Suprafata: 929.000 km²
Localizare: Antarctica de Est
Volum de apa: 1.787.000 km³
Salinitate: 33 - 34,2‰
Adancime maxima: 4.500 m
Adancime medie: 3.000 m
Lungime: 1.200 km
Latime: 900 km
Lungimea tarmurilor: ~1.000 km
Tari riverane: nu există țări suverane deaorece în urma semnării Tratatului Antarctic din 1959 s-a stabilit că Antarctica trebuie să rămână un teritoriu dedicat cercetării științifice
Marea Lazarev reprezintă o regiune de interes geografic și științific din Oceanul Arctic, care deși a apărut în proiecte ale Organizației Hidrografice Internaționale (OHI), aceasta nu a fost niciodată recunoscută oficial de către această organizație sau de alte autorități geografice internaționale. Marea Lazarev a fost denumită astfel în 1962 de Expediția Antarctică Sovietică în memoria amiralului rus Mihail Lazarev (1788-1851), care a descoperit continentul antarctic împreună cu Fabian Gottlieb von Bellingshausen în 1820. Proiectul Organizației Hidrografice Internaționale din anul 2002 care cere recunoșterea acestei denumiri, nu a fost niciodată aprobat de Organizația Hidrografică Internațională sau de orice altă organizație, iar documentul Organizației Hidrografice Internaționale din anul 1953 care nu conține acest nume rămâne în prezent în vigoare. Marea Lazarev este marginită la vest de Marea Weddell, la est de Marea Riiser-Larsen, la sud de Coasta Prințesei Astrid din Ținutul Reginei Maud și la nord de Oceanul Arctic. Geologia acestei mări este strâns legată de structura geologică a platoului continental antarctic și a fundului oceanic din zonă. Marea Lazarev se află în vecinătatea marginii sudice a Plăcii Africane și la nord de Placa Antarcticii, fapt ce a contribuit la formarea reliefului submarin și a structurii crustale din regiune. Bazinul Mării Lazarev fost afectat de multiple episoade de rift și vulcanism tranzitoriu, fiind cunoscut și pentru faptul că este sărac în sedimente. Marea Lazarev se află într-o regiune cu un climat extrem de aspru, caracteristic zonelor polare, cu temperaturi medii anuale a aerului de -16,6 °C. Pe durata iernii temperaturile pot scădea mult sub -20 °C, pe durata verii rămân negative menținându-se cuprinse între -5 °C și -15 °C. Cea mai mare temperatură medie lunara a fost înregistrată în luna ianuarie de -2,5 °C și cea mai scăzută temperatură medie lunară a fost de -28,1 °C în luna august. Cea mai mare temperatură raportată de la stația de coastă a fost de 9,9 °C și minimă de -52,0 °C a fost. Marea Lazarev este acoperită cu gheață pe tot parcursul anului. Marea Lazarev este acoperită de gheață în cea mai mare parte a anului, gheață ce poate persista de-a lungul mai multor sezoane. Formarea și topirea gheții influențează salinitatea și circulația oceanică. Marea Lazarev este influențată de Curentul Antarctic de Vest și de Curentul Circumpolar Antarctic, care reglează schimburile de căldură și transportul nutrienților. Cele două curente mențin temperaturile apei foarte scăzute și contribuie la circulația globală a oceanelor. Cantitatea totală de precipitații este foarte scăzută, clasând regiunea ca un deșert polar. Majoritatea precipitațiilor se manifestă sub formă de ninsoare ușoară, cu o acumulare anuală minimă din cauza temperaturilor scăzute și a umidității relative reduse. Clima aspră a Marii Lazarev face ca zona să fie puțin ospitalieră pentru viața umană, însă anumite specii de animale s-au adaptat la aceste condiții extreme, printre acestea se numără: foca mâncător de krill, foca Weddell, foca leopard, pinguinul imperial, pinguinul Adelie, mai multe specii de calamari și pești. Flora Mării Lazarev, situată în Oceanul Antarctic, este influențată de un climat extrem de rece, cu gheață marină persistentă. Vegetația terestră este aproape absentă, vegetația fiind reprezentată exclusiv de organisme adaptate la viața marină. Algele marine sunt printre puținele plante ce se dezvoltă sub stratul de gheață sau în apa rece, acestea fiind adaptate la temperaturile scăzute și la cantitatea limitată de lumină solară. În lunile de vară când lumina solară străbate stratul de gheață, fitoplanctonul se dezvoltă, acesta fiind baza lanțului trofic, hrănind krillul, care la rândul său susține balenele, focile, pinguini și alte animale marine.