Suprafata: 1.405.000 km²
Localizare: Europa
Volum de apa: 323.150 km³
Salinitate: 32 - 35‰
Adancime maxima: 450 m
Adancime medie: 230 m
Lungime: 1.300 km
Latime: 1.050 km
Lungimea tarmurilor: ~3.200 km
Tari riverane: Norvegia și Rusia
Marea Barents este o mare marginală a Oceanului Arctic, situată la nord de coastele Norvegiei și Rusiei, aceasta este delimitată de arhipelagul Svalbard în nord-vest, de insulele Franz Josef Land în nord-est, de arhipelagul Novaya Zemlya în est, de Marea Norvegiei și Marea Groenlandei în vest și de peninsula Kola în sud. Marea Barents este separată de Marea Kara prin strâmtoarea Kara și arhipelagul Novaya Zemlya. Marea Albă și Marea Pechora sunt două părți ale Mării Barents, Marea Albă este un braț sudic al Mării Barents, care separă Peninsula Kola de continentul rus, iar Marea Pechora este situată în partea sud-estică a Mării Barents. Marea Barents se află într-o zonă de margine a plăcii tectonice Eurasiatice, în apropierea marginii plăcii Americane de Nord și a plăcii Kara. Activitatea tectonică include mișcări de subducție, divergență și alunecare, care au contribuit la formarea și remodelarea continuă a fundului mării, procese ce au dus la formarea unor structuri geologice complexe, inclusiv falii și bazine sedimentare care au evoluat în perioada geologică mesozoică și cenozoică. Zonele de rift tectonic și faliile active sunt comune în această regiune, influențând structura geologică a platformei continentale și a bazinului adânc. În Marea Barents au fost identificate mai multe bazine sedimentare importante, care au fost formate prin depunerea de sedimente rezultate din eroziunea regiunilor înconjurătoare. Regiunea mării nu este extrem de activă seismologic, dar potențialul de mișcări tectonice mici și fenomene de activitate vulcanică poate exista în anumite zone ale mării, mai ales pe fundul mării sau în apropierea marginilor tectonice. Clima din Marea Barents este subarctică, caracterizată prin temperaturi scăzute și variații semnificative între anotimpuri. Temperaturile aerului variază considerabil în funcție de sezon și de localizarea pe coastă, în timpul iernii, coasta sudică, aflată în apropierea Norvegiei și a regiunilor de sud ale Rusiei, beneficiază de temperaturi mai blânde, cu valori medii între -5°C și -10°C. Însă, pe măsură ce ne deplasăm spre nord, în zonele mai apropiate de Svalbard și Novaya Zemlya, temperaturile scad drastic, aici temperaturile pot ajunge la valori de -15°C până la -20°C, iar în perioadele de iarnă severă pot scădea chiar și mai mult. În regiunile cele mai nordice ale Marii Barents, temperaturile pot atinge -30°C sau chiar mai puțin în anumite momente ale iernii. În timpul verii, diferențele de temperatură între coasta sudică și coasta nordică devin evidente, coasta sudică se bucură de temperaturi moderate, între 5°C și 10°C, ceea ce permite o atmosferă destul de răcoroasă pe tot parcursul verii. În schimb, pe coasta nordică, temperaturile aerului rămân destul de scăzute, sub 5°C în general. Cu toate acestea, în zilele mai calde, temperatura poate ajunge la 7°C, dar pe măsură ce te îndepărtezi de coastă, temperaturile scad semnificativ. Temperaturile apei urmează un tipar similar cu cel al aerului, coasta sudică beneficiază de ape mai puțin reci, cu temperaturi ce variază între 0°C și -2°C, suprafața acoperită cu gheață este relativ scăzută, însă, pe coasta nordică, apa devine mult mai rece, atingând temperaturi de -1°C până la -2°C, iar în largul mării, gheața este aproape continuă. În timpul verii, temperatura apei pe coasta sudică se ridică la valori cuprinse între 5°C și 8°C, în regiunile mai sudice ale Marii Barents, temperatura apei poate ajunge chiar și la 10°C, făcând-o mai suportabilă pentru viața marină și pentru navigație. Pe coasta nordică, însă, temperatura apei rămâne mult mai scăzută, în jur de 2°C până la 5°C, iar răcirea apei face ca această regiune să fie mult mai puțin primitoare pentru viața marină comparativ cu zonele mai sudice. Precipitațiile din Marea Barents sunt predominante sub formă de zăpadă în timpul iernii și ploaie în timpul verii, cantitățile de precipitații sunt moderate, iar vânturile puternice pot genera furtuni de zăpadă și viscole în perioada de iarnă. Vânturile sunt frecvente și intense, suflând predominant dinspre nord și nord-vest, fapt ce contribuie la formarea ghețurilor marine și la menținerea temperaturilor scăzute pe parcursul anului. În timpul verii, vânturile devin mai moderate, dar pot produce ceață și ploi reci. Flora Mării Barents este dominată de fitoplancton și macroalge, care stau la baza producției primare din acest ecosistem. Fitoplanctonul, este format în mare parte din specii de diatomee și dinoflagelate și este esențial în ciclurile nutriționale și lanțurile trofice. Aceste organisme microscopice sunt fundamentale pentru supraviețuirea multor specii de pești și nevertebrate. Macroalgele, cum ar fi algele brune (Phaeophyceae) și algele roșii (Rhodophyceae), sunt prezente în zonele mai puțin adânci și contribuie la stabilizarea sedimentelor și furnizarea de habitate pentru diverse specii marine. Fauna din Marea Barents este extrem de diversă și este formată din specii care sunt capabile să supraviețuiască în condiții de temperaturi foarte scăzute, aceasta include o mare varietate de pești, mamifere marine și păsări marine. Printre speciile de pești se numără codul atlantic, heringul și somonul atlantic, care sunt deosebit de importanți din punct de vedere ecologic și economic, fiind esențiali pentru pescuitul comercial. Codul atlantic, de exemplu, este o specie-cheie care joacă un rol crucial în lanțurile trofice marine. Mamiferele marine din Marea Barents includ foca inelară, foca de Groenlanda și balena cu înotătoare, mamifere bine adaptate la condițiile climatice aspre și care se hrănesc în special cu pești și crustacee. Păsările marine sunt, de asemenea, abundente în Marea Barents, cele mai comune specii sunt: puffinii, albatroșii și pescărușii arctici. Aceste păsări se reproduc pe țărmurile înghețate și își petrec majoritatea timpului vânând pești și nevertebrate în apele Mării Barents. Lanțul trofic al Mării Barents începe cu fitoplanctonul și algele epontice, care furnizează energie zooplanctonului și amfipodelor epontice și costiere. Aceste organisme sunt o sursă importantă de hrană pentru păsările marine și pești, în special pentru codul atlantic și somonul atlantic. Codul atlantic joacă un rol esențial ca hrană pentru păsările marine, mamiferele marine și alte specii de pești, contribuind astfel la menținerea echilibrului ecologic al ecosistemului.
Marea Barents in imagini:
