Suprafata: 5.477 km²
Localizare: Europa
Volum de apa: 411 km³
Salinitate: 5 - 7‰
Adancime maxima: 301 m
Adancime medie: 75 m
Lungime: 120 km
Latime: 50 km
Lungimea tarmurilor: ~8.272 km
Tari riverane: Finlanda și Suedia
Marea Aland este situată în sudul Golfului Botnic, între Aland și Suedia, partea vestică a mării se află în apele teritoriale suedeze, în timp ce partea estică se află în apele teritoriale finlandeze. Marea Aland este delimitată la nord de Golfului Botnic, la sud de Marea Arhipelagului, la vest de coasta de est a Suediei, în special de regiunile din apropierea orașului Stockholm și a insulei Graso, iar la est, se întinde până în vecinătatea arhipelagului Aland, un grup de insule care separă Marea Aland de Golful Finlandei și coasta Finlandei continentale. Această regiune face parte din cadrul geologic al Scutului Baltic, o zonă de roci cristaline vechi, precambriene care formează fundamentul atât al Insulelor Aland, cât și al zonelor înconjurătoare din Suedia și Finlanda. Această zonă a fost supusă la numeroase perioade de orogeneză și eroziune de-a lungul a milioane de ani. În timpul epocilor glaciare ale Pleistocenului, regiunea a fost acoperită de calote glaciare masive, care au erodat și modelat peisajul, creând văi adânci, fiorduri și arhipelaguri, cum ar fi cel al Insulelor Aland. Retragerea ghețarilor a lăsat în urmă depozite de morene și alte materiale glaciare, care au contribuit la formarea fundului marin și a insulelor. După retragerea ghețarilor, scoarța terestră a început să se ridice, un proces cunoscut sub numele de ridicare izostatică, proces care a avut un impact semnificativ asupra nivelului mării și a formării țărmurilor. Această ridicare izostatică este un factor important în modelarea actuală a arhipelagului Aland. Fundul Mării Aland este acoperit cu un strat de sedimente fine, cum ar fi argile glaciare, nisipuri și nămoluri, depozitate după topirea ghețarilor. Pe fundul mării se găsesc mai multe canale subacvatice care sunt rămășițe ale eroziunii glaciare și care ajută la circulația apei între Golful Botnic și Marea Baltică. În apropierea insulelor Aland și a coastelor Suediei și Finlandei, fundul marin este dominat de formațiuni stâncoase cristaline expuse. Marea Aland are un climatul temperat-oceanic, influențat de poziția sa față de Marea Baltică și de curenții atmosferici din nordul Europei, clima fiind caracterizată de veri blânde, ierni reci și vânturi frecvente, care au un rol important în dinamica meteorologică a zonei. Temperaturile medii ale aerului în timpul verii se situează în jurul valorii de 15 - 20°C, dar pot fi și zile mai calde, cu maxime ce depășesc 25°C. Pe timpul verii apele mării se încălzesc treptat, atingând temperaturi cuprinse între 14 și 18°C, în golfurile mai puțin adânci pot ajunge chiar la 20°C. Iernile sunt lungi și reci, cu temperaturi medii ale aerului cuprinse între -5 și 0°C. În lunile ianuarie și februarie, valorile pot scădea frecvent sub -10°C și ocazional chiar sub -20°C. Temperaturile apei scad considerabil, ajungând la 0 - 2°C, iar în unele ierni mai severe, părți ale Mării Aland pot îngheța temporar, în special în zonele de coastă și în apropierea insulelor. Precipitațiile sunt distribuite relativ uniform pe parcursul anului, cu o ușoară creștere în lunile de vară și toamnă, cantitatea medie anuală de precipitații variază între 500 - 700 mm, manifestându-se sub formă de ploaie vara și ninsoare iarna. Umiditatea medie în timpul verii variază între 70 % și 80 %, oferind un climat confortabil pentru activitățile umane și biodiversitatea locală. În timpul iernii, umiditatea poate scădea ușor, ajungând la valori între 60 % și 70 %, datorită temperaturilor mai scăzute și a precipitațiilor sub formă de zăpadă. Vânturile predominante sunt cele din sectorul sud-vestic, care aduc aer umed și moderat dinspre Oceanul Atlantic și Marea Baltică. În timpul iernii, vânturile nordice și estice aduc aer rece și uscat dinspre continentul eurasiatic, contribuind la scăderea temperaturilor și la formarea ghețurilor marine. Intensitatea și direcția vânturilor influențează circulația apei și distribuția sedimentelor în mare, precum și condițiile meteorologice locale. Clima Mării Aland este caracterizată prin variații sezoniere ale temperaturilor aerului și ale apei, precipitații moderate, vânturi variabile și umiditate fluctuantă. Acești factori climatici influențează semnificativ mediul și biodiversitatea regiunii, contribuind la dinamica ecologică și la complexitatea ecosistemelor. Marea Aland, cu apele sale reci și salmastre, găzduiește un ecosistem marin diversificat, adaptat la condițiile specifice ale acestei zone de tranziție între Marea Baltică și Golful Botnic. Vegetația subacvatică este dominată de alge, atât verzi, cât și brune și roșii care formează adevărate păduri subacvatice, oferind adăpost și hrană pentru numeroase specii marine. Specii precum Fucus vesiculosus și Cladophora glomerata sunt frecvente în zonele litorale, unde au un rol crucial în producția de oxigen și în ciclul nutrienților, contribuind la menținerea echilibrului ecologic. În zonele mai puțin adânci, se întâlnesc și plante marine cu flori, cum ar fi Ruppia maritima, adaptate la salinitatea variabilă a apei. Un element important al florei Mării Aland îl reprezintă pajiștile submarine formate din iarbă de mare, cum ar fi Zostera marina și Potamogeton perfoliatus care oferă adăpost și hrană pentru o varietate de specii marine, contribuind și la protecția liniei de coastă împotriva eroziunii și la îmbunătățirea calității apei prin producția de oxigen Marea Aland este populată de o varietate de specii de pești, adaptate la condițiile de salinitate scăzută și temperatură variabilă. Printre speciile de pești se numără: heringul baltic, codul baltic, bibanul, știuca și plătica. Somonul baltic migrează prin Marea Aland pentru a se înmulții în râurile care se varsă în Golful Botnic. Chiar dacă Marea Aland nu este la fel de bogată în mamifere marine precum oceanele, se pot întâlni foci cenușii și foci inelare care pot fi întâlnite în special în apele mai reci din nord. Delfinii și balenele migrează de asemenea prin apele mării, contribuind la diversitatea faunistică a regiunii. Nevertebratele joacă un rol crucial în ecosistemul Mării Aland. Printre cele mai comune specii de nevertebrate se numără mai multe specii de midii și scoici de apă sărată, care filtrează apa și contribuie la purificarea ei. Crustaceele, precum crevetele baltic și racul de mare, care sunt surse de hrană pentru pești și păsări. Specii precum pescărușii, cormoranii și rațele sălbatice sunt frecvente și depind de resursele marine pentru hrănire și reproducere. Aceste păsări au un rol important în menținerea echilibrului ecologic, contribuind la controlul populațiilor de pești și nevertebrate.
