Casablanca este cel mai mare oraș al Marocului și principalul său centru economic, acesta este situat pe coasta atlantică a țării, în regiunea Casablanca-Settat, pe o câmpie litorală joasă, deschisă spre Oceanul Atlantic. Orașul se află la aproximativ 90 de kilometri sud-vest de capitala Rabat și nu este străbătut de niciun râu important, dezvoltarea sa fiind legată direct de portul natural aflat la ocean. Cu o populație de circa 3,4 milioane de locuitori în oraș și peste 4 milioane în aria metropolitană, Casablanca este capitala financiară și comercială a Marocului, sediul celor mai multe bănci și companii din țară și un nod important de transport maritim, feroviar și aerian, prin portul său și aeroportul Mohammed V. Așezarea a fost cunoscută în vechime sub numele de Anfa, un oraș berber, apoi a fost distrusă de portughezi în secolul al XV-lea și reconstruită de aceștia sub numele de Casa Branca („Casa Albă"), de unde provine numele actual. După 1907, iar mai ales în perioada protectoratului francez (1912-1956), orașul a cunoscut o dezvoltare rapidă și a devenit metropola modernă a Marocului, purtând adesea porecla „Casa".

Atmosfera orașului este dinamică, aglomerată și cosmopolită, mai apropiată de o metropolă de afaceri decât de un oraș-muzeu, dar cu o identitate marocană puternică. Arhitectura îmbină vechea medină, cu străzi înguste și case albe, cu clădirile în stil Art Deco și neo-maur din perioada colonială, construite în special în anii 1920-1930, și cu turnuri moderne de sticlă. Din punct de vedere urban, orașul este structurat în prefecturi și arondismente, iar cartierele emblematice includ Medina, orașul vechi, Habous (Noua Medină), construit în anii 1930 în stil tradițional, centrul-ville, în jurul Pieței Națiunilor Unite, cartierul rezidențial Anfa și Corniche, faleza aflată de-a lungul oceanului, cu plaje, hoteluri și restaurante.

Printre cele mai importante obiective turistice ale orașului Casablanca sunt: Moscheea Hassan al II-lea, Medina veche, Cartierul Habous, Catedrala Sacré-Cœur, Muzeul Evreiesc din Maroc, Corniche și Parcul Ligii Arabe. Orașul are un patrimoniu care reflectă straturile succesive ale istoriei sale, de la moștenirea berberă și islamică, la influența portugheză și cea franceză, iar aceste locuri îi arată atât vechile rădăcini, cât și modernitatea.

Simbolul orașului este Moscheea Hassan al II-lea, care se ridică chiar la marginea Oceanului Atlantic, pe o platformă parțial construită deasupra apei. A fost proiectată de arhitectul francez Michel Pinseau și construită între anii 1986 - 1993, fiind inaugurată în 1993, la ordinul regelui Hassan al II-lea. Minaretul ei, de circa 200 de metri, este considerat unul dintre cele mai înalte din lume, iar sala de rugăciune poate găzdui aproximativ 25.000 de credincioși în interior și încă zeci de mii în curte. Stilul este neo-maur, cu marmură, granit, lemn de cedru sculptat, mozaicuri zellige și stucaturi realizate de meșteri marocani. Pardoseala parțial transparentă, sistemul de încălzire în podea și acoperișul retractabil arată îmbinarea dintre tradiție și tehnologie, iar moscheea este una dintre puținele din Maroc deschise vizitatorilor non-musulmani.

Medina din Casablanca este nucleul istoric al orașului, mai mic și mai puțin turistic decât cele din Marrakech sau Fes, dar autentic. Zona s-a dezvoltat mai ales în secolul al XIX-lea, în jurul portului, când orașul a devenit centru de comerț, și este înconjurată de ziduri vechi din care se păstrează porțiuni. Străduțele înguste, casele albe, micile ateliere și piețele de cartier păstrează atmosfera vieții zilnice marocane, iar în apropiere se află Sqala, un bastion portughez din secolul al XVIII-lea, transformat în restaurant cu grădină. Aici se găsesc și moscheea Ould El Hamra și mici magazine cu produse artizanale. Plimbarea pe aceste străzi oferă contrastul cel mai clar cu zona modernă a orașului.

Cartierul Habous, sau Quartier des Habous, a fost construit îtren anii 1917 - 1930 de autoritățile protectoratului francez, după planurile arhitecților Albert Laprade și Auguste Cadet, ca o „medină nouă" ce combina urbanismul tradițional cu confortul modern. Arcadele albe, arcurile în potcoavă, fațadele decorate și străzile pietonale creează un decor unic, aflat între tradiție marocană și influență europeană. Cartierul are un aspect mai curat și mai ordonat decât vechea medină și găzduiește Palatul Regal din Casablanca, moscheea Mohammed V și o piață cunoscută pentru produse tradiționale, dulciuri, măsline, mirodenii și cărți. Aici se găsesc numeroase magazine de artizanat: caftane, ceramică, obiecte din alamă și piele. Locul este ideal pentru cei care vor să vadă o versiune restaurată și accesibilă a vieții tradiționale marocane.

Catedrala Sacré-Cœur a fost construită între 1930 și 1952 după planurile arhitectului Paul Tournon și este un exemplu remarcabil al arhitecturii coloniale din Casablanca. Clădirea combină elemente Art Deco și motive marocane, cu turnuri zvelte, vitralii colorate și o fațadă albă, și nu mai funcționează ca lăcaș de cult, fiind folosită pentru evenimente culturale și expoziții. Din turnurile sale se poate vedea panorama centrului. În apropiere, cartierul Art Deco din centru păstrează sute de clădiri din anii 1920 - 1940, cu fațade geometrice și balcoane decorate, care au făcut orașul cunoscut ca una dintre capitalele Art Deco ale Africii. Printre clădirile semnificative se numără Palatul de Justiție, Hotelul Excelsior și Piața Națiunilor Unite.

Muzeul Evreiesc din Casablanca este singurul de acest fel din lumea arabă și a fost deschis în anul 1997 într-o vilă din cartierul Oasis și prezintă istoria comunității evreiești din Maroc, cu obiecte de cult, veșminte tradiționale, documente și fotografii. Colecția arată că evreii au trăit în Maroc de peste două milenii și au contribuit la cultura și economia țării. Alături de acest muzeu, orașul are numeroase galerii de artă contemporană, precum Villa des Arts, și un peisaj artistic în plină dezvoltare, cu artiști marocani care combină tradiția cu expresia modernă. Filmul „Casablanca" din 1942, deși a fost filmat în studiouri americane, a făcut orașul cunoscut în lume, iar Rick's Café, un restaurant inspirat de film, atrage vizitatori din întreaga lume.

Corniche, cartierul aflatpe faleza din Ain Diab, se întinde pe câțiva kilometri de-a lungul oceanului și reprezintă zona preferată de agrement a localnicilor. Aici se află plaje, piscine oceanice, hoteluri, cluburi și restaurante, care sunt animate mai ales în serile de vară. Plimbarea pe faleză oferă priveliști spre ocean și spre farul El Hank, iar apusurile sunt deosebit de frumoase. Portul Casablanca, unul dintre cele mai mari din Africa de Nord, rămâne motorul economic al orașului. Vechiul port, aflat lângă medină, păstrează pescadoare și restaurante cu pește proaspăt.

Parcul Ligii Arabe, cel mai cunoscut parc al orașului, a fost amenajat în perioada protectoratului și se întinde pe aproximativ 30 de hectare în centru, cu palmieri, alei umbrite, fântâni și locuri de joacă. Este un loc de relaxare pentru localnici, aflat în apropierea catedralei Sacré-Cœur. Viața culturală a orașului include Festivalul Internațional de Jazz „Jazzablanca", festivaluri de muzică și film, precum și spectacole la Teatrul Mohammed V și la Villa des Arts. Gastronomia marocană este reprezentată de tajine, cuscus, pastilla, harira, kefta și mari cantități de fructe de mare proaspete, iar ceaiul de mentă servit în pahare mici este simbolul ospitalității. Printre deserturile tradiționale se numără cornurile de gazelă (cornes de gazelle), baklava și dulciurile cu miere și migdale.

Casablanca este un oraș al contrastelor, în care medina albă și vechile ziduri portugheze se întâlnesc cu fațadele Art Deco și cu turnurile moderne, iar vocea muezinului de pe cel mai înalt minaret din lume se aude peste ritmul unei metropole în continuă mișcare. Ca principal centru economic și financiar al Marocului, orașul este poarta țării către lume, dar păstrează, în cartiere precum Habous sau în piețele medinei, un farmec autentic. Nu este orașul cel mai turistic al țării, dar oferă vizitatorilor o imagine sinceră a Marocului contemporan, cu un amestec de tradiție, modernitate și ospitalitate. Priveliștea Moscheii Hassan al II-lea la asfințit, cu oceanul în față, rămâne una dintre amintirile cele mai puternice ale celor care îl vizitează.