Calator pe mapamond

Oceanul Antarctic



Oceanul Antarctic sau Oceanul de Sud a fost acceptat ca fiind ocean in urma unei decizii a Organizatiei Internationale Hidrografice, IHO in anul 2000, aceasta schimbare a fost facuta datorita unor descoperiri recente in oceanografie, in special descoperirilor privind curentii oceanici. Oceanul Antarctic este al patrulea ocean ca marime si este format din corpul de apa ce inconjoara continentul Antarctica.

Harta Oceanului Antarctic

Nu toti geografii au cazut de acord privind limitele sau chiar existenta sa, astfel National Geographic Society din SUA continua sa demonstreze ca Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific si Oceanul Indian se extind pana la Antarctica, iar 28 din cele 193 natiuni ale lumii care au participat la sondajul organizat de catre IHO in 2000, doar 18 au votat in favoarea noului nume, "Oceanul Antarctic" si doar 14 voturi au fost in favoarea stoparii oceanului la linia imaginara la 60 de grade de latitudine, celelalte 14 voturi fiind in favoarea plasarii limitei oceanului la 35 de grade sud, o latitudine echivalenta cu Marea Mediterana in emisfera de nord, alte pareri privind delimitarea oceanului o descrie ca fiind una ce fluctueaza sezonier. Cu toate acestea cea mai imbratisata delimitare descrie Oceanul Antarctic ca fiind masa de apa cuprinsa intre 60 de grade latitudine sudica si Antarctica, deci are distinctia unica de a fi o masa mare de apa, circumpolara, care inconjoara in totalitate continentul Antarctica. Acest inel de apa se afla intre 60 de grade latitudine sudica si coasta Antarcticii si cuprinde 360 de grade longitudine.

Suprafata totala a Oceanului Antarctic este de 20.327 milioane km², cu tarmuri ce masoara 17.968 kilometri. Adancimea medie este de 4000 de metrii, iar cea maxima este de 7.235 metri si este atinsa la capatul sudic al Gropii South Sandwich.

Relieful Oceanului Antarctic este format din platoul continental Antarctic care in mare parte este ingust si neobisnuit de adanc, marginile sale aflandu-se la adancimi de la 400 pana la 800 de metri. Calota Antarcticii creste de la o medie minima de 2,6 milioane km² in martie la aproximativ 18,8 milioane km² in luna septembrie.

Climatul Oceanului Antarctic variaza de la aproximativ 10 °C la -2 °C. Furtunile ciclonice calatoresc spre est in jurul continentului si sunt de obicei foarte intense, datorita contrastului termic dintre zona acoperita cu gheata si apa. Zona oceanica, de la aproximativ 40 de grade latitudine sud de Cercul Antarctic are cele mai puternice vanturi de pe Pamant, in timpul iernii oceanul ingheata spre exterior pana la 65 de grade latitudine sudica in sectorul Pacific, si 55 de grade latitudine sudica in sectorul Atlantic, reducand temperatura de suprafata mult sub 0 °C. In unele puncte de pe coasta, vanturile intense si persistente din interiorul continentului mentin tarmurile fara gheata pe tot parcursul iernii.

Coasta vestica a Antarcticului

Oceanul Antarctic este un adevarat motor ce furnizeaza cantitati mari de apa in celelalte oceane, el fiind un factor important de care depinde intrega circulatie a apelor oceanice, continand si cel mai puternic curent de pe glob: curentul circumpolar antarctic, care are un volum de apa intre Africa si Antarctica de 150 milioane m³, ceea ce reprezinta de 4 ori Curentul Golfului sau de 400 de ori fluviul Amazon. Aflat sub actiunea vanturilor de vest si a fortei Coriolis, se deplaseaza de la vest la est pe o distanta de aproximativ 24 000 km avand o latime cuprinsa intre 200 si 1000 kilometri. Curentul Circumpolar Antarctic are o lungime de 21.000 kilometri si se misca mereu spre rasarit, transportand 130 de milioane de metri cubi de apa pe secunda, adica de 100 de ori mai multa apa decat debitul tuturor raurilor din lume. In zona imediat invecinata coastelor continentului directia curentului este inversata. Cele doua zone de circulatie sunt separate de o linie imaginara ce porata numele de "linia de divergenta antarctica" care separa apele Oceanului Antarctic din sud de cele sub-antarctice mai blande de la nord se numeste linia de convergenta antarctica.

Curentul Antarctic de suprafata este format dintr-un curent rece care se deplaseaza dinspre Antarctica pe sub apele calde de suprafata pana cand se varsa in bazinele oceanice. Se estimeaza ca debitul acestui curent depaseste 10 milioane m³/s, cantitate de apa ce produc alti curenti, spre diverse directii, dar totodata determina circulatia apelor calde din emisfera nordica sa se deplaseze spre Antarctica, unde se racesc si ciclul se repeta. La curentul Antarctic de fund apele circumpolare adanci reprezinta un curent care incepe de la adancimea de 250 metri si se termina la 3500 - 4000 de metri. Acest curent circula in jurul continentului, in sens direct, cu viteza destul de mare formand o bariera pentru animalele din Oceanul Antarctic, multe din specii nu migreaza in alte oceane. Curentul Circumpolar de adancime prezinta una din cele mai importante caracteristici ale Oceanului Antarctic prin faptul ca ca reprezinta o sursa de apa rece fiind adevarat oxigenator al oceanelor. Acest curent i-a nastere in Marea Wedell si in Marea Ross dupa care se deplaseaza pana cand intalneste curentul apelor de suprafata subantarctice, mai putin dens, astfel ca apele reci antarctice coboara de-a lungul platformei continentale unde se intalnesc cu apele intermediare subantarctice in zona frontului polar si se deplaseaza pana in zona campiilor abisale. Ajuns aici, dupa ce traverseaza ceea ce oceanografii numesc "pragul sumarin Rio Grande" o parte din curent se varsa in bazinul brazilian, continuand apoi deplasarea spre dorsala mediano-atlantica, spre emisfera nordica.

Pe langa curentii de mai sus, oceanografii au descoperit la o adancime mai mica de 3000 de metri un curent de apa foarte sarat, format in emisfera nordica, ce se deplaseaza spre sud. In zona de divergenta antarctica apele de suprafata se impart in doua, o parte care merg spre nord, iar altele care merg spre coasta continentului, aceasta miscare perpetua de ape care se intalnesc in Oceanul Antarctic contribuie la echilibrul climatic al planetei.

Oceanul Antarctic

Miscarea perpetua de ape care se intalnesc in Oceanul Antarctic contribuie la echilibrul climatic al planetei. Prin intelegerea circulatiei globale a apelor si a conditiilor in care apele de suprafata antarctice se scufunda spre fundurile oceanice se poate estima viteza si magnitudinea schimbarilor climatice. Dioxidul de carbon din oceane creste aciditatea apei, devenind coroziva pentru corali, scoici insa Oceanul Antarctic se comporta diferit, acesta absoarbe dioxidul de carbon prin intermediul apelor sale reci si il transporta catre apele adanci subtropicale. Un alt paradox observat in Oceanul Antarctic este faptul ca desi este bogat in saruri este sarac in plancton, datorita faptului ca sarurile provin din emisfera nordica, aduse de curenti.

Viata in Oceanului Antarctic numara putine specii, din cele 20.000 de specii de pesti existente, doar 270 traiesc in acest ocean. Principala cauza este adancimea mai mare a platformelor continentale de 500 - 700 metri in loc de 150 - 200 metri si nu in ultimul rand datorita scufundarii continentului sub greutatea ghetii. Principala specie care traieste in acest ocean este pestele bentic, care traieste pa fundul oceanului sau in apropiere, acesta se adapteaza la frig si este singura specie de vertebrate fara hemoglobina.

Principalele resurse naturale ale Antarcticului sunt campurile petroliere si cu gaz natural amplasate pe marginea platoului continental, conglomerate de mangan, posibile depozite aluviale, nisip si pietris, apa dulce sub forma de iceberg-uri, calmar, balene, foci si peste krill.



Oceanul Antarctic in imagini:


Oceanul Antarctic
Apus pe Oceanul Antarctic
Iceberg in Oceanul Antarctic
Capul Hallet
Dumont d'Urville



Bijuteria de lux Papillon Construct