Suprafata: 320.124 km²
Localizare: Antarctica de Vest
Volum de apa: 576,223 km³
Salinitate: 28 - 34,72‰
Adancime maxima: 5.000 m
Adancime medie: 1.800 m
Lungime: 1,000 km
Latime: 400 km
Lungimea tarmurilor: ~2,000 km
Tari riverane: nu există țări suverane deaorece în urma semnării Tratatului Antarctic din 1959 s-a stabilit că Antarctica trebuie să rămână un teritoriu dedicat cercetării științifice
Marea Amundsen este un continuare a Oceanului Antarctic situată în partea de vest a Antarcticii, între Capul Peștele Zburător care se află pe Insula Thurston, o insulă situată între Marea Amundsen și Marea Bellingshausen și Capul Dart de pe Insula Siple, care este o insulă acoperită cu zăpadă, lungă de 110 kilometri, situată la est de Golful Wrigley, de-a lungul platoului glaciar Getz, în largul coastei Bakutis din Marie Byrd Land, Antarctica. Marea Amundsen este delimitată la est de Capul Peștele Zburător, la vest de Capul Dart, la nord de Marea Amundsen, iar la sud se extinde până spre continentul Antarctic, unde coastele acoperite de gheață ale țării Marie Byrd fac parte din această mare. Geologia Mării Amundsen este strâns legată de calota glaciară din Antarctica de Vest, care este considerată a fi instabilă, topirea ei ar avea un impact semnificativ asupra nivelului mării la nivel global. Marea Amundsen se află la intersecția mai multor plăci tectonice, activitatea tectonică a contribuit la formarea caracteristicilor geologice ale regiunii. Cea mai activă este placa Antarctică care se mișcă spre nord-vest, interacționând cu plăcile din jur. Zona este acoperită în mare parte de ghețari, iar sedimentul provenit din eroziune și dezintegrarea gheții este depus în fundul mării, aceste sedimente includ roci metamorfozate și sedimentare, care s-au format în urma proceselor tectonice și climatice. Ghețarii din regiunea Mării Amundsen au un rol crucial în geologia zonei, deoarece modelează peisajul, contribuind totodată și la eroziunea și transportul sedimentelor. Fundația geologică a regiunii este dominată de rocile metamorfice și ignee, care se află în mare parte sub gheață, aceste roci păstrează informații despre evoluția geologică a Antarcticii și a Mării Amundsen. Marea Amundsen, situată în vestul Antarcticii, are un climat extrem, tipic regiunilor polare, caracterizat de temperaturi scăzute pe tot parcursul anului, vânturi puternice și un nivel redus de precipitații. În timpul iernii antarctice, temperaturile aerului din zona Mării Amundsen pot scădea frecvent sub -40°C, iar în nopțile cele mai geroase pot atinge chiar -50°C, în această perioadă, lumina solară lipsește aproape complet, iar stratul de gheață marină se extinde considerabil, acoperind aproape întreaga suprafață a mării. Vara temperaturile sunt ușor mai ridicate, dar rareori depășesc -10°C. în unele zile mai însorite, valorile pot ajunge în jur de -5°C. În această perioadă, ghețurile se retrag parțial, permițând formarea de canale navigabile printre aisberguri și banchize. În timpul iernii, apele de suprafață pot atinge temperaturi de aproximativ -1,8°C, care este punctul de îngheț al apei oceanice sărate, vara, odată cu topirea gheții și pătrunderea unor curenți oceanici mai calzi din adâncuri, temperatura apei poate urca la valori cuprinse între -1°C și 0°C. Totuși, în adâncime, curenții oceanici mai calzi, denumiți apă circumpolară adâncă, pot avea temperaturi de până la +1,5°C, contribuind astfel la topirea ghețarilor din adâncuri. Regiunea Mării Amundsen este considerată a fi deșert polar, deoarece cantitatea de precipitații este foarte scăzută. Ninsoarea este principalul tip de precipitație, dar cantitățile sunt extrem de reduse, de doar 200 - 300 mm/an, în unele zone mai îndepărtate de coastă, chiar mai puțin. Umiditatea aerului este foarte scăzută, datorită temperaturilor extreme care împiedică evaporarea apei și formarea unei cantități semnificative de vapori de apă, astfel, aerul rămâne uscat și rece, ceea ce contribuie la condițiile severe din această regiune. Vânturile puternice sunt o caracteristică definitorie a climatului Mării Amundsen, predominante sunt cele ce suflă din sud și sud-vest, care aduc aer rece și uscat dinspre continentul antarctic. În timpul iernii, aceste vânturi sunt intense și contribuie la formarea și extinderea gheții marine, vara, vânturile pot aduce aer mai cald și umed dinspre Oceanul Sudic, influențând topirea gheții și condițiile meteorologice locale. Marea Amundsen găzduiește un ecosistem marin unic, caracterizat de specii adaptate la condițiile extreme ale climatului polar. Flora Mării este adaptată la condițiile de frig extrem și la perioadele lungi de întuneric și lumină. Algele macrofite, cum ar fi diatomeele și algele brune, sunt comune în această regiune și constituie baza lanțului trofic. Plantele vasculare sunt rare în regiunea Mării Amundsen, dar pajiștile submarine de iarbă de mare, cum ar fi Posidonia antarctica, pot fi găsite în zonele mai puțin adânci. Aceste pajiști sunt esențiale pentru menținerea biodiversității marine și oferă adăpost și hrană pentru o varietate de specii marine, contribuind și la stabilizarea sedimentelor și la îmbunătățirea calității apei prin producția de oxigen și captarea sedimentelor. În ciuda condițiilor extreme, Marea Amundsen susține o mare varietate de specii marine, de la organisme microscopice la prădători mari, cum ar fi balenele și fociile. În apele reci ale Mării Amundsen trăiesc numeroase specii de krill antarctic (Euphausia superba), mici crustacee care constituie hrana de bază pentru multe animale marine, inclusiv balene, foci și păsări de mare. Alături de krill, în această regiune sunt întâlnite diverse specii de pești antarctici, cum ar fi peștii Notothenioidei, care au dezvoltat o adaptare uimitoare, sângele lor conține proteine antigel, ce îi ajută să supraviețuiască în apele înghețate. La fundul mării, unde lumina nu pătrunde, există organisme adaptate la condiții extreme, cum ar fi stele de mare, arici de mare și bureți de mare, care se hrănesc cu materia organică ce se depune pe fundul oceanului. Printre cele mai impresionante animale care populează Marea Amundsen se numără focile antarctice, care sunt perfect adaptate la frig, având un strat gros de grăsime și o blană izolatoare. Cele mai comune specii de foci din această regiune sunt: foca Weddell, foca leopard și foca cu cap de leu observată ocazional în această zonă, mai ales în perioadele de dezgheț. Balenele sunt și ele prezente în apele Mării Amundsen, în special în timpul verii australe, când gheața se retrage și hrana devine mai accesibilă. Printre speciile observate aici se numără: balena cu cocoașă (Megaptera novaeangliae), balena albastră (Balaenoptera musculus) și balena Minke sudică (Balaenoptera bonaerensis) care este una dintre cele mai comune balene din apele antarctice. Marea Amundsen este și un important habitat pentru păsările marine, care își găsesc hrana în apele bogate în nutrienți, cea mai cunoscută specie este pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri), cel mai mare și mai rezistent dintre toți pinguinii, capabil să supraviețuiască iernilor aspre ale Antarcticii. Pinguinii Adelie pot fi văzuți în zonele de țărm, mai ferite din punct de vedere climatic unde își construiesc coloniile. Albatrosii și petrelii sunt alte specii de păsări marine care frecventează această regiune, folosind curenții de aer și vânturile puternice pentru a naviga pe distanțe lungi în căutarea hranei. Flora și fauna Mării Amundsen reprezintă un exemplu remarcabil de biodiversitate marină adaptată la condițiile extreme ale Antarcticii. Conservarea acestor ecosisteme fragile este crucială pentru menținerea echilibrului ecologic și pentru studierea impactului schimbărilor climatice asupra zonelor marine.
Marea Amundsen in imagini:
