Suprafata: 169.000 km²
Localizare: Europa
Volum de apa: 325.027 km³
Salinitate: 38,2 - 38,9‰
Adancime maxima: 5.267 m
Adancime medie: 2.083 m
Lungime: 600 km
Latime: 350 km
Lungimea tarmurilor: ~1.900 km
Tari riverane: Albania, Grecia și Italia
Marea Ionică, este o subdiviziune a Mării Mediterane situată în sudul Mării Adriatice între regiunea Apulia din sudul Italie și Albania. Această mare este mărginită la vest de insula Sicilia, Peninsula Salento și Calabria, la nord-est de sudul Albaniei și la est de coasta vestică a Greciei. Prin strâmtoarea Otranto comunică cu Marea Adriatică, iar prin Strâmtoarea Messina cu Marea Tireniană. Calypso Deep, cel mai adânc punct din Marea Mediterană, se află în Marea Ionică, atingând o adâncime de 5.267 metri. Țărmurile mării sunt brăzdate de numeroase golfuri, printre care cele mai importante sunt: Golful Squillace, Golful Taranto, Golful Patras, Golful Corint, Golful Laconian, Golful Messenian, Golful Ambracian, Golful Kyparissia, Golful Catania și Golful Augusta. Marea Ionică comunică cu Marea Egee prin Golful Corint și Canalul Corint. Cele mai mari insule Ionice, sunt situate în partea estică a mării și includ Insula Corfu, Insula Cythera, Insula Ithaca, Insula Lefkada, Insula Zakynthos, Insula Paxos și Insula Kefalonia care este cea mai mare insulă Ionică. Marea Ionică este una dintre cele mai active zone seismice din lume, deoarece este situată la intersecția plăcilor tectonice eurasiatică și africană. Această activitate seismică este cauzată de subducția Plăcii Africane sub Placa Eurasiatică, proces care generează cutremure frecvente, în special în apropierea Insulelor Ionice și a Greciei de vest. Marea Ionică este o regiune cu o geologie complexă și dinamică, caracterizată de activitate seismică intensă și de o mare varietate de formațiuni geologice. Sedimentele depuse în Marea Ionică provin din eroziunea continentală, activitatea fluvială și organisme marine. Marea Ionică are un climat mediteranean, caracterizat prin ierni blânde și umede și veri calde și uscate influențate de poziția geografică și de masele de aer care contribuie la particularitățile climatice ale Mării Ionice. Temperaturile aerului în lunile de vară sunt cuprinse între 25°C și 30°C, iar apele mării ating temperaturi cuprinse între 24°C - 26°C, lunile cele mai calde sunt: iulie și august. Sezonul rece aduce temperaturi moderate și precipitații abundente, în special sub formă de ploaie cu temperaturi ale aerului cuprinse între 10°C și 15°C și ale apei de 15°C - 17°C, menținând totuși o căldură relativă datorită influenței curenților marini. Cele mai reci luni de iană sunt: ianuarie și februarie. Cele mai multe precipitații cad între lunile octombrie - martie, când variază între 500 mm și 1.000 mm, în funcție de zonă. Precipitații sunt mai reduse între lunile aprilie - septembrie, când sunt mai frecvente zile însorite cu cer senin. Vânturile contribuie la egalizarea temperaturilor și la dispersia norilor, influențând astfel condițiile meteorologice locale. Cele mai comune vânturi sunt Mistralul care este un vânt rece și uscat care suflă din nord-vest, care poate afecta partea de vest a Mării Ionice și Sirocco, un vânt cald și uscat care suflă din dinspre sud, aducând aer fierbinte și praf din Sahara. Iarna, vânturile din vest și sud-vest pot aduce furtuni și valuri puternice. Curentul Mediteranean de Est aduce ape mai calde dinspre est, influențând temperatura și salinitatea mării. În Marea Ionică se manifestă și curenți verticali care duc la formarea proceselor de upwelling și downwelling ce aduc nutrienți din adâncuri, susținând totodată și biodiversitatea marină. Marea Ionică găzduiește o biodiversitate bogată și variată, datorată climatului mediteranean favorabil și influenței curenților marini. Ecosistemele sale diverse includ pajiști submarine, recife de corali și zone stâncoase, care oferă habitat pentru numeroase specii de plante și animale. Marea Ionică este bogată în alge, atât verzi, brune cât și roșii, care au un rol important în ecosistemul marin, oferind hrană și oxigen pentru alte viețuitoare. Pe fundul mării, în zonele mai puțin adânci, se dezvoltă mari întinderi cu iarbă de mare, care oferind habitat mai multor specii de pești și nevertebrate. De-a lungul țărmurilor, se găsesc diverse plante adaptate la mediul sărat, cum ar fi tamaricul, finicul de mare și diverse specii de arbuști. Marea Ionică găzduiește peste 500 de specii de pești dintre care mai cunoscute sunt: tonul roșu, biban de mare, peștele spadă, peștele papagal, peștele clovn, sardine, hamsii, dorada, țiparul, calcanul și diverse specii de murene și anghile. În apele Marii Ionice, pot fi observate uneori foci, delfini și balene, dintre care unele specii sunt protejate. Mai comun este delfinul cu bot gros și delfinul comun observat în grupuri mari, esențial pentru echilibrul ecologic. Foca călugăr mediteraneană una dintre cele mai amenințate specii de foci din lume, se găsește într-un număr redus în unele zone izolate ale Mării Ionice. Țestoasa de mare Caretta caretta, o specie pe cale de dispariție își depune ouăle pe plajele din Zakynthos și pe alte insule ionice. Marea Ionică este bogată în nevertebrate, cum ar fi crabi, creveți, moluște și meduze.
