Suprafata: 987.000 km²
Localizare: Asia
Volum de apa: 65.142 km³
Salinitate: 28 - 30‰
Adancime maxima: 615 m
Adancime medie: 66 m
Lungime: 1.200 km
Latime: 900 km
Lungimea tarmurilor: ~3.016 km
Tari riverane: Rusia
Marea Siberiană Orientală este o mare marginală a Oceanului Arctic, aceasta este situată între Capul Arctic la nord, coasta Siberiei la sud, Insulele Noua Siberie la vest și Capul Billings, aproape de Chukotka, și Insula Wrangel la est. Această mare se învecinează cu Marea Laptev la vest și cu Marea Chukchi la est. Marea Siberiană Orientală se află pe platoul continental eurasiatic, caracterizat printr-o adâncime mică și o extindere vastă pe platforme sedimentare, aceasta s-a format în urma mișcărilor tectonice și a proceselor glaciare. Marea are o istorie tectonică complexă, implicând multiple episoade de rift, cutare și faliere. Sistemul de Rift Laptev este un sistem major de rift care se extinde din Marea Laptev până în Marea Siberiei de Est, caracterizat printr-o faliere extensională și formarea bazinelor sedimentare. Mai multe bazine sedimentare conțin acumulări groase de sedimente mezozoice și cenozoice, importante datorită resurselor de hidrocarburi. O caracteristică semnificativă a regiunii Mării Siberiei de Est este prezența permafrostului continuu, care se poate extinde până la adâncimi de sute de metri. Acest permafrost are o influență majoră asupra proceselor geologice din zonă. Regiunea este bogată în sedimente glaciare și fluviale, transportate de râurile Kolyma și Alazeya, care se varsă în mare. Linia de coastă a Mării Siberiei de Est se confruntă cu o eroziune semnificativă, iar înțelegerea factorilor geologici care contribuie la aceasta este importantă pentru gestionarea costieră. Marea Siberiană Orientală are o clima polară influențată atât de continent cât și de oceanele Atlantic și Pacific. Pe durata iernii, vremea este calmă, senină și stabilă, cu pătrunderi ocazionale ale ciclonilor. Temperatura este influențată în principal de vânturile sud-vestice și sud-estice care aduc aerul rece din Siberia, scazănd accentuat temperaturile. Temperatura medie a lunii ianuarie se situează în jurul valorii de -30 °C. Vara, vânturile predominante suflă dinspre nord, sunt mai slabe în iunie, dar se intensifică în luna iulie până la 6-7 m/s și ajung la 10-15 m/s în august, când partea de vest a mării devine una dintre cele mai violente zone de pe coasta de nord a Rusiei. Partea sud-estică a mării este însă mult mai calmă. Vânturile nordice determină temperaturi medii scăzute cuprinse între 0 și 1 °C în largul mării și 2 - 3 °C pe coastă în luna iulie. Cerul este de obicei noros, cu frecvente ploi torențiale sau zăpadă umedă. De-a lungul coastelor, ceața este prezentă 90 - 100 de zile pe an, mai ales pe perioada verii. Precipitațiile sunt scăzute, situându-se între 100 - 200 mm pe an, dar totuși mai mari decât volumul de evaporare. Pe durata verii în zonele mai puțin adânci, aproape de coastă, temperatura apei poate ajunge la 4 - 5°C, iar în unele locuri izolate chiar la peste 10°C în zilele cele mai calde. În larg, unde gheața se topește mai greu, temperatura apei rămâne în jur de 0°C - 2°C. Iarna, temperatura apei scade la -1 - -2°C și rămâne la acest nivel pe toată perioada iernii. Marea îngheață începând cu luna octombrie - noiembrie și se dezgheață în jurul lunii iunie - iulie, fapt ce împiedică schimburile de căldură dintre apă și aer datorită stratului gros de gheață. S-a observat că, în timp ce temperatura la suprafața mării scade de la sud la nord, salinitatea mării crește de la sud-vest la nord-est. Biodiversitatea Mării Siberiei de Est este limitată, din cauza condițiilor climatice aspre. Deși redusă, productivitatea biologică demonstrează un caracter sezonier pronunțat, în perioada de vară se înregistrează o explozie planctonică de scurtă durată, dar intensă, cu o producție estimată la 5 milioane de tone de plancton. Producția anuală totală atinge aproximativ 7 milioane de tone. Aportul de nutrienți în ecosistemul marin provine predominant din deversările fluviale și procesele de eroziune costieră. Din punct de vedere taxonomic, fitoplanctonul este dominat de specii de copepode cu afinități pacifice. Fauna Mării Siberiei de Est este adaptată la condițiile extreme, astfel zonele litorale și banchizele de gheață oferă habitat pentru mamifere marine precum foca inelată, foca cu barbă și morsa , toate fiind pradă pentru ursul polar. Avifauna include diverse păsări marine, precum pescăruși, alce și cormorani. Apele Mării Siberiene Orientale sunt frecvent vizitate de balena de Groenlanda, balena cenușie, beluga și de narval care este prezent în apele mării. Principalele specii de pești din regiune includ: păstrăvul arctic, lipanul care preferă apele reci și oxigenate, fiind frecvent întâlnit în zonele de vărsare ale râurilor, navaga, somonul polar, codul polar o specie-cheie în ecosistemele arctice, calcanul arctic și eperlanul polar un pește mic, dar important în rețeaua trofică marină.
Marea Siberiana Orientala in imagini:
