Suprafata: 699.000 km²
Localizare: Antarctica
Volum de apa: 1.398.000 km³
Salinitate: 32 - 33,5‰
Adancime maxima: 4.700 m
Adancime medie: 2.200 m
Lungime: 1.000 km
Latime: 700 km
Lungimea tarmurilor: ~1.700 km
Tari riverane: nu există țări suverane deaorece în urma semnării Tratatului Antarctic din 1959 s-a stabilit că Antarctica trebuie să rămână un teritoriu dedicat cercetării științifice
Marea Cosmonauților este un nume propus în anul 1962 de către Expediția Antarctică Sovietică pentru o mare a Oceanului Arctic, situată în largul coastei de nord a Siberiei, întinzându-se între arhipelagul Severnaya Zemlya la vest și insulele Noua Siberie la est. Denumirea, propusă în anul 1962 de către expediția antarctică sovietică în onoarea primilor cosmonauți și a începutului erei explorării spațiale cu echipaj uman, a apărut pentru prima dată ca propunere rusească la Organizația Hidrografică Internațională în proiectul din 2002, alături de alte două propuneri dintr-un proiect al Organizației Hidrografice Internaționale ce situa Marea Cooperării la est și Marea Riiser-Larsen la vest. Acest proiect nu a fost aprobat niciodată de Organizația Hidrografică Internațională sau de altă organizație, fapt ce face ca documentul Organizației Hidrografică Internaționale din anul 1953 să rămână în vigoare, deși există hărți oficiale printre care și cele rusești care utilizează denumirea. Marea Cosmonauților prezintă bazine submarine adânci, formate de activitatea tectonică și de procesele de glaciațiune. Peisajul geologic al Marii Cosmonauților a fost puternic modelat în timpul perioadelor glaciare, când ghețarii au erodat și transportat cantități mari de sedimente, care s-au depus pe fundul mării și pe coastele adiacente. Aceste depozite glaciare pot include morene, tillite și alte formațiuni caracteristice. Marea se află într-o zonă relativ stabilă din punct de vedere tectonic, dar faliile și structurile geologice reflectă mișcările plăcii antarctice și interacțiunile cu plăcile tectonice vecine. Marea Cosmonauților are un climat polar extrem, specific regiunilor polare, cu temperaturi ce rămân sub punctul de îngheț aproape tot anul. Temperaturile medii anuale se situează sub 0°C, iernile sunt extrem de reci, cu temperaturi care pot scădea sub -20°C, adesea însoțite de vânturi puternice și condiții severe. Verile sunt reci, cu temperaturi ce rareori depășesc 0°C, totuși, în această perioadă, gheața de la suprafață poate începe să se topească ușor. Apele rămân aproape de punctul de îngheț al apei de mare, în jur de -2°C aproape pe tot parcursul anului și acoperite în mare parte de banchize și ghețuri. Ocazional, în anumite zone ale mării se formează polinii, zone de apă deschisă înconjurate de gheață, cauzate de vânturile puternice care împing gheața și permit apei mai calde de dedesubt să ajungă la suprafață. Regiunea este cunoscută pentru vânturile puternice catabatice, care bat dinspre interiorul continentului antarctic spre mare. Aceste vânturi ating la viteze foarte mari și pot genera furtuni puternice. Precipitațiile sunt rare și apar sub formă de zăpadă, acumularea de zăpadă este mică, dar constantă, contribuind la menținerea stratului de gheață. Marea Cosmonauților prezintă un mediu extrem de dificil pentru viață, dar asta nu înseamnă că este lipsită de ea. Datorită condițiilor aspre, biodiversitatea este mai scăzută comparativ cu alte zone marine, dar există totuși o serie de specii bine adaptate la condițiile extreme. Din cauza temperaturilor scăzute, a lipsei de lumină solară pe o mare parte a anului și a gheții persistente, vegetația macroscopică (plantele mari) este practic inexistentă. Cu toate acestea, există alge microscopice (fitoplancton) care trăiesc în apă și agățate de gheață. Fitoplanctonul este esențial pentru lanțul trofic, deoarece servește drept hrană pentru zooplancton și alte organisme marine mici. Zooplanctonul format diverse specii de organisme mici, precum copepode, krill și larve de diferite animale marine este bine adaptat condițiilor extreme. Zooplanctonul se hrănește cu fitoplancton, care la rândul său, servește drept hrană pentru animalele mai mari. În apele Marii Cosmonauților trăiesc câteva specii de pești, adaptate la temperaturile scăzute și la lipsa luminii. Printre aceștia se numără pești antarctici, cum ar fi notothenioidele. În Marea Cosmonauților pot fi întâlnite ocazional foci și balene, care migrează în aceste ape în căutare de hrană. Pinguinul Adelie și pinguinul imperial pot fi adesea văzuți pe banchize și ghețari. Pinguinul imperial este cunoscut pentru adaptarea sa la condițiile extreme și pentru coloniile sale mari. Dintre păsări pot fi văzute: petrelul zăpezilor bine adaptat la condițiile extreme și albatrosul călător cunoscut pentru aripile sale mari și călătoriile lungi pe mare.
Marea Cosmonautilor in imagini:
