Taj-Mahal-ul este cel mai faimos si mai bine pastrat monument-mormant al Indiei fiind un monument unic de o splendoare incredibila. A fost construit in Agra, fosta capitala a Imperiului Mogul si se afla amplasat pe malul raului Yamuna. Constructia monumentului incepe in secolul XVII fiind comandata de catre Shah Jahan, al cincilea imparat mogul al Indiei in memoria celei de-a doua sotii Mumtaz Mahal, printesa persana musulmana. Taj-Mahal-ul este de fapt un mormant pentru sotia sa Mumtaz.
Legenda povesteste ca imparateasa a murit dupa nasterea celui de-al 14-lea copil, in timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat intr-atat pe imparat, incat parul sau pana corbului i-a albit imediat dupa aflarea vestii. Inainte de ultima suflare, Mumtaz l-a rugat pe imparat patru lucruri: sa-i construiasca un mormant, sa se recasatoreasca, sa-si iubeasca fiii si sa-i viziteze mormantul la aniversare. Sahul a pierdut la decesul sotiei sale nu numai o consoarta, ci si un abil si inteligent sfetnic politic, multe zeci de zile, Shah Jahan a ramas inchis in casa, jelindu-si sotia si apoi s-a hotarat sa construiasca cel mai frumos mormant din lume, un adevarat templu al iubirii lui pentru Mumtaz, Taj Mahal-ul.
Constructia Taj Mahal-ului a fost inceputa in anul 1631 si a durat 22 de ani. La ridicarea maretului monument se spune ca au muncit aproximativ 20.000 de oameni. Materialele erau aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei cu ajutorul a peste 1000 de elefanti. Taj Mahal-ul a fost proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa si in timp a devenit simbolul dragostei eterne. Cladirea se inalta din peisajul roscat, fiind asezata pe o terasa de marmura alba care evidentiaza uriasul dom si cele patru minarete. Ansamblul inchide in interior o gradina deosebit de frumoasa cu fantani arteziene iar aleea principala, care porneste de la intrarea impozanta, este strajuita de arbori ornamentali.
Taj Mahal reprezinta cel mai frumos monument construit de Moguli, conducatorii musulmani ai Indiei. Este construit in intregime din marmura alba. iar frumusetea sa este mai presus de orice descriere in cuvinte, mai ales la rasarit si apus. Baza rectangulara a cladirii este ea insasi un simbol, poarta principala se aseamana unui val, pe care femeile Indiei il poarta in noaptea nuntii. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund intru totul legendei, poeziei si romantismului despre care Rabindranath Tagore obisnuia sa spuna ca este "o lacrima pe obrazul timpului". Culorile ansamblului se schimba de la ora la ora si de la anotimp la anotimp asa incat Taj Mahal-ul si mormantul pe care il gazduieste nu sunt niciodata la fel.
Ca o bijuterie straluceste Taj-ul in lumina lunii, captata de nenumaratele pietre pretioase incrustate in marmura. In diminetile cetoase se poate observa o privelisti uimitoare, Taj Mahal-ul pare suspendat atunci cand este privit de peste raul Jamuna. Pe langa istoria trista a povestii de iubire, din care s-a nascut mausoleul, Taj Mahal-ul isi trage faima dintr-un element arhitectural prin faptul ca marmura isi schimba nuanta de mai multe ori pe zi, in functie de momentul in care privesti. O astfel de calitate face ca Taj Mahal-ul sa fie o pictura impresionista vie, transformandu-se dramatic, in special in momentele cele mai influentate de lumina solara: rasaritul, amiaza si apusul. Lumina reflectata in marmura trezeste nuante variate, de la gri si mov la auriu sau alb stralucitor, la rasarit intreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit al femeilor. In vremurile de demult, existau aici usi de argint, iar in interior era amplasat un grilaj de aur masiv si o textura de perle direct pe lespedea funerara.
Complexul arhitectonic este situat intr-un decor natural ce comunica cu exteriorul printr-o poarta inalta si masiva, care este simbolul clar al intrarii in paradis. Taj Mahal-ul este creat in stil islamic, putandu-se observa o puternica amprenta spirituala in arhitectura sa. Domul principal, inconjurat de cele 4 minarete, sugereaza imaginea tronului lui Allah, descris ca o mare perla, sustinuta de pilastri. Stilurile artistice ale monumentului reunesc influente hindi cu elemente persane, maure, mongole sau islamice, dand stilului arhitectonic un mare rafinament, care este dat si de stilul simetric, prezent in aproape orice element.
In dom se gasesc doua sali, asezate una sub alta, care contin sarcofage pentru imparat si imparateasa, sarcofagele din marmura alba, aflate in sala superioara, sunt doar de decor, pe cand cele de jos sunt adevaratele morminte ale celor doi imparati, salile au o acustica foarte buna, astfel ca o simpla soapta se aude pana in cel mai indepartat colt al incaperii. Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul imparatului care a fost construit alaturi de cel a reginei, 35 de ani mai tarziu.
Domul este inconjurat de patru minarete care rasar din cele patru unghiuri ale mausoleului, precum si de o gradina cu numeroase fantani arteziene si arbori ornamentali, intregul ansamblu reflectandu-se fascinant in oglinda apei ce inconjoara constructia.
O legenda spune ca imparatul Shah Jahan ar fi intentionat sa construiasca si pe partea cealalta a raului Yamuna un mausoleu identic insa din marmura neagra, precum si un pod care sa faca legatura intre cele doua constructii. Nu se stie daca aceasta legenda are vreun sambure de adevar, dar cert este faptul ca in ultimii 8 ani de viata imparatul a fost detronat si tinut inchis de catre fiul sau Aurangzeb, dupa moartea sa ramasitele i-au fost asezate intr-o cripta alaturata celei a sotiei sale, tot in mausoleul Taj Mahal.
Templul de la Taj Mahal in imagini:
