Oceanul Atlantic isi trage numele din mitologia greaca, unde insemna "Marea lui Atlas". Din punct de vedere al marimii este al doilea ocean al planetei, ocean ce ocupa 20% din suprafata sa. In ceea ce priveste varsta Oceanul Atlantic este tot al doilea dintre cele cinci oceane si se pare ca acesta nu a existat in urma cu 130 de milioane de ani, mai precis inainte ca supercontinentul Pangea sa se destrame dand nastere continentelor cunoscute de noi astazi.
Oceanul Atlantic a fost strabatut inca din cele mai vechi timpuri de fenicieni care par a fi primii calatori ai lumii. Primii europeni care au traversat Atlanticul au fost bascii si vikingii, care dupa ce au colonizat Islanda si Groenlanda, au ajuns pe coastele Americii de Nord, in tinutul Vinland, adica Terra Nova si Labrador, in jurul anului 1.000, sub conducerea lui Leif Ericsson (fiul lui Eric cel Rosu). Odata cu aparitia marilor descoperiri geografice Atlanticul a fost primul ocean cartografiat si folosit pentru rute comerciale de marile companii maritime ale vremii. Aflat intre Africa, Europa, America si Sudul Oceaniei, Oceanul Atlantic reprezinta o punte intre civilizatiile Terrei.
Oceanul Atlantic are o forma alungita-sinuoasa, larg deschisa spre sud si gatuita spre nord cu o suprafata de 106.400.000 km² daca sunt incluse si marile adiacente, sau cu o suprafata de 82.400.0000 km² daca sunt excluse aceste mari ocupand ceva mai mult de un sfert, adica 25,8% din suprafata totala a Oceanului Planetar, situandu-se si din acest punct de vedere tot pe locul doi, dupa Oceanul Pacific, printre marile intinderi de apa ale Terrei. Adancimea medie este de 3627 metri cu o adancime maxima ce masoara 9219 metri in fosa Puerto Rico, iar volumul total al apelor oceanului impreuna cu marile adiacente este de 330.100.000 km³. Latimea oceanului variaza de la 2.848 kilometri intre Brazilia si Liberia, pana la 4.830 kilometri intre Statele Unite ale Americii si nordul Africii.
Apele oceanului Atlantic scalda spre vest tarmurile celor doua Americi, iar spre est cele ale Europei si Africii. Limita nordica o formeaza coastele Groelandei si Islandei, precum si o linie conventionala ce uneste insula Baffin cu Groelanda si Islanda, de-a lungul Cercului de Nord la 66°30′ latitudine nordica. Spre sud Oceanul Atlantic margineste tarmurile Antarcticei intre meridianele 67° longitudine vestica si 20° longitudine estica. Ecuatorul strabate pe la mijloc bazinul Atlanticului, in timp ce meridianul de 30° longitudine vestica constituie axa sa longitudinala. Atlanticul se desfasoara latitudinal pe aproximativ 14.500 kilometri, pentru ca de la vest la est, intre tarmurile apusene ale Golfului Mexic si cele rasaritene ale Marii Mediterane, distanta sa fie destul de apropiata de aceasta, 12.500 kilometri.
Oceanul Atlantic primeste o cantitate enorma de apa dulce provenita de la icebergurile din Groenlanda si Antarctida sau din deversarea celor mai mari fluvii ale Terrei cum ar fi: Amazonul, Zairul, Orinoco, Mississippi, La Plata, Sf.Laurentiu, Nigerul, Orange, Senegalul etc. care se varsa in oceanul propriu-zis sau Nilul, Rhone si Dunarea care se varsa in marile adiacente. Datorita zonelor cu adancime scazuta sau a marilor periferice cum ar fi: Marea Caraibilor, Golful Mexic sau Marea Mediterana are loc o evaporare intensa.
Fundul Oceanului Atlantic este strabatut de o vale de rift, crestele inaltandu-se uneori deasupra apei, formand insule cum ar fi Islanda, Azore. Aceasta dorsala atlantica separa oceanul in doua bazine largi cu adancimi cuprinse intre 3700 si 5500 de metri. Lantul muntos submarin de pe fundul Oceanului Atlantic este in forma de S, si se intinde de la Nord din Islanda pana la 43° latitudine Sudica pe directia insulelor Azore, Saint Paul, Ascension etc. Lantul submarin este intretaiat in regiunea ecuatorului in groapa abisala de langa insulele Antile si langa insulele Sandwich de sud.
Teoria derivei continentale poate fi usor observata in sectorul Americii de Sud si al Africii. Dorsala medio-atlantica este principala forma de relief, ce prezinta un rift activ intrerupt de numeroase falii transformante. Oceanul Atlantic este impartit in doua sectoare unul oriental si unul occidental. Magma ascendenta din riftul central impinge blocurile eurafrican si american spre stanga si dreapta. Bazinul european, ce se gaseste intre dorsala medio-atlantica si Europa, se divide intr-un scut nordic si altul sudic despartite de dorsala Gascogne.
Oceanului Atlantic are putine insule iar cele mai importante sunt: Insulele Faroe, Svalbard, Groenlanda, Islanda, Rockall, Marea Britanie, Irlanda, Fernando de Noronha, Insulele Azore, Insulele Madeira, Insulele Canare, Insulele Capul Verde, Sao Tome si Principe, Newfoundland, Bermuda, Indiile de Vest, Ascension, Sf. Elena, Martin Vaz, Tristan da Cunha, Insulele Falkland si Insula Georgia de Sud.
Principalele mari ale Atlanticului sunt: Marea Baltica situata intre Suedia, Finlanda, Danemarca si Germania, aceasta este o mare de platforma continentala, cu adancimea maxima de 140 metri, si cu salinitatea cea mai mica de doar 4 la mie fapt ce face ca si in iernile aspre sa fie acoperita de gheata; Marea Nordului care este cuprinsa intre Anglia, Peninsula Scandinavica, Belgia, Olanda si Danemarca, este o mare adanca ce masoara 3600 metri cu maree puternice pe tarmul european, mai ales pe cel francez; Marea Manecii se gaseste intre Marea Britanie si teritoriul Frantei si are o latimea minima de 33 kilometri in dreptul orasului francez Calais, fiind si zona cea mai aglomerata din punctul de vedere al traficului maritim si cu cele mai vitrege conditii meteorologice; Marea Mediterana care are legatura cu oceanul prin Stramtoarea Gibraltar, mare ce ocupa aproximativ 2.500.000 kilometri². Este o mare subtropicala, cu salinitate ridicata de 33 la mie in vest, si pana la 39 la mie in partea estica, fiind totodata si cea mai albastra mare. Din Mediterana, prin Stramtoarea Dardanele si Bosfor se intra in Marea Neagra, ce are o suprafata de 412.000 km² plus inca 50 km² ai Marii Azov, aceasta este mare inchisa (salmastra) cu salinitate foarte mica; Marea Antilelor Meridionale aflata in partea de sud a Oceanului Atlantic; Marea Caraibelor aflata spre nord, intre America de Sud, America Centrala si Antilele Mari.
Simetria Oceanului Atlantic este surprinzatoare deoarece atat pe o parte cat si pe alta se regasesc aceleasi unitati de relief (campii, praguri, dorsale), exista si multe corespondente geologice intre coastele vestice si cele estice ale Atlanticului Central. Scuturile granitice, formate in orogenezele caledoniana si hercinica, apar in ambele continente din emisfera nordica (Terra Nova, Appalachi, Scotia, Irlanda, Bretagne). In emisfera sudica, situatia este aceeasi: muntii Columbiei si Venezuelei corespund Atlasului Marocan; scutul brazilian este identic cu cel din Africa Occidentala. Coastele oceanice sunt impartite in doua mari categorii: de timp atlantic (cu intreruperi bruste ale structurilor geologice); de tip pacific (cu structuri sub forma unor ansambluri coerente). Sedimentele si resursele oceanice sunt asemanatoare cu cele care se gasesc in Oceanul Pacific.
Clima Oceanului Atlantic si a insulelor sale este influentata de curentii de apa si de temperatura suprafetei care variaza de la 0°C pe coastele Arctice si Antarctice pana la 27°C in regiunea ecuatorului. La adancimi sub 2000 de metri, temperaturile sunt in jur de 2°C iar in zonele mai adanci, sub 4000 de metri media temperaturilor este de -1°C.
Climatul Oceanului Atlantic este unul moderat in care nu se inregistreaza variatii extreme de-a lungul anotimpurilor. Apele oceanului reprezinta principala sursa de umezeala atmosferica datorita fenomenului de evaporare. Clima cea mai calda este caracteristica Atlanticului de Nord in timp ce regiunile reci corespund suprafetelor cu gheata. Curentii oceanici controleaza clima transportand apele calde si reci in alte regiuni si formeaza doua circuite: un circuit nordic si unul sudic. Ambele incep cu cate un curent ecuatorial dar cel nordic preia si juamatate din apa celui sudic. Curentul Ecuatorial de Nord se continua cu cel al Caraibilor, apoi al Golfului, acesta indreptandu-se spre Europa si Oceanul Arctic, incalzind aceste locuri. Circuitul se inchide prin vestul Spaniei si nord-estul Africii, prin Curentul Rece al Canarelor. Circuitul sudic se completeaza prin Curentul Braziliei (cald) si se inchide cu cel al Benguelei. Cicloanele apar in partea sudica a Oceanului de Nord.
Stratul pur de apa al Oceanului Atlantic, care absoarbe si difuzeaza lumina, are o culoare albastra, culoare considerata desertul oceanic. Pe alocuri oceanul are o culoare verzuie determinata de prezenta particulelor in suspensie si a planctonului, sau o culoare galbuie-cafenie datorata continutului de substante in stare de suspensie.
Salinitatea apei variaza in functie de latitudine si anotimp cu o concentratie cuprinsa intre 33-37%. Cele mai mici valori se inregistreaza de-a lungul coastelor, acolo unde raurile mari cu apa dulce se varsa in ocean. Cea mai mare salinitate se inregistreaza la 25° latitudine nordica. Totodata salinitatea Atlanticului este influentata si de rata evaporarii, precipitatii si topirea ghetarilor.
In Oceanul Atlantic se regasesc o varietate de pesti (heringi, sardine, ansoa, cod, platica si bibani), mamifere marine (foci si balene) dar si o mare varietate de pasari. Cele mai multe plante sunt gasite in: Marea Sargaselor si in sectiunea ovala a Atlanticului de Nord.
Oceanul constituie un imens depozit ce contine substante minerale, utile, care sunt exploatate in regiunile continentale unde exista mari cantitati de minerale, atat pe fundul oceanului, cat si dizolvate in apa, insa adeseori costul recuperarii lor depaseste cu mult valoarea acestora. In masa sedimentelor oceanice sau pe suprafata lor se gasesc numeroase substante minerale de interes economic. Nodulii polimetalici reprezinta concretiuni minerale care tapiseaza fundul oceanului la adancimi mari ale apei, de 4000 - 6000 metri, alcatuiti din diferite elemente, dintre care predominant este nichelul, cobaltul, fierul sau cuprul. Resurse minerale dizolvate in apa, constituie o alta bogatie, fiind identificate peste 60 de elemente, dar numai cativa compusi sunt recuperati actualmente din ocean: clorura de sodiu, bromul, magneziul si uraniul.
In Oceanul Atlantic se concentreaza cea mare parte din traficul maritim mondial. Cele mai importante linii maritime sunt: linia maritima nord-atlantica intre Europa si America de Nord, linia maritima sud-atlantica intre Europa si America de Sud si linia maritima care leaga Europa de Asia si de Australia ce trece prin Atlanitic, Marea Mediterana si canalul Suez. Cele mai mari porturi care deservesc aceste linii sunt situate pe tarmurile Oceanului Atlantic sau ale marilor marginase: Hamburg, Bremen, Anvers, Londra, Liverpool, Le Havre, New York, Buenos Aires, Rio de Janeiro.
Oceanul Atlantic in imagini:
