Suprafata: 2.500.000 km²
Localizare: Africa de Nord, Europa de Sud, Asia de Vest
Volum de apa: 3.750.000 km³
Salinitate: 36 - 38‰
Adancime maxima: 5.109 m
Adancime medie: 1.500 m
Lungime: 3.850 km
Latime: 800 km
Lungimea tarmurilor: ~46.000 km
Tari riverane: Albania, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Egipt, Franța, Grecia, Italia, Liban, Libia, Maroc, Monaco, Muntenegru, Israel, Siria, Slovenia, Spania, Turcia și Tunisia
Marea Mediterană, cel mai mare bazin maritim din lume, este delimitată de coastele continentelor Europa, Africa și Asia, și este împărțită în două bazine adânci de o creastă submarină ce se întinde între Italia, Sicilia, Malta și coasta nord-africană. Apele sale, care scaldă cele trei mari peninsule ale Europei, Iberică, Italică și Balcanică, comunicând cu Oceanul Atlantic prin Strâmtoarea Gibraltar, cu Marea Neagră prin strâmtorile Bosfor și Dardanele și cu Marea Roșie prin canalul Suez. Țările situate pe coasta Mării Mediterane sunt: Spania, Franța, Monaco, Italia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Albania, Grecia și Turcia pe coasta nordică europeana; Siria, Liban și Israel pe coasta estică a Asiei; Egipt, Libia, Tunisia, Algeria și Maroc, pe coasta sudică africană. Marea Mediterană este caracterizată printr-o mare diversitate insulară, incluzând atât insule de mari dimensiuni, cu relief variat și țărmuri spectaculoase, cât și formațiuni stâncoase de mici dimensiuni, lipsite de vegetație. Cele mai importante insule din Marea Mediterană sunt: Arwad, Insulele Baleare, Cabrera, Cipru, Insula Comino, Creta, Delos, Djerba, Insulele Egee, Formentera, Insula Gozo, Insulele Habibas, Ibiza, Insula Alboran, Insula Ischia, Insula leproșilor, Insula Malta, Insula San Pietro, Insulele de Aur, Insulele Eoliene, Lampedusa e Linosa, Lampione, Lipari, Lisca Bianca, Mallorca, Malta, Menorca, Paxos, Insulele Pelagie, Penon de Alhucemas, Sardinia, Sicilia, Stromboli și Insula Vulcano. Dintre aceste insule, Cipru și Malta sunt state insulare. Marea Mediterană este situată la intersecția a mai multe plăci tectonice, dintre care mai mari sunt: placa Eurasiatică, placa Africană și placa Anatoliană. Coliziunea și mișcarea acestor plăci au dus la formarea bazinul mediteranean și au contribuit la ridicarea munților din jur, cum ar fi Munții Alpii, Munții Carpații și Munții Atlas. Activitatea tectonică este încă activă, ducând la seisme și vulcanism activ, cum ar fi vulcanii Etna și Vesuviu. Marea Mediterană influențează climatul regiunilor litorale din vecinătatea mării, determinând un climat mediteranean caracterizat prin veri calde și secetoase și ierni blânde și umede. Această zonă climatică se extinde pe litoralul sudic al Europei, nordul Africii și vestul Asiei, fiind influențată de factori precum curenții marini, circulația maselor de aer și relieful înconjurător. Pe durata verii temperaturile sunt ridicate, cu valori medii între 25 - 30°C, putând adeseori depăși 40°C în regiunile sudice și continentale în Spania, Italia, Grecia, Turcia sau în nordul Africii. Pe durata iernii temperaturile sunt moderate, variind între 5 - 15°C în regiunile nordice și între 10 - 20°C în cele sudice. Pe litoralul Africii de Nord, iernile sunt mai blânde comparativ cu cele din Europa. Sezonul ploios se concentrează în lunile de iarnă și primăvar, începând din noiembrie până în martie, caracterizat prin precipitații moderate spre abundente, în special în regiunile montane ale Italiei, Greciei și Turciei. Vara este secetoasă, cu precipitații reduse, favorizînd vegetația xerofită și riscul de incendii de vegetație. Marea Mediterană este influențată de o serie de vânturi specifice, cum ar fi mistralul care este un vânt rece și uscat din nord, ce afectează sudul Franței și nordul Mediteranei, sirocco un vânt fierbinte și uscat din Sahara, care aduce praf și temperaturi ridicate în sudul Europei și bora, un vânt rece și puternic, afectează coasta estică a Adriaticii. Deși sunt rari, ciclonii tropicali se formează ocazional în Marea Mediterană, de obicei în lunile septembrie - noiembrie. Flora mediteraneană este adaptată la climatul cald și uscat, cu veri toride și ierni blânde și umede, astfel este dominată de algele marine și de pajiștile subacvatice de plante superioare, esențiale pentru echilibrul ecosistemului. Posidonia oceanica este o plantă acvatică endemică, ce crește sub forma unor pajiști submarine extinse, fiind considerată un element-cheie pentru biodiversitate. Acesta oferă refugiu și hrană pentru numeroase specii marine, contribuind și la oxigenarea apei și captarea dioxidului de carbon. Alte plante din flora Mării Mediterane sunt: Laminaria și Sargassum care sunt alge brune predominante, ce formează păduri subacvatice dense, Ulva (salata de mare) și Caulerpa sunt alge verzi ce cresc în apele puțin adânci, contribuind la stabilizarea sedimentelor și algele roșii, cum ar fi Gelidium și Gracilaria, care sunt esențiale pentru ecosistemul marin, furnizând nutrienți și adăpost pentru multe specii. Fauna mediteraneană este la fel de diversă ca și flora, fiind formată dintr-o gamă largă de specii, de la mamifere marine și păsări migratoare, la reptile, amfibieni și insecte. Marea Mediterană găzduiește mai multe specii de mamifere marine, precum delfinul comun (Delphinus delphis), delfinul cu bot gros (Tursiops truncatus) și foca-călugăr mediteraneană (Monachus monachus), care este una dintre cele mai rare foci din lume, cu o populație estimată la mai puțin de 700 de exemplare. Marea Mediterană găzduiește peste 600 de specii de pești, dintre care cele mai comune sunt: tonul roșu (Thunnus thynnus), o specie migratoare valoroasă economic, amenințată de pescuitul excesiv, baracuda mediteraneană (Sphyraena viridensis) un prădător rapid și peștele-lună (Mola mola). Marea Mediterană este un habitat crucial pentru mai multe specii de broaște țestoase, inclusiv țestoasă verde, și țestoasa de mare care cuibărește pe plajele din Grecia, Turcia și Cipru. Dintre nevertebrate merită amintite: coralii roșii amenințați de supraexploatare, caracatița comună sau crevetele roșu. Regiunea Mării Mediterane a fost denumită "Leagănul civilizației" încă din antichitate, datorită rolului său crucial în dezvoltarea timpurie a economiei, culturilor și civilizațiilor umane.