Suprafata: 280.000 km²
Localizare: Antarctica de Est
Volum de apa: 229.600 km³
Salinitate: 33,5 - 34,4‰
Adancime maxima: 3.610 m
Adancime medie: 820 m
Lungime: 750 km
Latime: 450 km
Lungimea tarmurilor: ~1.020 km
Tari riverane: nu există țări suverane deaorece în urma semnării Tratatului Antarctic din 1959 s-a stabilit că Antarctica trebuie să rămână un teritoriu dedicat cercetării științifice
Marea D'Urville este o mare marginală a Oceanului Antarctic, situată în largul coastei estice a Antarcticii, la nord de coasta Adelie, Antarctica de Est. Este denumită după exploratorul francez Jules Dumont D'Urville, care a condus expediții în această regiune în secolul al XIX-lea. Marea a fost numită în onoarea sa pentru a recunoaște eforturile sale de pionierat și contribuțiile la explorarea Antarcticii. Din punct de vedere geologic, Marea D'Urville face parte din regiunea vastă și complexă a Antarcticii, aceasta s-a format în urma proceselor geologice care au avut loc de milioane de ani, inclusiv activitatea tectonică și glaciațiunile care au modelat regiunea. Marea D'Urville are numeroase depresiuni submarine și canioane adânci, formate în urma activității tectonice și glaciare. Eroziunea glaciară a modelat peisajul, generând depozitele glaciare semnificative. Calota glaciară antarctică a avut un rol major în modelarea platformei continentale și a bazinelor marine din zonă. Fundul mării D'Urville, ca parte a Oceanului Antarctic, este acoperit de sedimente marine, acumulate de-a lungul timpului, sedimente ce oferă informații despre istoria climatică și oceanografică a regiunii. Marea D'Urville joacă un rol crucial în studiul climatului global și a schimbărilor climatice, oferind date istorice și prezentare despre comportamentul gheții și a ghețarilor. Marea D'Urville are un climat polar extrem, caracterizat prin condiții de extremă izolare, temperaturi scăzute și vânturi puternice. Deși se află într-o zonă maritimă, influențele climatice sunt determinate în principal de poziția sa geografică aproape de Polul Sud, în apropierea Teritoriului Adelie, și de prezența continuă a gheții marine. Pe tot parcursul anului, temperaturile sunt foarte scăzute, adesea sub punctul de îngheț. Iernile sunt deosebit de aspre, cu temperaturi ce pot scădea mult sub -30°C ajungând adeseori până la -40°C, în timpul verii antarctice, temperaturile rămân în general scăzute, fiind cuprinse între -5°C și -15°C, rareori depășind 0°C. Regiunea Mării D'Urville este frecvent expusă vânturilor puternice, specifice zonei antarctice, care pot ajunge la viteze de peste 100 km/h, în special în timpul iernii, provocând viscole și condiții de visibilitate redusă. Aceste vânturi sunt cauzate de diferențele de presiune atmosferică și de topografia regiunii, care contribuie la formarea unor vânturi intensificate. Precipitațiile în Marea D'Urville sunt destul de reduse, manifestându-se sub formă de ninsoare sau precipitații formate din cristale de gheață. Pe durata verii, precipitațiile pot crește ușor, dar cantitatea totală anuală rămâne extrem de redusă. Marea D'Urville este acoperită de gheață marină o mare parte a anului. Întinderea și grosimea gheții marine variază sezonier, atingând maximum în timpul iernii și minimum în timpul verii când se rupe și se topește superficial. Prezența gheții marine influențează semnificativ clima locală, reflectând radiația solară și izolând apa de atmosferă. Ca în toate regiunile polare, Marea D'Urville experimentează variații extreme în ceea ce privește lumina solară pe parcursul anului, pe durata verii antarctice, este lumină continuă (ziua polară), iar în timpul iernii antarctice este întuneric continuu (noaptea polară). Din cauza izolației geografice și a caracterului imprevizibil al condițiilor atmosferice, clima regiunii Mării D'Urville poate experimenta fluctuații semnificative pe termen scurt, astfel, chiar și în perioadele de vară, pot apărea fenomene meteorologice extreme, cum ar fi geruri puternice și vânturi intense. Flora în Marea D'Urville este limitată de condițiile de îngheț continuu și de lipsa luminii solare din timpul iernii antarctice, cu toate acestea, există unele specii de plante rezistente la aceste medii aspre. Baza lanțului trofic marin în Marea D'Urville este fitoplanctonul format din microorganisme fotosintetice, precum diatomeele și dinoflagelatele, care sunt esențiale pentru producția primară. În timpul verii, când lumina solară este disponibilă, fitoplanctonul proliferează, susținând restul ecosistemului. În zonele de coastă și în apropierea ghețarilor, se găsesc diverse alge marine care contribuie și ele la producția primară, deși în cantități mai mici decât fitoplanctonul. Lichenii sunt unele dintre cele mai răspândite forme de viață vegetală în Antarctica, inclusiv în regiunea Mării D'Urville, aceștia sunt organisme simbiotice formate dintr-un fungus și o algă sau o ciupercă. Lichenii sunt extrem de rezistenți la condițiile de frig, vânt și radiațiile solare intense, aceștia se găsesc pe rocile expuse, unde pot absorbi umiditate din aer. Fauna Mării D'Urville este în mare parte maritimă, adaptată la medii de apă înghețată și la un climat extrem de rece, aici trăind specii care se hrănesc cu alge și organisme marine, dar și prădători care trăiesc aproape în totalitate pe apă sau pe gheață. Pinguinul Adelie este o specie emblematică a regiunii Mării D'Urville, acesta este mic, însă agil și bine adaptat la viața antarctică, trăind pe gheața din apropierea coastei. Pinguinii Adelie se hrănesc cu pești și krill și sunt cunoscuți pentru migrațiile lor în masă între colonii. Pinguinul imperial deși mai răspândit în alte părți ale Antarcticii, poate fi întâlnit în zonele sudice ale Mării D'Urville. Aceasta este cunoscută pentru modul în care supraviețuiește iernii antarctice, în colonii ce pot atinge sute de indivizi. Foca Weddell este una dintre cele mai comune specii întâlnite în Marea D'Urville, aceasta trăiește pe gheața marină, unde își naște puii și îi hrănește cu pești și krill. Ele pot scufunda adânc în apă pentru a prinde prada. Foca cu blană din Antarctica, foca-leopard și foca mancatoare de crabi pot fi de asemenea întâlnite în apropierea regiunii Mării D'Urville, unele dintre ele hrănindu-se cu pești, moluște și krill. Balena cu cocoașă și balena din Antarctica sunt specii migratoare care se pot observa în Marea D'Urville, mai ales pe timpul verii, când gheața marină se retrage și zonele de apă liberă devin mai accesibile pentru hrănire. Peștii antarctici, cum ar fi notothenia și alte specii de pești adaptate la frig, au evoluat reușind să reziste la temperaturi extrem de scăzute datorită unor proteine anticongelante aflate în sânge. Krillul antarctic este o specie dominantă în alimentația multor animale din zonă, inclusiv balene, foci și pinguini. Pe lângă pinguini, alte păsări marine, cum ar fi albatrosul antarctic și gullul antarctic, se găsesc și ele în regiunile Mării D'Urville, aceste păsări migrează de-a lungul coastei și se hrănesc cu pești și mici organisme marine.
Marea D'Urvile in imagini:
