Suprafata: 64.000 km²
Localizare: America de Nord
Volum de apa: 16.448 km³
Salinitate: 28 - 32‰
Adancime maxima: 300 m
Adancime medie: 257 m
Lungime: 481 km
Latime: 178 km
Lungimea tarmurilor: ~950 km
Tari riverane: Canada și Groenlanda (Danemarca)
Marea Lincoln se întinde între Capul Columbia din Canada, în vest, până la Capul Morris Jesup din Groenlanda, în est, limita nordică este definită de linia de cerc mare ce conectează cele două promontorii menționate. Marea Lincoln este acoperită cu gheață de mare pe tot parcursul anului, prezentând cel mai gros strat de gheață din Oceanul Arctic, cu o grosime de până la 15 metri. Marea Lincoln a fost denumită în onoarea fostului secretar de război al Statelor Unite Robert Todd Lincoln, în timpul expediției arctice conduse de Adolphus Washington Greely între anii 1881 - 1884, în Golful Lady Franklin. Singura așezare umană situată pe țărmul Mării Lincoln este Alert, cea mai nordică stație locuită a Canadei. Marea Lincoln, situată în Oceanul Arctic, are un climat polar extrem, caracterizat de temperaturi foarte scăzute, vânturi puternice și prezența permanentă a gheții marine. Temperaturile rămân mult sub punctul de îngheț pe tot parcursul anului, cu valori extreme ce pot coborî sub -40°C în timpul iernii, se observă o ușoară încălzire pe durata verii arctice, când temperaturile pot crește ușor, dar rareori depășesc -10°C. Zilele polare durează din mai până în august, iar nopțile polare (soarele nu răsare) au loc între noiembrie și februarie. Ziua polară, când soarele nu apune, durează din luna mai până în august, iar noaptea polară, când soarele nu răsare, durează din noiembrie până în februarie. Marea Lincoln este expusă vânturilor puternice și frecvente, care creează adeseori viscole și condiții de ceață. Precipitațiile sunt scăzute, sub formă de ninsoare cu o medie anuală de sub 200 mm, fapt ce contribuie la climatul arid al zonei, fiind considerată un deșert polar. Curentul transpolar este unul dintre cei mai importanți curenți din Oceanul Arctic, acesta transportă apa și gheața din Marea Lincoln în Canalul Robeson situat între Groenlanda și cea mai nordică insulă din Canada, Insula Ellesmere. Canalul Robeson este cea mai nordică parte a strâmtorii Nares, care leagă bazinul Hall la sud cu Oceanul Arctic la nord. Marea Lincoln, situată în Oceanul Arctic, deține un ecosistem extrem, caracterizat de temperaturi scăzute, prezența permanentă a gheții marine și un volum redus de lumină naturală în mare parte a anului, condiții dure ce limitează biodiversitatea, dar există organisme adaptate la acest climat extrem și au un rol esențial în lanțul trofic arctic. Alge de gheață sunt printre puținele forme de viață vegetală care pot supraviețui acestor condiții, ele se dezvoltă în interiorul și sub gheața marină, profitând de lumina solară filtrată de stratul gros de gheață. Cantități mici de fitoplancton se regăsesc în apele Mării Lincoln, mai ales în perioadele cu lumină solară. Acesta reprezentând baza lanțului trofic marin. Fauna din Marea Lincoln a dezvoltat adaptări remarcabile pentru a supraviețui mediului arctic. Ursul polar este unul dintre cei mai mari prădători din regiune care se aventurează pe gheața Mării Lincoln în căutare diferitelor specii de foci, cum ar fi foca inelată sau foca cu barbă Morsele pot fi găsite în zonele de coastă și în apele mai puțin adânci ale mării. Puține specii de pești pot supraviețui în apele reci și întunecate ale Mării Lincoln, printre acestea se numără codul polar și pe?tii din familia Liparidae care au dezvoltat în sânge proteine antigel, prevenind înghețarea la temperaturi sub zero. Se mai găsesc copepodele (Copepoda), o subclasă de crustacee inferioare mici care se hrănesc cu fitoplancton și servesc ca hrană pentru pești.
Marea Lincoln in imagini:
