Suprafata: 138.000 km²
Localizare: Europa
Volum de apa: 32.706 km³
Salinitate: 38 - 39‰
Adancime maxima: 1.460 m
Adancime medie: 237 m
Lungime: 820 km
Latime: 220 km
Lungimea tarmurilor: ~3.739 km km
Tari riverane: Italia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Albania.
Marea Adriatică este o mare semi-închisă, puțin adâncă situată între coasta de est a Peninsulei Italice și țările Peninsulei Balcanice. Adriatica este mărginită la sud-vest de Peninsula Apenină, la nord-vest de regiunile italiene Veneto și Friuli-Veneția Giulia, la nord-est de Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Albania, iar în sud-est, Marea Adriatică se conectează cu Marea Ionică prin Strâmtoarea Otranto, ce are o lățime de 72 de kilometri. Marea Adriatică este împărțită geografic în trei bazine, și anume, Adriatica de Nord, Adriatica de Mijloc și Adriatica de Sud. Marea Adriatică este un bazin marin relativ tânăr, format în mare parte în timpul Pleistocenului și Holocenului, cu o geologie complexă, influențată de tectonică, eustatism și sedimentare. Marea este situată într-o zonă de interacțiune tectonică activă, unde placa eurasiatică se întâlnește cu placa africană, interacțiune ce a dus la formarea lanțurilor muntoase din jurul mării, inclusiv Apeninii, Alpii, Dinaricii și Helenicii. Activitatea tectonică din această regiune include mișcări de subducție, divergență și transformare, care au contribuit la formarea și remodelarea bazinului Adriatic, de asemenea, mișcările tectonice au influențat structura sedimentară și au creat numeroase falii și cutremure în zonă. Nivelul mării a fluctuat semnificativ în timpul Pleistocenului și Holocenului, ca urmare a ciclurilor glaciare și interglaciare. În timpul perioadelor glaciare, nivelul mării era mult mai scăzut, iar bazinul Adriatic era parțial expus, în perioadele interglaciare, nivelul mării a crescut, inundând din nou bazinul. Aceste fluctuații au avut un impact major asupra morfologiei și sedimentării în Marea Adriatică. Sedimentarea în Marea Adriatică este controlată de aportul de sedimente aduse de râurile care se varsă în ea, cum ar fi Padul, Adige, Piave, Soca, Zrmanja, Krka, Cetina, Neretva și Drin, cât și de activitatea biologică. Ritmul de sedimentare este variabil, fiind mai ridicat în zonele de coastă și în apropierea gurilor de râuri și mai scăzut în larg. Marea Adriatică se află într-o zonă seismică activă, cu cutremure frecvente cauzate de mișcările tectonice, aceste evenimente pot afecta nu doar structurile geologice, ci și ecosistemele marine și activitățile economice din regiune. Marea Adriatică are o climă mediteraneană, caracterizată prin veri calde și uscate și ierni blânde și umede, cu toate acestea, există variații climatice semnificative între regiunile nordice și sudice, precum și între zonele de coastă și cele interioare. Temperaturile aerului variază semnificativ între anotimpuri, verile sunt călduroase, cu temperaturi medii cuprinse între 25°C - 30°C, iernile sunt blânde, cu temperaturi medii cuprinse între 5°C și 10°C, ceea ce face ca regiunea să fie atractivă pe tot parcursul anului. Temperaturile apei urmează un tipar similar, variind între 24°C și 28°C în timpul verii și între 12°C și 14°C în timpul iernii. Regimul precipitațiilor în zona Mării Adriatice este caracterizat printr-o distribuție inegală pe parcursul anului, cele mai multe precipitații cad în lunile de toamnă și iarnă, având valori ce pot varia între 800 - 1.200 mm anual, în funcție de zonă. Coasta de est, în special în Croația, precipitațiile sunt mai abundente datorită influenței masivelor montane din apropiere. În timpul verii, precipitațiile sunt semnificativ reduse, iar lunile iulie și august sunt de obicei cele mai uscate, ceea ce contribuie la climatul cald și însorit. Vânturile predominante care afectează Marea Adriatică sunt Bora și Sirocco. Bora este un vânt rece și uscat care suflă dinspre nord-est, aducând temperaturi mai scăzute și condiții meteo mai severe în timpul iernii. Sirocco este un vânt cald și umed care suflă dinspre sud-est, aducând aer cald și umed din Africa de Nord în timpul verii și toamnei. Aceste vânturi influențează circulația apei, distribuția sedimentelor și condițiile meteorologice locale. Umiditatea regiunii Mării Adriatice este influențată de aproprierea mării și de precipitațiile sezoniere, în lunile de vară, umiditatea poate fi destul de ridicată, contribuind la o senzație de căldură intensificată, în special în zonele de litoral, în iernile mai blânde, umiditatea este mai scăzută, dar poate crește în urma precipitațiilor. Flora marină a Mării Adriatice este dominată de diverse specii de alge și plante marine. Printre cele mai comune se numără algele brune, verzi și roșii. În special, Marea Adriatică Centrală este cunoscută pentru bogăția sa în specii endemice, având aproximativ 535 de specii de alge identificate dintr-un total de 2.597. Algele joacă un rol crucial în ecosistem, contribuind la producția de oxigen și la hrănirea numeroaselor organisme marine. Iarba de mare este, de asemenea, un component esențial al florei adriatice, cu specii precum Cymodocea nodosa și Zostera noltii fiind cele mai frecvent întâlnite. Aceste plante nu numai că oferă adăpost și hrană pentru multe specii de pești și nevertebrate, dar contribuie și la stabilizarea substratului marin, prevenind eroziunea. Un aspect important al florei Mării Adriatice îl reprezintă pajiștile submarine de iarbă de mare, cum ar fi Posidonia oceanica și Zostera marina. Aceste pajiști sunt esențiale pentru menținerea biodiversității marine, oferind adăpost și hrană pentru o varietate de specii marine. Cymodocea nodosa și Zostera noltii sunt, de asemenea, frecvent întâlnite în această regiune. Fauna Mării Adriatice este extrem de diversificată și include o gamă largă de pești, mamifere marine, păsări marine și nevertebrate. Din totalul de 440 de specii de pești care se găsesc în Adriatică, aproximativ 123 de specii sunt pe cale de dispariție, în timp ce 5 specii sunt pe cale critică. Printre speciile de pești se numără heringul, bibanul de mare, codul și sturionul. Mamiferele marine, cum ar fi delfinii și foca călugăr mediteraneană, sunt esențiale pentru sănătatea ecologică a mării. Delfinul comun cu bot gros este frecvent întâlnit de-a lungul coastei estice, în timp ce foca călugăr mediteraneană, critic amenințată, și țestoasa de mare pot fi văzute de-a lungul coastei croate. Aceste mamifere și reptile sunt bine adaptate la condițiile de mediu variabile și depind de resursele marine pentru hrănire și reproducere. Marea Adriatică adăpostește și o diversitate de nevertebrate, inclusiv aproximativ 1.500 de specii de crabi, care contribuie la complexitatea ecosistemului marin. Cetaceele, cum ar fi balenele cu cioc, balenele cu aripioare și rechinii-balenă, sunt specii migratoare care pot fi întâlnite în aceste ape, adăugând un plus de fascinantă biodiversitate. Păsările marine sunt o componentă esențială a ecosistemului Mării Adriatice. Marea Adriatică, oferă un habitat important pentru o varietate de păsări marine și de țărm. Specii precum pescărușii, cormoranii și pufinii sunt frecvente și depind de resursele marine pentru hrănire și reproducere. Aceste păsări joacă un rol important în menținerea echilibrului ecologic, contribuind la controlul populațiilor de pești și nevertebrate.
Marea Adriatica in imagini:
