Suprafata: 90.000 km²
Localizare: Europa de Nord
Volum de apa: 5.400 km³
Salinitate: 30 - 35‰
Adancime maxima: 340 m
Adancime medie: 60 m
Lungime: 580 km
Latime: 450 km
Lungimea tarmurilor: ~5.093 km
Tari riverane: Rusia
Marea Albă este o prelungire sudică a Mării Barents, situată pe coasta de nord-vest a Rusiei. Este delimitată la vest de regiunea Karelia, la nord de Peninsula Kola, care o separă de Marea Barents, la nord-est este delimitată de Peninsula Kanin iar la sud se extinde până în regiunile Arhanghelsk și Karelia, unde se află mai multe estuare și golfuri importante. Întreaga suprafață a Mării Albe se află sub suveranitatea Rusiei și este considerată parte a apelor interne ale acestei țări. Marea Albă comunică cu Marea Barents prin Strâmtoarea Gorlo, un pasaj relativ îngust situat între Peninsula Kola și Peninsula Kanin. Mai include și alte golfuri semnificative, precum: Golful Kandalakșa (în nord-vest, Golful Onega în sud-vest, Golful Dvina în sud, unde se varsă fluviul Dvina de Nord și Golful Mezen în sud-est, Marea Albă este conectată artificial cu Marea Baltică prin Canalul Marea Albă - Marea Baltică, care facilitează transportul maritim între regiunile nordice și vestul Rusiei. Canalul este construit parțial de-a lungul câtorva râuri și două lacuri, lacul Onega și lacul Vigozero. Lungimea totală a căii navigabile este 227 kilometri, însă avantajele lui economice sunt limitate în zilele noastre de adâncimea lui, ce are o adâncime maximă de 3,65 metri, fapt care limitează mult accesul vaselor pe canal. Marea Albă include un număr considerabil de insule, dintre care cele mai mari sunt cele din arhipelagul Solovetskiye, insulele Morzhovy și Mudyuga. Insula Kiy, situată în Golful Onega, este recunoscută pentru importanța sa istorică, găzduind Mănăstirea Kiysky Krestny, în timp ce insula Velikiy reprezintă cea mai mare insulă din Golful Kandalaksha. Litoralul nord-vestic al Mării Albe este caracterizat de prezența unor faleze înalte și stâncoase, în contrast cu zonele costiere sud-estice, care prezintă un relief relativ jos și plat. Marea Albă, situată pe coasta de nord-vest a Rusiei, prezintă caracteristici geologice distincte, modelate de procese tectonice, sedimentare și glaciare. Această regiune este situată pe platforma geologică a Scutului Baltic, una dintre cele mai vechi structuri geologice de pe Pământ, formată în principal din roci precambriene cu o vechime de peste 1,5 - 3 miliarde de ani. Substratul Mării Albe este compus în principal din roci cristaline metamorfice și ignee, care își au originea în era Precambriană. Aceste roci sunt vizibile în numeroase locuri de-a lungul coastei și pe insulele din Marea Albă, oferind o privire detaliată asupra istoriei geologice a regiunii. Regiunea Mării Albe a fost puternic influențată de glaciațiunile din perioada Cuaternarului, care au modelat peisajul și au contribuit la formarea numeroaselor golfuri și fiorduri. Ghețarii care au acoperit zona au erodat rocile de bază și au transportat cantități mari de sedimente, lăsând în urmă morene și drumuri glaciare. Topirea ghețarilor a dus la ridicarea nivelului mării și la formarea de arhipelaguri și insule. Fundul mării este acoperit de un strat gros de sedimente marine, compus din nisipuri, argile și materiale organice. Aceste sedimente sunt rezultatul proceselor de eroziune și transport sedimentar de-a lungul râurilor care se varsă în mare, precum și al activităților marine. Marea Albă are o adâncime medie de aproximativ 60 de metri, dar atinge o adâncime maximă de aproximativ 340 de metri în partea nord-estică a Golfului Kandalaksha. Fundul mării prezintă o varietate de forme de relief submarin, incluzând bazine adânci, platouri și pante continentale. Aceste trăsături geologice sunt rezultatul interacțiunii dintre mișcările tectonice și depunerea sedimentelor de-a lungul timpului. Marea Albă, situată în nord-vestul Rusiei, se află sub influența unui climat subpolar, caracterizat prin ierni aspre, veri răcoroase și un sezon extins de îngheț. Vecinătatea Oceanului Arctic și natura semiînchisă a mării determină variații semnificative ale temperaturii aerului apei și ale regimului eolian. Temperaturile aerului din regiunea Mării Albe variază considerabil de-a lungul anului iarna temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între -10°C și -20°C, dar în perioadele cu frig extrem pot coborî sub -30°C, mai ales în zonele continentale din apropierea mării. În contrast, vara temperaturisunt moderate, cu valori medii de 10 - 15°C, iar în zilele cele mai calde se pot înregistra maxime de 20°C, în special în sudul mării. Temperatura apei urmează un model similar, în sezonul rece, aceasta scade sub 0°C, favorizând înghețul pe aproape întreaga suprafață a mării, doar în anumite sectoare mai adânci, cum ar fi Golful Kandalakșa și Strâmtoarea Gorlo, mișcarea curenților împiedică formarea unei calote stabile de gheață. Pe timpul verii, temperatura apei variază între 10 - 15°C în zonele de coastă și între 4 - 8°C în larg, oferind condiții mai favorabile pentru activitățile maritime. Precipitațiile sunt moderate pe tot parcursul anului, situându-se între 400 și 600 mm anual, cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează vara și toamna, când masele de aer umed venite dinspre Oceanul Atlantic favorizează formarea ploilor frecvente. Iarna, precipitațiile cad predominant sub formă de zăpadă ce contribuie la menținerea temperaturilor scăzute în regiune. Vânturile sunt un element climatic dominant, mai ales în timpul iernii, când sunt asociate cu furtuni de zăpadă puternice, acestea influențează și circulația curenților marini și distribuția gheții. Circulația maselor de aer în regiunea Mării Albe este influențată de anticiclonul siberian iarna, care aduce aer rece și stabil, și de masele de aer umed dinspre vest, care predomină vara. Marea Albă face parte din ecosistemul Arctic și este caracterizată de o biodiversitate adaptată condițiilor climatice reci și sezoniere., în ciuda temperaturilor scăzute și a lungilor perioade de îngheț, acest bazin marin susține o varietate de specii de plante și animale, atât acvatice, cât și terestre, care au dezvoltat mecanisme specifice de adaptare la mediul aspru. Flora, Mării Albă nu este la fel de bogată precum mările mai calde, însă conține o diversitate de alge și plante acvatice care joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemului marin. Flora dominantă a Mării Albe este reprezentată de algele marine, care se dezvoltă în special în zonele litorale, specii precum fucus și laminaria formează adevărate păduri subacvatice, oferind habitat și hrană pentru numeroase organisme marine. Algele roșii și verzi sunt, de asemenea, prezente, contribuind la diversitatea ecosistemului marin. Regiunile de coastă, în special insulele și zonele joase din sudul mării, sunt caracterizate de vegetație de tundră, formată din mușchi, licheni și arbuști rezistenți la frig, precum mesteacănul pitic și ienupărul nordic. Marea Albă este populată de numeroase specii de pești, dintre care multe sunt adaptate apelor reci, printre cele mai importante specii se numără: codul arctic, somonul atlantic, păstrăvul de mare, lipanul și păstrăvul argintiu. În ceea ce privește nevertebratele, Marea Albă găzduiește o varietate de crustacee și moluște, printre care crabul de zăpadă și creveții nordici, care au o mare importanță economică, de asemenea, scoicile și midiile sunt abundente în zonele mai puțin adânci, contribuind la purificarea apei prin filtrarea particulelor organice. Mamiferele marine, cum ar fi foca inelară și foca cenușie, sunt frecvent întâlnite în apele Mării Albe, aceste mamifere sunt bine adaptate la condițiile climatice variabile și depind de resursele marine pentru hrănire și reproducere. Delfinii și balenele migrează, de asemenea, prin apele Mării Albe, contribuind la diversitatea faunistică a regiunii. Păsările marine sunt o componentă esențială a ecosistemului Mării Albeș specii precum pescărușii, cormoranii și rațele sălbatice sunt frecvente și depind de resursele marine pentru hrănire și reproducere.
