Denumirea oceanului Pacific a fost data de primul european ce a ajuns aici, navigatorul portughez, Ferdinand Magellan in anul 1520 cand a fost primul care a facut o calatorie in jurul lumii. Apele oceanului erau surprinzator de calme, astfel ca, oceanul a fost denumit "Pacific", din cuvantul latin pacificus, care inseamna "calm". Cu toate acestea in Pacific exista nenumarate furtuni, taifunuri, uragane, cutremure subacvatice, tsunamiuri si alte fenomene naturale ce incatuseaza energii uriase.
Oceanul Pacific este cel mai mare si cel mai adanc dintre cele patru oceane ale lumii, ocupand mai mult de o treime din suprafata Terrei si aproape jumatate (49,5%) din rezerva mondiala de apa cu un volum al apelor de 723.710.000 km³. Suprafata totala a apelor este de: 179.710.000 km² din care 161,700.000 km² este ocupata de oceanul propriu-zis, adancimea medie a Oceanului Pacific este de 4028 metri, iar adancimea maxima este atinsa in Groapa Marianelor care este si cel mai adanc punct de pe suprafata Pamantului, cu o adancime de 11.022 metri. Groapa Marianelor se afla situata la circa 2.000 de kilometri est de Insulele Filipine si la sud de insula Guam. Spre nord groapa se continua in groapa Bonin, care se continua, la randul ei, mai departe in nord in groapa Japoniei. Lungimea sa maxima este de 15.500 de kilometri intre stramtoarea Bering si Antarctica, iar latimea maxima, intre Panama si peninsula Malay de 17.700 kilometri.
Oceanul Pacific este delimitat spre vest de tarmurile continentelor Asia si Australia, spre sud de Antarctida, spre est de cele doua Americi, in timp ce limita nordica o formeaza coastele nord-estice ale Asiei si cele nord-vestice ale Americii de Nord. Comunicarea lui este mai intinsa cu Oceanul Indian, insa prin stramtoarea Bering aflata in extremitatea nordica comunica cu Oceanul Inghetat de Nord, insa pe aici nu se stabileste decat un foarte slab schimb de ape intre cele doua oceane. De asemenea, legatura cu Atlanticul se face prin canalul Panama care are o lungime de 81 de kilometri, o latime de 91 metri si o adancime de doar 12,5 metri, schimbul de ape nu exista datorita faptului ca acest canal are ecluze. In zilele noastre, Oceanul Pacific se micsoreaza, incet dar permanent, datorita miscarii placilor tectonice, cu aproximativ 2-3 centimetri in fiecare an pe 3 laturi, ceea ce inseamna aproximativ 0,5 km² pe an, in timp ce Oceanul Atlantic se mareste permanent.
Oceanul Pacific poate fi impartit in doua zone distincte: Pacificul de Nord aflat la nord de Ecuator si Pacificul de Sud aflat la sud de Ecuator. Imensa intindere de apa a oceanului are cea mai lunga echidistanta intre continente, arhipelagul Touamotou fiind situat la aproximativ 5.200 de kilometri departare de orice punct de pe tarmurile americane, asiatice si australiene. Distanta ce separa coastele Americii de Sud de Malaya este de 21.000 kilometri si reprezinta mai bine de jumatate din circumferinta Pamantului, in timp ce, de la nord la sud intre paralele 65°05' latitudine nordica si 79°00' latitudine sudica, oceanul se intinde pe aproximativ 16.000 de kilometri.
Oceanul Pacific este cel mai vechi ocean de pe Terra, fapt indicat si de rocile descoperite pe fundul oceanului, roci ce au o vechime de aproximativ 200 de milioane de ani. Pe linia tarmului placa tectonica oceanica se subduce celei continentale, iar presiunea rezultata la contact cauzeaza cutremurele si vulcanii ce au adus acestei zone numele de "Cercul de foc al Pacificului", care este format din peste 350 de vulcani activi si inactivi, adica aproximativ 62% din numarul vulcanilor activi de pe glob. Pe langa vulcani, oceanul mai este marginit de cele mai adanci fose abisale din tot cuprinsul Oceanului Planetar. Adancimile maxime se gasesc in vecinatatea tarmurilor, a insulelor sau la baza marilor lanturi muntoase. Din categoria foselor abisale ce se gasesc im Oceanul Pacific merita amintite: Groapa Atacama 8.055 metri situata la poalele Anzilor, Groapa Guatemala 6.662 metri, Groapa Aleutinelor 7.679 metri, Groapa Kurilelor 9.750 metri, Groapa Japoniei 10.557 metri, Groapa Marianelor 11.022 metri. Adancimile maxime ale Oceanului Pacific se inregistreaza in: Groapa Filipinelor 10.055 metri, Kermadec 10.047 metri, Tonga 10.882 metri, toate amplasate in vecinatatea insulelor si a muntilor.
Principalele mari aferente Oceanului Pacific sunt: Marea Bering aflata intre Peninsula Kamciatka, stramtoarea Bering, Alaska si insulele Aleutine si se intinde pe o suprafata de circa 2.304.000 de km², cu o adancime medie de 1.598 metri si maxima de 4773 metri; Marea Ohotk aflata la vest de Kamciatka si separata de Pacific prin insulele Kurile, aceasta este o mare subartica, cu o suprafata de circa 1.590.000 km² si cu adancime medie de 859 metri, iar cea maxima de 3657 metri; Marea Japoniei aflata intre insula Sahalin, Asia,Coreea si tarmul vestic al Japoniei, cu o adancimea medie de 859 metri si maxima de 4.036 metri iar suprafata de 978.000 km²; Marea Galbena are o adancime maxima de 106 metri, adancimea medie de 40 metri si o suprafata de 417.000 km² cuprinsa intre Coreea si China de nord-est; Marea Chinei de Est se intinde la sud de Marea Galbena, intre Asia, Taiwan si insulele Riukiu, pe o suprafata de aproximativ 752.000 km², cu adancimi medii de 349 metri si adancimi maxime de 2717 metri; Marea Chinei de Sud se intinde intre insulele Taiwan, Luzon, Palawan, Borneo si tarmul de est al Peninsulei Malacca, cu adancimi maxime de 5420 metri, iar medii de 1060; Marea Sulu are o suprafata de 348.000 km² si se intinde intre insulele Palavan, Borneo, Mindanao si arhipelagul Sulu cu o adancime de maxima de 5119 metri si medie de 1591 metri; Marea Celebes este cuprinsa intre insulele Borneo, Celebes, si Mindanao, are o adancime medie de 3645 metri si maxima de 6220 metri; Marea Djava se intinde intre Borneo si Djava, comunicand prin stramtoarea Sunda cu oceanul, are o suprafata de circa 480.000 km² cu adancimi medii de 45 metri si maxime de 89 metri; Marea Banda este situata la est de insulele Celebes cu 1.227.000 km² si adancimea maxima de 7260 metri; Marea Arafura si Golful Carpentaria se gasesc in nordul Australiei; Marea Coralilor este cuprinsa intre Noua Guinee, Australia si Noua Caledonie si comunica cu Marea Arafura prin stramtoarea Torres, suprafata acestei mari este de 4.791.000 km², cu o adancimea medie de 2394 metri si maxima de 9140 metri; Marea Tasmaniei este situata intre Noua Zeelanda, Noua Caledonie si Australia cu o adancime maxima de 5940 metri; Marea Californiei care este o mare interioara nu prea intinsa, in vestul Americii de Nord, aceasta are o suprafata de circa 11.700 km², cu adancimi medii de 818 metri si maxima de 3127 metri.
Pacificul scalda in apele sale peste 25.000 de insule, mai mult totalul tuturor insulelor din celelalte oceane, majoritatea fiind situate la sud de ecuator. Spre vest multimea insulelor si fundurile inalte ale oceanului se grupeaza intr-o prelungire ce formeaza o adevarata punte intre Asia si Australia, alcatuind asa numita Oceanie. Arhipelagurile componente Oceaniei insumeaza o suprafata redusa, de 1.250.000 km², dispersate pe aproximativ 80.000.000 km². Marea majoritate a insulelor sunt mici, insulele mari sunt putine: Noua Guinee, Noua Zeelanda, Noua Caledonie Hawaii etc. Majoritatea insulelor sunt grupate in arhipelagurile: Kurile, Aleutine, Nipon, Indonezian, Filipinez, Solomon, Fiji, Cook, Galapagos, Zeelandez, Kiribati etc.
In partea de est a oceanului, de la sudul peninsulei California incepe o dorsala ce taie Ecuatorul, cuprinde insula Pastelui, de unde se indreapta apoi spre sud-vest catre Antarctica. Din aceasta dorsala principala se desprinde una care cuprinde insulele Galapagos si se intinde catre Panama Dorsala Cocos. De la insula Pastelui se desprinde o alta catena, spre est si apoi se inconvoaie spre sud, spre America de Sud, Dorsala Chile. La nord de ecuator se intalnesc, in general, mai multe depresiuni separate prin dorsale sau chiar prin grupuri de insule. Principalele dorsale de aici sunt dorsala Hawaii si dorsala Fanning, iar principalele depresiuni sunt: Depresiunea Nord-Pacifica, cuprinsa intre dorsala Hawaii si Arhipelagul Aleutinelor, depresiunea Pacificului de Est intre Dorsala Fanning si Dorsala Hawaii, Depresiunea Filipinelor intre Arhipelagul Filipinelor si Arhipelagul Marianelor, Depresiunea Marianelor, cuprinsa intre Arhipelagurile Mariane, Caroline si Marshall, Depresiunea Central Pacifica. In partea de sud a Oceanului Pacific, se intalneste Dorsala Pacificului de Est. In dreptul Insulei Pastelui din aceasta dorsala se desparte in doua creste, una spre nord-vest care inchide Depresiunea Pacificului de Sud si alta spre sud-est care inchide Depresiunea Peruano-Chiliana. Intre Antarctica, America de Sud si Creasta Pacificului de Sud se afla Depresiunea Bellingshausen.
Temperatura apei Pacificului variaza de la punctul inghetului, in zonele polare, pana la circa 30 °C la ecuator. La fel ca si temperatura variaza si salinitatea in functie de latitudine, astfel apa este mai putin sarata langa ecuator decat cea din zona temperata datorita precipitatiilor abundente din zona ecuatoriala/tropicala. Salinitate scazuta poate fi intalnita si spre poli datorita evaporararii foarte scazute.
Datorita faptului ca Oceanul Pacific este simetric fata de Ecuator rezulta o serie de consecinte cum ar fi deplasarea simetrica a curentilor oceanici si zonalitatea climatica. Astfel, in general, apa Pacificului se misca in sensul acelor de ceasornic in emisfera nordica a Pamantului si in sens opus in emisfera sudica. Curentul ecuatorial de Nord se misca spre vest de-a lungul paralelei de 15° N, apoi se intoarce spre nord langa Filipine pentru a deveni curentul cald Japonez sau Curentul Kuroshio, dupa care cotind spre est la 45° N, curentul Kuroshio se bifurca si o parte din apa se misca spre nord formand Curentul Aleutian, in timp ce restul se misca spre sud pentru a se reuni cu Curentul Ecuatorial de Nord. Curentul Aleutian se ramifica in apropierea Americii de Nord si formeaza baza circulatiei de forma triunghiulara din Marea Bering. Ramura sudica a lui devine linistitul si incetul curent Californian. Curentul Ecuatorial de Sud, ce se deplaseaza spre vest de-a lungul ecuatorului, coteste spre sud la estul Noii Guinee, apoi spre est in dreptul paralelei de 50° S si se uneste cu principalul curent vestic al Pacificului de Sud, ce include curentul circumpolar antarctic ce inconjoara pamantul. In timp ce se apropie de coasta chiliana, Curentul Ecuatorial de Sud se divide; o ramura curge imprejurul Capului Horn, iar cealalta o ia spre nord pentru a forma curentul Perului sau Curentul Humboldt.
Apele oceanului sunt afectate uneori de violente furtuni datorate cicloanelor tropicale, care iau nastere la zona de contact dintre atmosfera si ocean, cicloane ce se deplaseaza de-a lungul a sute si chiar mii de kilometri, cu viteze cuprinse intre 80-100 de kilometri pe ora. Cicloanele sunt insotite de puternice intensificari ale vantului ce adesea depasesc 250 de kilometri pe ora si de caderea unor uriase cantitati de precipitatii, ce pot depasi 100 l/m² pe durata a 24 de ore. Cicloanele tropicale se dezvolta cel mai frecvent pe tarmurile Asiei de sud-est denumite taifunuri, in insulele Filipine denumite baguios, pe tarmurile nord-estice ale Australiei denumite willy-willis si pe coastele vestice ale Mexicului si Americii Centrale denumite hurricane. Aceste perturbatii de exceptie ale atmosferei nu se formeaza in zona tarmurilor tropicale ale Americii de Sud, datorita apelor mai reci si ale Curentului Perului ce fac ca temperatura apelor oceanului sa nu atinga 26°C, valoare sub care nu pot lua nastere cicloane tropicale.
Majoritatea vietii animale si vegetale ale Pacificului este concentrata pe marginea oceanului, astfel pe coastele Perului si Chile-lui se gasesc din abundenta scrumbii, ce asigura o mare parte din consumul mondial de peste. Pe de alta parte Pacificul de Nord-Vest, cu Marea Japoniei si Marea Okhotsk, reprezinta una dintre principalele zone de pescuit de pe glob. Recifurile de corali bogate in viata marina ating apogeul in Marea Bariera de Corali, care are o lungime de 2.010 kilometri de-a lungul coastei de nord-est a Australiei. O alta resursa importanta a Pacificului este tonul aflat in intreg oceanul. Mai nou s-a inceput exploatarea resurselor minerale ale Pacificului prin platformele continentale din largul Californiei, Alaskai, Chinei si Indoneziei ce extrag petrol. In urma explorarii fundului oceanului s-au descoperit importante resurse de mangan si fier, sub forma unor noduli ce uneori contin si alte minerale cum ar fi cupru, cobalt si nichel, iar in prezent se cerceteaza posibilitatea inceperii unor operatiuni miniere de exploatare a acestor depozite.
Oceanul Pacific in imagini:
