Calator pe mapamond

Manastirea Putna



Harta Manastirii Putna

Manastirea Putna este un lacas monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase si artistice romanesti, fiind supranumita de Mihai Eminescu "Ierusalimul Neamului Romanesc". Manastirea se afla situata in nordul Moldovei la aproximativ 30 de kilometri nord-vest de Radauti, langa raul Putna intre Obcinele Bucovinei.

De unde incepe Valea Putnei, de la poalele Obcinei Mari, se inalta spre cer cea mai importanta ctitorie a lui Stefan cel Mare, Manastirea Putna, prima institutie ecleziastica a tarii, menita sa-l sprijine, pe taram cultural si religios, pe domnitorul care a luptat pentru neatarnarea si intarirea statului. Putna este cea mai reprezentativa ctitorie a lui Stefan cel Mare, care potrivit unei vechi traditii folclorice, dupa fiecare batalie castigata inalta o biserica, fapt infirmat de realitatea istorica, deoarece, in primii noua ani de domnie a purtat mai multe razboaie si a ridicat doar o singura biserica, biserica Probota, iar intre anii 1466 - 1487, perioada in care s-au dus cele mai multe si glorioase dintre luptele pentru apararea tarii, Stefan cel Mare nu a mai ctitorit decat biserica de la Ramnicu Sarat.

Conform legendei, Manastirea Putna a fost ridicata pe locul unde a cazut sageata trasa de Stefan cel Mare, insa cronicarul Neculce mentioneaza existenta unei biserici de lemn anterioare si a unei bisericute sapata in stanca, numita chilia lui Daniil Sihatru. In Letopisetul anonim al Moldovei scrie ca, dupa cucerirea cetatii Chilia, in ianuarie 1465, Stefan cel Mare a cerut mitropolitului, episcopilor si tuturor preotilor "sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ce I-a fost daruit lui". Analele putnene si Cronica moldo-polona mentioneaza, alaturi de relatarea izbanzii de la Chilia faptul ca, la data de 10 iulie 1466, Stefan cel Mare a inceput zidirea manastirii Putna cu hramul Sf. Fecioare Maria.

Manastirea Putn

In urma cercetarilor arheologice efectuate intre anii 1955 - 1956 s-a crezut ca in incinta manastirii Putna nu ar exista urme de vietuire omeneasca anterioare constructiilor in piatra din vremea lui Stefan cel Mare, insa cercetarile ulterioare, dintre anii 1980 - 1982, au scos la iveala faptul ca pe actualul teritoriu al manastirii se gasea o asezare monahala si inainte de anul 1466, descoperire care situeaza intemeierea manastirii Putna in perspectiva unei traditii autohtone, potrivit careia o biserica noua se inalta, de regula, pe locul uneia vechi sau in preajma acesteia, fapt confirmat si in alte cazuri cum ar fi manastirile: Neamt, Bistrita, Moldovita, Pingarati, Slatina, Agapia sau Sucevita, care au fost ridicate pe locurile sau in apropierea unor schituri care le-au precedat. Un asemenea schit este foarte posibil sa fi fost si bisericuta de lemn de la Putna, care conform traditiei a fost construita de Dragos-Voda si despre care se afirma ca a fost initial construita la Volovat intre anii 1352 - 1353 dupa care mutata in anul 1468 la Putna de catre Stefan cel Mare. Dovezile care atesta ca aceasta bisericuta de lemn este cu mult anterioara manastirii Putna, este atestata nu doar de traditii, ci si planul ei initial, avand o forma dreptunghiulara, cu extremitatile est-vest poligonale, plan care a fost reconstituit cu destula exactitate si care este specific bisericilor moldovenesti din a doua jumatate a secolului al XIV-lea si prima jumatate a celui de-al XV-lea.

Potrivit vechilor cronici moldovenesti, zidirea manastirii Putna a inceput in anul 1466 si s-a terminat in anul 1469, dar invaziile tatare din 1469 si 1470 l-au impiedicat pe voievod s-o sfinteasca pana la 3 septembrie 1470. Potrivit documentelor vremii, ceremonia tarnosirii s-a constituit intr-un prinos de recunostinta pentru victoria moldovenilor impotriva tatarilor, la Lipinti, pe data de 20 august 1470. Manastirea Putna a fost construita initial ca necropola domneasca, insa de-a lungul timpului s-a bucurat de interesul special al domnitorului, care a adaugat unele modificari: dupa unele documente, in 1473 a fost construita o casa domneasca, iar din pisania puternicului turn al tezaurului, situat pe latura vestica, precum si din cea de pe fatada estica a turnului de intrare in manastire, aflam ca, la data de 1 mai 1481, actiunea de edificare a zidului perimetral, cu toate fortificatiile aferente, era incheiata. Pentru a spori prestigiul ctitoriei sale, Stefan cel Mare a decis mutarea de la Neamt la Putna a egumenului Ioasaf si a mai multor mesteri caligrafi si miniaturisti, care au organizat aici un scriptoriu manastiresc. Au mai fost infiintate: un atelier de broderii, unde se lucra cu fire de aur si argint, cu matasuri scumpe si pietre pretioase, ateliere de orfevrarie si icoane, de sculptura in lemn si piatra sau de ceramica. Pe langa acestea, functionau la Putna o scoala elementara unde se invatau scrisul si cititul in greaca si slavona, si o scoala de nivel mai inalt, unde se studiau retorica, logica, muzica psaltica si astronomia.

Manastirea Putna

De-a lungul veacurilor Manastirea Putna a trecut prin numeroase incercari ca incendii, navaliri, ocupatii straine si cutremure, astfel, conform Letopisetelor, la data de 15 martie 1484, in miercurea mare, la miezul noptii spre joi, un incendiu a distrus chiliile si a afectat partial si biserica. In urma incendiului, Voievodul Stefan a poruncit restaurarea bisericii si pictarea ei, atat in interior, cat si in exterior. In anul 1559 se fac modificari in incinta manastirii si apare o noua constructie, ctitorita de Alexandru Lapusneanu si disparuta apoi in imprejurari necunoscute, despre care nu se stie ce destinatie avea sau unde era amplasata, dar care este amintita in pisania cu stema, incastrata in peretele estic, exterior, al paraclisului Sf. Apostoli Petru si Pavel. Cu exceptia acestei constructii, se poate afirma ca manastirea Putna si-a pastrat configuratia arhitectonica initiala pana in anul 1653, cand este distrusa biserica Manastirii Putna, inclusiv pictura interioara si exterioara, apoi din porunca domnitorului Vasile Lupu se va incepe refacerea bisericii in anul 1653, iar lucrarile vor fi continuate de voievozii Gheorghe Stefan si Eustatie Dabija pana in anul 1662. Intre anii 1756 - 1760, prin grija mitropolotului Iacov Putneanul, la Manastirea Putna se executa importante lucrari de restaurare. Intre anii 1901 - 1902, arhitectul austriac K. A. Romstorfer restaureaza biserica Manastirii Putna.

Patrunderea in mirifica lume ascunsa de zidurile Manastirii Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter si etaj, pe a carui fatada estica se afla stema Moldovei datata cu anul 1471. Turnul a fost zidit in anul 1757, in vremea domnitorului Constantin Racovita, despre aceasta stand marturie si stema de pe fatada de vest, in care apar reunite stemele Moldovei si ale Tarii Romanesti. Turnul este denumit si "Turnul Eminescu" deoarece in august 1871 poetul Mihai Eminescu impreuna cu Ioan Slavici si cu alti participanti la Marea serbare de la Putna au innoptat in acele zile in sala de la etaj. Tot pe latura de est este situat si Turnul clopotnitei construit in anul 1882.

Manastirea Putna - Pictura in gropnita

Paraclisul manastirii, se afla in partea vestica a incintei, cu hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, si a fost construit de catre mitropolitul Iacov Putneanul in anul 1759, pe locul vechiului turn clopotnita deteriorat la marele cutremur din 1739. Apoi intre anii 1976-1983 a fost restaurat si i s-au adaugat noi spatii.

Pe latura sudica a incintei se gaseste Casa Domneasca, construita intre anii 1982-1988 pe temelia celei vechi distrusa de habsburgi. Lucrarile de reconstructie au fost incepute si supravegheate, in mare parte, de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist pe timpul arhipastoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Singura cladire ramasa din vremea sfantului Voievod Stefan este Turnul Tezaurului a carui constructie a fost terminata in anul 1481. Acesta are 2 etaje, cu o terasa inconjurata de un parapet crenelat descoperit, care a fost mai apoi acoperit. Lumina patrunde prin ferestre inguste, decorate cu chenare din piatra cioplita in maniera laica ce aminteste de goticul tarziu. Aici au fost adapostite, de-a lungul vremii tulburi, odoarele acestui sfant locas.

In centrul incintei se gaseste biserica, care a suferit mari modificari in perioada 1653-1662, insa s-au pastrat liniile arhitectonice initiale, specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuita din cinci incaperi: pridvor, pronaos, camera mormintelor (gropnita), naos si altar. In arhitectura biserici se regasesc astfel reunite elemente de arhitectura bizantine, gotice si renascentiste. Biserica, reconstruita de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Stefan si Eustatie Dabija se inscrie in datele generale ce constituie trasaturile epocii cum ar fi: un plan trilobat, brau in torsada impartitor al zidurilor, ocnite din arcaturi si arcade oarbe, pilastri, ferestre dreptunghiulare gotice; turla are coloane rasucite, pridvorul inchis apare aici pentru prima data in Moldova.

Manastirea Putna - Mormantul lui Stefan cel Mare

Accesul in biserica se face prin cele doua usi laterale ale pridvorului, incadrate cu portaluri de piatra. Usa masiva prin care se trece din pridvor in pronaos are la partea superioara o pisanie care aminteste de lucrarile de reconstructie ce au avut loc in timpul domniilor lui Gheorghe Stefan si Eustatie Dabija.

Camera mormintelor primeste lumina de la cele doua ferestre aflate la sud si nord. Aici se afla mormantul lui Stefan cel Mare si sfant acoperit cu un baldachin din marmura alba, cu o inscriptie incrustata pe lespede care spune ca viteazul domnitor este ctitorul si ziditorul sfantului locas, alaturi de sotia sa Maria, fiica lui Radu Voievod. Pe mormantul marelui Stefan se afla urna de argint depusa cu prilejul serbarii din 1871.

Din camera mormintelor trecerea catre naos se face printre doua coloane masive care au luat locul in secolul XVII, peretelui despartitor specific liniei arhitectonice stefaniene. Pronaosul este iluminat artificial de doua ferestre situate la sud si alte doua la nord. Pridvorul este luminat prin mai multe ferestre, asezate pe zidurile din sud, nord si vest. Intrarea in pridvor se face prin sud si nord, prin usi masive din lemn, ferecate cu fier.

Altarul este luminat de 3 ferestre situate in est, nord si sud, este separat de naos printr-un iconostas din lemn sculptat. Naosul, luminat de cate doua ferestre la sud si nord, are deasupra turla deschisa, de forma octogonala la primul etaj si hexagonala la etajul superior, la exterior cu coloane torsionate si ancadramente la ferestre. Intre naos si camera mormintelor sunt doi stalpi masivi din piatra, care sustin arcada ce sustine la randul ei bolta. Ferestrele din altar, naos, gropnita si pronaos sunt pictate in interior, terminate in arc si prevazute la exterior cu grilaje metalice, pardoseala este realizata din marmura, doar in pridvor este din lespezi de piatra.

La exterior biserica este incinsa cu un brau rasucit in torsada simbolizand Preasfanta Treime, motiv ce se regaseste si in ornamentatia interioara, acoperisul este realizat din tabla de arama, asezata in randuri dese, pentru a imita sindrila, in exterior este un brau masiv torsionat, cu firide largi, mult mai inalte in partea inferioara si mai scurte in partea superioara. Ferestrele au ancadramente din piatra, iar pe fatade sunt amplasati mai multi stalpi conforturi.

Manastirea Putna - Muzeul

Muzeul Manastirii Putna se afla in partea de vest a incintei pastrand multe obiecte de pe vremea lui Stefan cel Mare. Manastirea fiind renumita prin tezaurul sau de broderii, tesaturi, manuscrise, argintarie, obiecte de cult. Muzeul a fost reamenajat intre anii 1976-2004. Aici se pastreaza o parte din tezaurul artistic si istoric al manastirii, constand in manuscrise Tetraevanghele, Psaltiri, carti de invatatura, Leastvite, Psaltichii si broderii realizate in atelierele manastirii, epitafuri, acoperaminte pentru sfintele vase, pocrovete, dvere, valuri de tampla, acoperaminte de morminte, vesminte preotesti, carti de cult si de invatatura, odoare bisericesti (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cadelnite, candele), obiecte din ceramica. Printre odoarele de mare pret se numara icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului adusa, dupa traditie, din Constantinopol in anul 1472 de catre Doamna Maria de Mangop, sotia Voievodului Stefan si craniul Sfantului Ierarh Ghenadie, mare facator de minuni, ferecat in argint aurit si daruit manastirii de ctitorul ei in anul 1488.



Manastirea Putna in imagini:


Manastirea Putna
Manastirea Putna in cadrul natural
Pictura pe bolta din pronaos
Putna - Biserica Veche
Turnul Tezaurului



Bijuteria de lux Papillon Construct