Suprafata: 371.000 km²
Localizare: Europs și Asis
Volum de apa: 68.635 km³
Salinitate: 0,05 - 13‰
Adancime maxima: 1.025 m
Adancime medie: 184 m
Lungime: 1.200 km
Latime: 435 km
Lungimea tarmurilor: ~7.000 km
Tari riverane: Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran și Azerbaidjan
Marea Caspică este cel mai mare corp de apă interioară din lume, fiind descrisă atât ca cel mai mare lac din lume, cât și ca o mare propriu-zisă. Numele mării provine de la Caspi, un popor străvechi iranian care locuia la sud-vestul mării în Transcaucasia. Marea Caspică este cel mai mare lac sărat din lume, însă nu a fost întotdeauna așa, deoarece studiile științifice au demonstrat că, până în timpurile geologice relativ recente, acum aproximativ 11 milioane de ani, era legată de oceanul planetar prin Marea Azov, Marea Neagră și Marea Mediterană. Marea Caspică este un vestigiu al vechiului Ocean Paratetis, care a existat în perioada Miocenului, în urmă cu aproximativ acum 11 milioane de ani. În trecut, aceasta comunica cu Oceanul Planetar prin Marea Neagră și Marea Mediterană, dar, din cauza mișcărilor tectonice și a schimbărilor climatice, căile de comunicare au fost blocate, transformând-o într-un lac izolat. Marea Caspică se află într-o zonă activă din punct de vedere tectonic, fiind influențată de interacțiunea plăcilor eurasiatică și arabică. Regiunea sa sudică este caracterizată de activitate seismică intensă, ceea ce a dus la ridicarea și scufundarea unor porțiuni ale fundului mării. Marea Caspică are o adâncime variabilă, fiind împărțită în trei secțiuni principale: Bazinul nordic care este cel mai puțin adânc avănd 5 - 10 metri adâncime, cu fund nisipos și mlaștini extinse; Bazinul central, cu adâncimi de până la 200 metri, caracterizat prin sedimente argiloase și nisipoase; Bazinul sudic care este cel mai adânc, având peste 1.000 de metri și fundul format în principal din argilă și roci sedimentare. Marea Caspică primește mari cantități de sedimente aduse de râurile care se varsă în ea, în special de Volga, care contribuie cu aproximativ 80% din apa dulce a mării. Sedimentele din mare includ depozite de argilă, nisip și calcar, dar și straturi bogate în hidrocarburi. De aceea, bazinul Caspic este unul dintre cele mai importante centre de extracție a petrolului și gazelor naturale din lume. Nivelul apei a fluctuat semnificativ de-a lungul timpului din cauza schimbărilor climatice și a factorilor tectonici. În ultimele secole, nivelul apei a fost influențat și de activitățile umane, cum ar fi construcția barajelor și exploatarea resurselor de apă ale fluviului Volga. Clima Mării Caspice variază considerabil de la nord la sud, fiind influențată de dimensiunea sa vastă și de relieful din jur, astfel se pot distinge trei zone climatice principale: climat continental temperat, climat semi-arid și climat subtropical umed. În nordul Mării Caspice se găsește un climat continental temperat, cu ierni geroase și veri calde. Iarna temperaturile aerului pot coborî sub -20°C, iar apa se răcește considerabil, ajungând la 0°C sau chiar înghețând complet în multe regiuni, în unele ierni severe, gheața poate persista până în luna martie. Vara temperatura aerului poate depăși 30°C, iar ale apei ajunge la 24-26°C, iar în zonele mai puțin adânci, putând depăși 27°C. Zona centrală a Mării Caspice are un climat semi-arid, cu precipitații reduse și variații moderate de temperatură. Iernile sunt mai blânde decât în nord, dar tot pot fi reci, temperatura aerului situându-se în jur de 0°C, iar apa se răcește până la 5 - 7°C, însă fără a îngheața. Verile sunt călduroase, cu temperaturi ale aerului ce pot ajunge până la 35°C, iar a apei sunt cuprinse între 22 și 25°C. Sudul Mării Caspice are un climat subtropical umed, datorită influenței Munților Elburz din Iran, aici precipitațiile sunt mai frecvente, însă temperaturile rămân mai ridicate pe tot parcursul anului. Iernile sunt blânde cu temperaturi ale aerului cuprinse între 5 - 10°C, temperaturile apei scad, dar rămân moderate, fiind cuprinse între 10 și 14°C, datorită influenței climatului subtropical. Verile sunt fierbinți și umede cu temperaturi cuprinse între 30 - 40°C, apa rămâne relativ caldă, având temperaturi cuprinse între 25 și 28°C, uneori chiar mai mari în golfurile protejate. Vânturile au un rol important în climatul regiunii, influențând nivelul apei și curenții marini. Evaporarea este ridicată, în special în sud, fapt ce contribuie la variațiile de salinitate și de nivel ale Mării Caspice. Aproximativ 850 de specii de animale și peste 500 de specii de plante trăiesc în Marea Caspică. Deși numărul speciilor este relativ scăzut pentru un volum de apă de această dimensiune, multe dintre ele sunt endemice. Algele albastre-verzi și diatomeele formează cele mai mari concentrații de biomasa, pe lângă acestea aici se regăsesc mai multe specii de alge roșii și brune. Creșterea nivelului Mării Caspice între 1995 și 1996 a dus la reducerea numărului de habitate pentru speciile endemice, fenomen ce a fost atribuit lipsei generale de material sămânțos în lagunele costiere și în corpurile de apă nou formate. Pe țărmurile nordice și centrale ale Mării Caspice, unde există condiții de uscat sau de nisipuri, domină vegetația ierboasă, cum ar fi atriplex, salsola și tamarix, plantele fiind extrem de rezistente la salinitatea ridicată a solului și la secetă. În zonele mai umede sau în apropierea râurilor care se varsă în mare, se găsesc diverși arbuști care ajută la stabilizarea solului și oferă hrană pentru fauna locală. În Marea Caspică au fost identificate 120 de specii diferite de pești, dintre aceștia mai comuni sunt: beluga, sturionul, sturionul stea, sturionul mic, somonul, peștele alb, bibanul, heringul caspic, dorada și crapul. Fauna a fost semnificativ influențată de schimbările de salinitate, include specii de pești precum sturionii, heringul, bibanul, știuca și sardinele; mai multe specii de moluște și o varietate de alte organisme, inclusiv bureți. Aproximativ 15 specii de tipuri arctice (precum foca Caspică) și mediteraneene completează fauna de bază. Unele organisme au migrat relativ recent în Marea Caspică: de exemplu, cochiliile, crabi și scoici au fost transportate de navele maritime, în timp ce mreana cenușie a fost introdusă deliberat de către oameni. Foca Caspică este endemică Mării Caspice, însă în ultimii ani populația acestei specii a scăzut dramatic din cauza poluării și a vânătorii excesiv. Diversitatea nevertebratelor este semnificativă în Marea Caspică, incluzând o varietate de moluște, crustacee cum ar fi crabi, creveți și balane alături de viermi și alte insecte. Zooplanctonul, este compus în principal din cladocere și copepode, care au un rol crucial în lanțul trofic al Mării Caspice, servind drept hrană pentru pești și alte animale marine.
Marea Caspica in imagini:
