinus cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), arțar (Acer platanoides), răchită (Salix bicolor), salcie albă (Salix eleagnos), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa), alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinum myrtillus L.), soc negru (Sambucus nigra), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa canina) sau merișor (Vaccinium vitis-idaea). Vegetația ierboasă este formată din: arnică (Arnica montana), pelin (Artemisia eriantha), coada șoricelului (Achillea oxyloba ssp. schurii), omag (Aconitum napellus ssp. firmum), sănziene de munte (Asperula carpatica), clopoței (Campanula patula ssp. abietina), cornuț (Cerastium transsilvanicum), Draba haynaldii - specie endemică pentru Carpații romănești, garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), garofiță albă de munte (Dianthus spiculifolius), ochiul-șarpelui (Eritrichium nanum ssp. jankae), ovăscior (Helictotrichon decorum), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), ineață (Linum perenne ssp. extraaxillare), țăța-vacii (Primula elatior ssp. leucophylla), darie de munte (Pedicularis baumgartenii), firuță (Poa rehmannii), verzișoară de munte (Sempervivum montanum ssp. carpaticum), degetăruț (Soldanella hungarica ssp. hungarica), cimbrișor (cu specii de: Thymus comosus și Thymus bihoriensis), papură (Typha shuttleworthii) sau măciulie (Thesium kernerianum).
Trasee turistice în Parcul Național Ceahlău:
1. Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Curmătura Lutu Roșu (1.020 m) - Cabana Dochia (1.750 m).
Marcaj: bandă albastră pănă la Curmătura Lutu Roșu comun cu traseul nr. 2.
Timp de parcurs: 3h 30 min.
2. Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Curmătura Lutu Roșu (1.020 m) - Jgheabul cu Hotaru - Cabana Dochia (1.750 m).
Marcaj: triunghi albastru pănă la Curmătura Lutu Roșu comun cu traseul nr.1).
Timp de parcurs: 3h 30 min - 4 h.
3. Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Poiana Maicilor (1.328 m) - Cabana Dochia (1.750 m).
Marcaj: bandă roșie.
Timp de parcurs: 4h 30 min - 5 h.
4. Stațiunea Durău (850 m) - Cabana Făntănele (1.220 m) - Cabana Dochia (1.750 m).
Marcaj: bandă roșie.
Timp de parcurs: 3 h - 3 h 30 min.
5. Stațiunea Durău (850 m) - Poiana Viezuri (1.195 m) - Cascada Duruitoarea (1.250 m) - Cabana Dochia (1.750 m).
Marcaj: cruce roșie.
Timp de parcurs: 4h 30 min - 5 h.
6. Sat Neagra (540 m) - Curmătura Văratic (1.335 m) - Poiana Maicilor (1.326 m) - Cabana Dochia (1.750 m).
Marcaj: cruce albastră.
Timp de parcurs: 6 h - 7 h.
7. Bicazul Ardelean - sat Telec - Confluenta Bistrelor (985 m) (8 km drum comunal) - Curmătura La Scaune (1.247 m) - Curmătura Stănile (1.405 m) - Cabana Dochia (1750 m).
Marcaj: bandă albastră.
Timp de parcurs: 5 h - 5 h 30 min.
8. Cabana Făntănele (1220 m) - Poiana Viezuri (1195 m) (traseu de legătură între traseul nr.4 și traseul nr.5).
Marcaj: triunghi galben.
Timp de parcurs: 1 h.
Parcul National Ceahlau in imagini:
