Suprafata: 978.000 km²
Localizare: Asia
Volum de apa: 1.630.326 km³
Salinitate: 34.09 - 34.5‰
Adancime maxima: 3.742 m
Adancime medie: 1.667 m
Lungime: 2.255 km
Latime: 1.070 km
Lungimea tarmurilor: ~7.600 km
Tari riverane: Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord și Rusia
Marea Japoniei, cunoscută și ca Marea de Est, este o mare marginală din vestul Oceanului Pacific, parțial înconjurată de insule, arhipelaguri sau peninsule. Marea Japoniei este situată în Asia de Est, delimitată de Rusia și Insula Sahalin cea mai mare insulă a Rusiei la nord, de Coreea de Nord la vest, de Coreea de Sud la sud-vest și de arhipelagul japonez, prin insulele Hokkaido, Honshu și Kyushu la est și sud. Marea Japoniei comunică cu Marea Chinei de Est în sud prin strâmtorile Tsushima și Coreea și cu Marea Okhotsk aflată în nord prin strâmtorile La Perouse și Tatar. Se estimează că Marea Japoniei s-a format în urma proceselor de extindere tectonică și riftare continentală din perioada Oligocenă târzie până în Miocenul timpuriu. Această separare a dus la extinderea și subțierea litosferei continentale, favorizând apariția unor bazine oceanice distincte. Studiile geofizice sugerează că această mare a fost inițial un golf al Oceanului Pacific, devenind ulterior o entitate distinctă prin ridicarea lanțurilor muntoase subacvatice și închiderea parțială a strâmtorilor sale. Tensiunilor extensionale au dus la subțierea crustei continentale și la formarea bazinelor profunde. Fundul mării este subdivizat în trei bazine principale: Bazinul Japoniei situat în partea de nord a mării este cel mai adânc bazin, Bazinul Yamato situat în partea sud-estică este separat de Bazinul Japoniei prin Dorsala Yamato șy Bazinul Tsushima situat în partea sud-vestică a mării, cu adâncimi mai reduse față de celelalte bazine. Dorsala Yamato este o structură reliefată care separă Bazinul Japoniei de Bazinul Yamato, acesta are o compoziție geologică formată din granit, riolit, andezit și bazalt, indicând o origine continentală. Dorsala Okujiri, Dorsala Sado, Dorsala Oki și Dorsala Wakasa sunt alte structuri submarine notabile care influențează relieful fundului mării. Depozitele sedimentare de pe fundul Mării Japoniei reflectă o distribuție stratificată a materialelor de origine continentală și oceanică. Principalele sedimentele de origine continentală de pe fundul mării sunt: mâlul, nisipul, pietrișul și fragmentele de rocă prezente până la adâncimi cuprinse între 200 și 300 de metri. Sedimentele hemipelagice, constituite în principal din mâl albastru bogat în materie organică, se găsesc la adâncimi de 300 până la 800 de metriș iar la adâncimi mai mari predomină sedimentele pelagice, alcătuite din mâl roșu. Marea Japoniei prezintă un climat influențat de musoni, cu ierni reci și umede caracterizate prin ninsori abundente și veri calde cu ceață densă în nord. Interacțiunea dintre curenții calzi și reci joacă un rol esențial în dinamica climatică a regiunii. Pe durata iernii temperatura aerului poate atinge valori de -20°C, fiind mai scazută în regiunile nordice, iar temperatura apei este în jurul valorii de 0°C sau chiar sub punctul de îngheț în nord. Vara, temperatura aerului variază între 20°C și 25°C, iar temperatura apei ajunge până la 25°C în sud. Straturile superioare ale marii se încălzesc în timpul verii, în timp ce straturile inferioare rămân reci, creând o stratificare termică pronunțată. Din decembrie până în martie, vântul dominant al Mării Japoniei este musonul de iarnă ce suflă dinspre nord-vest, transportând mase de aer polar continental, reci și uscate, deasupra apelor mai calde ale mării, generând ninsori abundente de-a lungul coastelor vestice muntoase ale Japoniei. În sezonul cald, musonul tropical sudic aduce aer cald și umed dinspre Pacificul de Nord spre continentul asiatic, provocând ceață densă atunci când vânturile sale calde și umede trec peste curenții reci care predomină în partea de nord a mării în acea perioadă. Partea nordică a mării, în special aflată în largul coastei siberiene, precum și în Strâmtoarea Tatarilor, îngheață în timpul iernii, ca rezultat al convecției, gheața topită alimentează curenții reci din acea parte a mării în primăvara și vara. Marea Japoniei susține o bogată diversitate de viață marină, care include peste 800 de specii de floră acvatică, dominată de alge și fitoplancton. Marea Japoniei prezintă un habitat important pentru diverse specii de alge marine, inclusiv alge brune (Laminaria, Undaria), alge roșii (Porphyra, Gracilaria) și alge verzi (Ulva, Enteromorpha). Aceste alge joacă un rol crucial în ecosistemul marin, oferind hrană și adăpost pentru multe organisme marine. Ierburile marine, formează mari întinderi numite herbiere, importante pentru stabilizarea sedimentelor, oferind habitat pentru multe specii de animale și contribuind la productivitatea primară a ecosistemului. Datorită poziției sale geografice și a influențelor curenților oceanici, Marea Japoniei oferă habitate diverse la peste 3.500 de specii de animale, inclusiv mai mult de 900 de specii de crustacee: aproximativ 1.000 specii de pești și 26 de mamifere. Printre peștii pelagici care se găsesc aici se numără macroul, macroul Jack, sardelele, sardinele, hamsiile, heringul și diferite specii de somon și păstrăv. Peștii demersali din mare includ cod, macrou Atka și polac din Alaska. Crustaceele precum creveții și crabii, moluștele precum stridiile, scoicile, midiile, calmarii și sepiile și echinodermele precum trepangii (castraveții de mare) trăiesc, de asemenea, în apele Mării Japoniei. Aici se găsesc, de asemenea, mai multe mamifere marine precum focile și balenele.
Marea Japoniei in imagini:
