Calator pe mapamond

Suprafata: 2.780.000 km²
Localizare: America Centrală și America de Sud
Volum de apa: 6.860,000 km³
Salinitate: 30 - 36‰
Adancime maxima: 7.238 m
Adancime medie: 2.491 m
Lungime: 2.500 km
Latime: 1.200 km
Lungimea tarmurilor: ~15.000 km
Tari riverane: Anguilla, Antigua și Barbuda, Sfântul Cristofor și Nevis, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Barbuda, Montserrat, Sfântul Bartolomeu, Sfântul Martin, Saba, Sint Eustatius, Insulele Virgine, Dominica, Grenada, Sfânta Lucia, Barbados, Aruba, Bonaire, Curacao, Trinidad și Tobago, Costa Rica, Nicaragua, Honduras, Guatemala, Belize și Mexic, Venezuela, Panama, Columbia, Cuba, Haiti, Republica Dominicană și Puerto Rico

Marea Caraibilor, cunoscută și sub numele de Marea Antilelor, este una dintre cele mai mari și spectaculoase mări tropicale de pe Terra, aceasta este renumită pentru apele sale cristaline, pentru insulele exotice și pentru o bogată biodiversitate. Marea Caraibilor este situată în extremitatea vestică a Oceanului Atlantic, fiind marginită spre vest și sud de America Centrală și America de Sud, iar spre nord și est de lanțul de insule Antile. Statele care au țărmuri sau granițe maritime cu Marea Caraibilor sunt: la est - Insulele Antile Mici din care fac parte Insulele Leeward (Anguilla - teritoriu britanic, Antigua și Barbuda - stat independent, Sfântul Cristofor și Nevis - stat independent, Sfânta Lucia - stat independent, Sfântul Vincent și Grenadine - stat independent, Barbuda - face parte din Antigua și Barbuda, Montserrat - teritoriu britanic, Sfântul Bartolomeu - teritoriu francez, Sfântul Martin - teritoriu împărțit între Franța și Olanda, Saba - teritoriu olandez, Sint Eustatius - teritoriu olandez, Insulele Virgine - teritoriu împărțit între Marea Britanie și SUA), Insulele Windward (Dominica - stat independent, Grenada - stat independent, Sfânta Lucia - stat independent, Barbados - stat independent), Insulele ABC (Aruba - teritoriu olandez, Bonaire - teritoriu olandez, Curacao - teritoriu olandez) si Trinidad - Tobago care este un stat insular situat în apropierea coastei nordice a Americii de Sud, adesea considerat parte a Antilelor Mici din punct de vedere geografic; la vest - Costa Rica, Nicaragua, Honduras, Guatemala, Belize și Mexic; la sud: Venezuela, Panama și Columbia; la nord: Cuba, Haiti, Republica Dominicană și Puerto Rico.

Marea Caraibilor comunică cu Golful Mexic prin strâmtoarea Yucatan aflată între Mexic și Cuba. Suprafața ocupată de mare, împreună cu insulele aflate în aceasta și zonele de coastă învecinate poartă numele de Caraibe, denumirea dată de vechii locuitori ai insulelor din această regiune, care sunt numiți caraibi. Marea Caraibilor, adesea numită în mod eronat Marea Caraibelor provine de la cuvântul caraibe care este substantivul de gen feminin obținut prin declinarea cuvântului caraibi și atribuit insulelor, deoarece în limba română substantivul insulă este de gen feminin, ajungându-se astfel la folosirea incorectă a numelui acestei mări.

Marea Caraibilor are o suprafața impresionantă de 2.780.000 km², fiind una dintre cele mai mari mări intercontinentale din lume. Adâncime maximă este de 7.238 metri este înregistrată în Fosa Cayman (Șanțul Cayman), care este situată între Cuba și Insulele Cayman, fiind unul dintre cele mai adânci puncte din bazinul Atlanticului. Fosa Cayman reprezintă o zonă geologică importantă, situată la limita dintre plăcile tectonice din regiune, fiind rezultatul activității tectonice și vulcanice. Aceasta este una dintre cele mai adânci depresiuni oceanice din lume. Fundul mării este presărat cu numeroase bazine oceanice, dintre care mai importante sunt Bazinul Venezuelan, Bazinul Yucatan și Bazinul Colombiei, și este delimitat de lanțuri montane submarine care formează granițele tectonice ale regiunii. Adâncimea medie a Mării Caraibilor este de 2.491 metri. Salinitatea medie a apei din Marea Caraibilor este de aproximativ 36‰, aceasta variind ușor în funcție de locație și de influențele climatice și oceanografice. Salinitatea variază în funcție de o serie de factori, cum ar fi: evaporarea, precipitațiile, aportul de apă dulce de la râuri sau curenții oceanici. În general, salinitatea este mai ridicată în zonele cu evaporare intensă și mai scăzută în zonele cu precipitații abundente sau cu aport semnificativ de apă dulce. Densitatea apei este de 1.023,5 - 1.024,0 kg/m³. Culoarea apei de suprafață este de la albastru-verzui până spre verde.

Marea Caraibilor este o mare oceanică ce s-a format pe Placa Caraibilor, care este o placă tectonică majoritar oceanică corespunzătoare Americii Centrale, Mării Caraibilor și largului coastei de nord a Americii de Sud. Vârsta geologică a Mării Caraibilor este estimată a fi undeva între 160 - 180 de milioane de ani și a fost formată în urma unei fracturi orizontale care a divizat supercontinentul numit Pangea în epoca mezozoică, presupunându-se astfel că bazinul proto-caraibian a existat în perioada Devoniană și în mișcarea carboniferă timpurie a Gondwana către nord și convergența sa cu bazinul Euramerica care a scăzut în dimensiune. Se crede că următoarea etapă a formării Mării Caraibilor a început în Triasic când a avut loc o ruptură puternică ce a dus la formarea de jgheaburi înguste, care se întind de la Newfoundland până la coasta de vest a Golfului Mexic , formând roci sedimentare siliciclastice. La începutul Jurasicului, datorită transgresiunii maritime puternice, apa a ajuns în zona Golfului Mexic din zilele noastre, creând un bazin de mică adâncime, apoi în timpul riftingului Jurasicului mijlociu în Caraibe s-au format mai multe bazine adânci ce au dus la formarea Oceanului Atlantic, contribuind și la distrugerea Pangeei la sfârșitul Jurasicului târziu . În timpul Cretacicului, Marea Caraibilor a căpătat o formă apropiată de cea de astăzi, apoi la începutul Paleogenului, cănd apele s-au retras Marea Caraibilor a fost separată de Golful Mexic și Oceanul Atlantic prin ținutul Cubei și Haiti, rămânând așa în cea mai mare parte a Cenozoicului până în Holocen, când nivelul crescut al apei din oceane a restabilit comunicarea cu Oceanul Atlantic.

Clima din Marea Caraibilor este determinată de latitudinea joasă și de curenții oceanici tropicali care o traversează. Aici se găsește un climat tropical, cu temperaturi calde pe tot parcursul anului, cu temperaturi ale apei ce variază între 23°C - 29°C și temperaturi medii anuale ce nu scad sub 20°C, fapt ce favorizează dezvoltarea recifelor de corali și a diverselor specii marine. Principalul curent oceanic este Curentul Ecuatorial de Nord, care pătrunde în regiune din Oceanul Atlantic. Cicloanele tropicale reprezintă o amenințare pentru populațiile care trăiesc în vecinătatea mării deoarece produc daune materiale, putând duce chiar la pierderi de vieți omenești. Ciclonii tropicali care au impact zonal se dezvoltă adesea în largul coastei de vest a Africii și se îndreaptă spre vest, peste Oceanul Atlantic, spre Marea Caraibilor, în timp ce alte furtuni se pot dezvolta local. Sezonul uraganelor din zona încep în iunie și durează până în noiembrie, majoritatea având loc în lunile august și septembrie. În medie, aproximativ nouă furtuni tropicale se formează în fiecare an, cinci dintre ele atingând puterea uraganului. Potrivit Centrului Național pentru Uragane, 385 de uragane au avut loc în Marea Caraibilor între 1494 și 1900.

Marea Caraibilor este un adevărat paradis ecologic, găzduind unele dintre cele mai diverse ecosisteme marine de pe planetă și numeroase specii endemice, aici aflându-se aproximativ 9% din recifele de corali de pe glob, acoperind aproape 60.000 km², din care cea mai mare parte sunt situate în largul Insulelor Caraibe și pe coasta Americii Centrale. Un recif de corali poate fi format din sute de specii diferite de corali, aici există trei tipuri de corali: coralii duri (SPS - small polyp stony), coralii moi (soft corals) și o combinație între cei duri și cei moi (LPS - large polyp stony). Unul dintre cele mai cunoscute recife de pe glob este Reciful de Corali Mesoamerican, care se întinde de-a lungul coastei de est a Americii Centrale, acesta este al doilea ca mărime după Marele Recif de Corali din Australia. Reciful de Corali Mesoamerican adăpostește o mare varietate de pești, corali și alte organisme marine.

Vegetația Mării Caraibilor este în mare parte tropicală, însă se bucură de o mare diversitate de specii datorită diferențele de topografie, a tipului de sol și a condițiilor climatice. Se estimează că în Caraibe cresc aproximativ 13.000 de specii de plante, dintre care 6.500 sunt endemice. Printre cele mai reprezentative sunt: lemnul de guaiac (Guaiacum officinale), trandafirul Bayahibe (Pereskia quisqueyana) ceiba (Ceiba pentandra), Mahon cubanez (Swietenia mahagoni), Mahon din Honduras (Swietenia macrophylla), caimito (Chrysophyllum cainito). În zonele de coastă cresc palmierii de cocos, iar în lagune și estuare se gasesc zone groase de mangrove negre și mangrove roșii (Rhizophora mangle). În apele cu adâncimi reduse, flora și fauna sunt concentrate în jurul recifelor de corali, deoarece aici există puține variații ale temperaturii, a purității și a salinității apei. În lagune este favorizată creșterea ierburilor marine care pot crește singure sau împreună cu alte specii, acestea pot fi întâlnite până la adâncimi de 20 metri.

Fauna marină din regiune este formată atât din reprezentanți ai Oceanului Indian, cât și ai Oceanului Pacific, care au rămas captivi în Marea Caraibilor înainte de formarea Istmului Panama acum mai bine de patru milioane de ani. În Marea Caraibilor au fost identificate aproximativ 1.000 de specii de pești, printre care diferite specii de rechini (rechin taur, rechin tigru, rechin mătăsos și rechin de recif caraibian), pești zburători, manta gigant oceanică, pește înger, pește papagal, tarpon și țipari moray. În Caraibe trăiesc peste 90 de specii de mamifere cum ar fi: cașaloți, balene cu cocoașă sau delfini. Insula Jamaica găzduiește foci și lamantini care sunt mamifere mari acvatice cunoscute și sub numele vacă de mare. Foca călugăr caraibiană, care trăia în Marea Caraibilor, este considerată dispărută. Solenodonul un mamifer veninos și hutia sunt mamifere care se găsesc doar în Caraibe, fiind pe cale de dispariție. Există aproximativ 500 de specii de reptile, 94% dintre ele fiind endemice. Pe insulele din Marea Caraibilor trăiesc câteva specii endemice, cum ar fi iguanele de stâncă și crocodilul american. În regiune trăiesc mai multe specii de țestoase marine printre care: țestoasa caretta, țestoasa verde, țestoasa cioc de șoim, țestoasa cu carapace moale și țestoasa atlantic ridley. Unele specii de țestoase sunt amenințate cu dispariția, populațiile lor reducându-se semnificativ din secolul al XVII-lea, când numărul țestoaselor verzi a scăzut de la 91 de milioane la doar 300.000, iar al țestoaselor cu cioc de șoim de la 11 milioane la mai puțin de 30.000 până în anul 2006. Toate cele 170 de specii de amfibieni care trăiesc în regiune sunt endemice. În Caraibe trăiesc aproximativ 600 de specii de păsări, dintre care 163 sunt endemice, dintre care 48 de specii sunt amenințate cu dispariția. Marea Caraibilor nu este doar o zonă de o frumusețe naturală remarcabilă, ci și un loc de mare importanță ecologică și economică. Aceasta continuă să fie un punct central pentru biodiversitate și locul de viață pentru mii de specii de pești, de asemenea, în adâncurile sale, se găsesc specii de pești abisali, adaptați la condițiile extreme de presiune și întuneric.

Marea Caraibilor cu apele sale cristaline și plajele cu nisip alb este nu doar un loc de o frumusețe aparte, ci și un ecosistem crucial pentru viața marină, economia și climatul regiunii. De la recifele sale de corali și insulele tropicale, până la biodiversitatea sa unică și provocările ecologice actuale, această mare este esențială pentru milioane de oameni și nenumărate specii de animale, motiv pentru care conservarea și protejarea ei este esențială pentru viitorul acestei regiuni tropicale.