Suprafata: 450.000 km²
Localizare: America de Nord
Volum de apa: 451.800 km³
Salinitate: 28 - 32‰
Adancime maxima: 4.680 m
Adancime medie: 1.004 m
Lungime: 1.450 km
Latime: 1.100 km
Lungimea tarmurilor: ~3.291 km
Tari riverane: Canada și Statele Unite
Marea Beaufort este o mare marginală a Oceanului Arctic, situată în nord de Canada și Alaska, aceasta se întinde spre nord-est de la Point Barrow, Alaska, spre Lands End pe insula Prince Patrick și spre vest de la insula Banks până la Marea Chukchi. Marea a fost numită după contra amiralul britanic Sir Francis Beaufort, inventatorul scalei Beaufort care indică forța vântului. Marea Beaufort este o întindere vastă de apă cu o adâncime scăzută, caracterizată printr-un număr restrâns de insule. Golful Roald Amundsen este singurul golf semnificativ al Mării Beaufort, acesta este situat între Insula Banks și coasta Teritoriilor de Nord-Vest din Canada. Golful poartă numele celebrului explorator norvegian Roald Amundsen, care a fost primul om ce a navigat prin Pasajul de nord-vest. Cel mai important curs de apă care se varsă în Marea Beaufort este fluviul Mackenzie, care își are originea în Marele Lac al Sclavilor. Sistemul hidrografic al fluviului Mackenzie este considerat al doilea ca dimensiune din America de Nord, după complexul fluvial Mississippi-Missouri. Marea Beaufort are o geologie complexă influențată de procesele tectonice și sedimentare, regiunea este cunoscută pentru structura sa geologică variată, care include platforma continentală, panta continentală și bazinul oceanic adânc. Platforma continentală a Mării Beaufort este relativ îngustă, desfășurându-se în special în apropierea și la est de Point Barrow, Alaska, se lărgește ușor la nord de gura râului Mackenzie, dar nu depășește 145 km în lățime. Adâncimea pe platforma continentală este de obicei mai mică de 64 de metri, dar panta coboară abrupt la adâncimi de 1.500 până la 2.000 de metri în partea superioară a mării. Platforma continentală a Mării Beaufort este caracterizată prin prezența unor insule mici de pietriș, cum ar fi insulele Herschel și Barter, situate la vest de gura râului Mackenzie. În delta râului Mackenzie se găsesc insule foarte mici și bancuri. Panta continentală a Mării Beaufort este străpunsă de numeroase văi submarine, care contribuie la complexitatea geologică a regiunii. Panta coboară abrupt de la marginile platformei continentale la adâncimi mai mari, formând un relief submarin variat. Platoul Beaufort, are adâncimi cuprinse între 2.000 și 3.000 de metri, extinzându-se departe în mare, la vest de Insula Banks. Bazinul oceanic adânc al Mării Beaufort se caracterizează prin adâncimi ce pot ajunge până la 4.680 de metri. Structura geologică a fundului mării este cea a unei platforme masive, chiar și datele seismice indică o similitudine între crusta Bazinului Canadian și cea a oceanelor. Marea Beaufort conține un strat gros de sedimente marine și continentale, în special în zona Deltei fluviului Mackenzie, unde se acumulează nisipuri, argile și materiale organice. O caracteristică geologică distinctivă a Mării Beaufort este prezența permafrostului, un strat de sol înghețat permanent, care se extinde sub fundul mării în apropierea coastei. Permafrostul este o relicvă a perioadelor glaciare trecute și joacă un rol important în stabilitatea fundului mării și în ecologia zonei. Marea Beaufort, situată în Oceanul Arctic, este caracterizată de un climat polar sever, marcat de temperaturi extrem de scăzute, vânturi puternice și o acoperire extinsă a gheții pe tot parcursul anului. Regiunea este influențată de masele de aer arctic și de curenții oceanici reci, ceea ce determină variații semnificative de temperatură între sezonul de vară și cel de iarnă. Pe durata iernii temperaturile aerului scad drastic, atingând valori medii de -20°C până la -35°C, iar apa mării rămâne aproape de punctul de îngheț pe întreaga perioadă rece, cu temperaturi cuprinse între -1,8°C și -2°C. Straturile superioare sunt ale mării sunt acoperite cu o gheață groasă, reducând schimbul de căldură cu atmosfera. Vânturile arctice amplifică senzația de frig, dezvoltând un climat extrem de aspru. Vara temperaturile pot urca până la 5°C - 10°C, existând și zile mai calde cu maxime ce pot atinge 15°C în zonele de coastă. Cu toate acestea, nopțile rămân reci, iar temperaturile pot coborî aproape de punctul de îngheț. Odată cu topirea parțială a gheții, temperaturile apei de suprafață pot crește ușor, ajungând până la 0°C - 2°C în zonele mai deschise. În apropierea gurii fluviului Mackenzie, unde apele dulci se amestecă cu cele marine, temperatura este mai ridicată putând ajunge la 3°C - 5°C. Precipitațiile din Marea Beaufort se manifestă predominant sub formă de zăpadă, cu o medie anuală ce variază între 100 și 250 mm, cu valori mai mari în apropierea coastei și mai mici în larg, unde aerul rece limitează condensarea. Vânturile sunt frecvente și intense, suflând predominant dinspre nord și nord-vest, contribuind astfel la formarea ghețurilor marine și la menținerea temperaturilor scăzute. În timpul verii, vânturile devin mai moderate, dar pot aduce ceață și ploi reci. Flora Mării Beaufort este dominată de fitoplancton și macroalge, fitoplanctonul, include diatomee și dinoflagelate, care au un rol esențial în producția primară și în susținerea lanțurilor trofice. Aceste organisme microscopice sunt baza ciclurilor nutriționale, asigurând hrana pentru multe specii marine. Macroalgele, cum ar fi algele brune (Phaeophyceae) și algele roșii (Rhodophyceae), sunt prezente în zonele mai puțin adânci și contribuie la stabilizarea sedimentelor și la furnizarea habitatelor pentru nevertebrate și pești. Fauna Mării Beaufort este diversificată, incluzând o mare varietate de pești, mamifere marine, păsări și nevertebrate. Peștii, cum ar fi codul arctic și capelinul, sunt adaptate la temperaturile scăzute ale apei și au un rol crucial în lanțurile trofice. Crustaceele, inclusiv krillul, sunt componente fundamentale ale ecosistemului, fiind hrana principală pentru multe specii de pești și mamifere marine. Printre mamiferele marine din Marea Beaufort se numără foci, leii de mare și balenele. Foca inelară și foca de Groenlanda sunt comune în această regiune și utilizează ghețurile marine ca locuri de odihnă și reproducere. Balenele, cum ar fi beluga și balena cu cocoașă, migrează în aceste ape în căutarea hranei bogate în krill și pești. Păsările marine, cum ar fi pinguinii, albatroșii și pescărușii arctici, sunt adaptate la condițiile climatice aspre și depind de resursele marine pentru supraviețuire. Aceste specii se reproduc pe țărmurile înghețate și își petrec majoritatea timpului vânând pești și crustacee în apele Mării Beaufort.