Suprafata: 841.000 km²
Localizare: America de Nord
Volum de apa: 1.596.218 km³
Salinitate: 31 - 34‰
Adancime maxima: 4.316 m
Adancime medie: 1.898 m
Lungime: 1.000 km
Latime: 900 km
Lungimea tarmurilor: ~12.000 km
Tari riverane: Canada și Groenlanda (Danemarca)
Marea Labradorului este o mare marginală a Oceanului Atlantic, delimitată de Groenlanda în nord-est, Peninsula Labrador la sud-vest, Golful Hudson la vest, Strâmtoarea Hudson și cu Golful Baffin la nord. Aceasta comunică cu Golful Baffin prin Strâmtoarea Davis și cu Golful Hudson prin Strâmtoarea Hudson. Geologia Marii Labradorului este complexă, reflectând atât procesele tectonice ale deschiderii Oceanului Atlantic, cât și evoluția glaciară recentă. Marea a luat naștere în urma separării plăcii Groenlandei de placa nord-americană, proces care a început acum aproximativ 60 de milioane de ani, în Paleocen și s-a încheiat acum aproximativ 40 de milioane de ani. Această separare a dus la formarea unui bazin sedimentar, care acum este îngropat sub platformele continentale. Bazinul Mării Labradorului conține o cantitate uriașă de sedimente, care provin din eroziunea glaciară și din transportul sedimentelor de către ghețari și râuri. Ghețarii au acoperit suprafața mării în timpul glaciațiunilor din Pleistocen, formând straturi groase de till, contribuind și la modelarea reliefului submarin. Eroziunea glaciară a a dus la formarea canioanelor adânci, care facilitează transportul sedimentelor spre adâncurile oceanului. Marea Labradorului găzduiește unul dintre cei mai mari curenți de turbiditate din lume, cunoscut sub numele de Curentul Nord-Vestic al Atlanticului de Mijloc. Acest curent ca are un rol esențial în transportarea apei și a substanțelor nutritive ce se extinde pe fundul mării, pe mii de kilometri deplasându-se spre Oceanul Atlantic. Marea Labradorului se caracterizează printr-un climat subpolar, cu temperaturi scăzute, precipitații abundente sub formă de zăpadă, sloiuri de gheață plutitoare și chiar aisberguri. Pe durata iernii temperaturile aerului scad sub -20°C, iar apa mării ajunge în jurul valorii de -1°C. Vara, temperaturile aerului sunt cuprinse între 5 - 10°C, iar apa mării nu depășește 6 - 8°C. Formarea gheții începe toamna și continuă să se extinde pe tot parcursul iernii, cu topire parțială vara. Precipitațiile sunt cuprinse între 600 - 800 mm, fiind distribuite relativ uniform pe parcursul anului, cu o ușoară creștere în lunile de toamnă și primăvară. În timpul iernii, cea mai mare parte a precipitațiilor se manifestă sub formă de ninsoare, contribuind la formarea unor straturi consistente de zăpadă pe uscat și gheață pe mare. Marea Labradorului este caracterizată de vânturi violente și furtuni de iarnă, care pot afecta transportul maritim. Flora Mării Labradorului este dominată de fitoplancton, care este format din alge microscopice care plutesc liber în apă, fiind esențial pentru ecosistemul marin, deoarece reprezintă baza lanțului trofic, servind drept hrană pentru zooplancton și alte organisme marine. Pe lângă fitoplancton, în Marea Labradorului se găsesc și câteva specii de alge marine care cresc pe substraturi stâncoase, oferind habitat și hrană pentru diverse organisme marine. Partea nordică și vestică a Mării Labradorului este acoperită cu gheață între lunile decembrie și iunie, gheață ce servește ca habitat pentru diverse specii de pinnipede cum ar fi morsa atlantică sau foca cu barbă. Mai multe specii de cetacee se trăiesc în aceste ape, printre care balenele albastre, balenele comune, balenele cu cocoașă, balenele pitice, balenele de Groenlanda și cașaloții. Grupuri de beluga pot fi observate în Golful Baffin, unde populația lor ajunge la aproximativ 20.000 de exemplare și mai rar în Golful Hudson și Golful Saint Lawrence. Marea Labradorului găzduiește o diversitate de specii de pești, dintre care multe au o importanță ecologică și economică semnificativă. Cele mai comune specii de pești din Marea Labradorului sunt: codul atlantic, eglefinul, merluciul, cambula, heringul atlantic, capelinul, nisetrul și macroul.